marți, octombrie 19, 2021

28 de puncte

BREF: A MILITARY AND POLITICAL UNION, MOSCOW’S GIFT FOR EUROPE

• The Zapad-2021 strategic exercises, scheduled for 10–16 September 2021, are the most important training programme yet undertaken held by the Russian Armed Forces and the Belarusian army which cooperates with them. As they involve as many as 200,000 soldiers, they will also be the largest military exercises conducted in Europe for nearly 40 years.

• The strategic exercises are a comprehensive joint operation, in which all types of armed forces and independent types of Russian army troops participate. They also involve other troops – mainly those of the National Guard (Rosgvardiya), the Ministry of the Interior and the FSB Border Service – as well as services responsible for maintaining internal security and order, local administrations, and businesses carrying out defence tasks (from the so-called defence-industrial complex and the fuel sector, and latterly also the financial sector).[1]

• At the same time, Moscow and Minsk have agreed all the 28 Union State programs: „It is about 28 so-called Union State programs aimed at harmonizing Russian and Belarusian laws in various areas of the economy, ensuring equal conditions for the activities of the two countries’ economic entities, forming common financial and energy markets and a common transport space, as well as at developing and implementing a common industrial and agricultural policy. And today, I am pleased to note that all the 28 programs have been agreed”, said Vladimir Putin.[2]

• The texts of the agreements were not made available and the leaders did not sign any documents publicly. While the two sides announced new economic agreements, they stopped short of introducing a common currency or going into detail on any defence or political agreements, signalling a limit to the extent of the negotiations. Lukashenko said he hoped to buy a large shipment of weapons, including combat jets and helicopters, as well as the advanced S-400 air defence weapons; also claimed that Moscow had moved Su-30 fighters to Belarus in order to patrol the country’s borders with Europe.[3]

CE LE MAI TRECE PRIN CAP ACESTOR OAMENI?

Politicienii de la Moscova, oricine ar fi ei, nu vor înceta niciodată să considere Federația Rusă altceva decât o putere europeană, prin urmare, din punctul lor de vedere (exprimat în forță sau doar prin instrumente diplomatice, importă mai puțin), o uniune a statelor europene care nu doar că exclude Rusia, dar îi este și mai mult, ostilă, nu poate exista, nu poate fi tolerată.

Pentru a exista o uniune europeană în viziunea Kremlinului, aceasta trebuie să se bazeze oarecum similar mijlocului de secol XIX pe cel puțin doi piloni: unul vestic, creștin catolic și protestant, bine dezvoltat economic și mare consumator de resurse naturale, și un al doilea, estic, creștin ortodox, foarte puternic dezvoltat militar și producător de resurse naturale.

Schema este simplă și, dacă urmărim puțin modul în care a evoluat fostul bloc comunist sub hegemonia URSS, putem observa să Moscova a insistat pe aplicarea unui model similar, cu investiții în dezvoltarea industrială preponderent la vest de Volga, în timp ce răsăritul sovietic (partea asiatică) era un imens teritoriu ce aștepta să fie descoperit, iar resursele sale să fie puse la dispoziția complexului industrial din partea europeană.

Despre o astfel de uniune europeană vorbea Boris Elțîn atunci când îi sugera lui Bill Clinton să „dea Europa” Rusiei:

„Elțîn: I ask you one thing. Just give Europe to Russia. The U.S. is not in Europe. Europe should be the business of Europeans. Russia is half European and half Asian. (…)

Clinton: I don’t think the Europeans would like this very much.

Elțîn: Not all. But I am a European. I live in Moscow. Moscow is in Europe and I like it. You can take all the other states and provide security to them. I will take Europe and provide them security. Well, not I. Russia will.”[4]

Probabil lui Clinton i s-a părut cel mult amuzantă propunerea excentricului președinte rus, o vorbă aruncată după câteva păhărele de votcă. De fapt Elțîn încerca să-l facă pe Clinton să înțeleagă că cei care vor urma la putere la Kremlin nu vor ezita să urmărească impunerea fie și cu forța a Federației Ruse la masa Uniunii și că, dacă ei doi ar putea să cadă de acord asupra viitorului Europei, amiabil și în interes mutual, multe neplăceri vor putea fi evitate.

Să reținem însă că, în timp, Bill Clinton și-a reamintit dialogul cu Elțîn, pe măsură ce a înțeles, urmărind acțiunile lui Vladimir Putin, că fostul său interlocutor și omolog, astăzi trecut la cele veșnice, îi oferise un avertisment pentru viitor, atenționându-l că, atunci când America nu va mai fi deplin capabilă să își impună viziunea în Europa, Rusia va fi acolo să își pună în practică obiectivele.

Până una, alta, pe măsură ce Uniunea Europeană încearcă să se definească, și o face dezvoltând o politică externă, economică și militară pe care Federația Rusă o consideră tot mai mult ostilă, în măsura în care ridică multiple bariere și ține Rusia la ușă, Vladimir Putin a decis să treacă la acțiuni în forță pe tot frontul său de vest, livrând pe plan politic intern ceea ce de altfel se aștepta de la el: intransigență față de nerecunoștința Occidentului și un bocanc trântit în ușa Uniunii Europene, ca să-i fie clar Bruxellesul ce va urma.

După invadarea Georgiei în 2008, Crimeea în 2014, reaprinderea conflictului din Nagorno-Karabah în 2020, iată că urmează în 2021 anunțarea integrării economice și militare cu Belarusul, care va fi (într-un fel) anexat Federației Ruse. Cel mai probabil, indiferent cine îi va urma lui Vladimir Putin și cu atât mai mult dacă va continua să rămână la putere, marșul rusesc către inima Europei va continua, cu atât mai mult cu cât Moscova are destui aliați printre liderii politici din statele membre ale Uniunii.

ZAPAD (VEST) 2021: 200 DE MII DE MILITARI LA PORȚILE EUROPEI

„În septembrie 2021, în exercițiile strategice ruso-bieloruse Zapad-2021 vor participa circa 200 de mii de militari ai Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) și ai Organizației pentru Cooperare de la Shanghai (CSO). Acțiunile practice vor avea loc de pe 10 până pe 16 septembrie în nouă poligoane din Rusia și cinci din Belarus. În cadrul exercițiilor vor fi angrenate peste 80 de avioane și elicoptere, până la 760 de unități de tehnică militară (peste 290 de tancuri, peste 240 de lansatoare de rachete multiple și mortiere), dar si până la 15 nave. Aproape 13 mii de oameni, 30 de avioane si elicoptere și până la 350 de unități de tehnică militară vor fi angrenate pe teritoriul Republicii Belarus”, se arată într-un comunicat al armatei ruse, dat publicității la începutul lunii septembrie ac.[5].

Afirmația privind implicarea a doar 12 800 de militari ruși în manevrele de pe teritoriul Belarusului este una formală, prin care declarativ se arată că Rusia și-ar îndeplini obligațiile asumate prin Acordul de la Viena[6], încheiat sub auspiciile OSCE, privind întărirea măsurilor de construire a încrederii și securității pe continent. În realitate există informații potrivit cărora peste 100 de mii de soldați ruși sunt desfășurați pe teritoriul bielorus pentru Zapad-2021.

Exercițiile sub egida „Vest” (Zapad) au loc o dată la patru ani. În anul 2021 mai participă, pe lângă ruși și bieloruși, militari din Armenia, Kazahstan, Tadjikistan, India, Kârgâzstan, Mongolia, Sri Lanka și Serbia. De remarcat că armata chineză nu se află în listă, deși cooperarea dintre Rusia și China în domeniul militar a cunoscut ample dezvoltări în ultimii ani.

Potrivit scenariului dat publicității[7], Zapad-2021 se desfășoară în mai multe etape, pornind de la o „agresiune a unor grupări separatiste armate în cooperare cu diverse organizații teroriste internaționale care se bucură de sprijin extern”. Pentru primele trei zile ale exercițiului a fost simulată o intervenție NATO în Belarus, respinsă de către forțele ruso-bieloruse. În faza următoare, printr-o acțiune combinată inter-arme, Rusia stabilizează situația și declanșează contraatacul, pentru eliberarea teritoriului „unional” ocupat.

Polonia a atras atenția anterior asupra pregătirilor de amploare pentru Zapad-2021, ce au avut loc mult înainte de luna septembrie, precum și asupra amplelor operațiuni de dezinformare purtate pe două direcții: pe de-o parte pentru a asigura Occidentul că nimic spectaculos sau neobișnuit nu se întâmplă la exercițiile militare din Belarus, iar pe de altă parte pentru a servi către proprii cetățeni (ruși și bieloruși) același narativ al nevoii de a fi militar pregătiți să confrunte iminenta amenințare a NATO.

Citându-l pe ministrul apărării al Federației Ruse, Centrul pentru Studii Orientale (C.E.S.) din Polonia titrează[8]:

„The apparatus of disinformation and propaganda is using the military maneuvers to intimidate the public in the countries directly bordering the countries organising them, and to perpetuate the view that there is a real threat of armed conflict. The great importance of the exercises is demonstrated by the statements made in August by Russia’s Defence Minister Sergei Shoigu, in which he stated that that the greatest threat to Russia’s security comes from the Western strategic direction, and therefore the country should build up a system of defence against <anti-Russian propaganda>. According to Shoigu, the authors of this <propaganda>, the aim of which is to influence the internal situation in the Russian Federation, are Poland, Finland and the Baltic states.”

De altfel, Polonia, statele baltice și Ucraina au denunțat la unison faptul că exercițiile militare Zapad-2021 nu au un caracter defensiv, așa cum este acesta declarat formal, ci unul evident ofensiv, așa cum rezultă din desfășurările de forțe și obiectivele reale ale exercițiilor din poligoanele de tragere ruse și bieloruse.

Mai trebuie să remarcăm și faptul că, simultan cu desfășurarea de forțe din cele șapte zile ale Zapad-2021, separatiștii din Donbas, susținuți de armata rusă, după cum declară Statul Major al armatei ucrainene, au redeschis ostilitățile, folosind artilerie de calibru greu, lansatoare de rachetă și mine lansate din drone, fiind uciși doi soldați ucraineni și alți zece răniți[9].

UNIUNEA RUSIA – BELARUS: UN MIC PAS BIELORUS ÎNAPOI, UN ȘI MAI MIC PAS RUSESC ÎNAINTE

Statele Unite se pregătesc de un conflict de lungă durată cu China și își „triază strategic”[10]  prioritățile, ceea ce-i oferă Kremlinului unele priorități. La Bruxelles se vorbește tot mai mult de urgentarea acțiunilor pentru a dota Uniunea cu un mecanism unificat și eficient de politică externă și cu o forță armată unională credibilă și capabilă să dezvolte acțiuni militare pe măsura amenințărilor ce vizează Europa[11].

La Moscova aceste declarații și acțiuni nu sunt bine văzute și este evident de ce. Washingtonul pare mai puțin preocupat de subiect, în măsura în care o forță militară europeană unică nu se poate construi peste noapte, dar poate în schimb să fie o dezvoltare utilă care să sprijine în timp efortul de repliere strategică a Statelor Unite către Asia – Pacific.

Pe acest fond prospectarea unei uniuni statale strânse între Rusia și Belarus, adică proiectarea directă a voinței Moscovei asupra poporului bielorus, sub narativul unei singure și indivizibile națiuni, reprezintă un pas prin care Vladimir Putin și echipa sa de la Kremlin încearcă să livreze un așa-zis succes în confruntarea cu Occidentul, având drept scop final controlul asupra Europei.

Anaïs Marin, Sursa: euroradio.fm

Anaïs Marin, analist politic specializat în probleme bieloruse și raportor pentru drepturile omului în Belarus, a întocmit în anul 2020, sub egida Institutului Vilnius pentru Studii Politice, raportul „Uniunea Statală dintre Belarus și Rusia. Mit și Realitate privind Integrarea Politică”[12] – o lucrare care explică inclusiv evoluțiile recente, posibile ca urmare a temerilor dictatorului Alexandr Lukașenko că ar putea fi înlăturat de la putere printr-o revoluție populară, similară celei de la Kiev.

Deși ultimele evoluții – în special acel document în 28 de puncte prin care Putin și Lukașenko ar fi convenit detaliile unui calendar al integrării, dar care nu a fost dat publicității – par să-i contrazică concluziile consemnate în raport, aș vrea totuși să subliniez câteva dintre afirmațiile formulate de Anaïs Marin, tocmai pentru că acestea vorbesc despre intențiile imperialiste ale Moscovei și de mecanismul implicit de rezistență al societății bieloruse, chiar dacă deocamdată (sau tocmai din acest motiv) fricile lui Lukașenko îl determină să cedeze ceva mai mult în fața pretențiilor Federației Ruse:

(i) „Decidenții occidentali să ia Uniunea Statală exact așa cum se înfățișează: o uniune perdantă politic, a cărei dimensiune militară este în plină negociere. Pentru Minsk, Uniunea Statală, ca proces de integrare progresivă, permite obținerea de avantaje economice (subvenții rusești), chiar dacă nu la dimensiunea sperată de Lukașenko. Pentru Moscova, ca proiect neo-imperial, permite defilarea cu Belarus ca aliat geopolitic, cu precizarea că Putin așteaptă să vadă la Lukașenko că dovedește mult mai multă loialitate în schimbul susținerii economice.”;

NOTA 1: În măsura în care nu știm exact ce conține acel calendar al integrării în 28 de puncte, remarcăm totuși că până în prezent cei doi lideri au făcut un singur anunț legat de dimensiunea concretă a cooperării viitoare: Belarus va achiziționa armament rusesc în valoare de circa 1 miliard de dolari SUA[13].

(ii) „Frăția belaruso-rusă este mai degrabă o stupiditate. Ideea că Belarus și Rusia sunt aliați strategici apropiați, că armata bielorusă nu este decât o extensie a Districtului Militar Vest al armatei ruse, sau că Rusia a înghițit deja o parte din suveranitatea bielorusă sunt în cea mai mare mituri ce trebuie să fie demontate.”;

(iii) „Belarus are propriile interese de securitate și propria doctrină militară, care sunt incompatibile cu cele ale Rusiei: Belarus nu a abandonat obiectivul de a rămâne neutră, o țară fără arme nucleare, străduindu-se permanent să rămână deoparte de <noul război rece> dintre Rusia și Occident. Capacitatea de a-și apăra interesele depinde, desigur, de abilitatea de a-și păstra independența față de Rusia.”;

(iv) „Viziunile asupra re-unirii sunt încă ireconciliabile – o confederație între egali, versus o absorbție în Federația Rusă – și vor impune o tranzacționare largă a condițiilor de stabilire a relațiilor bilaterale. (…) Prins între ciocan și nicovală – să păstreze <contractul social> cu poporul bielorus sau suveranitatea Belarusului – Lukașenko, ca lider autocrat, va alege cel mai probabil prima variantă (confederație între egali, n.m.), care îi oferă o șansă în plus să se mențină la putere”.

NOTA 2: The Moscow Times confirmă ipoteza avansată de Anaïs Marin în urmă cu un an, semnalând într-un articol recent că[14]: „Cei doi au afirmat că au agreat un program de unificare a celor două economii în 28 de puncte, dar s-au oprit imediat de la a avansa în discuțiile privind integrarea politică, mult dorită de Moscova, mereu amânată de Lukașenko. După discuțiile de la Kremlin, Putin a afirmat că acordul implică că în cele din urmă cele două state își vor unifica <politicile macroeconomice>. Autocratul bielorus, din ce în ce mai izolat de când a orchestrat represiunea nemiloasă asupra opoziției, a dat asigurări că Rusia nu-i va <înghiți> țara.”

CINE BLOCHEAZĂ PE CINE

Obiectivele cruciale ce vor fi urmărite în viitor de Statele Unite după triajul strategic par să fie două: (i) îndiguirea Chinei și oprirea expansiunii acesteia ca primă putere economică și militară la nivel global și (ii) continuarea politicii prin care evită ca Moscova să obțină controlul Europei, pentru a împiedica formarea unui concurent global mult mai periculos decât China.

Europa are simpatii ruse în multe cercuri politice și de afaceri, care în timp s-au concretizat în doctrine politice care fuzionează cu narativul rusesc: (i) Europa își poate atinge mult mai bine potențialul economic cooperând cu Federația Rusă; (ii) Rusia are capacitatea de a coopera militar cu Uniunea Europeană, ceea ce ar dinamiza industria europeană de profil și (iii) Statele Unite nu au dreptul să interfereze între Europa și Rusia[15].

Triajul opțiunilor strategice ale Statelor Unite – retragerea din Afganistan, predarea franșizei intervenționiste în Orientul Mijlociu către actorii regionali aliați: Israel, Turcia, Egipt sau Arabia Saudită[16] – nu a fost încă bine înțeles la Kremlin, sau poate o anumită nerăbdare de a livra progrese pe direcția vest și în conflictul cu Ucraina îl determină pe Putin să își reia presiunile asupra Europei.

Presiunea rusă nu vizează doar frontiera estică a Uniunii Europene, ori Marea Neagră, ci și Estul Mediteranei, Nordul și Centrul Africii, anunțându-și intențiile de a „concura pentru cooperarea cu Africa”; înainte de a concura cu China, evident că Federația Rusă își anunță intenția de a concura în Africa cu Europa. Iar în competiția pentru Africa Moscova se pregătește în modul său caracteristic, cu desant militar[17].

De ce ar fi importante acțiunile ruse din Belarus? Pentru că se concentrează pe falia care la acest moment îndiguiește ambițiile, aspirațiile și frustrările rusești ce vizează Europa, semnalând că așteaptă cu nerăbdare un semn de slăbiciune pentru a îndrăzni să pornească invazia spre vest; o invazie militară firește, pentru că forța militară este argumentul cu care în ultimii ani Kremlinul a avansat și în Marea Neagră, și în Mediterana, și în Africa.

Semnul de slăbiciune privește cooperarea dintre Uniunea Europeană și Statele Unite și cooperarea în cadrul NATO; dar să fie clar, important nu este dacă această cooperare suferă cu adevărat, importantă va fi analiza rusească asupra semnelor de slăbiciune în cooperarea transatlantică și concluziile, oricât de hazardate ar fi ele, pe care Kremlinul se va baza atunci când va lua decizia de a ataca pe frontul de vest.

Am vorbit despre interesele Moscovei și despre cele ale Washingtonului, dar care ar fi interesele Europei? În primul rând integrarea. Pentru a nu fi mereu un subiect de negociere ruso-american, Europa trebuie să devină un stat federal sau confederat puternic, adică un actor economic, politic și militar distinct și relevant în plan global.

Ascensiunea spre o dimensiune relevantă în plan global a Uniunii Europene implică accesul la resursele naturale ale Federației Ruse și ale Africii, în această ordine, dacă este posibil. Deocamdată nu este deplin posibil. Dar este semnificativ faptul că o Europă poate deveni puternică și relevantă tot prin cooptarea Rusiei în Uniune. Doar că sensul este de această dată de la Vest spre Est, adică democratizarea Federației Ruse și atragerea sa în cercul de valori ale Occidentului.

Dacă Statele Unite ar avea încredere că o Uniune Europeană care include Rusia împărtășește aceleași valori cu cele ale americane, deci că o cooperare care să acopere două din cele mai relevante oceane ale lumii ar fi posibilă, o astfel de uniune de la Vest la Est poate deveni cândva realitate.

Până atunci, frontiera estică a Uniunii este noua „Linie Maginot”: cine va decide să o încalce, va genera războiul mondial al mileniului III, poate chiar ultimul mare război al civilizației umane actuale. În această ecuație Belarus este cheia, iar jocurile de război „Zapad” deschiderea rusă.


[1] https://www.osw.waw.pl/en/publikacje/osw-commentary/2021-09-03/zapad-2021-exercises-russian-strategy-practice

[2] https://tass.com/politics/1336041

[3] https://www.theguardian.com/world/2021/sep/09/putin-and-lukashenko-discuss-integrating-russia-and-belarus

[4] https://www.bnnbloomberg.ca/bill-clinton-and-boris-yeltsin-missed-historic-opportunity-1.1131795

[5] https://eng.mil.ru/en/index.htm

[6] http://mae.ro/sites/default/files/file/userfiles/file/pdf/documentul_viena_2011.pdf

[7] https://www.belta.by/society/view/v-osnove-uchenija-zapad-2021-lezhit-stsenarij-razvjazyvanija-agressii-protiv-sojuznogo-gosudarstva-453929-2021/

[8] https://www.osw.waw.pl/en/publikacje/osw-commentary/2021-09-03/zapad-2021-exercises-russian-strategy-practice

[9] https://adevarul.ro/international/europa/Seful-statului-major-armatei-ucrainene-pregatim-invazie-scara-mare-partea-rusiei-1_613dbf465163ec4271257f60/index.html

[10] https://nationalinterest.org/feature/welcome-the-age-strategic-triage-17450?nopaging=1

[11] https://www.aa.com.tr/en/europe/eu-foreign-policy-chief-calls-for-creation-of-european-military-force/2350715

[12] https://vilniusinstitute.lt/wp-content/uploads/2020/06/Anais-Marin-Union-State-of-Belarus-and-Russia.pdf

[13] https://www.g4media.ro/belarus-va-cumpara-din-rusia-armament-in-valoare-de-peste-un-miliard-de-dolari.html

[14] https://www.themoscowtimes.com/2021/09/09/russia-belarus-agree-to-deepen-economic-integration-a75013

[15] https://ecfr.eu/article/commentary_putins_friends_in_europe7153/

[16] https://adevarul.ro/international/statele-unite/sua-isi-retrag-trupele-arabia-saudita-orientul-mijlociu-concentra-combaterea-altor-amenintari-1_60cda8965163ec42713c85bb/index.html

[17] https://ziare.com/international/stiri-internationale/rusia-isi-dezvolta-prezenta-militara-in-africa-1700044

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Am citit cu interes articolul și mărturisesc că îmi regăsesc în el propriile opinii. Cred și eu, așa cum reiese din articol, că Rusia este europeană și este firesc să se alăture Uniunii Europene.

    Aceasta, după eliberarea popoarelor Asiei Centrale ținute captive de Federația Rusă.

    Și, pentru că veni vorba, cred că Occidentul a făcut mult prea puțin pentru cei care își doresc independența și eliberarea de sub jugul Federației Ruse.

  2. Oricat ne-ar indispune Macron, trebuie sa ii dam dreptate atunci cand sustine ca Europa are interesul ca Rusia sa ii fie un partener strategic atat in plan economic cat si in politica de aparare.
    Agitatia pe bani multi, pe dolari mai bine zis, in privinta Bielorusiei este absolut sterila atata timp cat aceasta tara beneficiaza de sustinerea Rusiei din toate punctele de vedere.
    Pentru ca astazi Europa onoreaza Ziua Traficului Feroviar, pe care Romania o dezonoreaza, sa ne amintim faptul ca „Drumul Matasii” traverseaza 22 de provincii ale Chinei, Kazakstanul, Rusia si Bielorusia, pentru a livra marfuri in 15 tari europene prin porturile din Tarile de Jos, Polonia, Germania, Belgia, Franta, Spania, Italia si Regatul Unit.
    Cele peste 450 de miliarde de dolari investite de China in realizarea acestei retele de cale ferata de 12000 de km, aduc beneficii financiare si Bielorusiei, parte activa a grupului celor 4 care fixeaza costurile operationele prin Eurasian Rail Alliance Index.
    Faptul ca Bielorusia a ales sa nu fie groapa de gunoaie toxice a generoasei Europe Unite, sa nu faca parte din traseele traficantilor de arme albanezi si sa nu faca sluj in fata unor decizii aberante ale UE , presupun ca au decis cetatenii acestei tari.
    Este foarte adevarat ca Presedintele lor pare cam incuiat.
    Noi am avut 4 Presedinti si dansii incuiati, dar cu o cheie aflata in buzunarul altui proprietar.

    • Ce inseamana a fi partener (cu Ru si, pentru Ru) ?Apropos, cu cine a fost Ru partener s cat a durat parteneriatul (oare de ce) ?
      Ce inseamana strategic, anexat la substantivul partener?
      Poate fi Ru partener strategic?
      Cum priveste Ru parteneriatul strategic, si cum se situeaaza Ru in pozitia de partener strategic ?
      Credeti ca va dura …? Nici SUA nu pot fi parteneri, dar creaza aparenta, .. fumuri, culori, muzica (de saxofon), ochelari, dame, golf, entertaiment, utit de strategie si parteneriate, … pana cand te trezesti a 2-a zi singur, buzunarit si in fata ursului. Si fara pantaloni.Naspa ca sa zic asa !

  3. Cheia punerii Rusiei sub control este una singura.
    Energie nucleara multa si ieftina si mult mai sigura decat inainte.
    Cernobyl si Fukushima trebuie luate sub beneficiu de inventar de ceea ce se poate intampla cand decizii ideologice cu fundament stangist sau eurocrat verde dicteaza politicile din Germania, Franta sau Bruxelles cel putin la nivel declarativ.
    Securitea energetica europeana si mai ales cea a UE este doar o amagire cu consecinte tragice.
    Cand pretul barilului de petrol o sa se invarta din nou in jurul a 10 dolari atunci o sa se poata discuta din nou.
    Dezastrul cu abandonarea energiei nucleare si miopia politica a tovarashei Merkel si contributia Stasi-istilor cu legaturi in KGB sunt clare, la lumina zilei.

  4. Puterea militara se construieste pentru a te apara de dusmani sau pentru a cuceri/invada pe altii.

    rusia si prietenii ei ne aduc aminte, de fiecare data, ca este nevoie de o putere militara activa in zona.

    USA de prea putine ori sau nu prea, depinde de gustul celui care priveste spre USA, a reusit ca folosind puterea militara sa aduca si prosperitatea folosind un instrument nemaipomenit de puternic- democratia si puterea banilor. Democratia+ forta banilor= prosperitate.

    Insa piatra de temelie intr-o societate prospera este justitia – statul de drept. Statul de drept impiedica folosirea fortei abuziva, inclusiv folosirea fortei militare impotriva unei alte tari. Democratia nu sta in picioare atat timp cat statul de drept nu exista. La fel se intampla si cu forta banilor care poate sa fie usor acaparata de elitele conducatoare – marii corupti din zilele noastre – daca statul de drept nu functioneaza.

    China incearca prin puterea banilor sa cucereasca o lume, dar unde este democratia? Inca nu dispune de o putere militara care sa aduca fiori reci intr-o lume intreaga, inca…Dar si justitia din China este departe de a fi independenta si deplin functionala…

    In loc sa cheltui banii publici pentru forta militara mai bine dezvolti o justitie independenta, echilibrata, puternica, baza pentru o economie sustenabila si o diplomatie activa.

    cuvinte mari? gresesc?poate.

  5. Am ajuns ca in mod reflex, precum pe vremea celui mai zelos orator national, sa tai sonorul televizorului cand tovarasele Ursula si Anghela tin un discurs. Le cunosc timbrul si sinuozitatile vocale, mamosenia involuntara a Ursulei acompaniata de ingrijoratele ridicari de sprancene de sub privirea azuriu glaciala comuna cu a Anghelei.
    Discursul privind starea UE a fost oribil de lung si citindu-l, l-am gasit chiar ingrijorator.
    Armata care a redactat textul a primit dispozitia de a nu analiza particularitatile contributiei fiecarei tari in functionarea golemului creat dupa o formula scrisa fara semne de punctuatie si rostita de un dyslexic.
    Cred ca este de datoria purtatorului de cuvant al Presedintelui Iohannis sa ii desluseasca poporului, la obiect, ce misiuni vor trebui sa indeplineasca contribuabilii romani pentru realizarea obiectivelor ţinta numite de Oratoare.
    Obiectivul „vaccinarea” poate fi considerat indeplinit si deci doar enuntat.
    https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/SPEECH_21_4701

    https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/SPEECH_21_4701

  6. Foarte interesanta abordarea politicii ruse. Exista si multe ipoteze. Rusia sub Putin nu va dori sa devina parte integranta a ceea ce este azi UE. Are alte interese de a si mentine o anume hegemonie subtila, data si de faptul ca dependenta de gazele naturale va deveni tot mai evidenta. De multe ori uitam ca economia merge mana in mana cu politica. Pans la urma si Germania a avut o duplicitate in avea gaze prin NorthS2. Apoi a considerat ca si populatiile din Ucraina, Belarus sunt de fapt tot slavi si ca au fost parte a vechiului imperiu rus.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

România, octombrie 2021 : eşec statal şi paralizie politică

Eşecul statal şi paralizia politică sunt semnele sub care stă România zilelor acestea.   Statul român se înfăţişează cetăţenilor acestei ţări  astfel cum...

Criză economică sau nu? Furtuna Perfectă necesară unui ”crash”

Semne de criză economică sunt tot timpul. Într-un sens, crize economice, mai mult sau mai puțin extinse, la nivel de ramură, la...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.