luni, mai 16, 2022

Putina Gramatica. Istoria ortografiei – reforma ratată din 1926

Una din marotele apărătorilor ortografiei cu î din a este pretenția că cea cu î din i (în vigoare din 1953, rafinată în 1965 și invalidată în 1993) ar fi opera comuniștilor și că ar fi fost impusă de aceștia, însă realitatea este un pic diferită! Reforma ortografică propusă de Sextil Pușcariu Academiei încă din 1926, care conținea la punctul al cincilea generalizarea scrierii cu î, demonstrează absurditatea acestei pretenții. Nu numai că a fost propusă, dar în ședința din 8 iunie 1926 propunerea aceasta s-a votat cu 19 voturi pentru, 5 contra și o abținere!

Cele 7 propuneri au fost:

  1. Suprimarea accentului grav;
  2. Suprimarea parțială a u-ului final;
  3. Scrierea cu ș în loc de ci în obișnui, veșnic, pașnic;
  4. Scrierea cu s în loc de ss în rasă, masă, casă;
  5. Generalizarea scrierii cu î (inclusiv în romîn și familia sa de cuvinte);
  6. Formarea genitivului articulat la feminine prin adăugarea unui i la forma de plural (cu excepția femininelor terminate în -ie);
  7. Generalizarea scrierii cu z în loc de s intervocalic (pronunțat tot z);
Cu excepția punctului 7, toate propunerile au fost acceptate pe 8 iunie, însă a doua zi s-a revenit asupra deciziei (vezi Analele Academiei Române, tomul XLVI, paginile 152-155)!

Poate părea curios faptul că Mihail Sadoveanu a declarat că „reforma scrierii pretutindeni a lui î din i se impune s-o facem înainte de a fi forțați s-o acceptăm din afară”, dar prin „din afară” trebuie înțeles doar „din afara Academiei”: la ora aceea o mulțime de personalități scriau cu î practic împotriva normelor Academiei, și, în plus, tocmai apăruse primul volum din monumentalul Dicționar enciclopedic ilustrat al lui Aurel Candrea care folosea deja scrierea cu î!

În ședința din 9 iunie, în ciuda votului din ziua precedentă, s-a propus și acceptat ca deciziile din ziua precedentă să nu mai fie luate în considerare, iar procesul reformării ortografiei să se reia în viitor…

Este imposibil să nu remarcăm că la începutul ședinței din 8 iunie 1926 era clamată urgența nevoii unei ortografii clare și precise, iar la finalul ședinței de a doua zi se găseau motive pentru a se tergiversa reforma!

Abia în 1932 s-a reușit finalizarea reformei, dar într-o formă destul de diferită de propunerile inițiale ale lui Sextil Pușcariu – vezi și aici. Este o tristă ironie a sorții faptul că în 1993 regulile pentru scrierea cu î din a în interiorul cuvintelor au fost numite „regulile Sextil Pușcariu”, deși acesta era adeptul scrierii cu î din i!

Articol aparut pe blogul autorului

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. In ziua de azi, nici nu se mai folosesc diacritice. Ne uitam pe acest site, meniurile, logo, banda din dreapta cu descrierea cartilor, navigarea pe site, nu exista diacritice.

  2. Asta a fost încă una din tiribombele pretins anti-comuniste cu care ne-au amețit după ”revoluție”. Vorba lui Lenin: ”Dacă nu-i poți lămuri, atunci ZĂPĂCEȘTE-I !”

  3. Problema nu e scrierea cu î din i sau din a, problema e ca se folosesc doua litere pentru acelasi sunet. Argumentele pentru doua litere pentru un sunet sint izvorite din complexele de inferioritate ale unora care vor neaparat sa se traga din Traian. Bine totusi ca nu sintem ca grecii care au si trei (daca nu patru) litere pentru acelasi sunet, in functie de pozitia in cuvint, de literele vecine, o stiinta intreaga.

    • Amicu, amice, chiar trebuie sa-ti reamintesc ca basarabenii erau invatati in scolile lor ca limba moldoveneasca e un dialect al limbii ruse? A spune ca era limba romana, nu era permis. Dupa desprinderea din Uniunea Sovietica, Republica Moldova a decretat schimbarea grafiei din alfabetul rus la cel latin. Asa de important a fost acel act, incat la Chisinau exista o strada ce se cheama Bulevardul Grafiei Latine. Romanii nu au complexe de inferioritate, dar istoria noastra e clara. Tara noastra a fost candva parte a Imperiului Roman, incepand cu imparatul Traian. Dovada cea mai clara ca limba noastra e o limba romanica esta insasi numele limbii, al natiunii si al patriei noastre. Preferinta mentinerii literei A si nu a literei I din cuvantul ROMAN/ROMANIA este concordanta cu istoria natiunii noastre. Restul cuvintelor romanesti ce au acelasi sunet ar putea proveni in egala masura din cuvinte latine ce-l contineau pe A, I sau E, iar distributia lor in limba romana ar fi cam la fel: Ventus> vant sau vint, RANCIDUS> ranced sau rincid. RIPA > RAPA sau RIPA. Nu consider intentia de a ne mandri cu o origine prestigioasa ca Limba Latina, ca fiind motivul de a avea acelasi sunet, reprezentat exclusiv prin A si nu prin I in interiorul cuvintelor.

      • @Daniel,
        Disputa cu limba romanica sau nu nu mai exista de multe decenii si nu va mai reaparea. Cocosul limbii române nu cinta pe gardul altcuiva, asa ca am face bine sa lasam lingvistica in afara doctrinelor si ideologiei si sa o organizam dupa principii strict stiintifice si nevoi ale celor care o vorbesc, adica teoria cunoasterii/ ambitie de a indeplini criterii cognitive si nu nationale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Radu Borza
- expert IT (20 de ani experiență); - președinte al Asociației dexonline (2012-prezent); - programator la dexonline (2004-prezent); - studii de lingvistică computațională (Academia Română, 2002-2003); - bursă de studii postuniversitare (Politecnico di Torino, 2000); - absolvent al Facultății de Matematică (Universitatea din București, 1998); - master al Facultății de Electronică (Politehnica din București, 1997);

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro