vineri, decembrie 3, 2021

Quo vadis, Justiția din România?

„Dreptatea și puterea trebuie reunite, pentru că tot ceea ce este drept să fie puternic și tot ceea ce este puternic să fie drept” Blaise Pascal.

Se vorbește adesea despre eforturile îndelungate ale României de a reforma justiția însă această perspectivă este înșelătoare, în primul rând pentru că acesta induce ideea că ar fi existat în ultimii ani vreo voință politică în acest sens. Or, la 15 ani de la integrarea europeană vorbim despre reforma justiției neînfaptuită, ba mai mult vorbim despre un regres în acest sens tocmai din cauza lipsei voinței politice. Discursurile sunt pline de cuvinte frumoase, care sunt contrazise zi de zi de acțiunile politice. Instabilitatea politică a făcut ca niciun partid politic să nu-și asume lipsa voinței politice privind justiția. În ultimii 30 de ani, nu mai puțin de 25 de miniștri s-au perindat pe la Ministerul Justiției.

Odată cu căderea comunismului, românii și-au îndreptat privirea către Occident. Către NATO pentru securitate, către Consiliul Europei și Convenția Europeană a Drepturilor Omului pentru mai multe drepturi și libertăți și către Uniunea Europeană pentru libertate și progres economic. Începutul reformelor în perioada aderării la Uniunea Europeană au creat speranță în rândul societății. Teme precum lupta împotriva corupției și independența justiției au fost însă mereu instrumentalizate în campaniile electorale pentru a atrage voturi. Mult a fost promis, puțin s-a făcut.

Chiar și în contextul crizei sanitare, economice și energetice din România, justiția rămâne în continuare mărul discordiei între partidele politice din România, acesta fiind la baza eșecului coaliției de dreapta din România.

Până și cuvântul „reformă” este înșelător, deorece atunci când vorbim despre reforma justiției în România, ne referim de fapt la îndeplinirea unui set de reguli pentru a atinge un standard minim european al respectării principiului de stat de drept, cu precădere cel al independenței justiției, și la garantarea unor mecanisme credibile în ceea ce privește lupta împotriva  corupției.

Spuneam că reforma justiției, așa cum este ea înțeleasă în România, face referire doar la respectarea unor principii minime precum independența justiției, procesul echitabil, egalitate în fața legii, libertatea presei, respectarea drepturilor omului. Despre adevăratele reforme ale justiției încă nu s-a pus problema. Mă refer la accesibilitatea justiției, digitalizare, reorganizarea curților și tribunalelor pentru a răspunde mai bine nevoilor justițiabililor, despre creșterea resurselor umane, regândirea paradigmei sancțiunilor, eficientizarea organizării juridice. De altfel, este foarte greu de făcut o analiză în lipsa unor rapoarte detaliate pentru a studia cauzele și problemele sistemului judiciar. Totuși, avem noroc cu raportul privind statul de drept și MCV ale Comisiei Europene, care ne oferă foarte succint informații despre problemele structurale în domeniile justiție și lupta anticorupție.

Așadar, în acest scenariu, busola sau referința pentru reformarea justiției au devenit recomandările Uniunii Europene și ale Consiliului Europei. Înainte de toate, pentru că aderarea la aceste organizații și convenții s-a realizat prin asumarea de angajamante, pe care trebuie să le respectăm, pacta sunt servanda, de aceea dreptul Uniunii are întâietate chiar și în fața normelor constituționale. Orice derapaj de la acest principiu duce la un eșec al respectării drepturilor cetățenilor.

De ce statul de drept și independența justiției sunt importante pentru Uniunea Europeană?

În primul rând, pentru că o justiție capturată este contrară separării puterilor în stat. Așa cum a observat și Montesquieu, concentrarea puterilor  în mâinile unui singur lider sau în mâinile unui singur partid politic astăzi poate să conducă la tiranie și autoritarism. Independența justiției este importantă pentru că „Nu există libertate dacă puterea de a judeca nu este separată de puterea legislativă și cea executivă. Dacă ar fi alăturată puterii legislative, puterea asupra vieții și libertății cetățenilor ar fi arbitrară; căci judecătorul ar fi legiuitorul. Dacă ar fi alăturată puterii de executare, judecătorul ar putea avea puterea unui asupritor.” scria Montesquieu.

Apoi, în ceea ce privește Uniunea Europeană, întreaga logică a acestei construcții este ca dreptul Uniunii să fie aplicat în fiecare țară și fiecare cetățean să se bucure de aceleași drepturi. De aceea, judecătorul național este cel dintâi care aplică dreptul european. Or, dacă un judecător nu este independent, regulile internaționale ajung să fie derizorii, punând în pericol integritatea întregii ordini juridice europene. Pe scurt, atunci când într-o speță sunt aplicabile regulile europene, un cetățean român trebuie să se aștepte la aceeași soluție de la judecătorii din Romania pe care o primeșteun cetățean german de la judecătorii din Germania. Care ar mai fi rostul existenței unor drepturi europene comune pentru toți cetățenii europeni, daca în unele state judecătorii naționali nu ar putea să asigure respectarea acestora prin decizii corecte și previzibile?

Privim cu multă ingrijoarare deterioarea statului de drept, capturarea justiției și asaltul asupra presei libere în Polonia și Ungaria. Însă trebuie să aducem aminte că regresul realizat în România în anii 2017, 2018 și 2019 prin modificări aduse legilor justiției nu a fost  reparat. Crearea Secției Speciale împotriva magistraților a fost foarte dur criticată în raportul MCV din 2021, în raportul GRECO și raportul Comisiei de la Veneția. În 18 mai 2021, printr-o hotărâre preliminară, CJUE a stabilit criterii obiective pe care judecătorii naționali trebuie să le folosească pentru a decide dacă SIIJ trebuie sau nu desființată. O Curte de Apel a aplicat această hotărâre; judecătorul respectiv este acum anchetat de Inspecția Judiciară. Ba mai mult, într-o decizie ulterioară, Curtea Constituțională din România din 8 iunie 2021 provoacă principiul întâietății dreptului Uniunii Europene, spunând că acesta nu are prioritate în fata normelor constituționale.  

„După hotărârea Curții de Justiție a UE din 18 mai 2021 privind mai multe aspecte ale legilor justiției, Curtea Constituțională a pronunțat o decizie la 8 iunie 2021 care stârnește îngrijorări majore întrucât pune sub semnul întrebării principiul supremației dreptului UE.” Raport Mecanism stat de drept UE, 20 iulie 2021

MCV este un instrument prin care anual Comisia analizează progresul pe care România îl face în domeniul justiției și anticorupției. La momentul aderării, România nu era suficient de pregătită pe aceste puncte, de aceea prin Decizia nr. 2006/928 România se angaja la o reformă, iar Comisia Europeană la un mecanism de verificare care să propună anual recomandări, acceptat de România drept condiție de aderare. Deși până în 2017 erau doar 12 recomandări de îndeplinit pentru a ieși de sub MCV, din cauza regresului din următorii ani, Comisia a adăugat 8 recomandări în plus în anul 2017.

Statul de drept strâmb

Conform unei definiții extinse din Regulamentul 2092/2020 (noul regulament care condiționează fondurile europene de respectarea statului de drept- la articolul 2 (a) definește statul de drept” ca fiind „ valoarea Uniunii consacrată la articolul 2 din TUE. Acesta include principiile legalității care implică un proces legislativ transparent, responsabil, democratic și pluralist; securitate juridică; interzicerea arbitrariului puterilor executive; protecția judiciară efectivă, inclusiv accesul la justiție, de către instanțe independente și imparțiale, inclusiv în ceea ce privește drepturile fundamentale; separarea puterilor; și nediscriminarea și egalitatea în fața legii. Statul de drept este înțeles ținând cont de celelalte valori și principii ale Uniunii consacrate la articolul 2 din TUE”

În recentul raport al mecanismului privind statul de drept care analizează toate statele UE prin prisma a 4 capitole mari (sistemul judiciar, lupta anticorupție, libertatea presei și sistemul de control și echilbru), România a fost criticată la toate capitolele.

În ceea ce privește sistemul judiciar, Comisia numește și criticăobstacolele pentru repararea legilor justiției, pensionarea anticipată a magistraților, numirea magistraților pe poziții de conducere, libera exprimare a judecătorilor și mai ales desființarea Secției speciale, care este văzută ca un element de presiune asupra sistemului judiciar. Mai mult decât atât, Secția specială afectează puternic activitatea DNA, prin competența exclusivă în multe dosare care privesc corupția la nivel înalt.

Dacă vorbim de lupta anti-corupție,  avem nevoie de personal și resurse financiare care să îmbunătățească procedurile ANABI pentru a recupera prejudiciile cauzate statului român. Libertatea presei este de asemenea un capitol important. Conform jurisprudenței CEDO, presa este văzută ca fiind „câinele de pază al democrației”, politizarea presei este problematică, aceasta reduce independența editorială. Raportul indică de asemenea și preocupări legate de funcționarea și finanțarea CNA.

Referitor la celelalte probleme instituționale de control și echilbru, se observă o slabă calitate a legislației, aceasta fiind adesea contradictorie și imprevizibilă. Se realizează multiple modificări legislative fară studii de impact și fară impact bugetar. Încă există probleme importante privind executarea hotărârilor judecătorești și punerea în aplicare de către administrația publică a jurisprudenței.

Mijloace europene pentru garantarea respectării statului de drept

Uniunea Europeană a creat noi instrumente pentru a constrânge statele membre să respecte statul de drept și valorile garantate prin articolul 2 TUE. Dincolo de articolul 7 TUE (care este ineficient din cauza regulii de vot a unanimității în Consiliul UE), dincolo de procedurile de infringement (recent începute pe acest contencios al independentei justiției în 2017) și dincolo de sancțiunile financiare, începând din 2020, marea noutate este că Uniunea a adoptat Regulamentul nr. 2092/2020, prin care fondurile europene și banii din planurile de redresare și reziliență vor putea fi anulate sau suspendate dacă există motive întemeiate, precum ar fi încălcarea articolului 2 TUE.

Însă polarizarea societății, dezinformarea și discursurile extremiste ridică probleme mari privind capacitatea Uniunii de a rezolva această provocare mare a democrației.

Un alt instrument eficient indirect va putea fi Mecansimul de Redresare și Reziliență, al căror plăți, datorate PNRR, vor fi condiționate de reformele întocmite la timp sau nu. În contextul pandemiei, cu scopul de a ajuta economia UE în procesul său de redresare, toate statele membre vor primi bani de la UEprin instrumentul Next Generation EU. Cu toate acestea, banii vin cu condițiile și reformele pe care țările europene trebuie să le respecte pentru a beneficia de fonduri. PNRR conține angajamente importante privind reformele în justiție, în special în ceea ce privește recomandările MCV. România va primi 14,2 miliarde de euro sub formă de granturi și 15 miliarde euro sub formă de împrumuturi. În acest Plan de Redresare și Reziliență, la capitolul justiție, există angajamente de reforme privind modificarea legilor justiției și consolidarea cadrului anticorupție. Timpul ne va permite să vedem dacă în lipsa voinței politice pentru reforme, instrumente precum conditionalitatea statului de drept, procedurile de infringement cu amenzi și riscul pierderii banilor din PNRR vor fi stimulente suficiente pentru a urni o majoritate politică pentru  reforma mult așteptată a justiției.

Bilanțul reformelor

În acest context, ne propunem, în cadrul Forumului Eurosfat organizat anual de Europuls, să privim în urmă și să avem o dezbatere cu mulți membri diferiți ai societății noastre, de la profesioniști în justiție și politicieni până la jurnaliști, cu privire la încercările de reformare a sistemului judiciar și asigurarea respectării statului de drept. Dezbaterea va avea loc online, în data 29 octombrie 2021 de la ora 10:30-12:00. Vorbitorii principali vor fi: Iulia Motoc- judecător Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Ramona Strugariu – europarlamentar, Raluca Prună – fost ministru al Justiției și Sidonia Bogdan – jurnalist. Vă puteți înscrie la www.eurosfat.ro.

Într-o democrație liberală, datorită principiului de stat de drept, majoritatea nu poate să decidă orice și oricum, există limite, există un nucleu de valori și de drepturi fundamentale garantate de Constituție și tratate internaționale de la care nu ne putem abate. Căci da, și o majoritate poate deveni tiranică, nedreaptă și inumană. Constituția, dreptul european sunt acest context legal în care exercițiul drepturilor noastre fundamentale este optim.

Anul acesta este o oportunitate de a analiza cursul reformelor justiției.  De ce reformele justiției durează atât de mult în România până să fie implementate? În contextul actual al noilor instrumente ale UE privind statul de drept, vedem vreun stimulent pentru a accelera acest proces? Care erau obstacolele atunci? Sunt aceleași și astăzi sau contextul actual schimbă cauzele blocajelor? Vom avea reforme în justiție în curând?

Quo vadis?

Justiția trebuie să fie despre dreptate pentru toți, căci așa cum spunea Hans Kelsen, omul tânjește după o lume în care domnește dreptatea, „dorul de dreptate este dorul etern al oamenilor de fericire. Este o fericire pe care oamenii nu o pot găsi singuri, ca individ izolat și, prin urmare, o caută în societate. Dreptatea este fericirea socială. Este fericirea garantată de o ordine socială.”

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. Dicolo de cuvintele frumoase, specifice birocratiilor EU, dincolo de declaratiile de principiu, exista o realitate. Drumul justitiei nu e simplu, exista mai multe cai. Exista deosebiri intre legislatia din USA, stiati ca-n Florida pt furatul unui cal se aplica pedeapsa cu moartea?, din UK, ca sa dau numai citeva exemple, de tari fara indoiala democratice. Specificul national poate impune anumite reguli legislative care nu contrazic principiile generale.

    Sunt oare juristii europeni, persoane care nu au fost alese, nu au intrat prin concurs, ci au fost pur si simplu numite, indreptatiti sa impuna niste legi? E firesc ca aceste legi, scoase din pix, sa fie superioare constitutiilor tarilor, constitutii care au fost votate de popor? Am mai dat acest link https://www.msn.com/de-de/nachrichten/politik/grundgesetz-europa-hat-zu-viel-zeit-mit-merkel-verloren/ar-AAPW7ti?ocid=msedgntp

    • Când cineva semnează un contract de muncă în care promite că intre 8 și 17 este zilnic la slujbă, nu contează că îi cere consoarta să fie deja la 16 acasă. La fel e și într-o uniune de țări: regulile convenite între ele au prioritate în fața celor interne.
      Judecătorii de la CJUE sunt reprezentanți ai tarilor membre ale UE. Fiecare țară își trimite acolo, prin procedura de alegere internă, cel mai de încredere jurist. Deci orice decizie CJUE se ia și cu participarea acestuia.

      • Hantzy, se pare ca au fost semnate mai multe contracte de munca, unul cu EU si altul cu propria tara, sa nu mai punem ca s-a jurat pe biblie. Care-i valabil?

        • Intern este cel semnat cu consoarta cel mai puternic. Dar pe plan extern cel care are valabilitate este bineînțeles celălalt. Dacă semnatarul și-a depășit mandatul, angajând familia proprie mai mult decât îi era îngăduit, rezolvarea diferendului se face in familie, dar față de partenerul extern nu are decât varianta renegocierii sau a renunțării la contract.
          In cazul nostru, Polonia nici nu a pedepsit cei care s-au întins mai mult decât aveau voie, nici nu vrea sa renunțe la tratat, nici nu vrea renegociere. Susține doar ca nu-i da voie consoarta. Chiar și la o miuță, un coechipier care se ascunde după astfel de motive, ca sa nu vina la antrenamente, devine la un moment dat unzuverlässig.

          • In opininea guvernelor /caracatitelor PiS si Fidesz, UE inseamna acces-neconditionat la bancomatul alimentat de contribuabilii din Vest. Departamentul legal (Rechtsbteilung) i-a somat de cateva ori, reprezentantii caracatitelor insa, au facut pe smecherii. Urmatorul pas al Comisiei este evident: blocarea cardului.

            Smecherii au acum doua optiuni:
            1) Remedierea deficitelor si plata penalitatilor, sau
            2) Exitul din Tratatele UE.
            Asa de simplu este.

      • Consoarta îți spune că trebuie să fii la 16 acasă, dar în viziunea angajatorului tău, tu ar trebui să-i dai și vreo două după ceafă ca să nu-și mai bage nasul în treburile altora. Adică un fel de ”fă, te-am luat de nevastă și am făcut acte pe tine, da’ dacă șefu’ zice că ești proastă, te pocnesc de-ți sare smalțu’ și te trimit la mă-ta imediat!”. Cît despre juriștii care reprezintă p-acolo interesele României, să am pardon, își reprezintă mai mult interesele lor care sînt legate de o numire într-un post permanent în birocrația UE, ceva pe bani mulți și cu finalizare într-o pensie cît mai mare (simțită că e de la UE, spre deosebire de cele din România care sînt nesimțite)

        • Sunteți chiar „turmentat” in domeniu. Serios.
          „Juriștii care reprezintă p-acolo interesele României” (deși e o generalizare 100% dăunătoare înțelegerii) sunt de 2 categorii: cei care sunt trimiși de Ro.ptr.a Reprezenta statul român și cei care trebuie doar să aplice dreptul UE. Vorbesc despre CJUE, Comisie, P.E. Adică sa-l aplice la modul unitar, consistent si uniform.
          Până acum (adica in ultimii 70 de ani UE (succesiv CECA, CEE, CE) s-a achitat f.bine de sarcina asta. Dreptul/legislația europeană (votată inP.E. si Consiliu) a fost aplicată așa cum a fost adoptata.

    • O mare problema in opinia mea, e ca nu se aplica legile. Asa cum le avem noi. U.E. , aia pe care o criticati, asteapta in primul rand sa aplicam propriile legi. Nu sa facem sluj in fata potentatilor zillei. Ii doare pe ei in fund ca pedepsim cu o luna sau cu un an..important e sa o facem. Chestia e ca justitia romana e corupta. Am impresia ca nu ati sesizat despre ce e vorba in discutie.

  2. Și acum vestea proastă: Ursula von der Leyen o vede diferit. Într-o declarație a Comisiei Europene – o autoritate nealeasă care funcționează ca guvern al Uniunii Europene – din 7 octombrie 2021, s-a spus pe scurt: „Legislația UE are prioritate față de legislația națională, inclusiv prevederile constituționale”. Inclusiv prevederile constituționale: ar trebui să ramineti cu gura cascata pentru că aceasta formulare le are pe toate.
    ****************

    • Dom’le, de ce nu vă faceti un bine sa citiți despre ce si cum cu dr. UE și prioritatea/precedența sa față de dr.national (inclusiv constitutiile naționale)?!? Citiți și nu o să mai vorbiți aiureli. N-o să vă mai pronunțați ritos in probleme pe care aveti impresia că le cunoașteți așa la simpla intuiție.
      Dar ca sa vă faceți viața mai ușoară reflectați la următoarea chestiune. La momentul aderării la UE (si predecesoarele sale) TOATE statele membre s-au asigurat (referendumuri, vot parlament, etc) că legislația internă (inclusiv constituțiile) nu constituie impedimente la principiile UE (inclusiv precedența dr.UE). Tratatele de aderare au fost ratificate de fiecare stat.
      Orice altă interpretare sau orice altă legislație ulterioară care contestă principiul precedenței dr.UE înseamnă, automat, încălcarea tratatului UE și implicit al celui de aderare.
      Ursula von der Leyen are 100% dreptate.
      Dar ptr.ce e nevoie de un asemenea principiu al precedenței dr.UE vă las placerea să descoperiți singur.
      Dar să nu vă imaginați că e vreo noutate in dr.international. Nicidecum, asta e regula. De secole, nu de azi de ieri.

  3. Hmmm.
    Mai întîi, în România nu există un „nucleu de valori” sociale definite( valori morale nici atât). Pur şi simplu în 32 de ani de sistem democratic, societatea românească nu s-a limpezit într-atât încât să aibă un set( minim….) de valori sociale( şi aş zice şi morale). Este normal, democraţiilor consolidate le- a trebuit sute de ani de evoluţie, cu trecerea prin revoluţii, lovituri de stat, războaie civile, etc pentru a ajunge la o CONVENŢIE în legătură cu valorile sociale şi implicit cu dreptul social şi juridic.
    În al doilea rând, dreptul este impus de forţă, chiar în democraţie. Forţa politică a gestionat-o în primul rând PSD, urmaş al PCR, deci „valorile” şi „normele” comuniste au prelevat în raport cu cele europene în ceea ce priveşte legislaţia. Aici, o menţiune: nici „profesioniştii” din sistemul juridic nu au contribuit pentru a face lumină în acest sistem, ba chiar au încurcat deliberat lucrurile.
    Şi, în al treilea rând, chestia asta cu statul de drept IMPUS de CE poate fi o capcană, un fel de măciucă de dat la cap recalcitranţilor. Mai ales că „statul de drept” este un relativism, oricare din cele 27 de state din UE are propriul sistem juridic, în multe privinţe diferit de al altora. Aa, se păstrează câteva principii, dar ca mod de funcţionare fiecare tip de stat de drept este total diferit unul de altul.
    Pentru a ieşi din această veşnică (auto)-acuzaţie ar trebui ca „profesioniştii” din sistemul Juridic să impună o legislaţie corespunzătoare. Iar în Parlament ar trebui ca vreo 70% din parlamentari să fie jurişti, nu tot felul de ageamii semianalfabeţi.

  4. unii naivi, chiar si eu, credeam ca cea mai tare lege dintr-o tara e Constitutia, uneori se ajungea chiar sa se jure pe Constitutie. Acum aflu ca aceasta nu mai e legea suprema, ca alta e mai tare, una inventata de unii, baieti dastepti, chiar daca aceasta, aia si mai suprema, nu e validata, nu e votata, nu e aprobata, da e cea mai buna, stim noi.
    E o ocazie teribila pt anumiti baieti cu licenţa în Drept și Știinţe Politice la Université de Bordeaux și deține un Master 1 în Drept internațional public la Université de Bordeaux și un Master 2 pe Drept european și dreptul Uniunii europene, sa manince o piine alba si chiar cozonac cu stafide.

    Citeam zilele trecute ca e o criza masiva de ingineri, tinichigii, personal medical, soferi etc. Nu am observat sa fie criza si de consultanti EU!

    • In primul rand, UE este o Uniune a valorilor, alfel „bancomatul” nu poate functiona (in estul-UE, motivul crizei de forte de munca va fi total diferit: emigrarea).

  5. Cred că era util să precizeze autorul că-i matematician B. Pascal. Matematica progresează (și/mai ales) prin exemple pertinente care generează teorii.

    (Off-topic) Așadar, studiu sistem(at)ic de caz:

    http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=18749

    A se vedea opiniile instituționale trimise, respectiv lipsa (de ce?) vreunei opinii înregistrate de la public.

    Fie și numai pentru aceste aspecte, proiectul trebuie respins de președinte.
    Pentru cineva de bună-credință, care ia de bună-credință adoptarea legii din 1996, observațiile sunt cele ale publicului din fișa de la senat.

    Dar realitatea e a nodului gordian: nimic nu împiedica respectarea drepturilor normale ale unor oameni normali, cu aplicarea legii anterioare (legea „Voicu Nițescu”, 1934) sau a codului civil austriac.
    Nimic în afară de uzurpările de după Revoluție.

    Și-atunci se pune (iar) întrebarea cât anume se poate păstra dup-o Revoluție, că de aceea și 23 August fusese declarată Revoluție până acum treizecișidoi de ani. Și care-i pân-la urmă părerea procurorilor în dosarul Revoluției?

  6. Nu domnule , nu!!!

    Acum 31 de ani cand am zis ca vrem ca-n Vest DOREAM : unt, caldura in casa, apa calda si mai mult de 2 ore TV !
    Si zilele astea am tras un frig nu ca in UE ci ca in RSR in dec 1988 !!!

  7. Situatia e simpla:
    Atunci cand ai aderat la UE, ai promis ca toata legislatia ta, inclusiv constitutionala (Constitutia), este compatibila cu Tratatele UE.
    Dupa niste ani, spui ca a ta Constitutie e incalcata de UE.
    Si UE iti raspunde: dreptul UE este superior celui national, fara a mai explica in detaliu ce inseamna acasta: nu poti invoca o lege interna ca sa justifici de ce incalci un tratat semnat de tine, acelasi stat suveran, neobligat de nimeni (in cazul de fata, Tratatele UE)

    • Bineînțeles! Constituția este un document intern, care nu poate fi fluturat drept Argument in fața partenerilor unionali. În acest fel îi obligi să acționeze după regulile tale, reguli pe care ei nu le-au acceptat niciodată. Ori in cazul de față nici măcar de Constituție nu e vorba, ci de o interpretare a acesteia oferită de niște sinecuriști cu pretenții de judecători constitutionali. De ce ar fi, spre exemplu, România obligată sa accepte deciziile Tribunalului Poloniei, compus în majoritate din membri NUMIȚI de Pis?
      Singurele reguli recunoscute in uniune sunt cele din tratat.

      • Constitutia s-a modificat, inainte de aderare, ca sa corespunda momentului respectiv. Nu poti avea izvor de legislatie, niste recomandari si citeva tratate. Deocamdata UE nu are Constitutie. Poate cu asta ar trebui inceput.

        • Ba să avem pardon. Tratatul UE și legislația secundară/derivată sunt izvor de drept. Fac parte din dreptul intern. In mod explicit. E ratificat prin tratatul de aderare si la noi prin votul Parlamentului si refefendum de modificare a constituției. Se aplică direct de către instanțele interne și administrație.
          Recomandările nu sunt izvor de drept per se. Dar încălcarea lor duce, de multe ori, la infringement ptr.nerespectarea legislației UE (Tratat sau drept derivat).

  8. Remarcabilă prezentarea – realizată într-o nuanță lingvistică specifică zonelor științifice ale redactării – utilă în primul rând, comprimată focusat pe idei – și de ce nu, indicată pentru autorități, din foarte multe puncte de vedere.
    Autorul a reușit să ne ofere o sinteză și în egală măsură o gură de oxigen – pentru că noi credem că România are perspective pentru un viitor onest în justiție – în ciuda faptului că deocamdată reformele se definesc în cutumele tranziției.
    Am citit relaxat întreaga prezentare – articolul având fluență și logică – conceptele prezentate fiind 100% pertinente.
    Ne bucurăm că România are oameni de calitate la Bruxelles și mai ales că tema sistemului de valori nu este uitată. Felicitări autorului și multă energie în continuare îi urăm! Și cu acest prilej – și doamnei europarlamentar Ramona Strugariu de asemenea, felicitări pentru prestația excepțională de la Bruxelles.
    Din păcate, comentariile, ca de obicei – sunt în afara subiectului sau împotriva autorului – fapt pe care îl constat și eu la articolele publicate în această platformă – unde de fiecare dată există cineva care aruncă o provocare în nuanță evident deraiată de la ideea de Fair Play – total în afara ideilor cardinale propuse – moment în care se găsesc ”continuatori” ai demoliției, fie ”căzuți” spontan, fie ”sosiți” la misiune – pentru că deja fenomenul are o repetitivitate cursivă – pentru a mai crede că este întâmplător.
    De câte ori public un articol, se găsește ”cineva” care preia o ideea auxiliară, neimportantă și o propune către o dezbatere evident unilaterală –, tablou pe care îl consider în opinia mea ca inutil. Există deja anumiți ”guru” în regiunea comentariilor, care se luptă asiduu să găsească material de inițiere – fapt care produce un peisaj contrastiv, cum vedem și la acest articol, de altfel EXCEPȚIONAL.
    Avem așadar pe de o parte contribuția autorilor, care în majoritatea cazurilor este de calitate – și apoi registru comentariilor, care sunt adesea INEXISTENTE pe subiect, însă ”prezente” – prin ”contribuții” care deja mie nu mai îmi par deloc întâmplătoare – ”SCOPUL” defăimării subiectului și autorilor fiind foarte clar vizibil.
    Din păcate, o altă constatare se referă la faptul că oameni implicați în temă, care ar putea să intervină cu opinii – în mod estetic și util, dar și ca răspuns la o provocare etic lansată – TAC, deși cunosc articolul, cunosc tema și probabil intuiesc faptul că ceva trebuie făcut. Așadar, cei vizați – tac, – fenomen pe care l-am constatat la mai toate articolele aici publicate – situație în care nu pot decât să mă gândesc la faptul că empatia se exclude în spațiul public – și se preferă mersul înainte, alături de caravana care a decis drumul imediat după anul 1989. Până la urmă, pentru binele generațiilor viitoare, unele scaune credem că ar putea să fie eliberate chiar de către cei care le ocupă, de atât de mult timp și deloc în interesul națiunii noastre – dacă mai există bun simț și nu numai luptă pentru ciolan.
    Mai există și o altă categorie, cea a oamenilor care citesc articolele aici prezentate, sunt de acord, dau like, însă TAC. Nu se pot deranja cu un mic comentariu, cel puțin, urmărind să susțină astfel prezența curajoasă a autorului în spațiul jurnalistic independent. Aceștia TAC de altfel și în zonele lor profesionale – preferând locuri călduțe și comentarii de culise sau pe holuri. Să fie această realitate consecința comunismului? Da, cu siguranță comportamentul aparține ”omului nou” – care înțelege să-și alcătuiască existența respectând cutumele vremii mai presus de nevoile rezultate din posibile idealuri etice.
    Felicitări autorului!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Alin Orgoan
Alin Orgoan a obţinut licenţa în Drept și Știinţe Politice la Université de Bordeaux și deține un Master 1 în Drept internațional public la Université de Bordeaux și un Master 2 pe Drept european și dreptul Uniunii europene, specializarea lui fiind pe Guvernanța Agențiilor de reglementare ale Uniunii Europene. Din 2015 până 2019 a predat ca asistent universitar drept administrativ francez, drepturile Omului, dreptul Uniunii Europene, dreptul pieței unice și dreptul relațiilor externe ale Uniunii Europene la Université de Bordeaux. În 2014, s-a remarcat prin câștigarea locului II la Concursul de elocință și pledoarie Lysias, organizat la Bordeaux. În 2014, prin câștigarea locului III la Concursul international de drept european, organizat la Lille. Actualmente lucrează la Parlamentul european ca asistent parlamentar.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

Cât costă viața ta? Ar trebui statul să plătească despăgubiri pentru decedații de Covid?

După ce mor 4-500 de oameni pe zi în timp de pace, iar România este astăzi pe locul 10 la număr de...

O nouă mutare pe tabla de șah a spațiului post-sovietic: Organizația Statelor Turcice. Erdogan mută, Putin evaluează.

Rusia și Turcia promovează în prezent o relație tranzacționistă.             Perspectiva geoistorică a relațiilor ruso-turce evidențiază o dimensiune...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro