Puciul din decembrie 2017 de la București

Și-a pus PSD în cui întreg arsenalul de sentimente anti-monarhice, a folosit modelul lupului îmbrăcat strategic în piele de oaie, a instrumentalizat în scop propriu și ticălos ziua revenirii pe veci în patrie a Regelui Mihai al României și, în cârdășie cu ALDE și cu mereu foarte bine și opotun(ist) reorientată UDMR a pregătit un puci anti-democratic.
Ieri, mizând complet aiurea pe scăderea vigilenței puținelor medii de informare în masă care nu îi sunt încă total subordonate, alianța PSD-ALDE-UDMR a aruncat în derizoriu însăși ipoteza că trei ani de aici încolo în Parlamentul României va mai fi un spațiu al democrației și libertății. Începând de miercuri, 13 decembrie începe să fie îndoielnic faptul că în Parlamentul României vor mai putea avea loc dezbateri cu caracter democratic. În schimb, devine mult mai sigur faptul că nu se va mai da cuvântul celor ce gândesc altfel decât vrea puterea și că se vor tăia microfoane. Nu se va mai auzi decât vocea majorității, nu se va mai face decât voia ei. În rest, tăcere. Liniște deplină. Liniștea mormântală de după suspendarea unei minime conduite democratice. Democrația fiind înlocuită cu liberul la furt și la corupția instituționalizată.
Puțin contează că ar putea fi vorba despre o majoritate de ocazie, imorală, cumpărată, târguită, obținută grație infinitei disponibilități de a-și vinde voturile contra unui profit maxim a UDMR. Care, o știm prea bine, are și ea corupții proprii pe care trebuie să îi salveze. Numai că UDMR nu se vinde tocmai ieftin. Știe să pluseze, să folosească cu câștiguri maxime orice moment favorabil. Și uite așa se face că, pe lângă respectivul interes de maximă urgență, oamenii UDMR-ul din Parlamentul României au făcut astfel încât s-au mai ales și cu un bonus. Reprezentat de introducerea pe ușa din spate într-o lege referitoare la liceele agricolo a unui articol ce permite atât Parlamentului cât și autorităților locale înființarea de școli în limba maghiară.
Președintele PSD, dl. Liviu Dragnea-Trei Dosare, promisese că, în răstimpul până la înmormântarea Majestății Sale, activitatea Comisiei conduse de Florin Iordache va fi suspendată. Nici vorbă. Dragnea și-a uitat promisiunea cât ai zice pește. Comisia a lucrat la foc continuu, iar miercuri a primit și mult așteptata binecuvântare a Curții Constituționale.
Tot miercuri, în regim de blitzkrieg, deputații majorității au adoptat și modificările la legea 317/2004, cea referitoare la Consiliul Superior al Magistraturii. În pofida avizului negativ dat proiectului chiar de CSM. Îndeplinindu-se în schimb astfel indicațiile prețioase ale lui Liviu Dragnea. Devenit astfel călăul legilor justiției, al spiritului democratic, insul care, estimp, a făcut pe îndoliatul, pe omul care plânge dispariția Omului ce a făcut istorie, dând fuga la Peleș cică pentru a simula reculegerea la căpătâiul Ultimului Rege al României. Așa, de ochii lumii. Convins că aghiotanții săi, Iordache, Nicolicea, își vor face cum nu se poate mai conștiincios treaba. Bilanțul? Puciul împotriva democrației din decembrie 2017 reprezintă o reușită personală a lui Dragnea, dar și una partidelor politice care i-au îndeplinit pofta.
Pentru autorii ca și pentru comanditarii puciului punerea în primejdie a viitorul european al țării nu înseamnă decât o pagubă colaterală. Să se confirme oare astfel zicerea că România ar fi blestemată să nu aibă parte de mai mult decât de un ciclu de maximum 30 de ani de democrație și aceea chinuită?
Text publicat atât pe site-ul contributors.ro cât și pe blogurile adevărul.ro