vineri, martie 29, 2024

Putin şi Vestul: strategia revizionismului şi a divizării

Implicarea militară a Rusiei în Siria nu este o simplă aventură circumstanţială, ci manifestarea vocaţiei agresive de care depinde însăşi supravieţuirea regimului Putin şi statului rus. Expansionismul, belicozitatea sunt elementele fără de care autocraţia ţaristă şi ordinea sovietică nu ar fi durat, la rândul lor.

Stat patrimonial, deţinut în regim absolut de stăpânitorii ei, stat destinat să subjuge pe cei care se află între graniţele sale şi să îşi ducă mai departe misiunea de cucerire, statul rus, mai vechi sau mai nou, indiferent de coloratura sa ideologică, este marcat de această amprentă, simbolică,a violenţei şi ipocriziei.

Alibiurile de care Rusia s-a servit, istoric, spre a-şi legitima imperialismul, de la cruciada pan-slavă şi pan-ortodoxă la internaţionalismul proletar, sunt, cu toate, generate de acest miez constant şi malefic al mesianismului: Rusia este chemată să îşi conserve,prin arme şi prin imperiu, condiţia sa de stat ales, purtător al unui destin indicat de divinitate, de istorie sau de raţiunea marxist- leninistă.

Revizionismul

Ca şi Uniunea Sovietică în epoca interbelică, Rusia lui Putin este, aşa cum s-a observat în atâtea comentarii, un stat care ambiţionează să pună sub semnul întrebării şi să submineze ordinea globală pe care a stabilit-o finalul de “Război Rece”. Rusia este, din acest unghi de vedere, un stat clasic revizionist, din familia Germaniei national- socialiste. Oricât de deranjantă ar fi această comparaţie pentru propaganda rusă,ea dă măsura obiectivului pe termen lung,asumat ca atare. Ceea ce Putin duce în Siria este doar o campanie din acest război de durată. Scindarea Ucrainei, promovarea eurasiatismului economic fac parte din acelaşi proiect. Forţa militară este expusă, utilizată, invocată. Rusia propune un tip de politică externă perfect inteligibil pentru ţari, ca şi pentru Stalin sau Brejnev.

Revizionismul lui Putin este dependent de succesul în dislocarea unităţii occidentale- şi în acest punct, strategia sa o continuă pe cea sovietică. Memoria istorică recentă este elocventă. Mobilizarea împotriva înarmării nucleare din anii 80, emoţiile colective generate de perspectiva unui cataclism atomic au fost un aliat semnificativ al URSS în lupta ei imagologică. Ca şi URSS, Rusia este atentă la cultivarea unor sentimente anti-americane. Un bloc atlantic este un inamic redutabil. Slăbirea lui este ţinta urmărită cu atenţie şi cu sagacitate.

Ca şi URSS, Rusia lui Putin are avantajul de a benefia de aliaţi în comunitatea occidentală de naţiuni. Declaraţiile lui Jean- Claude Juncker nu sunt elucubaţiile unui eurocrat, ci semnul influenţei de care dispune, în cadrul Uniunii, acest grup ce favorizează “normalizarea” relaţiilor cu Rusia. Schimbând ce-i de schimbat, aceşti politicieni europeni rafinează strategiile celor care au lucrat, în anii de “Război rece”, pentru cultivarea unui modus vivendi cu URSS. Ei vin din această tradiţie care a acceptat, cu seninătate, divizarea Europei şi a cauţionat, prin impotenţă complice, naşterea unui imperiu global comunist.

Ca şi URSS, Rusia lui Putin exploatează, pas cu pas, această breşă pe care anti-americanismul o deschide în comunitatea occidentală. O Europă eliberată, în termenii lui Jean- Claude Juncker, de patronajul american este Europa pe care autocraţia lui Putin o priveşte ca pe un partener ideal. Un partener care să fie şantajabil energetic şi intimidat militar, un partener care să consimtă la stabilirea unei noi linii de împărţire a Europei, un partener să accepte hegemonia rusă ca pe un fapt natural, parte a noii ordini globale. Eliminarea Statelor Unite din această ecuaţie, marginalizarea Marii Britanii şi domesticirea central şi est- europenilor sunt elementele acestui viitor pacific pe care îl desenează unii dintre politicienii europeni. În Germania şi nu numai, o asemenea viziune îşi are adepţii ei. Vechile reverii geopolitice sunt evocate, convenabil, în acest moment. O Europă a europenilor: dincolo de acest slogan ipocrit, se află acea Europă dominată de Rusia pe care retragerea Statelor Unite ar face-o posibilă.

Revizionismul lui Putin este animat de voinţa, implacabilă, a restabilirii poziţiei hegemonice a Rusiei. În Siria, ca şi în Ucraina,brutalitatea militară este dublată de o rafinată ofensivă a propagandei. Asimetria morală occidentală este aliatul său cel mai de nădejde. Cei care au criticat intervenţia administraţiei Bush în Irak sunt tăcuţi acum, în clipele în care aviaţia rusă atacă nediscriminat în Siria. Stânga radicală , progresistă si umanistă, nu poate avea decât un inamic: imperialismul american şi “ lacheii “ săi. Rusia lui Putin se serveşte de un scenariu deja familiar.

O Europă ieşită din comunitatea atlantică devine, inevitabil, un teren de expansiune al lui Putin. Rusia se află, din nou, la porţile noastre.

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Rusia nu e o putere revizionista.
    Din contra, ar fi fost foarte multumita ca lucrurile sa fi ramas asa cu erau: cu Ucraina in sfera sa de influenta si cu Assad la putere in Siria.
    Articol din Foreign Policy:
    http://foreignpolicy.com/2015/02/09/how-not-to-save-ukraine-arming-kiev-is-a-bad-idea/?wp_login_redirect=0
    “Russia is not an ambitious rising power like Nazi Germany or contemporary China; it is an aging, depopulating, and declining great power trying to cling to whatever international influence it still possesses and preserve a modest sphere of influence near its borders, so that stronger states — and especially the United States — cannot take advantage of its growing vulnerabilities.”
    Resetarea relatiilor cu Rusia e in interesul Occidentului ca intreg. Cu cat americanii inteleg mai repede lucrul asta, cu atat mai bine. Nici un politician influent din Europa nu a vorbit de iesirea din NATO.
    Puterea Rusiei, influenta ei in Europa Occidentala sunt mult supraestimate.
    Daca UE ridica sanctiunile la adresa lui Lukasenko, iar SUA se opun, insemna asta ca UE e anti-SUA si pro-Belarus? Tot asa e si in privinta resetarii relatiilor cu Rusia.

    • Asta nu îi face mai puţin periculoşi. Dimpotrivă, au tendinţa să facă precum şobolanul încolţit, din pilda lui Putin însuşi. Discursul în care nea Volodea a povestit cum el şi un grup de puşti a încolţit un şobolan în curtea unui anumit bloculeţ din Leningrad, la sfârşitul anilor 1950.

      Pe de altă parte, regimul care a dus la perfecţiune maskirovka, punerea adversarului pe o pistă falsă, e şi mai periculos decât şobolanul, fiindcă nu atacă frontal.

      Spre exemplu, la noi, au stârnit din 2011 încoace o adevărată isterie propagandistică legată de protejarea familiei tradiţionale în faţa homosexualităţii. O isterie dusă până la punctul în care anumite clase sociale de la noi sunt convinse că există o conspiraţie de homălăi, poponari, găozari, bulangii şi alţii asemenea, care duc un război împotriva României (şi Rusiei, Greciei, Serbiei…) cu ajutorul băncilor, al serviciilor secrete, al teoriei evoluţiei, al supermarketurilor şi al fast-foodului. Ceea ce seamănă destul de bine cu vânătoarea de vrăjitoare din Evul Mediu. Mai ales ştiind cât de mult implică popii.

      În anii 1980, când vânătoarea de vrăjitoare era legată de energia nucleară, rachete şi Ronald Reagan, păreau mai puţin isterici, fiindcă erau mai siguri pe ei şi mai puţin vizibil încolţiţi.

    • Sunt sigur ca invazia Ukrainei de catre trupele ruse este un gest prietenesc, care ajuta la restabilirea ordinii. Iar ocuparea Crimeei arata bunele intentii ale vecinului rus fata de fratele ucrainean. S-a vazut ca modalitatea cea mai buna de a discuta cu trupele de soc ale lui Putin este sa te arati neinarmat in fata lor.
      In mod normal ar trebui sa ne doara in fund de asta. Doar sa nu ajungem sa ne doara in fund din cauza apropierii prea mari de prietenosul vecin rus.

    • Corect!

      Insa parerea mea este ca dupa incheierea razboiului rece SUA a apasat pedala de acceleratie in cursa ei de a domina lumea… de aici si reactia Rusiei din ultimii ani.

      Daca facem o recapitulare a evenimentelor majore din ultimii 25 de ani vom vedea cine au fost actorii principali. Prin urmare asa numitul „revisionism” rusesc paleste in fata expansionismului American.
      Cred ca de fapt declaratia lui Juncker a fost menita sa „reseteze” cumva relatiile cu Rusia si sa incepem sa nu mai judecam cu 2 unitati de masura actiunile SUA si respectiv cele ale Rusiei, sau oricarei alte puteri. Europa trebuie sa inceteze sa mai duca trena SUA, cand este evident ca asta nu le aduce niciun interes

      In relatia SUA – Rusia, Europa ar trebui sa joace un rol de tampon, sa fie echidistanta. si cred ca lucrurile se vor rezolva de la sine si toata lumea va avea de castigat. dar o Europa neutra nu serveste intereselor Statelor Unite.

      In concluzie rusii vor trebui sa invete ca dragoste cu sila nu se poate, iar Americanii ca nu poti aduce democratie cu bombe. De asemenea sa-si mai tempereze putin comportamentul de „jandarm” al lumii.

  2. Rusia poate parea disperata sa arate, cat mai repede, ca e puternica. Ca e atat de puternica incat ar trebui sa stea (din nou) la masa la care se imparte lumea. Graba sa poate fi generata si de mersul economiei, care nu pare in ascensiune. Probabil ca tot din cauza grabei, Rusia isi mobilizeaza toate „asset” -urile mai mult sau mai putin adormite. Si poate ca multe dintre stridentzele actuale din spatiul public au la origine o zvarcolire a Rusiei, care arunca in lupta tot ce are.

    Dincolo de propaganda si de salvarea aparentelor, cei ce au acces la informatii netrucate stiu ce poate si pe ce se bazeaza fiecare „actor” planetar si, probabil, actioneaza in consecinta. Mie, Rusia imi pare boxerul care este nevoit sa termine meciul repede si se napusteste asupra adversarului. Daca adversarul nu cade, exista riscul ca boxerul zurbagiu sa „se taie, ca maioneza”. Si toti spectatorii vor vedea ce poate, de fapt, boxerul cel grabit.

    „Blitzkrieg” -ul lui Hitler a fost un mare succes, la inceput. Doar la inceput. Astazi, razboaiele mondiale se poarta pe alte campuri de lupta si cu alte arme. Si ajungi sa te intrebi daca nu cumva anumite declaratii ale unor politicieni pot avea oarece legaturi cu problemele vreunei mari companii multinationale, de exemplu.

    Oricum, am senzatia ca intrecerea pentru suprematia mondiala e o cursa de fond, nu una de sprint. Si as zice ca e o cursa in care forta militara conteaza, dar nu-ti poate aduce, ea singura, victoria.

    • Ideea de a fi informat şi a gândi în cifre precise netrucate e o gogoaşă.

      Spre exemplu, în termeni de PIB, Rusia e pe ultimul loc între ţările G8, sub Italia, şi din punct de vedere al capitalului stă chiar mai prost. Nu are nici măcar o singură bancă în Top 50 mondial. În privinţa asta până şi Danemarca e peste ei.

      Când stai la tastatură şi te uiţi la cifre pe Bloomberg, teoretic ai fi în postura să râzi de ei şi să te întrebi pe ce bază Piticul Atomic de la Moscova îşi permite să ragă ca leul.

      După care realizezi că în 1941 Uniunea Sovietică era într-o situaţie cam la fel de proastă.

      • Va rog, recititi comentariul meu. Eu n-am scris nimic despre „cifre”. Informatiile pot insemna mult mai mult decat cifre goale.

        Comparatia cu 1941 imi pare complet eronata, mie. Astazi exista tari care dispun de arme ce pot distruge pamantul de mai multe ori. Nu exista invingatori si invinsi, intr-un razboi nuclear mondial. Putem presupune ca nimeni nu-si doreste sa se ajunga acolo. De aceea, raman doar razboaiele ce se poarta cu armament clasic sau pe alte „campuri de lupta” – cel economic este unul dintre ele, dar nu este singurul.

        Leu? Care leu? Parca cu un tigru se lua la tranta domnul Putin, candva. Gogosi?

      • da, si fara ajutorul anglo american, ar fi pierdut razboiul, cu toate greselile lui hitler. Pe de alta parte hitler era atit de imbecil incit merita sa piarda, atit de imbecil a fost incit il putea cistiga chiar si cu tot ajutorul american imens, daca ar fi tinut cont de aversiunea popoarelor subjugate de catre stalin, in special de ucrainieni. Americanilor le-a luat vreo saizeci de ani sa inteleaga acest lucru simplu. Iar in orientul mijlociu dovedesc ca nici acum nu l-au inteles pe deplin, pragmatismul fara valori morale are mari dezavantaje.

    • …mai grav este faptul ca mijloacele tehnice actuale de manifestare a fortei militare sunt extrem de periculoase si urmarile pot fi la scara planetara, circula intr-o vreme o vorba potrivit careia al patrulea „razboi mondial” se va purta cu armele epocii de piatra…

    • – „Oricum, am senzatia ca intrecerea pentru suprematia mondiala e o cursa de fond, nu una de sprint.”
      Doar la sfirsitul lumii intrecerea pentru suprematia mondiala va fi un „sprint”: pen`ca speranta moare ultima.
      – ” Si as zice ca e o cursa in care forta militara conteaza, dar nu-ti poate aduce, ea singura, victoria.”
      Dovada Razboiul Rece. Nimic nou.

      • Asta cu „sfarsitul lumii” e cam ca aia neaosa, cu drobul de sare de pe cuptor. Nu putem sa ne traim viata cu ochii pe „sfarsitul lumii”; de va fi sa vina, va veni, fie ca ne temem de el sau nu. :)

        Nu, nu razboiul rece, ci „razboiul hibrid”. Aflat in plina desfasurare, pe toate canalele de stiri. :)

  3. Interesant acest „razboi indirect” intre Rusia si USA care are loc in … Siria. Cu un final incert dupa parerea mea, chiar daca America e, per total, mai”tare”.Dar se va mobiliza mai mult si mai costisitor pentru o miza discutabila ? Surprinzatoare (sau nu ?) incrancenarea lui Hollande. Interventia occidentalilor mi se pare greu de argumentat (povestile cu armele chimice si crime impotriva civililor s-au cam fumat) pe cand Putin afirma – si e greu de combatut – ca a intervenit la solicitarea guvernului legal al tarii. Cam ca si americanii in Viet-Nam, candva …

  4. Este momentul sa fie pronuntate cu claritate cateva adevaruri de nediscutat.
    Asadar:
    a) Lasand deoparte toate datele tehnice despre tipurile de scut antiracheta , despre eficienta lor si chiar despre posibilitatea de a se camufla sau pregati de impleentare in zona lor elemente ofensive (asa cum pretind rusii despre Deveselu) sau modifica sistemul existent(este oare tehnic posibil si cat de repede s-ar putea face daca ar fi posibil)din defensiv (interceptare) in ofensiv (lovire de tinte terestre) considerand ca discutam despre o situatie transparenta in care intre vorba si fapta sa fie corespondenta certa adica spre exemplu ca Deveselu este un sistem realizat corect adica la vedere si doar cu capacitati de scut antiracheta utilizabil doar in actiuni defensive(contra unor rachete in atac) este el doar cu efect defensiv intrun potential conflict Rusia-NATO(sau SUA daca NATO ar dispare)
    Raspunsul esteNU cat timp exista ca posibilitate neincrederea reciproca si DA in cazul unei increderi si respect absolut al cuvantului dat si al tratatului incheiat(adica in SUA ca ea are sistemul respectiv defensiv.
    De ce? Pai este ceva la mintea cocosului ca o aparare mai buna decat a adversarului majoreaza (ca la bridge) potentialul tau ofensiv in raport cu al acestuia.
    Adica daca americanii sau rusii ar putea distruge armele celuilalt fara a fi loviti ei atunci ar fi castigatori indiscutabili ai unui conflict si deci doar daca ar fi adevarat cu certitudine ca o arma defensiva va fi folosita defensiv adica doar daca adversarul loveste primul, se pot invoca fara ipocrizie asemenea argumente cum ca Deveselu este doar defensiv in cazul unui razboi SUA- Rusia si ca nu ar schimba echilibrul de forte.Si cand oare s-a respectat in istorie cuvantul dat? Asadar increderea nu este data de cuvant ci doar de echilibrul de forte si pacea nu a fost mentinuta decat printr-o cursa a inarmarilor care nu a permis vreunuia sa aiba un avantaj decisiv care avantaj ar fi putut sa conduca la razboi.
    2) Pot rusii sau americanii in mod neconditionat sa aiba incredere unii in altii?
    Nici vorba!
    Rusia a clacat ca sistem odata cu URSS, neputand rezista economic unei curse a inarmarilir ce o depasea, confirmand astfel definitia supraputerii pe care am indicat-o pe un fir anterior si devenind doar o putere regionala, dupa spargerea URSS , dar are astazi un avantaj economic net pe resurse( si de aceeea am repetat mereu fara sa inteleaga careva ce spun chiar si intro grupare cu o inteligenta banuiesc ca mult peste medie, ca recunoasterea nu numai teoretica(nici aia nu exista azi) dar si efectiva a proprietatii comune asupra resurselor naturale) si o anume forta economica data de capitalismul oligarhic si aproape de stat, devenind un soi de dictatura capitalist- asiatica cu un „despot” in frunte mimand democratia adica doar o democratura si care joaca azi la cacialma. Dar cine are curajul sa testeze total dand sec, o asemenea cacialma? Ceeace insa nu inseamna ca trebuie coborat la nivelul unui Juncker adica la lins bocancul rusului(ca sa nu folosesc vorba neaosa romaneasca pentru aceasta operatie de vasalitate)
    3) Exista solutie ? DA, una singura in afara excaladarii cu toate riscurile care decurg, a jocului la cacealma cu umflare de muschi sau la cedare dupa modelul Chamberlain-Junker, adica recunoasterea faptului ca starea de razboi rece (cat timp nu se instaureaza O noua ordine mondiala bazata pe Calea a treia acceptata macar de marile puteri) este inevitabila si ca pacea nu se poate mentine decat prin echilibrul de forte, echilibru greu de mentinut si de pazit(de pazit este azi mai usor ca acum 30-40 de ani) si care se poate realiza prin renuntari din partea celui mai avansat, dar cat timp exista si alte amenintari (vezi Orientul mijlociu) probabil ca scuturi de acest tip trebuie mentinute, dar si rusii sa si le faca pe ale lor si sa fie asteptati pentru intrarea simultana in operare efectiva.

    Multumesc pentru atentie.

    Restul este minciuna , ipocrizie si gargara!

  5. Eu cred ca Putin isi va rupe dintii in Orient asa cum a mai facut-o si in Afganistan. Pe de alta parte eu cred ca marile puteri, alde „G 8”, sa spunem, au acest scenariu teribil in deplina intelegere cu scopul precis de a ucide imense mase umane pentru ca suntem prea multi, cum spun tot ei si totodata sa-si incerce „jucariile” . Cred cu tarie cu toti banii s-au dus in inarmare si stiinta de a ucide in masa pe cand in lume era/este „criza economica mondiala”.

  6. Putin este clar decis pentru un conflict de durata. El cu apropiatii sai,cercurile economico-militare ruse nu au ce pierde. Spre deosebire de statele democratice unde liderii sint deregula atasati de populatie si in discurs dar si in fond, Putin nu este atasat de rusi. Putin nu iubeste Rusia si nu ii iubeste pe rusi si pe nimeni de fapt , fiindca personalitatile de acest tip,vezi Stalin, Mao, Hitler,etc., au un cu totul alt mod de raportare la viata unei persoane,familii sau populatii. De aceea Putin va ataca folosind arma nucleara fara retineri. Va efectua prima lovitura si chiar daca nu va primi raspuns,va plusa,fara teama. Iar daca va fi lovit la rindul sau,va continua. Dar nu e cazul .Europenii fandositi se vor ploconi , americanii,paralizati sub administratii lincede vor deveni dezinteresati, pentru ca nici ei nu au ce pierde ,in afara de citeva palme peste obraz . De fapt ,vor zice ei atunci, cum ar putea rusii deranja o mare europeana de oameni inerta care nici macar nu stie ce vrea sau ce si-ar putea dori ? Ce ne-ar putea face daca ar veni inarmati pina-n dinti iar noi i-am primi cu dragoste,imbratisari,vodca si gratare ? Cum ar veni asa s-ar duce. Iar daca n-ar mai pleca,nici o problema,avem cu cine bea, cu sirienii nu e cazul. Tovarase Juncker,adauga rapid o stea rosie ,din timp,sa ne gaseasca cu ea pe steag .

    • De la a putea face si pana la a face este, uneori, o distanta uriasa. Intr-un conflict de durata, „cercurile economico-militare ruse” pot pierde bani. Ceea ce e inacceptabil.

      Niciun om normal la cap nu ar lansa o racheta nucleara, in ziua de azi. Din comentariul dumneavoastra am putea intelege ca domnul Putin nu e normal la cap?
      Eu zic sa nu facem greseala de a-l considera pe domnul Putin independent in gandire si-n actiune. Nu cred ca e de capul lui, nu cred ca nu da socoteala nimanui, chiar daca asta e imaginea proiectata in exterior. Eu as zice ca, in construirea imaginii sale, se ghideaza dupa principiul „mai bine sa te creada lumea nebun, decat sa te creada prost”. Evident, unii „pun botul” la imaginea proiectata in afara. Dar si cei care pun botul se vor imputina rapid, atunci cand idolul lor va clipi. Pana la urma, cred ca asta e problema – domnul Putin nu-si poate permite luxul sa clipeasca si, daca e incapatanat, va sta cu ochii beliti pana-i vor da lacrimile. Sau pana i se va spune „A sosit timpul sa clipesti.” :)

  7. Văd că deși sunt și au fost atâtea discuții despre Rusia și implicarea acesteia
    în Crimea, Ukraina sau Suria, nimeni nu se încumetă să discute în detaliu
    situația din Rep. Moldova. Situația acolo este extrem de gravă și România
    (prin diplomația, serviciile secrete și în cadrul ei extins) nu se implică cu nimic.
    Cum este posibil ca România sau măcar o elită a acesteia să nu se ridice la
    nivelul istoric, așa cum au făcut-o strămoșii noștri acum 100-150 de ani.

    Rusia și-a jucat și își joacă cărțile în stil mare acolo, compromițând cu totul
    mișcarea pro-europeană din Rep. Moldova. Nu numai că Rusia a preluat
    1 md USD, dar a și acuzat conducerea unuia dintre cele 3 partide pro-europene,
    PDLM (de fapt singurul dintre acestea care a avut o creștere la ultimile alegeri)
    de corupție. Aceasta deoarece maestrul corupăciunii din Rep. Moldova a fost
    chiar Rusia. Odată cu îndepartarea lui Vlad Filat (care a fost corupt de ruși și
    denunțat tot de ei) nu rămâne decât ca Vlad Plahotniuc, oligarh aservit rușilor
    să preia acest partid `pro-european`. Însăși ideea de integrare europeană a
    Rep. Moldova s-ar putea să fue sortită eșecului acum.

    De fapt Rep. Moldova este mai degrabă un stat oligarhic după modelul Rusiei,
    dar fără un conducător absolut puternic, așa cum este Putin acolo, în care
    oligarhia, care face jocurile, este cu totul aservită Rusiei. Drept dovadă și
    Renato Usatii și Ilan Shor s-au ales în urma investițiilor făcute drept primari.
    Ambii sunt agenți aserviți Rusiei. De fapt Shor este cel care a deturnat 1 md
    de USD către Moscova și tot el a fost cel care apoi (acum circa o săptpmână)
    și-a deturnat colaboratorul (Vlad Filat) la CNA (centrul național anticorupție) ,
    echivalentul moldovenesc al DNA-ului.

    Până când România va asista, fără să intervină, fără ca măcar să ia o poziție
    clară față de astfel de evenimente care au loc în propria proximitați geografice.
    Ceea ce este evident este că România și conducerea ei dau dovadă de slăbiciune.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro