vineri, aprilie 19, 2024

Putin şi criza europeană

Dacă există un beneficiar incontestabil al crizei pe care o traversează Uniunea Europeană, acesta este Rusia lui Vladimir Putin. Cu fiecare intâlnire, disperată, dedicată soluţionării impasului grec, Rusia redevine mai puternică şi mai determinată în eforturile ei de promovare a propriei agende imperiale. Subminarea proiectului european şi al celui nord- atlantic este strategia ce îi oferă şansa de consolidare a capului de pod în estul Ucrainei. Perspectiva izolării ei este incertă. La fel de incertă este şi coeziunea europeană, în faţa unei ameninţări ruse ce se deghizează,manipulator, în oferte de afaceri energetice.

Că guvernul de la Atena îmbină, extrem de eficace, un populism iresponsabil şi o înclinaţie marcată pentru curtarea Rusiei, iată un fapt pe care îl putem ignora. Tsipras este expresia acestui nou populism care se hrăneşte nu doar din demagogie resentimentară, ci şi din tentaţia admiraţiei faţă de modelul putinist, perceput ca alternativă la dominaţia europeană. Participarea premierului grec la forumul ruso- occidental de afaceri, recent, a confirmat această capacitate a Rusiei de a deveni alternativa la “ rigiditatea “ capitalistă”. Opţiunile unei Grecii ieşite din mecanismul monedei unice pot fi cele de apropiere de acest pol rus. Turcia lui Erdogan şi Grecia lui Tsipras ilustrează, de pe poziţii diferite, reorientarea agresiv anti-occidentală a două naţiuni membre ale NATO.

Obiectivul central al Rusiei, destabilizarea pe termen mediu şi lung a Ucrainei, pare să fi fost atins. Chiar şi în absenţa unei noi ofensive majore, Ucraina este confruntată cu realitatea apariţiei unei serii de entităţi secesioniste, ca şi cu pierderea , definitivă şi irevocabilă, a Crimeeii. Acest din urmă gest este, in ordinea dreptului internaţional, cel mai important precedent impus de Putin. Actul de piraterie comis impotriva unui stat independent este un fapt acceptat, tacit, de celelalte naţiuni. Fragilizată, Ucraina este redusă la statutul unui actor etatic condamnat să ducă un război de uzură, care îi slăbeşte şansele reformării şi modernizării.

O Uniune Europeană afectată de forţele centrifuge ale populismului şi crizei monetare, iata scenariul ideal pentru o Rusie în expansiune. Tendinţele de conciliere cu Rusia sunt vizibile, iar evoluţiile recente nu face decât să accelereze acest curs al evenimentelor. Derapajele de la Budapesta sau Atena, indiferent de polaritatea lor ideologică, sunt ocazia oferită Rusiei de a intra în acest teritoriu european, spre a dezbina şi reţese noi solidarităţi.

Corupţia este, în această zonă de margine a Uniunii Europene, breşa ce permite infiltrarea rusă. Alianţa dintre discursul suveranist şi protejarea corupţilor este modalitatea prin care se exprima această nouă abordare anti- occidentală. Cazul României este dramatic şi lipsit de ambiguitate. Alternativa la lupta împotriva privilegiilor este apropierea de o Rusie ce face din complicităţi şi concentrarea oligarhică temelia unui model de guvernare. Diatribele lui Călin Popescu- Tăriceanu nu au nimic inocent. Ele sunt piese în acest domino al redefinirii identităţii politice româneşti şi central-europene.

Ofensiva rusă, continuă şi proteică, obligă fiecare naţiune la alegeri lipsite de echivoc. Alternativa la tiparul occidental, oricât de elegant ambalată de demagogii dreptei sau stângii radicale, nu înseamnă decât pauperitate şi lichidarea statului bazat pe domnia legii. Fidelitatea faţă de principiile care asigură trăinicia comunităţii euro- atlantice este opţiunea ce reconfirmă realitatea unui parcurs al libertăţii. Rusia lui Putin nu poate oferi nimic altceva decât propria ei variantă de despotism post-brejnevist. Luciditatea în apărarea valorilor occidentale este antidotul pe care îl putem utiliza acum, spre a rezista agresiunii din est.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Veche boală ! Grea boală ! (la greci).

    Să vedem ce se întîmpla în timpul Războiului din Crimeea (1854).

    „Pe de altă parte grecii, blocați în provincialisme ultra-balcanice, și-au dirijat ”virtuțile” haiduco-tîlhărești spre piraterie, subminînd aprovizionarea corpului expediționar anglo-francez din Crimeea. Și asta doar din iubire pentru co-religionarii ortodoxo-petersburghezi, care-i trădaseră deja în 1821 (memoria scurtă a poporaţiunilor, combinată cu eternele rînze popești anti-Roma). Ion Ghica, remarcabil politician român, exilat la Constatinopol după 1848, a ajuns ”Bei de Samos” (insulă în Marea Egee) tocmai pentru a pune frîu guerilei navale elene ce-și aflase cuibul în petecul respectiv de pămînt.
    [ Detaliu: Ghica, prieten intim cu Vasile Alecsandri, stăpînea limba engleză și urmărea cu mare atenție evenimentele din Regatul Unit. Ținînd cont de grecizatele noastre elite francofone, omul chiar era remarcabil.]”

    Este o auto-citare dintr-un studiu despre istoria recentă a României. Dacă nu ați auzit despre episodul respectiv reflectați la cele spuse de Constantin Stere în 1918:

    „Lipsa de maturitate politică și de seriozitate în viața de Stat la noi se dovedește și prin complecta ignoranță în ce privește pe toți vecinii noștri. Suntem înconjurați de Ruși, Ucrainieni, Polonezi, Nemți, Unguri, Sârbi, Bulgari. Cine dintre oamenii noștri de Stat, dintre politicianii și publiciștii noștri s’a interesat vr´odată de ce se petrece în sânul acestor popoare ? Cine din presa noastră avea colaboratori pentru a ne ține mereu în curent cu viața lor politică, socială, intelectuală ? Doar din când în când apărea câte un articol cu aceste subiecte… reprodus din presa franceză ! Am ignorat așa de mult viața vecinilor încât poate puțini au fost, de pildă, cari să fi prevăzut isbucnirea răsboiului balcanic, cât și rezultatele lui, precum și directiva necesară, fața de acest conflict, a diferitelor State.”

    Se pare că și noi suferim de boli ”seculare”.

    • Pai asa e daca ne oprim cu informatiile in 1918. De Iuliu Maniu ati auzit? Avea relatii cu omologii sai din tarile invecinate si chiar stia ce se intampla acolo. Si asta nu e valabil doar pt Maniu insusi, ci si pentru alti taranisti (nu neaparat lideri nationali, ci si fruntasi locali bine pregatiti). Mergeti la CNSAS si verificati ce discutau. La fel e cu Bratienii si chiar cu socialistii.
      Vaicareala si dispretul generalizat sunt mai simple, dar nu explica orice.

  2. Eu as zice ca e „in coada de peste”, inca. In mod sigur, Grecia va fi privita ca un exemplu si cred ca Europa este constienta de asta.

    Poate va fi un exemplu ca poti sa te indatorezi peste masura, iar cei mai harnici si mai eficienti decat tine te vor salva, mereu…
    Poate va fi un exemplu ca Europa e slaba, iar Rusia castiga teren…
    Poate va fi un exemplu ca munca si plata impozitelor ajuta la bunastare sustenabila…
    Poate va fi un exemplu ca e timpul ca populismul sa moara…

    Oricare ar fi situatia, in final, Grecia va fi un exemplu si toata lumea se uita atent la Grecia. Soarta Greciei va fi un indicator al directiei in care se indreapta UE.

    Cat despre Rusia, isi joaca si ea cartile asa cum poate. Atunci cand esti preocupat sa dezbini si sa darami, cred ca nu-ti raman resurse sa incerci a construi ceva. Ramane de vazut…
    Nici Romania nu este imuna la influenta Rusiei, asa ca si aici e un camp de batalie.
    UE da un examen. Vom vedea daca-l trece.
    Cu ani in urma, U.S.S.R. isi largea sfera de influenta in zona, propunand o ideologie si niste avantaje. Nu mi-e clar ce ideologie si ce avantaje propune Rusia de azi, statelor care ar accepta statutul de „sateliti”.

    • Rusia vinde o utopie –

      Ramane de vazut ce alegeri fac cetatenii – adicalea cumpara utopia statului asistential de astazi care duce la falimentul de maine, sau se apuca de munca si se tine de invatatura pentru a face cat poate de bine si cat se poate de repede ceea ce se pricepe.

      Fiecare natiune are liderii pe care ii merita.

  3. Yeah, right!
    Cu putina imaginatie cred ca putem „demonstra” si ca Rusia a PROVOCAT criza greaca.

    Uite ce zice un tip mai realist, Sorin Ionita, intr-un raspuns de la articolul sau despre Grecia: „Rusii nu prea au ce face iar influenta lor dincolo de fosta URSS este mult exagerata.”

  4. Cui Prodest ?

    Este foarte posibil să fim martori ai unei acțiuni de tip bully comisă cu intenția clară de a obține invalidarea victimei – Europa – și nu intimidarea ei.

    Agresorul profită de absența, indiferența sau lașitatea posibililor protectori și desfășoară o ofensivă pe cât de tenace pe atât de subversivă, folosind metodele clasice din The Art of War (Sun Tzu).

    În particular, întreb: Nu a simțit nimeni fiorul pericolului privind la Maidanul Ukrainean, un eveniment în care Statul părea incapabil să-și afirme Demnitatea ?
    Nu și-au dat seama analiștii politici europeni că orice zi în care Maidanul respira greu în fum și moarte însemna expunerea tot mai evidentă a vulnerabilității peninsulei Crimeea, poarta prin care Rusia poate pătrunde nestingherită în Occident ? Desigur că Rusia nu a ratat această oportunitate.

    Dacă este neglijată timp de decenii, orice construcție este victima sigură a Entropiei – această Nemesis a Sistemelor.
    Dar dacă tu, ca proprietar, acționezi în sensul creării condițiilor ca Entropia să devină încă și mai eficientă decât este dat de la Natură atunci îți meriți soarta: coșmelia ta va dispare fiind înlocuită de iurta barbară.

    În acest context, pare incredibil că mai este posibilă apariția, proliferarea și tolerarea în spatiul european a unor organizații care scurmă în subconștientul vulgului pentru a găsi ”trufe” cu care să drogheze victimele neștiutoare, ignorante ale speciei Homo Sapiens astfel încât să le mânuiască cinic împotriva propriilor lor interese.

    Flăcări Roșii apar ici și colo, apparent fără nicio logică. În timp ce omul cu vătraiul se ocupă de vânarea muștelor, clustere de instabilitate se dezvoltă insidios, o scânteie ici aprinde un fir din draperie, una colo se strecoară în căldarea cu cărbuni, o balustradă crapă sub presiunea insesizabilă dar constantă a unui invizibil pumn oțelit.

    Winter is coming…

    Intelectualii Europei Occidentale de astăzi au pierdut (dacă au avut-o vreodată) capacitatea de a proiecta asupra construcției Civilizației Occidentale modele de stress și de a obține concluzii utile unui Plan de Mentenanță, Întărire și Modernizare a Societății Umane în era globalizării.

    Seduși de farmecele unei Fata Morgana a vanității academice ei își întorc spatele unii altora, trag bariere în fața posibilelor cooperări inter-disciplinare, ridică ziduri (și la propriu și la figurat) în calea expansiunii principiilor care au făcut posibilă Renașterea.

    În ce măsură mai pot demnitarii statelor europene să impună paradigma democrației atâta vreme cât însăși leagănul ei, Grecia, pare a se lepăda de ea, sedusă de zâmbetul seducător al unui aventurier ? Dar oare chiar este aventurier sau este, pur și simplu, un mercenar ? O mai fi având frați și surori ?

    Oare cine și cît de tare trebuie să strige: ”-Hannibal ante portas !”

  5. Calin Popescu Tariceanu, manechinul ratat devenit om politic exclusiv datorita tatlui sau vitreg Dan Amedeo Lazarescu , nu face decit sa duca mai departe pozitia de agent al intereselor rusesti a lui Patriciu.

  6. Cazul Grecia poate sa insemne si moartea, mai rapida sau mai lenta, ideii de stat asistential.

    Modelul de stat asistential pare clar incurajat si propagat/ promovat de Rusia.

    Dar pana la urma decizia finala apartine cetatenilor…

    Asa ca cetatenii din Grecia au ales si probabil ca nu le este rusine de alegerea facuta, cum nici moldovenilor sau ucranienilor nu au prea mult a se rusina de alegerile lor…Si daca ma uit in gradina Romanicai, oare ce vad?

    Democratia inseamna si responsabilitate si responsabilizarea in fata alegerilor facute.

    Din punct de vedere geopolitic inca nu as putea aprecia cine este castigatorul, dar imi pare sigur ca grecii au pierdut timp, bani si oportunitati. Nu cred ca mai sunt in control asupra propriilor pozitii, desi ei cred ca sunt mari si tari…

    Mi-ar parea bine daca romanii ar intelege mai multe din lectia Greciei, dar imi pare ca fiecare stat care banguie intre socialism/comunism si capitalism va trece printr-o criza similara cu cea a Greciei pentru a invata o lectie. Daca nu o invata suficient de bine o sa tot repete greselile.

  7. Imi vine greu sa cred ca Putin va putea explica rusilor cum da el 10 Mld de $ grecilor ca sa plateasca 14 pensii in timp ce acasa oamenii indura reduceri de salarii (recte Gazprom & bugetari). Poate le da eventual niste ruble sa aiba cu ce face focul.

  8. Rusia are politica imperiala ?

    Cine a bombardat si jefuit zeci de tari dupa WW2 ?
    Cine are 160 de baze in toata lumea ?
    Cine a fost in razboi 93% din cati ani a existat ?
    Cine a sponsorizat tot terorismul de pe Pamant ?
    Cine a provocat lovitura de stat din Ucraina ?
    Raspuns: SUA.

  9. Nu cred ca exista castigator sau perdant, cel putin deocamdata, din competitia pentru exensia de bloc economic European si Euroasiatic – rusesc.
    Europa pierde din viteza economica datorita Greciei si odata cu aceasta, din ,,magnetismul” pe care-l insufla tarilor sarace, atrase de miracolul European, care nu mai exista.
    Rusia nu cistiga din asta o ,,crestere de viteza” in constructia CSI si pietei economice euroasiatice, deoarece nu are instrumentele necesare si nici macar ,,reclama” economica a Europei, in atragerea asociatilor doriti.
    Cauza este aceeasi pentru ambele parti, lipsa unui ,,proiect de dezvoltare economica si industriala rapida” care sa conduca la ajungerea din urma a tarilor bogate, de catre tarile sarace partenere.
    Rusia este lipsita de un proiect de industrializare rapida, care sa faca din ea ,,motorul economic” al zonei euroasitice.Asa ca nu poate sa aduca zona euroasiatica la o dezvoltare industriala rapida, iar resursele rezultate din vinzarea produselor petroliere si gazelor, sint insuficiente pentru a tine ,,in spate”, tarile inapoiate partenere (sau doritoare) in CSI.

  10. Tariceanu a fost si e vandut rusilor de mult timp, inca de cand cerea retragerea trupelor romanesti din Irak, ca sa le faca pe plac mujicilor. Un rebut.

  11. Sa ne lase mai bine ue si america ! Sa se nationalizeze toate resursele si institutiile de stat sa repornim fabricile !!!! Nu mai demoniza atata rusia ca se opune nenorocitilor care de 20 ani ne obliga sa mancam rosii cu gust de castraveti si ne impun preturi sau pe cine sa avem presedinte !!! Afara cu strainii din tara ! Traiasca dacia mare !!!!!

    • Afară cu rusnacii, rusofilii și Coloana a 5-a putinistă din țară! Adică și cu tine, troll rusofil!
      Pentru cultura ta generală, aia care este la nivel de almanahe goagălistice, mamașa ta rosiia nu are nevoie să fie demonetizată – e demonică dintotdeauna!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro