joi, martie 28, 2024

Puterea politică și securitatea națională: la început a fost cuvântul…

Motto: Discursul este lucrul pentru care, și prin care, se desfășoară o bătălie; (…)

este însăși puterea ce trebuie obținută. (Michel Foucault)

Au trecut două decenii de când România şi-a exprimat clar intenţia de occidentalizare a structurilor de securitate, prin aderarea la Parteneriatul pentru Pace, şi 12 ani de când suntem membri ai Alianței nord-atlantice. Acest proces de integrare euroatlantică a venit la pachet cu nişte condiţii de reformă a relaţiilor civil-militare şi de transformare a politicii de securitate naţională, inclusiv la nivel conceptual. Vechea doctrină militară, a ”războiului întregului popor”, a fost înlocuită cu strategii de securitate naţională congruente cu Conceptul strategic al NATO. Monitorizarea acestor transformări a fost făcută prin planuri anuale de acțiune (Membership Action Plans) concentrate, mai degrabă, pe adaptări instituționale și mai puțin pe compatibilizarea conceptelor teoretice sau academice. Mai mult decât atât, ”reflectorul” a fost pus pe reforma armatei, pentru a evita căderea în militarism, lăsând reforma serviciilor de informații în plan secund.

Cum se face că apar acum, după un lung proces de monitorizare de către NATO, acuzații privind lipsa unui mecanism eficient de control civil dar și probe privind conexiunile dintre puterea politică, mediul de afaceri și oameni din sistemul de securitate? Acest articol va încerca să demonstreze că transferul conceptual a fost mai superficial decât compatibilizarea structurală.

Această concentrare a atenției pe adaptarea instituțională face să avem azi o serie de concepte traduse prost sau confuze. Există multe documente strategice, legi sau teze de doctorat care conțin confuzii conceptuale, precum cele dintre ”siguranță națională” și ”securitate națională”, dintre ”securitate” și ”apărare”, dintre ”intelligence”și ”informații”, dintre ”cultură strategică” și ”cultură de securitate” iar cuvinte precum”risc”, ”amenințare” sau ”vulnerabilități” sunt folosite interșanjabil[i].

Mai mult decât atât, instituții respectabile poartă pecetea acestui păcat originar. Astfel, există un respectabil institut al MApN cu denumirea Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, a cărui denumire conține o înțelegere greșită a termenului ”defense policy”, situație generată de confuzia dintre cuvintele englezești ”politics” și ”policy”. Mai sunt și alte instituții neguvernamentale ce poartă denumiri cel puțin bizare, precum Centrul de Strategii Aplicate (de parcă scopul unei strategii nu ar fi acela de a fi pusă în practică) sau Centrul de Strategii Avansate, dar nimeni nu-și pune problema înțelesului clar a denumirii lor.

Acest lucru se petrece în contextul în care avem aproape 2000 de doctori în știinte militare, ordine publică și informații (sMIOP), aproape 5000 de absolvenți ai colegiilor de apărare sau siguranță națională, câteva academii militare si o Academie de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale, instituție publică de interes național ”fără seamăn în lume. Niciuna dintre aceste instituții nu a fost preocupată de clarificările conceptuale din legislație sau documentele strategice. Despre capabilitățile de cercetare a acestor instituții pot scoate în evidență câteva cifre relevante: la recenta competiție Proiecte de cercetare exploratorie-PCE 2016, unde directorii de proiect trebuie să aibă o vizibilitate internațională certă, dintre cele 647 de proiecte calificate în turul următor, doar 1 (unu) este depus de o instituție din domeniul sMIOP (aici includ și Academia de Științe ale Securității Naționale)[ii].

Dar cea mai mare confuzie conceptuală, cu implicații asupra democrației românești, este cea dintre siguranță națională și securitate națională. În articolul amintit mai sus încercam să fac lumină asupra originii acelei confuzii, arătând că ”… din dorinţa de a fugi de eticheta de securitate, politicienii postdecembrişti au (re)inventat termenul de siguranţă naţională, adoptând, în 1991, Legea 51 a siguranţei naţionale, care reglementa activitatea serviciilor de informaţii.” Printr-un joc de culise ce rămâne să fie  devoalat se profită de Legea 187/2012 pentru punerea in aplicare a Codului penal și a Codului de procedură penală, modificându-se doar 2 articole dar și titlul Legii 51/1991 privind siguranța națională ce devine, astfel,  Legea 51 a securității naționale[iii]. Desigur, Consiliul Legislativ sau Curtea Constituțională ar trebui să investigheze dacă nu sunt vicii de procedură în tehnica modificării acestei legi, care poate avea implicații serioase asupra sistemului de securitate națională.

Una dintre criticile acestei modificări ”semantice” este legată de faptul că ”securitatea națională” este conceptul integrator, scopul final al politicii de securitate națională, iar instituțiile care lucrează pentru acel scop sunt organizate într-un complex sistem de securitate națională, ce cuprinde atât leadershipul politic civil cât și armata, jandarmeria, poliția, serviciile de informații și contrainformații. Securitatea națională nu este doar apanajul serviciilor de informații, ele trebuie să rămână doar ”servicii”, să se ocupe de strategie și tactică și nu de politică de securitate națională. Pe scurt, înlocuirea cuvântului siguranță națională, din titlul legii, cu securitate națională generează oportunități pentru construirea statului-Leviathan. Prin această modificare simplă scopul final al statului modern- asigurarea securității cetățenilor săi- devine acum DOAR apanajul serviciilor de informații, fără a reglementa și contribuția decidenților politici civili, a armatei, a jandarmeriei sau a polițiștilor.

Trebuie menționat aici faptul că, un proiect de lege alternativ ce privea securitatea națională, care includea o arhitectură complexă și completă a controlului democratic a zăcut în Parlament, între 2007 și 2015, când a fost respinsă de Senatul României[iv].

Prin abordarea mea foucaultiană am încercat să demonstrez cum discursul și limbajul pot genera putere politică. Și nu au fost exploatate, încă, toate valențele puterilor conferite de această schimbare ”semantică”. Putem concluziona până aici că, în loc de restrângerea sferei de influență a domeniului sMIOP la scară națională asistăm o creștere a influenței în selectarea elitelor civile și militare.

Astfel, s-a construit Academia de Ştiinţe ale Securităţii  Naţionale (despre care am scris anterior)[v] , a fost înființat domeniul de studii doctorale ”studii de securitate”, ce a înlocuit vechiul domeniul ”informații”, deși în Occident acesta este un subdomeniu al științelor politice/relațiilor internaționale. Tot așa au apărut, la academiile militare, programe civile de licență, cum ar fi psihologie-la ANIMV, management și comunicare publică-la UNAp sau drept- la Academia de Poliție. În aceeași ordine de idei, aceste academii au început să deruleze și proiecte europene FSE în domenii ce greu pot fi asociate științelor militare sau studiilor de securitate, de exemplu combaterea violenței în familie, management preuniversitar etc. Nu-i așa că securitatea națională cuprinde tot ce mișcă-n țara asta? Mai sunt destule exemple legate de modul în care cuvintele și discursul au creat norme și comportamente i-liberale. Fără a intra prea mult în explicarea teoriei lui Foucault despre rolul discursului și limbajului în construirea sistemului de putere se poate vedea cu ochiul liber că există o relație directă între conceptele teoretice, normele juridice și puterea politică.[vi] Dacă mecanismul controlului democratic civil a fost impus, de sus în jos, ca o condiționalitate occidentală, un contra-curent de rezistență, de jos în sus, a serviciilor de informații, prin mecanisme precum cele de educație a elitelor ce vor ocupa funcții de conducere în propriile școli (doctorate, colegii de apărare, academii etc) sau prin emiterea de certificate de acces la informații (ORNISS) și avansarea la gradul de ofițer a politicienilor și jurnaliștilor reprezintă o ipoteză ce urmează să fie demonstrată cu mai multe date factuale.

Așa că, orice discuție despre consolidarea democrației și reforma sistemului de securitate trebuie să înceapă cu o analiză semantică a conceptelor strategice și legislației și o verificare a practicii controlului democratic civil. Voi urmări cu atenție acest lucru, începând cu studiul programelor electorale ale partidelor ce candidează în alegerile din 11 decembrie a.c.

NOTE_______________________


[i] Vezi articolul meu “Securitatea națională”: varză de Bruxelles, Contributors, 14 iunie 2015, disponibil la: https://www.contributors.ro/politica-doctrine/%E2%80%9Csecuritatea-na%C8%9Bionala%E2%80%9D-varza-de-bruxelles/

[ii] Vezi Rezultatele evaluarii PCE, disponibile la: http://uefiscdi.gov.ro/userfiles/file/PNCDI%20III/P4_Cercetare%20de%20frontiera/PCE_2016/Procesul%20de%20evaluare/Rezultate%20preliminare_Etapa%20I.pdf

[iii] Vezi Legea nr. 51 din 29 iulie 1991 (**republicată**)(*actualizată*) privind securitatea naţională a României**

(actualizată la data de 17 ianuarie 2016*), disponibilă la: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/1517

[iv] Procesul legislativ privind „Legea securităţii naţionale a României” Pl-x nr. 56/2007 poate fi urmărit pe site-ul Camerei Deputaților, la adresa: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=8102

[v] ”Academiile” – Aici sunt banii dumneavoastră!, Contributors, 14 iulie 2015, disponibil la: https://www.contributors.ro/editorial/%E2%80%9Dacademiile%E2%80%9D-aici-sunt-banii-dumneavoastra/

[vi] Michel Foucault, ”The Archaeology of Knowledge and the Discourse on Language”, Pantheon Books, New York, 1972.

Distribuie acest articol

29 COMENTARII

  1. Cum spunea cineva (persoana fara importanta), Sistemul, cind nu primeste directive, lucreaza cu succes pentru el. Infiinteaza institute cu nume bombastice, cu activitati in care se calca pe picioare, isi dau rente pe viata si dottorate la kilogram.
    Imi place de ma scutur „Academia de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale” :P
    Si (parca) „Academia de Stiinte Politice Stefan Gheorghiu” :D

    • S-ar părea că problema e chiar mai serioasă de-atât. În opinia subsemnatulu, guvernarea actuală e teleghidată de SRI, iar odată consfințită prin alegeri are toate șansele să se eternizeze. SRI-ul nu e decât un alt abonat la bani publici, la ”afaceri” gen Hexi-Pharma și la binemeritatele pensii speciale.

      Modelul este exact cel din Rusia, iar asta pare să individualizeze România printre țările foste socialiste.

  2. Sunteţi unul dintre autorii mei preferaţi pe contributors, în privinţa subiectului de securitate. În completare aş adăuga că în România a avut loc o falsă suprapunere în domeniul terminologiei care defineşte discursul legat de securitatea naţională.

    S-a preluat(prin copiere simplă) termenul de National Security şi tradus acest termen în Securitate Naţională.

    Ori însăşi definiţia de National vs Naţional are o semnificaţie cu totul diferită, în engleză vs română, cu toate consecinţele care decurg în interpretarea ulterioară a discursului.
    National în societăţile multiculturale are mai mult nuanţa de a reda unitatea unei naţiuni însă prin respectarea diversităţilor de orice gen(uniune prin consensul părţilor minore a grupurilor care constituie societatea). Adică este pacea socială obţinută prin consens şi reguli respectate comune obţinute tot timpul prin consultare-interdialog. Avem de-a face chiar şi prin perspectiva alegerilor cu un mecanism social dinamic, care permite aplanarea diferenţelor de orice gen şi un discurs adaptabil la anumite realităţi. Demografice, economice, sociale. Societăţile deschise de acest gen sunt acomodante pentru cetăţeni, disiparea energiilor negative e efectivă.
    În România, acel Naţional este în genere definit la nivelul structural ca un ideal de nivelare la un standard comun definit de la centru. Pacea socială este în această interpretare reducătoare , conformarea la regulile deja prestabilite de către o majoritate care decide. În această interpretare a Discursului şi a Puterii, există o anomie socială. DIferenţele devin un obstacol, nu şi o oportunitate pentru societate. Refuzul de a se conforma la o anumită doctrină devine un act de rebeliune socială, care conduce însă la extremizarea celor care refuză să se alinieze pe o direcţie, iar cu timpul construirea unor bariere sociale şi culturale între diferitele comunităţi de idei, energia e folosită în mod negativ, a intreţine mituri despre superioritatea-inferioritatea unor categorii definite de Discurs diferite. Ceea ce se întâmplă în societăţile autoritare . Pericolul minorităţilor sexuale, pericolul dizidenţilor care vor să distrugă din interior Statul şi multe alte false Discursuri care manipulate abil pe scena publică permit supravieţuirea celor care au acces la pârghiile puterii.Este mentalitatea naţionalist păguboasă, care opune propria lume contra unor inamici imaginari care trăiesc în conştintul colectiv. Risipă de resurse şi deturnare de la principalele probleme.
    Pentru că principalele probleme care ar trebui adresate nu sunt conspiraţiile bubulilor, francmasonilor etc…ci incompetenţa generalizată, educaţia deficitară, absenţa culturii adevărate de securitate accesibilă tuturor cetăţenilor, fără a mistifica, secretiza bloca şi compartimenta abordarea.
    Părerea mea e că tranziţia ar trebui să fie de la termeni, în loc de Securitate Naţională să fie adoptat un concept mai adaptat realităţilor unor societăţi civile, Securitate Publică sau Securitate Colectivă.
    Automat, şi Discursul ar avea o accepţiune mai largă, ar avea o altă înţelegere care ar ingloba şi o conclucrare tolerantă a societăţii civile.

    • Va multumesc pentru comentarii şi aprecieri. Aveţi dreptate, insă nu aş vrea să complicăm şi mai mult discuţia pe linia „naţional”-„naţionalism” sau „patriotism civic” etc Mi-aţi amintit însă de o altă greşeală de tip „lost in translation”: mai multe strategii de la noi sunt intitulate drept „naţionale”; plecând de la neinţelegerea sintagmei „national security” sau „national defense” . De exemplu, avem „strategia naţională de apărare 2010 sau 2015”, deşi cred că ar trebui tradusă ca „strategia de apărare naţională”, scopul final fiind „apărarea naţională” sau „securitatea naţională” şi nu strategia trebuie să fie naţională, caci vorbim de o strategie de alianţă…

      • „…plecând de la neinţelegerea sintagmei “national security” sau “national defense” . De exemplu, avem “strategia naţională de apărare 2010 sau 2015″, deşi cred că ar trebui tradusă ca “strategia de apărare naţională”, scopul final fiind “apărarea naţională” sau “securitatea naţională” şi nu strategia trebuie să fie naţională (s.n.), caci vorbim de o strategie de alianţă…”

        Neintelegere ?! In nici un caz, in asemenea documente ( care nu sunt scrise de ageamii ) si contexte conteaza orice virgula, iar ca specialist stiti asta in mod sigur . Credeti numai ? Conform competentelor afirmate sunteti exact pe teritoriul dvs si aveti deplina libertate sa oferiti un punct de vedere avizat si documentat , dar este numai optiunea dvs, desigur.

      • Problema este ca in acest caz ceea ce in trecut se numea „mentinerea puterii totalitare prin controlul limbii” ( Czeslaw Milosz citat de profesorul Peter Gross) a devenit in acest caz un „control al conceptelor” iar cheia este „conceptul integrator” de securitate nationala care a introdus pe fereastra ceea ce a fost data afara pe usa.
        Asa ca este exact invers decat afirmati ( „ Prin abordarea mea foucaultiană am încercat să demonstrez cum discursul și limbajul pot genera putere politică. ”) respectiv „puterea politica” a generat discursul si limbajul , nu invers.
        Mai departe , ramane intrebarea daca asemenea subtilitati sunt generate chiar de acesti politicieni agramati si penali incapabili sa-si exprime propriile idei, in schimb foarte buni pe post de papagali care repeta mecanic cuvintele altora.
        In realitate, inainte de a fi generata aceasta arhitectura conceptuala in completa opozitie cu societatea si in special cu spatiul civil si inainte sa apara la academiile militare, programe civile de licență ( ar fi psihologie-la ANIMV, management și comunicare publică-la UNAp , drept- la Academia de Poliție ) reprezentantii ei au penetrat din interior ( de fapt erau acolo, doar au fost activati ) toate domeniile sensibile ceea ce inseamna ca vorbim nu numai de un stat-Leviathan ci si de o societate captiva.
        Comentariul anonim de mai jos primit la un articol despre capturarea si militarizarea domeniului psihologiei reda situatia din acest domeniu , dar la fel se intampla si in alte domenii pentru ca ofiteri acoperiti nu exista numai in presa si politica :

        „Una dintre misiunile serviciilor secrete este aceea de a avea un control permanent asupra societatii, in general si a institutiilor sau organiz tiilor ,in special iar , modalitatea cea mai eficienta este aceea prin care, un (fost) lucrator se infiltreaza ,sub diverse forme si in diferite functii ,in institutia sau organizatia respectiva.In general, se prefera ca acesta sa acceada la o functie de conducere.In aparenta, structura de informatii pare sa fi renuntat la propriul angajat dar,ea il foloseste atat timp cat randamentul sau nu este influentat in mod negativ de vreo boala,de vreo incalcare flagranta a legii sau deconspirare iar, trecerea in rezerva nu inseamna ca structura de informatii a renuntat la acesta . Sa nu uitam ca ,psihologia este o arma si ca orice arma ,trebuie controlata . Cum? Prin …ofiterii care conduc COPSI .”
        https://sergiusimion.blogspot.com/2010/06/ce-vraji-mai-fac-psihologii-romani.html?showComment=1321718007959#c3395928666639859197

        Si asta s-a intamplat exact cu ajutorul Legii 213/ de „organizare a domeniului psihologic ” !

        A urmat prabusirea totala a domeniului psihologic si vaicareala universitarilor care au pus umarul la „desfigurarea” si capturarea domeniului :

        „ In concluzie, prin politicile academice(s.n.) centralizate şi locale ( deci reformarea unui domeniu profesional se face prin politici academice centralizate si locale – s.n. ) am ratat şansa normalizării psihologiei ( deci cine trebuie sa faca normalizarea psihologiei si cum ? – s.n. ) pentru cel puţin încă o generaţie (+20 de ani) şi am redus contribuţia acesteia la ştiinţa românească şi astfel la competitivitatea ţării.
        Practic am „omorât” ( cine ?!- s.n. ) psihologia – în forma ei modernă – din nou, tocmai când o generaţie nouă începuse să fie interesată de normalizarea acesteia. Comuniştii au „omorât-o”, desfiinţând-o; noi am „omorât-o”, „desfigurând-o”! Nici nu ştiu ce este mai rău…”Cred că Goangă, Gruber, Motru, Mărgineanu, etc. nu ar fi foarte mândri de noi. Să bată clopotele!”

        Daniel David – Să bată clopotele pentru psihologia românească…! http://www.contributors.ro/cultura/sa-bata-clopotele-pentru-psihologia-romaneasca%E2%80%A6/

        Si in domeniul sociologiei stam la fel, ba chiar mai rau . Asociatia „ARES”( sic!) cu un statut bizar si infiintata de un sociolog propune un proiect tautologic ( „Îmbunătățirea eficacității organizaționale a MENCȘ și a instituțiilor subordonate prin dezvoltarea sistemului de control managerial intern (SCMI)” ) finantat cu fonduri europene nu se stie clar pentru ce si in care asociatia ARES ( http://ares-romania.blogspot.ro/ ) este unul dintre parteneri :

        http://www.scmi-educatie.ro/ http://ares-romania.blogspot.ro/2015/12/comunicat-de-presa-imbunatatirea.html

        Sa citam chiar din site-ul asociatiei : „ARES ( contribuie la implementarea proiectului „Îmbunătățirea eficacității organizaționale a MEN și a instituțiilor subordonate prin dezvoltarea sistemului de control managerial intern (SCMI)”, în parteneriat cu Ministerul Educației Naționale și Asociația Centrul pentru Integritate” (http://ares-romania.blogspot.ro/) .

        Cu alte cuvinte asociatia ARES (http://ares-romania.blogspot.ro/ – deci localizata pe un blog ) este partenera cu Asociatia Centrul pentru Integritate ( http://www.asociatii.net/bucuresti/asociatie-asociatia-centrul-pentru-integritate-cui30933249.html – localizata pe Soseaua Vitan-Bârzesti 7D Bucuresti , dupa Google Maps exact in sediul Rin Grand Hotel Bucuresti) si intr-un proiect care reformeaza invatamantul romanesc prin „controlul managerial intern” ( extrem de interesant concept , dar nu prea are legatura cu obiectivele educatiei si invatamantului ) .

        Ca lucrurile sa fie si mai palpitante, revista Sinteza amintita anterior si editata de un social-democrat face reclama reclama monarhiei ( http://revistasinteza.ro/romania-sub-semnul-coroanei-regale/ ) fiind atasata aceluiasi blog ( http://ares-romania.blogspot.ro/) al asociatiei inter- multi- si pluridisciplinare ARES al carei obiect de activitate acopera practic toate domeniile si toate planurile incepand cu securitatea si terminand cu invatamantul si ocupatiile non-agricole din zona rurala (http://ares-romania.blogspot.ro/2015/02/bilantul-mai-2013-iulie-2013-privind.html ) :

        CINE ESTE ASOCIAȚIA ROMÂNĂ PENTRU EVALUARE ȘI STRATEGIE – ARES? Asociația Română pentru Evaluare şi Strategie – ARES este persoană juridică română constituită în scopul de a contribui la optimizarea unor dimensiuni ale societății în domenii precum cel al educației și formării profesionale, social, politic, economic, juridic, militar, al securității și cooperării, dar fără a fi limitate la acestea, prin proiecte și acțiuni științifice inter și pluridisciplinare.
        ( http://ares-romania.blogspot.ro/)

        De fapt, la noi democratia a fost ( in trecut ) si este implementata si acum cu fonduri euroepene si ajutorul …Ministerului de Interne ( sic!) respectiv Asociatia pentru Implementarea Democratiei (AID) :

        „… organizaţie neguvernamentală şi non-profit al cărei scop principal este acela de a contribui la consolidarea democraţiei din România prin promovarea valorilor democratice, consolidarea instituţiilor democraţiei şi sprijinirea dezvoltării unei noi generaţii de lideri.”
        Sursa : http://www.educatiepentruviitor.ro/-/asociatia-pentru-implementarea-democratiei

        http://www.evz.ro/cum-sa-faci-primul-milion-cu-mai-884455.html?id_domain=4
        http://cursdeguvernare.ro/societatea-civila-si-crizele-globalizarii-romania.html

        Concluzia este clara . Am ajuns aici pentru ca flacaii cu conceptele integratoare nu au avut adversar si au jucat tenis la perete timp de 26 de ani deoarece societatea civila ( sau in civil ?:)) ,personalitatile culturale, intelectualii publici , scriitorii , ziaristii, filozofii , psihologii si sociologii natiei, etc. ani au dormit in front si au avut cu totul alte prioritati . Dupa alti 26 de ani , si conform imnului national , se vor trezi probabil si ei , dar va fi prea tarziu pentru tinerii de astazi al caror viitor a fost construit deja . Maktub.

    • „ …ci incompetenţa generalizată ( a cui ? ) , educaţia deficitara ( a cui ? ) , absenţa culturii adevărate de securitate accesibilă tuturor cetăţenilor ( de ce ? sunt platiti pentru asta ? trebuie sa pregatim intregul popor pentru aparare ? nu avem „structuri specializate foarte bine platite exact pentru acest domeniu ?! ) ) , fără a mistifica, secretiza bloca şi compartimenta abordarea ( adica ? ) .
      Părerea mea e că tranziţia ar trebui să fie de la termeni, în loc de Securitate Naţională să fie adoptat un concept mai adaptat realităţilor unor societăţi civile , Securitate Publică sau Securitate Colectivă ( adica ?) .
      Automat, şi Discursul ar avea o accepţiune mai largă, ar avea o altă înţelegere care ar ingloba şi o conclucrare tolerantă ( adica ?) a societăţii civile. ”

      Aceasta „interesanta” abordare imi aduce aminte de filozofia unui jandarm bine facut care cu ceva ani in urma , si in Gara de Nord, pazea sigur pe el „civilii” care isi asteptau randul dupa 1-2 ore de asteptare , si inghesuiti intre doua cordoane ca la aeroport , ca sa-si voteze in liniste viitorul presedinte . Acesta s-a exprimat fata de un coleg de-al lui privind cu dispret suveran exact la cei pe care ii supraveghea si din banii carora traia de fapt : „ Uita-te la ei cum stau ca oile! ”

      Pe scurt , in aceasta mentalitate de tip buncar civilii sunt considerati „ incompetenti si needucati ” . Atunci cine sunt cei competenti si educati ( instruiti) care ii vor educa ? Bineinteles , cei din structurile de securitate si aparare ,etc. , care sunt instruiti, nu acesti civili nevolnici care nu sunt in stare de nimic. Problema este ca au trecut deja 26 de ani din viata tuturor ( dar pentru unii , degeaba ).

  3. Raporturile dintre noua politica si vechea Securitate (nationala ?)

    Articolul reuseste sa ridice post-factum intrebari la care ar fi trebuit de fapt sa raspunda :

    „ Au trecut două decenii de când România şi-a exprimat clar intenţia de occidentalizare a structurilor de securitate, prin aderarea la Parteneriatul pentru Pace, şi 12 ani de când suntem membri ai Alianței nord-atlantice. Acest proces de integrare euroatlantică a venit la pachet cu nişte condiţii de reformă a relaţiilor civil-militare şi de transformare a politicii de securitate naţională ( I) , inclusiv la nivel conceptual ( II). Vechea doctrină militară, a ”războiului întregului popor”, a fost înlocuită cu strategii de securitate naţională congruente cu Conceptul strategic al NATO (III). Monitorizarea acestor transformări a fost făcută prin planuri anuale de acțiune (Membership Action Plans) concentrate, mai degrabă, pe adaptări instituționale ( IV) și mai puțin pe compatibilizarea conceptelor teoretice sau academice (V). Mai mult decât atât, ”reflectorul” a fost pus pe reforma armată, pentru a evita căderea în militarism, lăsând reforma serviciilor de informații în plan secund (VI).
    Cum se face că apar acum, după un lung proces de monitorizare de către NATO, acuzații privind lipsa unui mecanism eficient de control civil dar și probe privind conexiunile dintre puterea politică, mediul de afaceri și oameni din sistemul de securitate? (VII ) Acest articol va încerca să demonstreze că transferul conceptual a fost mai superficial decât compatibilizarea structurală.”

    Articol este confuz pentru o tema atat de importanta in cadrul societatii si nu raspunde clar la chestiuni esentiale. Intrebarea fundamentala este nu ce s-a intamplat ( am vazut cu totii… ) , ci de ce s-au petrecut lucrurile astfel si ce fel de instante sunt responsabile.
    Intrebarile punctuale decurg chiar din articol :

    ( I),(II) Conditiile de reforma a relatiilor civil-militare si de transformare a politicii de securitate nationala (inclusiv la nivel conceptual ) au fost indeplinite sau nu ?
    (III) Strategiile de securitate nationala sunt congruente sau nu cu cele ale NATO ?
    (IV) In ce constau ( clar ) „adaptarile institutionale” ?
    ( V.1) Cum poate fi facuta „adaptarea institutionala” daca nu exista compatibilizarea conceptelor teoretice sau academice ?!
    (V.2) Ce compatibilitate exista intre structurile structurile NATO si structurile paralele ( cu „adaptarile institutionale” aferente ) care se ocupa intr-o forma sau alta tot cu securitatea nationala ( la noi este pur si simplu inflatie de asemenea structuri si de „doctori in securitate ”) :
    Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” ;
    Academia de Stiinte ale Securitatii Nationale ;
    Institutul National de Informatii si Securitate ; ,etc.
    ( VI) Cine a pus „reflectorul” numai pe armata , cine a avut acest interes , si ce a facut restul societatii timp de un sfert de secol ?!
    (VII) Armata, societatea civila si expertii cu pregatirea dvs ce au facut in tot acest rastimp si cum au (re)actionat ?
    In sfarsit , daca tot ati deschis Cutia Pandorei pentru ca va intereseaza politicile publice, studiile de securitate ( oare asa ceva exista in Occident ?! au si ei … „Academii de Securitate ” ?!) si sociologia militara, ce parere aveti despre raporturile dintre armata si societate in urmatoarea acceptiune :

    „… conceptul de „securitate extinsa ” cuprinde domenii precum „apărare, ordine publică, activitatea de informaţii, contrainformaţii şi de securitate, educație, sănătate, economic, energetic, financiar, mediu, infrastructuri critice” , si nu este nimic altceva decat reluarea intr-o noua infatisare a unui concept mai vechi din „doctrina nationala a informatiilor pentru securitate”(!) care oferea o o definiţie exhaustivă a conceptului de securitate naţională si cuprindea chiar tot ce misca in tara aceasta :

    ” …starea naţiunii, a comunităţilor sociale, a cetăţenilor şi a statului, fundamentată pe prosperitatea economică, legalitate, echilibru şi stabilitate socio-politică, exprimată prin ordinea de drept şi asigurată prin acţiuni de natură economică, politică, socială, juridică, militară, informaţională şi de altă natură(s.n.), în scopul exercitării neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, manifestarea deplină a libertăţii de decizie şi de acţiune a statului, atributelor sale fundamentale şi a calităţii de subiect de drept internaţional ”.
    Sursa : Ion Duvac – Cultura de intelligence a decidentilor politici (http://documents.tips/documents/duvac-cultura-de-intelligence-a-decidentilor-politici-2007.html )

    In aceasta viziune halucinanta, serviciile nu numai ca vor sa controleze tot ce misca intr-o tara , dar vor sa controleze si tot ce o guverneaza aducand sub aripa lor toti decidentii politici care pot actiona numai daca au acceptul lor , dar si pe reprezentantii mediului academic , transformandu-i pe toti si prin programe speciale de formare continua intr-un fel de… spioni benevoli aflati in slujba patriei :

    „ Credem că optimizarea formării culturii de intelligence a decidenţilor politici prin implicarea nemijlocită a Comunităţii Naţionale de Informaţii vizează următoarele aspecte:
    – reformarea politicilor privind managementul resurselor umane ale partidelor;
    – formarea elitelor politice să includă în mod obligatoriu pregătirea în domeniul securităţii naţionale;
    – implicarea mediului academic în procesul de formare a elitelor politice în domeniul securităţii naţionale;
    – accesul la informaţii clasificate – condiţie pentru înscrierea pe listele electorale;
    – programe de formare continuă in domeniul securităţii naţionale a decidenţilor politici.”
    „Formarea culturii de intelligence (s.n.) reprezintă, în opinia noastră o prioritate a oricărui demers educativ prin cunoaştere, iar coordonarea factorilor iar coordonareafactorilor implicaţi ONG – uri, medii academice, instituţii cu atribuţii îndomeniu să devină o nouă responsabilitate a Comunităţii Naţionale de Informatii.”
    Sursa : Ion Duvac – Cultura de intelligence a decidentilor politici (http://documents.tips/documents/duvac-cultura-de-intelligence-a-decidentilor-politici-2007.html )

    Cred ca un raspuns autorizat la aceste intrebari esentiale este asteptat de multa vreme.

  4. un exemplu de logica elementara : platesti un pindar sa ti pazeasca via. in toamna constati ca ti au disparut nu doar strugurii ci si plantatia propriu zisa. cum procedezi ? ii multumesti pindarului prelungindu i contractul, felicitindu l si premiindu l ? cine a gresit ? pindarul a fost prost ? sau pindarul a fost chiar hotul ? si ntr un caz si n celalalt , cred ca locul acelui pindar nu este de paznic la vie. in 89 au murit oameni, apoi romania a fost umilita, atomizata si devalizata. cine s faptuitorii ? iar daca orice faradelege poate continua indefinit fara vinovati, despre ce democratie / stat de drept vreti sa vorbim ? despre ce „intelligence” vreti sa vorbim, cind militienii provin din academiile lui oprea si altora ca el ? reflexele lor sint de slugi docile fata de stapin si de unelte represive si manipulative fata de cetateanul care i plateste !

  5. In epoca pluralismului, cand „vointa populara” si populismul au puterea sa rastoarne lucrurile o data la patru ani, securitatea nationala n-ar trebui sa depinda prea mult de politic. Mai ales ca se pare ca nu in politica se aduna oamenii de valoare si de caracter.
    Securitatea nationala ar trebui sa fie proiectata, realizata si controlata de profesionisti adevarati, alesi, educati si crescuti in spiritul dreptatii, cinstei si patriotismului. Stiu ca poate suna siropos sau perimat, dar cuvintele au intelesul lor, iar eu nu ma simt deloc confortabil sa stiu ca securitatea tarii mele se afla pe mana unor politicieni care nu sunt, inainte de orice altceva, preocupati de binele natiunii.
    Ca si „jurnalistii”, politicienii se auto-decredibilizeaza pe zi ce trece, iar politicul pateaza cam tot ce atinge. Asa ca, la fel ca „jurnalistii”, politicienii trebuie sa isi asume eventualitatea alunecarii in insignifiantza.
    Inainte sa sara de fund in sus, puritanilor democratiei le-as spune ca, asa cum preotii pervertiti nu sunt reprezentantii lui Dumnezeu, nici politicienii putrezi nu sunt discipolii democratiei. Cei ce cred in Dumnezeu si in democratie trebuie sa gaseasca o cale sa curetze uscaturile din padure. Chirurgical si fara mila.

  6. @Decebal
    Sunt de acord doar cu jumatate din afirmatia dvs. in sensul ca atat militarii cat si civilii au responsabilitate intr-o societate democratica. A considera doar pe politicieni fortele raului si a idealiza militarii („serviciile”) nu reprezinta o solutie. Iata care era conditia pusa de Joseph Nye, subsecretarul de stat american, in 1995: …”(militarii) trebuie să recunoască faptul că respectă legea, armata să rămână apolitică şi să respecte autoritatea civilă. În schimb, civilii trebuie să respecte rolul special al armatei în societate, să ofere finanţare corespunzătoare pentru rolurile şi misiunile armatei şi să se pregătească astfel încât să interacţioneze într-un mod pozitiv cu armata”.

    Acum că desoperim aceste probleme trebuie săă ne gândim care a fost „business model” si relatia militarilor şi serviciilor în promovarea unor asemenea specimene. Ce au păzit timp de 25 de ani, doar dadeau certificate ORNISS si scoleau asemenea specimene la colegiile de aparare? Dac[ va uitati pe lista de politicieni, generali si magistrati, doctoranzi ai lui Gabriel Oprea, suspecti de plagiat la ANIMV veti vedea si reteaua de putere si traseul de cariera al acelor politicieni (apropos, desi Curtea Cosntitutionala s-a pronuntat, nu pot renunta singuri la doctorat tot nu avem un verdict daca au plagiat sau nu, asa cum a demonstrat Emilia Sercan). Ce vad eu ca solutie este „intarirea justitiei” …celelalte vor urma..

    • Responsabilitatea fata de societate a militarilor este mai mare decat a civililor si decat a politicienilor deoarece militarii au armele. Nu civilii ofera finantarea ci politicienii. Civilii doar o produc, politicienii o distribuie. Militarii nu pot avea scuza ca au respectat legea deoarece legea poate fi strimba si deoarece numai militarii se pot opune legilor strimbe si guvernarii abuzive. Acesta este motivul pentru care americanii au dreptul sa detina arme letale. Pentru a se putea opune camarilei politicieni-militari. Pentru un popor este o iluzie sa-si inchipuie ca politicienii si militarii nu vor incerca sa transforme societatea in fascism si stat politienesc , sau ca nu vor vinde natiunea strainilor care ofera mai mult. Asa cum au facut toti militarii si toti politicienii in toate coloniile. Romania este o colonie.

    • E clar ca institutiile militare trebuie sa fie apolitice, n-am spus altceva.
      Eu cred ca trebuie sa luam in considerare realitatea de la care plecam. Orice tara mica/mijlocie care prezinta interes geostrategic este, inevitabil, infiltrata de actori ce au interese in zona respectiva. Institutiile statului, presa/massmedia, societatea civila, mediul politic nu sunt ferite de aceste infiltrari, Atunci cand paradigma (de securitate nationala, de exemplu) unei tari se schimba, epurarea este inevitabila, pentru a putea obtine rezultate concrete pe noua cale. In anumite medii epurarea se face mai usor, in alte medii ea este mai anevoioasa. Iar aceasta epurare nu se face fara lupta. Cei 25 de ani despre care vorbiti au fost ani de lupta. Romania nu s-a rupt (in mod real) de trecut nici in 89, nici in 99 si nici in 2009 (si sa vedem cum o sa stam in 2019). Dupa parerea mea, presa si politicul sunt mediile ce se infiltreaza cel mai usor si se epureaza cel mai greu. Cu atat mai grea este epurarea in politica si in mass-media, cu cat este mai democratica societatea respectiva. Cat despre controlul civil, nu-i neg utilitatea, dar nu stiu in ce masura poate fi real. Pana la urma, fiecare se pricepe la meseria lui si cine zice ca se pricepe la toate, nu se pricepe la nimic. Nu vreau sa spun ca militarii trebuie sa conduca lumea, dar razboiul (inclusiv cel hibrid) e treaba militarilor (care sunt si ei de mai multe feluri).

      De acord cu dumneavoastra, Justitia poate fi acel chirurg la care ma refeream eu.

  7. Justitia este un aparat cvasi-militar la fel infiltrat si corupt deci nu este parte din solutie ci din problema. Nu va mai imbatati cu apa rece.

    • Nu sunt de acord cu afirmati dvs. Cred ca vreti sa ajungeti la teoria „Binomului” a „maestrului” Cristoiu. Justitia are si ea rolul sau in mecanismul controlul civil de tip democratic. La modul ideal, controlul democratic civil al armatei si serviciilor de informatii ar trebui sa se manifeste de catre toate cele 3 puteri (legislativa, executiva si judecatoreasca). Ca nici justitia nu a vazut luminita de la capatul tunelului este evident dar a inceput sa functioneze (diacronic ,comparati cu anul 1996 sau 2000 sa zicem). Iar ceea ce cred eu ca face diferenta este tocmai mecanismul MCV al UE, justitia are un „cenzor”. Ca sa contra-argumentati va rog sa imi spuneti punctul dvs de vedere: daca nu justitia, atunci cine este parte a solutiei? (ce corp profesional, partid, institutie, serviciu de informatii etc)

      • Credeti gresit. Nu stiu la ce teorie faceti referire si nu citesc ziare nici nu vizionez programele TV. Dar oricum nu este vorba despre mine. Din articol am inteles ca problema ar fi coruptia , sau coruperea. In opinia mea nu exista si nu pot exista institutii care sa poata tina sub control fenomenul deci nu cred nici in MCV . Fenomenul consta in aceea ca puterea corupe , in aceea ca institutiile sint populate cu oameni deci cu indivizi in sensul de individualitati , inclusiv „cenzorul”, si asa mai departe, nu e nevoie sa va plictisesc cu lucruri pe care le cunoasteti. Nu are importanta ca cei de la UE si de la NATO sint mai mult sau mai putin corupti decat romanii , nu exista rau mai mic sau mai mare, problema este sistemica si nu conteaza dimensiunea glontului care te ucide si nici daca distrugerea e rapida sau lenta. Dl Iordache propunea la un articol sa ne intoarcem la morala. Nici asta nu e o solutie , e suficient un mar stricat ca sa strice tot cosul. Asadar -si e doar opinia mea- nu exista solutii , si nu exista deoarece problema este pusa gresit, este puse ideologic. De contrazis sau de contra-argumentat nu am pentru ce, aveti libertatea opiniilor si a credintelor . Nu pot decat sa va doresc sa vi se implineasca sperantele adica MCV sa reuseasca ceea ce n-a reusit nimeni : sa schimbe natura umana. Si daca-mi permiteti , mai lungesc nitel. Demografia globala + scarcitatea resurselor esentiale apa hrana si energie + cvasi-egalitatea tehnologica a actorilor majori + raspandirea informatiei = necazuri iar asta inseamna retragerea fiecaruia in transeele pe care le considera sigure , iar de pozitia respectiva ai doua optiuni: schimbi paradigma globala cu una cu adevarat noua sau declansezi anihilarea globala totala. Nu stiu care poate fi acea paradigma dar stiu ca pastrarea celei actuale nu face decat sa lungeasca periculos boala.

        • „Credeti gresit. Nu stiu la ce teorie faceti referire si nu citesc ziare nici nu vizionez programele TV”
          „ In opinia mea nu exista si nu pot exista institutii care sa poata tina sub control fenomenul deci nu cred nici in MCV”.
          „Nu pot decat sa va doresc sa vi se implineasca sperantele adica MCV sa reuseasca ceea ce n-a reusit nimeni : sa schimbe natura umana.”

          Faptul ca sunteti sub pseudonim nu va confera si dreptul de a debita orice cand este vorba de o tema atat de importanta si discutati cu un autor care si-a asumat opiniile in nume propriu si despre o tema atat de importanta . In primul rand , furnizati opinii gratuite si nu argumente ceea ce inseamna de fapt o forma de insolenta. In al doilea rand , opiniile pe care le afirmati arata ca cititi si presa,etc. , dar selectiv si retineti numai ceea ce va convine.

          Mai intai, teza despre eternitatea coruptiei si imposibilitatea diminuarii ei prin chiar natura umana este o teza de tip bolsevic care aplicata de unii la noi ( rusii despre romani atunci cand au ocupat Basarabia ) suna cam asa : „romanii sunt murdari, hoti si lenesi”. O forma mai blanda circula si astazi , dar sub alta forma :

          „Specula, corupţia, învârteala, ciupeala, într-un cuvânt, păcatele tipice şmecheriei dâmboviţene ţin de esenţa (s.n.) poporului român.”
          Ion Cristoiu
          http://adevarul.ro/news/societate/eterna-smecherie-romaneasca-1_50a7b7e37c42d5a66369e3c4/index.html

          De fapt, sunt chiar tezele care justifica coruptia si coruptii considerand ca tin de „normalitatea sociala”:

          ”Eu așa am învățat la școală și așa îi învăț și pe studenții mei. Dacă o lege este încălcată de prea multe ori, înseamnă că legea trebuie schimbată că nu o să schimbăm poporul. Ne mirăm că poporul este corupt, că toată lumea încalcă legea. Dacă toți suntem corupți, înseamnă că nimeni nu e corupt”

          Adrian Severin
          http://www.b1.ro/stiri/eveniment/declaratie-halucinanta-a-fostului-europarlamentar-adrian-severin-daca-o-lege-este-incalcata-de-prea-multe-ori-inseamna-ca-legea-trebuie-schimbata-ca-nu-o-sa-schimbam-poporul-video-164431.html

          • @ D-le Sergiu Simion inteleg din postarile dvs ca va deranjeaza tentativele de penetrare a societatii prin toate orificiile si din toate pozitiile accesibile . Nu toata lumea crede in Dumnezeu sau democratie sau UE sau NATO si nici macar in fair game ci unii doar in zero sum theory. Might is right, scopul scuza mijloacele si interesul poarta fesul. Unii nu dau doi bani pe vreo societate sau popor sau natiune sau ideologie atata vreme cat nu profita personal de pe urma functionarii si chiar existentei acestor abstractiuni si constructe culturale pe care le considera artificiale si pe altarul carora nu doresc sa se sacrifice. Insa in interes personal le vor exploata iar la nevoie chiar le vor dezagrega. Real-politik se poate practica si la scara individuala si de micro-grup. Curentul subteran despre care vorbeste dl autor in articol este reactia individului frustrat la totalitarismul sistemului , acestui individ si apoi micro-grup ii sint accesibile pentru propasirea proprie doar trei mijloace, coruptia, lovitura de stat si terorismul. Nu va ezita sa submineze , tradeze, chiar distruga, societatea la a carei conducere intru exploatare i se refuza accesul , daca pozitiile inferioare nu-i mai satisfac pretentiile personale si de grup. Solutia establishmentului de putere locala este de a imparti cascavalul cu puterile emergente semnificative din interiorul sistemului local , local putand insemna orice de la satesc la national la UE si NATO . Problema acestor puteri emergente este comunicarea cu autoritatile pentru a-si face cunoscute pretentiile deci si identitatea. Din istorie stim ca de obicei nevestele , amantele, soacrele si prietenele lor au indeplinit cu succes oficiul respectiv :) Nimeni intreg la minte nu vrea sa se puna rau cu vreunul din acesti mediatori care garanteaza imunitatea participantilor la procesul de negociere. Sa nu uitam ca din 24 de ore exact 24 suntem civili. Toti, inclusiv generalii , sefii de state si de partide.
            Dl autor pare suparat pe militarii si politicienii nationalisti. Unii fiind chiar pro-rusi. Acestia exista , ce veti face ?

        • Paradigma actuala s-ar putea pastra prin control demografic si al informatiei , deoarece omul este un animal domesticabil. Omul domestic se multumeste cu paine si circ. Pentru idealistii naravasi exista biciul lantul si glontul.

      • „Acest articol va încerca să demonstreze că transferul conceptual a fost mai superficial decât compatibilizarea structurală.”
        Nu au avut ce sa transfere. Chiar la ei in occident vedem „conexiunile dintre puterea politică, mediul de afaceri și oameni din sistemul de securitate”. Conceptele acelea sint minunate dar lipsesc cu desavarsire chiar la ei acasa.

        „Cum se face că apar acum, după un lung proces de monitorizare de către NATO, acuzații privind lipsa unui mecanism eficient de control civil”
        Foarte simplu, nu exista si nici macar nu e de dorit un esemenea control civil , daca ar fi existat si daca ar fi fost considerat oportun si-ar fi aratat existenta si eficienta acasa la ei. Ar fi infiintat la ei acasa DNA si MCV , dar in loc de asta au legalizat coruptia si traficul de influenta .

        Nationalismul este o optiune perfect valida si legitima si este practicat de toate statele occidentale.
        Coruptia , traficul de influenta si formele fara fond institutionalizate constituie normalitatea occidentala. Cand vorbiti de plagiarism aminti si de Joe Biden iar despre coruptie Hillary Clinton. Despre incompatibilitati Dick Cheney. E nevoie sa mai amintesc de Bechtel, de Microsoft, de EADS ? De Isarescu si de FMI ?

        Concluzia mea este ca occidentul nu se afla in pozitia de a ne da lectii decat in : rapacitate, ipocrizie, coruptie, egoism, agresivitate violenta . Una practica ei si alta ne predica noua.
        Raspunsul meu la intrebarile din articol este ca institutiile impuse Romaniei sint forme fara fond , conceptele sint false iar discursul este mincinos. Bravo politicienilor si militarilor care nu s-au lasat inselati de cantecul de sirena. Bravo civililor care au invatat rapid de la occidentali care este realitatea si ce trebuie sa faci ca sa razbesti. Romania nu a intrat in nici o alianta. Romania a fost tradata la varf de cei care au semnat o capitulare neconditionata. Odata cu desfiintarea URSS si a tratatului de la Varsovia Nato nu mai a avut nici un rost pe lume in afara de impunerea imperialismului USA. Statele nationale est-europene ar face mai bine sa se constituie intr-un bloc nealiniat politico-militar si sa participe comercial intr-o piata euro-asiatica.

  8. Dusmanii de ieri aliatii de maine si invers. Nu cred ca a fost vreun politician sau militar atit de imbecil incat sa permita sa i se occidentalizeze total structurile de securitate deoarece occidentalizare este un eufemism pentru intoarcerea armelor iar intoarcerea armelor si coruptia sint metode de supravietuire in lipsa de suficienta putere militara cu care sa-ti aperi interesele economice nationale. Eu zic ca e de bine ca exista un curent subteran anti occidental si anti NATO.

  9. Ma bucur ca s-au starnit dezbateri dar am impresia ca discutia a deraiat in foarte multe directii ireconciliabile. Scopul meu era mai modest, am doua idei pe care vroiam sa le expun mai simplu si care sa dea de gandit:
    1- exista multa confuzie conceptuala in disciplinele academice ce studiaza securitatea nationala sau in practica; multe provin din intelegerea sau traducerea gresita a unor concepte NATO, iar academiile militare, cele „de consacrare” mai ales, decidentii sau doctorii in stiinte militare nu isi asuma clarificarea acestor concepte;
    2- cazul simplei schimbari a titlului unei legi (a securitatii nationale) a trecut neobservat, fara a clarifica implicatiile in sfera functionarii democratiei; exemplele, prin ca am aratat o crestere a puterii si influentei serviciile de informatii in selectia elitelor civile, plecand de la o simpla schimbare semantica ar trebui sa de un semnal de alarma. Crearea (canibalizarea) unui domeniu de studii doctorale, infiintara unei academii de consacrare, „dedulcirea” la fonduri europene pentru proiecte ce nu au nici in clin nici in maneca cu stiintele militare sau securitatea nationala pot fi epifenomene care demonstreaza ca retelele de putere din subteran sunt diferite de „organigrama” constitutionala

    • se poate moderniza romania pe scheletul organizational bolsevic ? de ce electoratul captiv se mentine dupa un sfert de secol, iar fsn ul cistiga mereu ? degeaba schimbi oamenii daca designul ramine acelasi. forta societatilor libere este data de individ, de capacitatile lui creatoare si nu de puterea institutionalizata a castelor inepte. mincinoase si cleptocrate. deschideti orice canal (la propriu) de televiziune si orice jurnal (cancan), si o sa fiti invadat de „elite” : politruci, analisti si geostrategi, pitipoance si clarvazatori, bugetari cu lefuri de nababi si „antreprenori” bransati la buget. astfel de „democratii” functioneaza ca unse in romania, proximitatea estica a romaniei, africa si america latina

    • Sociologia, psihologia , securitatea , universitatea si “epifenomele”

      S-au starnit dezbateri deoarece articolul deschide cutia Pandorei dar cartoful este atat de fiebinte incat si dvs il aruncati altora.

      1. Nu este vorba de nici o confuzie conceptuala , termenii au fost foarte bine ganditi si “traducerea” termenilor a fost facuta adaptand principiul lui Stalin : “nu conteaza cine voteaza ( in acest caz, traduce ) , conteaza cine numara voturile ( in acest caz cine beneficiaza de avantajele acestei “traduceri” sau confuzie conceptuala cum o numiti dvs).

      2.Simpla schimbare a titlului nu a trecut neobservata , dar exact cum am afirmat anterior societatea civila ,personalitatile culturale, intelectualii publici , scriitorii , ziaristii, filozofii , psihologii si sociologii natiei, etc. ani au adoptat politica strutului deoarece, intr-o exprimare eleganta ,au avut cu totul alte prioritati . Daca aplicam principiul „Cui prodest ?” putem sa intelegem si de ce au avut acest comportament.
      Mai mult decat atat „epifenomene” cum sunt „crearea (canibalizarea) unui domeniu de studii doctorale, infiintara unei academii de consacrare, “dedulcirea” la fonduri europene pentru proiecte ce nu au nici in clin nici in maneca cu stiintele militare” si nu trebuie sa aiba nici cu societatea civila ( amestecul domeniului militar cu cel civil este interzis in Occident , la noi s-au infratit cu voiosie ) si nici cu …Universitatea !

      Sa aruncam o privire asupra a ceea ce invata studentii romani in universitatile anului 2016:

      http://sas.unibuc.ro/studii_de_securitate
      http://hiphi.ubbcluj.ro/licenta/securitate.html
      http://admitere.unibuc.ro/facultatea-de-sociologie-in-colaborare-cu-serviciul-roman-de-informatii-in-cadrul-programului-de-masterat-studii-de-securitate-analiza-informatiilor/
      http://www.unibuc.ro/facultati/administratie-afaceri/ ( inclusiv politicile publice, studiile de securitate și sociologia militară )
      http://documents.tips/documents/duvac-cultura-de-intelligence-a-decidentilor-politici-2007.html

      Deci, ce cauta la Universitatea Bucuresti, Cluj, etc. studiile si masteratele de Securitate ( nu mai vorbim de „cultura de intelligence” ) ??!! Liniste mormantala … Nimeni nu stie si pe nimeni nu intereseaza, nici un universitar nu a luat atitudine in toti acesti ani , iar o explicatia posibila poate fi aceea ca cei in cauza sunt mai degraba parte a problemei decat a solutiei .
      Mai mult decat atat, acum 4 ani Universitatea Bucuresti , prin Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei ( sic !) organiza un workshop tematic halucinant pentru …permisul de port-arma ( !) :
      “Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din Bucureşti organizează sâmbătă, 17 martie 2012, workshop-ul tematic – Evaluarea psihologică pentru permisul de port-armă: prevederi legale, cerinţe metodologice şi promovarea de bune practici!
      În cadrul evenimentului vor fi abordate subiecte referitoare la prevederile legale, cerinţele metodologice şi promovarea de bune practici în ceea ce priveşte emiterea avizelor psihologice pentru permisul de port-armă, în contextul crimelor recente care au avut loc în Piaţa Dorobanţi din Municipiul București (s.n.). Workshop-ul se adresează exclusiv psihologilor cu drept de liberă practică în specialitatea Psihologie aplicată în domeniul securităţii naționale, care iși desfășoară activitatea în Cabinete Individuale de Psihologie/similare, autorizate de către Colegiul Psihologilor din România. Înscrierea participanţilor se realizează on-line: Fisă înscriere Workshop. Ocuparea locurilor se realizează în ordinea înscrierilor. Actualizarea validarii fişei dumneavoastră de înscriere poate fi vizualizată pe site, începând cu data de 15 martie 2012, orele 14.00 – 15.00. Termen limită de înscriere: este 16 martie 2012, orele 20.00
      • Workshopul va fi susținut de către Prof. asociat dr. Ion Duvac , coordonator al Masterului de Psihologie Aplicată în Domeniul Securitații Naționale, organizat de Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din Bucureşti (s.n.).
      Evenimentul va avea loc în incita Facultăţii de Psihologie şi Ştiințele Educatiei, Soseaua Panduri 90, între orele 10.00 – 14.00. Prezentarea participanţilor şi preluarea ecusoanelor se vor realiza între orele 09.00 – 09.45, 17 martie 2012 ”
      Sursa : http://ionduvac.ro/2012/03/13/fisa-d…op-17-03-2012/

      Deci suntem in NATO si UE , dar am ajuns ca la Universitate sa predam despre arme si „intelligence” ?! Pai in ce directie mergem de fapt ? Inseamna ca ne putem astepta ca in viitor studentii sa-si primeasca profesorii in pozitie de drepti, nu ? . De fapt, am citit cu ceva timp in urma ca un student a afirmat pe un forum ca la seminarul de sociologie daca voia sa ia cuvantul profesorul ii cerea sa ridice in picioare ! Atunci am crezut ca face o gluma fiind la o bere , dar intre timp sociologia ( civila ) a inceput sa se ocupe vartos cu studiile si masteratele de securitate, iar psihologia ( civila) cu permisul de port-arma , deci inainte sa vina sacul la moara a venit moara la sac.

      Dincolo de „crearea (canibalizarea) unui domeniu de studii doctorale, infiintara unei academii de consacrare, “dedulcirea” la fonduri europene pentru proiecte ce nu au nici in clin nici in maneca cu stiintele militare” , lucruri vizibile si cu ochiul liber, avem o problema si mai grava cu mediul universitar care a deschis ( singur ?) portile calului troian , dar ca sa citam un filozof iubit de filozofii romani „despre lucrurile despre care nu putem vorbi trebuie sa tacem”.

    • 1- Nu conteaza prea mult daca e confuzie sau asumare deschisa deoarece nu conteaza mai mult ce declari, conteaza mai mult ce practici. S-a vazut si in cazul lui Ceausescu.
      2- Nu a existat nici o crestere , cu atat mai putin generata sau influentata de schimbarea titlului unei legi. Este si a fost doar business as usual.
      3-„epifenomene care demonstreaza ca retelele de putere din subteran sunt diferite de “organigrama” constitutionala” -Secretul lui Polichinelle. Si nici nu vad ce ar fi rau in asta. Se practica peste tot in occident si in lume. Constitutiile se mai si amendeaza si se schimba dupa cum evolueaza realitatea. Constitutia este doar o bucata de hartie scrisa de cel care a obtinut puterea prin orice mijloace si reprezinta regulile impuse de invingator invinsilor. Dintre invinsi unii le prefera, altii le accepta iar altii lupta tot prin orice mijloace sa ajunga ei la putere sau macar sa reziste , sa se sustraga. Nici o bucata de hartie si nici o institutie si nici un discurs oficial nu schimba realitatile acestea. Daca mie ca individ nu imi este profitabil , nu voi respecta nici un fel de regula iar discursule ideologice si-au pierdut puterea de influenta de alta data. Nu asupra tuturor desigur, ceea ce este un lucru bun in schema darwinismului social deoarece furnizeaza nutrienti. In orice caz religia democratiei si-a pierdut puterea de seductie si la fel lozinca justitiei si a statului de drept , si este bine asa deoarece ne aflam intr-o lume extrem de concurentiala.

      • Totusi , daca in discutie atribuim „cota zero a terenului” institutiilor numite State Nationale sau confederatiilor USA UE si CSI , acestea au ca inamici ai ordinii lor constitutionale nu numai „curentele subterane” ci si curentele supra-nationale. Rog Autorul sa ne spuna daca la noi exista preocupare pentru monitorizarea si contracararea activitatilor entitatilor politice economice financiare si mass-media supra-nationale. Ce mecanisme de control exista sau pot exista cand aceste entitati private nu se afla sub jurisdictia nici unei Constitutii statale si nici nu depind de electorat. Aceste entitati detin si exercita o semnificativa putere politica, economica, financiara ,mediatica si chiar militara . As da ca exemplu de actiune recenta propaganda si presiunea in favoarea privatizarii justitiei si a sistemelor militare.

        • Mai e un exemplu si mai recent. Doamna ministru a apararii din Germania a propus ca in armata germana sa poata fi inrolati si cetateni ai altor state UE. I s-a raspuns ca principiul fundamental al unei armate este loialitatea reciproca dintre militar si stat si si ca cetatenii altor state au jurat deja loialitate statelor de origine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marian Zulean
Marian Zulean
Marian Zulean este profesor la Universitatea din București. Domeniile sale de interes sunt politicile publice, studiile de securitate și sociologia militară.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro