Pe 9 mai 2015, cu fastul cazon ce îi seduce pe tiranii mai vechi sau mai noi, Vladimir Putin va comemora ziua victoriei. Încă o dată, sacrificiul cetăţenilor sovietici din al doilea război mondial va fi soclul pe care se va aşeza edificiul autocraţiei şi al imperialismului. Coincidenţele din acest an nu mai pot fi ignorate. Rusia ce evocă apărarea solului natal împotriva nazismului este, în termenii dreptului internaţional, un stat agresor, ce a atentat şi atentează la integritatea teritorială a Ucrainei.
De la anexarea peninsulei Crimeea până la atacul din Est, drumul pe care Rusia s-a angajat este unul definit prin brutalitate, intimidare şi rapt. În acest nou război rece pe care îl provoacă expansiunea sa, “Ziua Victoriei” este reperul în jurul căruia se organizează un imaginar marcat de nostalgia sovietică- gloria de atunci serveşte ca un îndreptar pentru cei de astăzi, întărind sentimentul de continuitate stalinistă al regimului Putin.
Iată de ce, dincolo de sacrificiile pe care le onorăm, în această zi, boicotul ceremoniilor de la Moscova este modalitatea prin care naţiunile libere pot rămâne fidele angajamentului lor de a apără ideea de demnitate a popoarelor. Solidarizarea cu cei care alimentează separatismul şi iniţiază strategii de subminare a statelor vecine este o solidarizare cu logica piraterească pe care Rusia lui Putin o ilustrează, acum. Miza nu este Ucraina, ci salvarea proiectului unei comunităţi de naţiuni egale, ameninţat mortal de imperiul moscovit revigorat de Putin. “Ziua Victoriei” poate fi ocazia de a transmite acest mesaj lipsit de ambiguitate- Rusia de astăzi subminează valorile şi instituţiile care ne definesc. Izolarea ei economică şi diplomatică este unicul drum pe care îl putem urma.
Ceea ce nu se putem uita
Ceea ce nu se putem uita este faptul că “Ziua Victoriei “ înseamnă, pentru popoarele din acest spaţiu geografic, debutul unei noi sclavii, justificate materialist-dialectic. Ceea ce nu putem uita este faptul că Eliberarea celebrată poematic timp de decenii înseamnă, pentru noi, central şi est-europenii, intrarea într-o zodie teribilă şi sângeroasă a protectoratului sovietic. Ceea ce nu putem uita, după şaptezeci de ani, este că faptul că mai 1945 desparte istoria Europei în două, separând un teritoriu al libertăţii de un imens lagăr peste care flutură steagul roşu al Imperiului. Înfrângerea răului absolut, genocidar şi teribil, al Germaniei naziste nu a fost, pentru noi, ocazia unei refondări democratice, ci punctul de pornire al unei coborâri în infern. Ceea ce nu putem abandona, după şaptezeci de ani, este datoria de memorie pe care o avem faţă de victimele acestui avans totalitar.
Spre a relua formula memorabilă ce dă titlul cărţii lui Anne Applebaum, finalul războiului este începutul lichidării Europei Centrale şi de Est. Metodic şi inexorabil, obstacolele în calea sovietizării sunt eliminate. Spaţiile de libertate şi de pluralism sunt asediate, prin recursul la teroare, intimidare şi forţă. Alternativa democratică, oricât de fragilă, este condamnată la extincţie. Monocromia ideologică cu semn schimbat ia locul delirului rasist şi exterminaţionist al Ocupaţiei germane.
În fapt, în chiar momentul în care Uniunea Sovietică este celebrată ca far al păcii şi venerată ca inamic implacabil al tiraniei şi al crimelor naziste, politica ei duce mai departe promisiunile pe care le cuprinde pactul sovieto-german din 1939. Amintirea, neconvenabilă, a alianţelor dintre cele două totalitarisme este evacută din cărţile de istorie. Armata de umbre de la Katyn bântuie pe malurile morţii, ca un semn al carnagiului ivit din frăţia de arme cu nazismul. Peste ani, destinul Poloniei ilustrează continuitatea unei politici ce aspiră la lichidarea unei naţiuni. Zdrobirea de către germani a insurecţiei de la Varşovia, în vecinătatea unei impasibile armate sovietice, este ultimul act prin care cele două tiranii cooperează, spre a distruge demnitatea acestei naţiuni. Pentru polonezii din exil, pentru cei care au luptat brav la Monte Cassino şi în întreaga Europă, pentru cei care au străbătut, adesea, jumătate de lume spre a se alătura Aliaţilor, ziua de 9 mai 1945 nu este una a victoriei, ci una ce consfinţeşte menţinerea în sclavie a patriei lor.
România nu face excepţia de la acest traseu al comunizării. Istoria de după 23 august 1944 şi de după 9 mai 1945 este una a luptei disperate de ariergardă. Pentru Iuliu Maniu, Dinu Brătianu sau C. Titel Petrescu, apărarea libertăţii este o misiune de la care nu pot abdica. Lectura sovietică a democraţiei este consacrată, brutal, în noiembrie 1946, atunci când un regim întemeiat prin ocupaţie militară îşi confecţionează un parlament docil şi castrat.În ritm accelerat, până la 30 decembrie 1947, noua ordine constituţională se desenează, în ritm de cântece muncitoreşti. “Eliberarea” e cărămida pe care se ridică arhitectura unui regim ilegitim şi criminal. Retragerea trupelor sovietice în 1958 nu înseamnă decât o schimbare înşelătoare de decor. Comunismul dejist pregăteşte, minuţios, tranziţia spre delirul stalinismului naţional.
După şaptezeci de ani, omagiind pe toţi cei cei care au oprit barbaria nazistă, avem obligaţia de a reafirma, în contra potemkiniadei putiniste de la Moscova,că demnitatea indivizilor şi naţiunilor nu se poate tranzacţiona,indiferent de intimidări şi de agresiuni. Pentru central şi est- europeni,unicul viitor este acela al libertăţii, ca parte din comunitatea euroatlantică. Imperiul sovietic nu mai poate fi închisoarea noastră, niciodată.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Ar mai putea avea valoare de simbol inchiderea lagarelor naziste urmata de redeschiderea lor de catre Armata Rosie.
Multumesc, Ioan Stanomir. Intro lume de mancurti vechi si noi, gandurile si cuvintele tale poarta pecetea demnitatii si mandriei de a fi liber. Multi intelectuali au uitat semnificatia acestor cuvinte.
Mde…Sputnik-ul putinist indexeaza un nou text fascist de factura imperialist-occidentala (ca doar stim cu totii ca Romania e sub cizma fascismului occidental). Asteptam si reactia excelentei sale, tovarasul Magiunov.
Lasand ironiile la o parte sa speram ca americanii dau drumul exporturilor de gaz si petrol, ca intelegerile cu Iranul se parafeaza, ca Europa rezolva cu gazul din Turkmenistan…In max. 5 ani de zile Mujichistanul incepe sa se destrame iar in 10 ani va ajunge un simplu puzzle din care se vor forma statele natiune.
Apoi trebuie vegheat ca aceast imperiu sa nu se mai refaca niciodata. Poate asa vor avea si rusii ocazia sa afle ce inseamna libertatea. Peste vreo 3 generatii…
Dar de Regele Mihai putem mentiona in contextul „apararii libertatii”?
Abia presedintele Klaus Iohannis, la 25 de ani de la Revolutie, a avut curajul sa refaca legatura formala intre stat si Casa Regala. Dar pana cand aceasta legatura nu va fi legiferata (in constitutie sau lege organica) precum la muntenegreni, statalitatea romaneasca este subreda.
Ne asteapta vremuri tulburi…
Eu cred ca atata timp cat umblam cu jumatati de masura vom avea vulnerabilitati pe care rusii le vor exploata impotriva noastra. Iar Romania, ca si toata Europa, este plina de jumatati de masura.
Subscriu, desigur, la a doua parte a articolului.
In privinta primei parti si a ultimului paragraf din partea a doua, cateva observatii:
Rusia nu ameninta spatiul UE/NATO. Aceste tari sunt bine aparate prin apartenenta lor la structurile occidentale. Si printr-o autolimitare a Rusiei (Putin nu a ocupat Tarile Baltice in perioada 1999-2004, desi putea s-o faca foarte usor, pentru ca nu erau membre NATO).
Dar Rusia nu admite extinderea acestor structuri asupra a ceea ce ea priveste ca fiind sfera sa de influenta.
Pe aceasta baza s-ar putea construi un modus vivendi intre UE/NATO si Comunitatea Eurasiatica, avand Ucraina, Moldova si Georgia ca tari neutre. Ca garantie ca aceste tari nu vor adera la structurile occidentale Rusia are nevoie sa mentina ocupate Abhazia, Osetia, Transnistria si Donbasul.
Din pacate liderii occidentali, influenati de idelismul politic si supusi presiunilor mass-media, opozitiei si opiniei publice nu pot adera la aceasta solutie de Realpolitik si isi inchipuie ca pot izola Rusia. In conditiile ascensiunii Chinei, aceasta e reteta pentru dezastru.
Parada de la Moscova nu va demonstra izolarea Rusiei. Vor fi reprezentate China, India etc. Va demonstra (auto)izolarea Occidentului.
Ceea ce propui tu e realpolitik, e Yalta reeditata. Dar Occidentul nu impune tarilor (ne)apartenenta la diverse structuri. Spre deosebire de Rusia.
Yalta e un mit, propagat mai ales de catre de Gaulle, care nu a fost invitat. Declaratia de la Yalta prevedea alegeri libere in Europa de Est. Sovietizarea Europei de Est nu a rezultat din „intelegerea de la Yalta”, ci din incalcarea de catre URSS a angajamentelor asumate la Yalta.//
Ce inseamna „Occidentul nu impune neapartenenta”?//
UE si NATO au fost infiintate pentru a asigura prosperitatea si securitatea tarilor membre. Nu sunt organizatii de caritate.
Extinderea lor e imposibila din cauza opozitiei Rusiei (o tentativa in acest sens ar pune in pericol tarile membre).
UE pare sa fi inteles lucrul asta si a anuntat ca in urmatorii 10 ani nu va fi nici o extindere.//
Departe de mine gandul sa echivalez in vreun fel Occidentul si Rusia. Spun doar ca in elaborarea politicii occidentale trebuie tinut cont de Rusia asa cum e ea si de interesele rusilor asa cum le vad rusii. E irelevant faptul ca noi am vrea ca Rusia sa fie altfel.
Si totusi de ce Moldova (in fapt o „bucata” din Basarabia romaneasca), Georgia, Ucraina si altel state sa nu iaba dreptul de a dera la acele organisme care le atrag, avand in vedere amintirile „placute” din timpul dominatiei ( de fapt ocupatiei) sovietice? Pentru ca nu vrea mat’ Rossia? Asta nu e imperialism? Daca Rusia nu are tendinte de resubordonare a acestor state de ce se teme de faptul ca aceste state adera la NATO / UE? „Realpolitika” a fost aplicata si cu gGermania lui Hitler si unde s-a ajuns? Rusia trebuie sa invete sa se comporte democratic in relatiile internationale. Indiferent de cate lozinci anti americane si antioccidentale lanseaza propagandistii pro- putinisti si cei pe care Lenin i-a numit „idiotii utili”.
Rusia nu ameninta spatiul UE/NATO, zici? Si atunci ce-i cu incursiunile escadrilelor si submarinelor rusesti in Baltica si Marea Nordului? De rapirea transfrontaliera unui ofiter de informatii leton de catre FSB ai auzit? Ar trebui sa urmaresti cateva talk-show-uri pe posturile kremlinului si sa auzi oficiali rusi vorbind despre necesitatea lichidarii ‘fascismului’ ucrainean, dar si al celui leton, estonian, lituanian, despre o uniune eurasiatica de la Vladivostok la Lisabona, despre Occidentul putred care trebuie salvat, despre cum ar putea ei sa transforme America in cenusa radioactiva.
In ’99 si urmatorii ani Putin ‘pacifica’ cu mare efort Caucazul de Nord, ceea ce explica, dealtfel, de ce nu am vazut in 2004(revolutia portocalie) agresiunea de anul trecut asupra Ucrainei. Pentru ca nu putea, ce sa mai vorbim de ocuparea statelor Baltice.
In schimb acum, dupa un program ambitios de reformare si modernizare al armatei si in conditiile in care bugetul militar este quadruplu fata de 1999, datele problemei sunt cu totul altele.
Occidentul s-a autoamagit timp de 25 de ani ca a gasit un modus vivendi cu Rusia, ala a fost idealismul liderilor din vest, acum isi primesc dusul rece de rigoare. Cam despre ce tari neutre se poate discuta cu omul care considera destramarea URSS drept cea mai mare catastrofa geopolitica a secolului 20?
Cu ultimul paragraf ma faci sa rad in hohote! Chiar asa, despre ce izolare a Rusiei vorbim? Vor veni delegatii din Tanzania, Somalia, Liberia, Guinea, Burkina Faso, Lesotho, Mauritania, Coreea de Nord, Armenia, Azerbaijan, Tajikistan, Uzbekistan and Kyrgyzstan, Vietnam, Mongolia, Cuba. Pai nu astia i-au invins pe nazisti acu’ 70 de ani? Nu astia au banii si tehnologiile de care are nevoie Rusia pentru a-si mentine functional statutul de benzinarie mafiota?
Nu te mai agita asa
Activitatile avioanelor si submarinelor sunt specifice Razboiului Rece si sunt menite sa aminteasca Occidentului ca exista un pret pentru eventuale actiuni anti-Rusia (cum ar fi implicarea in razboiul din Ucraina). Se practica si invers: de ziua independentei Estoniei, prin orasul rusofon Narva au defilat trupe si tancuri NATO la 300 de METRI de granita cu Rusia.
Ofiterul era eston. Estonia zice ca a fost rapit, Rusia zice ca a fost arestat ca spion pe teritoriul rusesc.
La talk-show-uri se vorbesc multe. Si cel mai mult se vorbeste despre intentiile agresive ale Occidentului la adresa Rusiei. Aceste discutii sunt propaganda in scopul consolidarii regimului Putin. Nu reprezinta proiecte politice.
Spui ca Putin nu putea, daca voia, sa ocupe niste orase rusofone ca Narva sau Daugavpils, pentru a impiedica aderarea Estoniei si Letoniei la NATO? Putea, dar si-a dat seama de atasamentul Tarilor Baltice fata de Occident si al Occidentului fata de Tarile Baltice. Sper ca intelegi cat de absurd suna: Putin nu a ocupat Tarile Baltice atunci cand erau in afara NATO, dar ar vrea sa le ocupe acum, cand sunt membre !
Sigur ca Putin considera destramarea URSS o catastrofa geopolitica si ca voia sa atraga Ucraina in Uniunea Eurasiatica. Dar Ucraina a evadat din sfera de influenta a Rusiei si vrea sa intre in UE/NATO. Nu se poate nici ce vrea Putin, nici ce vor ucrainenii. Calea de mijloc ar fi o Ucraina neutra, legata de UE prin Tratatul de asociere, cu Donbasul separatist ca garantie ca Ucraina nu va adera la UE/NATO.
Am spus ca la parada vor participa China si India (puterile mondiale nr. 3 si 4). Iar China are banii pentru imprumuturi si investitii in Rusia. Tocmai asta e problema: intrarea Rusiei in sfera de influenta a Chinei din cauza modului superficial in care inteleg occidentalii relatiile internationale.
R.P. Chineza are propriile interese si obiective politice pe termen lung. Daca interesele ii vor dicta si va avea avantaje, va parasi imedit tabara Rusiei si nu se va „sacrifica” pentru aceasta.. India si-a imbunatatit relatiile cu Statele Unite. In Brazilia au fost tulburari sociale care ridica semne de intrebare asupra actualei linii politice, generatoare prinre altele si de coruptie la nivel inalt. Asa ca nu s-a spus ultimul cuvant in legatura cu BRICS si viitorul acestuia.
Serios???? Cum să fie Moldova (desrpre Ucraina și Georgia ce să mai zci?) neutră, cu armată rusească pe teritoriu? :)
Neutre in sensul ca nu vor face parte nici din Uniunea Eurasiatica/CSTO (alianta militara condusa de Rusia), nici din UE/NATO. Vor putea avea guverne pro-occidentale (ceea ce e evident in Ucraina), dar zonele separatiste ocupate de rusi vor fi pentru Rusia garantia ca Ucraina, Moldova si Georgia nu vor adera la UE/NATO.
Acuma, ca moldovenii voteza aiurea si majoritatea doresc sa intre in Uniunea Eurasiatica, e alta poveste.
”Mă gîndesc cu oroare şi ruşine la o Europă împărţită în două de linia FLAGELULUI, de o parte a căreia milioane de sclavi sovietici se roagă să fie eliberaţi de armatele lui Hitler, iar de partea cealaltă milioane de victime ale lagărelor de concentrare germane aşteaptă eliberarea de către Armata Roşie ca pe ultima speranţă.”
Citat din Robert Conquest – “Marea Teroare” Editura Humanitas 1998 pag.540 (care-l citează la rîndu-i pe Gustav Herling “O lume separată” 1951)
Articolul menționează bine drama poporului polonez din timpul WWII.
Mai trebuie menționat însă că puterile occidentale nu și-au ținut cuvântul
dat polonezilor, în ciuda contribuțiilor acestora la război (Monte Cassino
este menționată mai sus) și au permis unei jumătăți din aceasta de către
URSS, ca să nu mai vorbesc de întreg lagărul sovietic, exploatat apoi
de ruși. La urma urmei `Marele Război Patriotic` nu ar fi putut fi câștigat
de ruși fără cele 10 md USD dați de americani în urma conferinței de la
Teheran și fără convoaiele marine trimise spre Murmansk.
Se pare că Rusia trăiește în mentalitatea victoriilor vechi de 70 de ani și
prezentarea armatelor și a tehnicii militare nu sunt decât o dovadă de
slăbiciune. În Marea Britanie defilează doar veteranii, și rar trupe militare.
Niciodată nu sunt aduse tancuri, rachete, submarine, trupe feră de sfârșit
pe străzile Londrei. Dar în Rusia astfel de parăzi sunt apreciate probabil cu
gândul ca vor fii și alții care să observe cât de grozavi sunt.
Acum întrebarea este unde se va opri Rusia cu noul său proiect
imperial denumit `Uniunea Euro-Asiatică`? Dacă ar fi să urmărim postul
RT, amenințările la adresa diverselor țări periferice, dar și membre NATO
continuă. Momentan, se pare că în ciuda aspirațiilor unor largi părți
din populațiile Ucrainei, Moldovei și Georgiei de a intra în EU, acestea
sunt condamnate la o zonă gri, în urma acțiunilor perfide ale Rusiei.
Occidentul pare resemnat la acest status quo ceea ce este uimitor.
Singura veste bună este faptul că ceea ce a spus Obama acum un an
la interferența Rusiei în Crimeea și apariția `omuleților verzi` că
`vor fi costuri pe care Rusia le va avea de plătit`, încep să se adeverească.
După ce anul trecut economia Rusiei a fost pusă pe butuci (creștere a PIB-ului
de puțin peste 0), anul acesta s-a contractat deja cu 2% și se estimează o contracție
de cel puțin 4% în 2015. Rezervele valutare ale Rusiei s-au înjumătățit și efectele
au început din păcate să fie simțite și de populație, deoarece Rusia nu renunță la
cheltuielile militare și preferă să le reducă pe cele de dezvoltare și sociale (o mare
greșeală). Reorientarea economică a Rusiei spre Asia este o mare iluzie.
Liderii Chinei și a Indiei care vor asista la parada de la Moscova vor vedea
singurul lucru la care probabil Rusia le întrece și anume forța militară.
Căci altfel PIB-ul Chinei este de zece ori mai mare decât a Rusiei, în timp ce
al Indiei este de două ori mai mare (la o populație mult mai mare decăt a Rusiei).
Aceste diferențe vor crește substanțial în curând. Rusia este privită de către
China doar în perspectiva furnizării de resurse naturale ieftine. În ultimul
contract China a impus Rusiei un preț foarte mic pentru gazele din Siberia.
Mai mult Rusia trebuie să construiască și conductele, lungi de mii de km, care
aduc gazele din Siberia pănă la granița Chinei.
Din punct de vedere economic Rusia nu progresează nicăieri. Rămasă în urmă
în domeniul tehnologiei informaționale, calculatoarelor și telecomunicațiilor
(cu o singură excepție – cybersecurity) Rusia nu are firme competitive în aceste
domenii și nici forța de muncă înal calificată (cu excepția câtorva hackeri, dar
aceștia nu aduc progres tehnologic la nivel național). China spre exemplu
a rulat peste un milion de persoane în ultimii 20 de ani prin programele de
doctorat și masterat din SUA și în alte țări din occident, specializați in domenii
strategice (o mare parte dintre aceștia s-au și întors în China). În Rusia nu are
cum să apară firme ca Lenovo sau Huawei!
„Retragerea trupelor sovietice în 1958…” mereu aud repetata aceasta formula dar eu imi amintesc ostasii sovietici prin ’70 intr-un orasel din Moldova; aveau uniforme si arme ciudate si mai ales niste cai enormi, aproape de doua ori cit calutii flocosi ai taranilor din zona. Era o unitate militara sovietica in zona si din cind in cind grupuri de soldati rusi ocupau terasa unui restaurant – beau cite 24 de ore fara sa fie deranjati de nimeni. Comandau zeci de navete de bere cu care faceau un fel de zid intre ei si restul restaurantului si beau intr-un fel cum nu mai vazusem, beau temeinic, incontinuu, fara veselie, profesional. Evident nu toate trupele sovietice s-au retras in ’58. De ce se tot repeta informatia asta falsa ?!
@ Cornel,
sigur nu ai vazut un film? pentru ca trupele sovietice de ocupatie (sau eliberatoare, dupa unii) s-au retras cu adevarat in 1958.
Iar tu zici ca ai vazut „ostasii sovietici prin ’70 intr-un orasel din Moldova” cu cai uriasi.
Prin acei ani nici macar manevre comune ale armatelor Tratatului de la Varsovia nu se mai faceau pe teritoriul romanesc.
Poate se refera la Moldova de peste Prut.
@ Bucur,
şuguieşti?
Moldova „de peste Prut” nu era teritoriu apartinator RSR in „anii `70”. Cum nu e nici azi.
„Moldova de peste Prut” era teritoriu sovietic, iar trupele nu aveau dece sa se retraga in 1958.
Deci despre ce vorbeste @ Cornel?
Un profesor de Istoria l-ar rechema la scoala :P
Oraselul se numea pe atunci Gh. Gheorghiu Dej, azi Onesti, in tara numita atunci R.P.R. azi Romania, si nu, nu era un film. Nu stiu care este explicatia pentru acei soldati rusi dar stiu ca i-am vazut eu insumi, am pus intrebari despre ei dar mi s-a spus sa tac. Acum mi se spune din nou. Unele lucruri nu se schimba.
Meritul Regelui Mihai e ca l-a ascultat pe Iuliu Maniu in perioada dinainte de 23 august si pana la arestarea liderului PNT. Dupa aceea nu totul a fost ok. Printesele nu au primit educatie romaneasca. Au invatat romaneste dupa 1990, nu cu zel si nu foarte bine, desi erau deja responsabile singure de asta. Prezenta lui Radu Duda in casa regala, un om conectat cu Iliescu si cu comunistii de la Iasi, nu arata respect pentru romani. Regele nu i-a pomenit niciodata pe cei care au murit in puscarie pentru regalitate in Romania. De Iuliu Maniu nu vorbeste, desi ar trenui sa fie principalul promotor al memoriei lui Maniu. E rusinos.
Iuliu Maniu este cel mai mare lider pe care l-a avut Romania. El l-a sfatuit pe rege la 23 august, ceea ce a salvat tara de la macel ruso-german pe teritoriul nostru, ca de pace „favorabila” nici nu putea fi vorba. Nu a existat nicaieri in Est. Nici macar pentru polonezi, Statul nazist, un stat terorist, ne hacuise tara, impartise Europa banditeste cu rusii si apoi se oferise sa ne fie aliat. Nimeni nu are datorii de fidelitate fata de teroristi. Am luptat pentru Aliati dupa 23 august aproape 1 an, si rusii nu au recunoscut niciodata cobeligeranta. Magilov a avut nerusinarea sa ne acuze pe noi ca uitam ca am luptat „alaturi”!, cand rusii s-au opus acordarii statului de cobeligerant Romaniei!
Tot Iuliu Maniu a coagulat rezistenta anticomunista, nu doar prin demersurile oficiale, ci mai ales prin credibilitatea lui personala. Comunistii s-au temut de el si dupa ce l-au omorat. Nici acum nu este cunoscut. Presa acorda spatii imense capitanului si maresalului, dar pentru Iuliu Maniu e inca valabila legea tacerii! Nici acum nu sunt cunsocute meritele sale si nu este constientizat respectul unanim pe care l-au avut romanii pentru el.
Ar fi bine sa ne gandim ce ar face acum Iuliu Maniu, si sa alegem NATO si Vestul, cu intelepciune si cu responsabilitate. Sa facem noi tot ce putem face inainte sa ne bazam pe cineva. UE/Germania se pot inca intelege cu rusii peste capul nostru. (Merkel merge la moscova a 2a zi dupa festivitatile lui Putin.) Au mai facut-o. Inca 2-3 acorduri de la Minsk, rusii sunt la granita noastra si UE ne va indemna la dialog. Sa nu credem ca libertatea e for granted. Iohannis nu e la inaltime, nu are cultura politica si istorica si nu si-a ales consilieri gata de sacrificiu pentru tara.
Poate asta ar trebui să se discute pentru această zi,o problemă nerezolvată.
O problemă nerezolvată cu consecinţe cumplite şi azi – să te aliezi cu Stalin ca să-l înfrângi pe Hitler ; după Hannah Arrendt, necontestată de nimeni, nazismul şi hitlerismul sunt fraţi gemeni, teză, de asemenea, necontestată de nimeni. E ca şi cum azi te-ai alia cu terorismul militant ca să înfrângi… pe cine ?
Attention !!!!
Şi cu zeci/sutele de milioanele de victime ale Gulagurilor ,cum rămâne??? Problema fiind de echitate cosmică prezintă un mare risc exploziv.
Căt despre „măreaţa” realizare a retragerilor trupelor sovietice din 1958, citiţi în Raportul final de condamnare al dictaturii comuniste din 2006, unde se arată că ea a fost urmată/dublată de o represiune cumplită , în cel mai adevărat stil stalinist, asupra populaţiei româneşti. Mai întrebaţi-i şi pe supravieţuitorii..
Comunismul este o mare nenorocire şi impunerea lui nu este justificată de nimic, decât cu o încărcare karmică negativă.
Oricum, felicitări pentru articol, dle Stanomir.
Dacă analizăm cu obiectivitate situaţia actuală atunci vedem că ea nu este nici pe departe roză pentru Rusia. Ba din contra, există suficiente motive de îngrijorare:
– blocul comunist ridicat de URSS după victoria din Mai 1945 s-a destrămat,
– blocul economic CAER al estului comunist s-a destrămat şi el,
– blocum militar al Tratatului de la Varşovia a răposat demult.
În consecinţă, ideologic, economic şi militar, blocul comunist, al cărui lider era URSS, a pierdut pe toată linia. Chiar şi fostul URSS se destrămase. Ce s-a pus în loc şi ce se încearcă să se pună?
Păi să vedem:
– în locul URSS s-a încropit rapid CSI-ul, numai că nici el prea rezistent, ba chiar cu tendinţe centrifuge,
– în loc de CAER se încearcă din greu construcţia UEE (Uniunea Economică Euroasiatică),
– în locul blocului comunist s-a ridicat BRICS, numai că aici China va fi lider, nu Rusia.
În schimb vestul sau blocul occidental e câştigător pe toate planurile: şi militar, şi economic, şi ideologic. De ce? Pentru că occidentul îşi bazează construcţia pe binomul libertate-responsabilitate (LR), pe când blocul comunist se baza pe binomul autoritate-ascultare (AA). LR-ul lasă liberă forţa creatoare a omului, e mai dinamic şi adaptabil. AA-ul e anchilozant, formalist, lipsit de iniţiative. Totuşi deşi AA-ul e net inferior LR-ului, cu excepţia planului militar poate, sunt încă foarte multe state care preferă AA-ul. Mă refer la unele state din Asia, Africa şi nu numai. Mai trebuie spus că modelul LR e mult mai greu de atins decât AA. E nevoie de o anumită maturitate politică şi civică. Aşa se explică de ce state autoritariste, cum au fost Irakul, Siria, Libia, după ce au scăpat de dictatură nu reuşesc să construiască o societate pe baze LR, ci tind să decadă într-o nouă dictatură, chiar mai dură decât cea din care tocmai ieşiseră. Din cauza asta tendinţa bipolară se va păstra în continuare. BRICS pare să nu fie deranjat de binomul AA, ba chiar cred că îşi doreşte să coaguleze în jurul său astfel de state. Am avea atunci din nou două blocuri: unul construit pe binomul LR şi altul pe binomul AA. Problema care se va pune atunci e: ce relaţie vor avea cele două? De confruntare sau ar putea, în ciuda diferenţei, să coopereze?
Un răspuns posibil este următorul: dacă accederea la cele două blocuri se va face prin liber consimţământ, la fel şi părăsirea unui bloc în favoarea celuilalt, totul pe baze de reguli clar stabilite, atunci înseamnă că există climatul unei cooperări în ciuda oricăror diferenţe. Însă dacă integrarea în unul din cele două blocuri se va face prin forţă sau măcar prin presiune, atunci o cooperare ar fi foarte, foarte greu de atins. Dar dacă vom alege confruntarea atunci un pericol mortal pentru omenire îşi va începe lucrarea. Şi el va fi poteţat de lăcomie, de agresivitate şi în final de iresponsabilitatea noastră. Din cauza asta, paradigma pe care va trebui să ne bazăm în viitor nu e cea a confruntării, ci singura paradigmă viabilă şi durabilă e cea a cooperării.
Si totusi, Rusia nu are DREPTUL sa impuna. Nimic.
Nu e o amenintare? Pai DECLARATIILE repetate facute de oficiali rusi, ce inseamna?
Adevarul la spus Putin in discursul din Duma la „acceptaterea” alipirii Crimeii:
” In anii ’90 eram slabi si am semnat ORICE. Acum?”
Cam asta era IDEEA. Ce intelegeti? Ce solutie gasesti ca sa te PROTEJEZI de Rusia?
Subscriu in totalitate argumentelor celui ce comenteaza sub semnatura „Dan T”. La cele spuse de dansul as face doar o mica completare. Inclusiv aceasta agatare de lozinca luptei si a victoriei impotriva amenintarii naziste este tot o retzeta propagandistica. Niciun om cu mintea intreaga nu poate concepe un proiect politic plecand de la aceasta nazbatie. Putin si establishmentul politic rus contemporan stie prea bine ca Armata Rosie nu a fost trimisa sa lupte pentru eliberarea Europei de nazism ci pentru transformarea ei intr-un imen gulag rosu. In plus, toate crimele staliniste petrecute in exteriorul granitelor URSS -nu exclud faptul ca acest fapt ar fi valabil si pe cele petrecute in interior!- au fost facute cu stiinta si incuviintarea tacuta a Occidentului. Iar ceea ce numim astazi nazism -adica o idologie caruia ii este pusa in carca Holocaustul ca vinovatie de capatai- nu este deloc asemanator cu acela din 1939 impotriva caruia Occidentul a declansat al doilea Razboi Mondial. Sa amintim doar ca la acel moment Hitler si diplomatia nazista faceau eforturi disperate pentru evitarea conflictului in Occident, ca era in vigoare si in plina implementare Tratatul Haavara si odata ce el a devenit inoperant datorita izbucnirii Razboiului germanii au continuat negocierea solutiilor de imigrare a evreilor germani. In contextul lui 1939 ceea ce reprezenta atunci URSS-ul era infinit mai odios decat ceea ce reprezenta regimul nazist german si, cu toate acestea Occidentul a luptat fara niciun complex alaturi de URSS. E un lucru ce nu trebuie uitat. Invadarea Poloniei de catre URSS nu a atras dupa sine declaratia de razboi a puterilor occidentale catre URSS in similitudine fireasca cu tratamentul aplicat Germaniei. Anglo-francezii garantasera securitatea Poloniei in fata oricarei amenintari,…cum poate trece neobservat acest detaliu??!! Putin pare a le aminti astazi occidentalilor ca acum saptezeci de ani au fost URSS si Occidentul au fost aliati iar liderii occidentali nu au avut aceleasi dileme morale si politice ca astazi cand Rusia este infinit mai rezonabila decat regimul stalinist al raposatei URSS. De fapt, miza e mult mai mare si cu efecte mult mai sofisticate. A ramane, cel mult la nivel propagandistic, pe meterezele morale ale sfarsitului WWII este sansa Rusiei de a nu intra in contradictie cu …. Israelul, caci nu trebuie sa uitam nicio clipa unde se afla cu adevarat cartoful fierbinte. Rusia contemporana nu poate intra inca intr-o mare Uniune Europeana. Se pare ca Rusiei ii este mai profitabil sa joace pe mai multe maini, cel putin in contextul geo-politic actual. In plus, astazi are un bun prilej de a profita din plin de acest conflict real si, pare-se, eternizat, dintre Israel si statele Orientului Mijlociu.
Personal cred ca adevarata miza a conflictul prezent dintre Rusia si Occident este incercarea statelor BRICS de a renunta la realizarea schimburilor economice in moneda america si de a o inlocui cu alta moneda. Rusia prin resursele sale naturale imense -poate mai mult de jumatate decat se gasesc pe restul planetei- este un pion esential in aceasta noua constructie economico-monetara. Resursele Siberiei raman marul discordiei si lucrul acesta nu se rezolva fluturand cu emfaza si detasata superioritate stindardul democratiei.
PS.
Apropo de democratie si ratiune: sa nu uitam bombardamentele de la Dresda, Hiroshima si Nagasaki, ca sa le amintim numai pe cele mai catastrofale dintre miile care s-au indreptat impotriva populatiei civile in WWII. Cu ce responsabilitate raspunde astazi Occidentul pentru aceste crime abominabile comparabile cu orice alt genocid al Istoriei?? Nici macar URSS-ul n-a indraznit sa comita asemenea atrocitati in timpul razboiului…