marți, mai 21, 2024

Putinism, dughinism si pseudo-conservatorism: Chipurile national-bolsevismului

Pe 5 martie 1953, cum suna comunicatul oficial, “a incetat sa bata inima lui Iosif Vissarionovici Stalin”. Chiar a incetat? Nu constituie deloc o surpriza victoria lui Vladimir Putin in alegerile din Rusia. Opozitia este eterogena, fragmentata si confuza, Intre protestatarii anti-Putin se afla liberali pro-occicdentali si nationalisti slavofili, prieteni si adeversari ai societatii deschise. Kremlinul controleaza cu mana de fier mediile de informare si resursele politico-financiare, iar oligarhii care misca-n front sunt rapid emasculati. Democratia rusa, atata cate este, se afla in suferinta. Revolutia rusa, inceputa in ultimii ani ai perestroikai, continuata in perioada Eltin, nu este nici pe departe incheiata (a se citi cartea lui Michael McFaul, profesor la Universitatea Stanford, actualul ambasador al SUA la Moscova).

http://carnegieendowment.org/2001/10/01/russia-s-unfinished-revolution-political-change-from-gorbachev-to-putin/ils

Sigur, s-a format o clasa de mijloc, societatea civila se re-organizeaza, sansele unor schimbari nu sunt catusi de putin excluse. Pentru moment, insa, Putin este la pupitrul de comanda, alaturi de aliatii sai de incredere, cei mai multi dintre acestia fiind fosti ofiteri KGB. Putinismul nu este doar numele unui regim politic autoritar (“democratia controlata”), ci si al unui mod de a vedea lumea, istoria, competitiile globale. Asadar, numele unei ideologii in care se intalnesc nostalgia imperiala, pasiunile eurasiatice, mitologiile staliniste si temele traditionale ale national-bolsevismului (rus, dar si german). Unul dintre inspiratorii geopoliticiii putiniste este Aleksandr Dughin, un personaj despre care se stie prea puţin in Romania. Reiau mai jos o instructiva parabola, scrisa in cheia sarcasmului kolakowskian, de Anca Cernea. Textul a aparut pe blogul “In linie dreapta”, intr-un forum despre straniile metamorfoze ale unui tanar istoric pentru care, in Romania de azi (si nu doar acolo), neoconservatorismul (reductibil de fapt la mereu demonizatul “neoliberalism”) ar fi pericolul principal. Amintesc ca pe acest blog au aparut texte analitice remarcabile despre Dughin si dughinism semnate de filosoful politic brazilian Olavo de Carvalho:

http://inliniedreapta.net/dereferinta/olavo-de-carvalho-vs-alexandr-dughin/

Iata asadar textul Ancai Cernea:

“O serie de concepte-cheie din învățăturile savantului sovietic Aleksandr Dughin provin din… zoogeografie (nu e nimic de râs!). Un exemplu ar fi chiar Arctogaia . În zoogeografie, Arctogaia e alcătuită din regiunile Palaearctică (corespunzând, foarte în mare, Eurasiei), Nearctică (America de Nord, tot în mare) și altele, (de care nu are rost să ne ocupăm aici, dar probabil Dughin se ocupă).

S-a observat că anumite specii mutante, denumite de unii, neștiințific, și tovarăși de drum, deși mutate în America de Nord, scriu cum le convine șefilor palearctici eurasiatici. Deoarece savanții sovietici nu s-au pronunțat, știința nu dispune de dovezi pentru a explica pe deplin acest comportament. Cercetătorii pot deocamdată doar să constate atașamentul manifest, de natură încă neprecizată, dar de mare intensitate, al acestor specii față de Palearctic. Acesta ar putea explica și obiceiul, tipic anumitor grupuri, de a se identifica drept paleoconi , și de a criticataca tot ceea ce consideră drept neocon, de fapt, de a denumi neocon tot ceea ce criticatacă.

Încă nu știm dacă cercetarea științifică va reuși să evidențieze vreo relație ecosistemică între paleoconi și eurasiatici – cum ar putea fi, de exemplu, o piramidă trofică, ceva ce, în domeniul zoologiei, ar reprezenta cam ceea este organigrama într-o instituție. Dacă, să zicem, la vreun viitor dezgheț-perestroikă, ea ar fi pusă în evidență, va reprezenta un argument pentru intelligent design, dovedind că paleoconii lucrau pentru Eurasia conform unui plan. Deocamdată nu a fost, suntem în plină glaciațiune, așa că nimănui din comunitatea științifică nu i-ar putea trece prin cap o posibilitate atât de incorectă. Corect, darwinist, este deci să considerăm afinitatea de spirit (de duh, vreau să spun) dintre paleoconi și ideologii propagandiști ai EURusiei ca o chestiune de hazard.”

http://inliniedreapta.net/

PS Cartea lui Dughin “Bazele geopoliticii” a aparut in romaneste cu o postfata semnata de sociologul protocronist Ilie Badescu, profesor la Universitatea din Bucuresti. Unul dintre cei mai respectati analisti ai traditiilor intelectuale ruse, John B. Dunlop, numeste volumul lui Dughin „un tratat neo-fascist”:

http://www.princeton.edu/lisd/publications/wp_russiaseries_dunlop.pdf

Pentru informatii directe privind „revolutia conservatoare” preconizata de Dughin, in numele idealurilor „Mamei Rusia”. Tezele lui Dughin, opuse nu doar marxismului, dar si (ori mai ales) capitalismului liberal, se inrudesc frapant cu viziuni similare din Romania:

http://www.youtube.com/watch?v=8XI3eqEteT0

Concluzie: Pseudo-conservatorismul nu este doar un fenomen romanesc. Il regasim, ca si pozitiile stangiste de tip CriticAtac, in alte tari post-comuniste. Adeseori se intalnesc intru fantasme, obsesii, nevroze, fobii comune. Iata de pilda un site din Polonia, consternant de inrudit cu atitudini similare din Romania, inclusiv cele descrise mai sus (infratirea protocronistilor si a fundamentalistilor ortodoxisti cu dughino-putinismul)

Pe homepage http://www.konserwatyzm.pl/ găsim:

– articol de Dughin despre imperialismul occidental care amenință statele suverane
– felicitări lui Putin pt că e bărbat adevarat și a câștigat alegerile
– atacuri la PiS și la Kaczynski, pline de invective, că ar fi un impostor, nu dreapta adevărată
– texte despre binefacerile distributismului și despre cât de îngrozitor e capitalismul și neoliberalismul

„DIN NOU DESPRE NEOCONISM”

Ideea este:

Ca neoconii sunt adepții unui vid de transcendență, ajungând la sincretisme religioase, ca așa-numitul iudeo-creștinism.
Ca în imperialismul lor, neoconii americani definesc arbitrar axe ale răului și state criminale, cum ar fi Corea de Nord, Iran, Cuba, Siria, Rusia, China, pentru a pune la cale cruciade ale drepturilor omului împotriva bieților susnumiți.
Ca neoconul Kaczynski n-avea ce să caute la Tbilisi, să susțină Georgia împotriva Rusiei, ca lucra pentru americani, primea ordine de la Washington, ca de „apucat” ce era l-a susținut pe Iușcenko și l-a supărat pe Ianukovici.
Și ca, daca ar avea de ales între Obama și un neocon, autorul l-ar alege pe Obama. QED.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. scrie dughin (intr-o traducere deosebit de proasta):

    Liberalismul – unul din cele mai mari pericole pentru omenire
    http://evrazia.info/modules.php?name=News&file=article&sid=4085
    „… Acest rău poate fi biruit doar atunci când va fi smuls tot cu rădăcină, şi nu exclud că pentru acest lucru va fi nevoie de şters de pe fata pământului acele pământuri spirituale şi fizice care au dat viată acestei erezii mondiale – erezia care insistă pe faptul că „omul este măsura tuturor lucrurilor”. Doar o Cruciadă împotriva SUA, Occidentului, globalizării şi expresiilor lor politico-ideologice – libralismul – va putea deveni un răspuns adecvat. Elaborarea acestei ideologii a Cruciadei, este sarcina Rusiei, dar nu una singură, ci în colaborare cu toate puterile lumii, care doresc să se opună „veacului american”. Dar in orice caz, această ideologie trebuie să se termine cu recunoasterea rolului fatal al liberalismului, care unifică căile occidentului odată ce acesta s-a dezis de valorile divine şi a tradiţiei.

    Alexandr Dughin”

  2. Comunismul in care nimic nu era „comun” si liberalismul in care nimic nu e „liber”. Cam astea sunt cele doua momeli pe care prostimea le-a inghitit fara ca mintea sa-i clipeasca. Pe primul l-a scuipat afara, cu celalalt se mai chinuie…

  3. Mama Rusie.Sfanta Rusie. Mesianism si bine cu forta. Democratie- in doze homeopatice.Moscova nu crede in lacrimi.Mai mult decat atat nicodata nu spune- imi pare rau.

    Fascinanta si contradictoria Rusie. Fascism si Comunism.Antisemitism si crime cu o generozitate teribila. Dar plang si te pupa duios cand beau prea multa vodka.Si au atata cultura- de altfel de magnitudine maxima- Dostoievski , Ceaikovschi , Tolstoi , Bulgakov , Berdiaev.

    Dar au si Gulagul- pe care cu aspra si arctica generozitate l-au ,, daruit ” si Europei de Est.

    Tarkovschi. Niciodata Moscova nu crede in lacrimi. De-asta le si provoaca. Reversibil…

    • Prin ce a fost Stalin nationalist? El era georgian, ce le-a facut georgienilor? Toate smecherelile despre putere si cum s-o pastrezi sunt luate de voi drept „teze” de lucru? Dictatorii au nevoie tot timpul de „dusmani” contra carora sa lupte si sa abata atentia . Cu aparatul propagandistic subordonat , obtii ce stiti. Stati sa vedeti ce „democratie” ne asteapta si pe noi dupa alegeri, „dughenistic” vorbind…”Maica Rusia” a fost si este visul alora care deja aveau totul, nu a fraierilor ce mureau/mor pe camp de foame sau de glont…Si „foamea” de libertate se pune aici…

      • @ Costica – era vb de nationalisti vs internationalisti . Unii se multumeau cu o Rusie rosie , altii doareau o planeta rosie, adica sa exporte comunismul in toata lumea :)))

  4. Dughin si altii sunt niste derapati – de urmarit fenomenul putinismul si dughinismul sau orice alta forma care poate sa se intrupeze sub forma „pseudo-conservatorismului”.

    Nu cred ca apar aceste forme decat in medii extrem de toxice, unde numai extremismul este apreciat. Acesti doctrinari cred ca sunt persoane insetate de putere, de totalitarism, urmaresc parvenirea rapida, si sunt inconjurati de o masa slaba, controlabila de „supusi”.

    Cred ca iesirea din acest aceasta zona se poate face prin altceva, diversitate, prin initiative opuse celor totalitare si prin incurajarea depasirii barierilor impuse.

    Pana la urma selectia este facuta nu numai prin ceea ce declara ci, mai mult, prin ceea ce face!

    Totul se misca repede si de aceea istoria recenta se innoieste mereu, mai repede!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. În curând îi va apare la editura Humanitas un nou volum cu titlul „Aventura ideilor”. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro