joi, martie 28, 2024

RAFO, o „tristete de etapa” si un pariu cu Robert Turcescu. Bonus: Marin Anton il rapune pe Adrian Papahagi (UPDATED)

Adun elemente in acest articol care nu par a avea un numitor comun – bani, politica, discutia cu un fost presedinte, petrol si evaziune fiscala plus un pariu un realizator de televiziune, Robert Turcescu pe numele sau. Nicaieri in lume nu ai putea conecta elementele astea disparate, exceptie face Romania, cea “mereu surprinzatoare”, cea mereu incalcita, tara in care atunci cand tragi de un fir, poti sa te cutremuri cand ajungi la ghem.

Episodul 1(2001): Castelul Windsor din Marea Britanie

Era cu peste patru ani inainte de implicarea mea in viata publica din Romania si cariera de consilier al premierului. La vremea respectiva, eram student la London School of Economics si impreuna cu unul-doi prieteni am mers catre Castelul Windsor al Reginei. Nu ne-a asteptat Elizabeta a doua, am zarit rapid un presedinte al BERD si am mers acolo pentru a ne intalni informal cu domnul Emil Constantinescu, impreuna cu unul-doi colegi. Singurul lucru tangibil pe care il primisem de la el pana atunci fusese acea scrisoare personalizata la implinirea celor 18 ani – numele meu, “Razvan – Catalin” era scris cu stiloul, semnatura dlui Constantinescu era de asemenea trecuta cu stiloul, parea ca si-a luat din timp. Am observat mai tarziu ca, de fapt, cele doua nume erau de fapt scrise de doua maini, in doua culori de cerneala diferite – niciunul nesemanand cu scrisul presedintelui, mai tarziu a confirmat si Dorin Marian ca a fost o miscare gandita de consilierii presedintelui pentru cei care implineau 18 ani.

Cand ne-am intalnit, insa, domnul Constantinescu nu a avut o reflectie legata de viata de presedinte sau sfaturi legate de tinerii studenti pe care ii avea in fata, singurul sfat a fost sa ne gandim la o noua miscare in viata publica, Alianta Populara, pe care tocmai o crease – si sa ne alaturam ei. Am primit un material doctrinar si am ascultat (foarte sceptici, dar politicosi) vreo ora si jumatate.

Chiar daca dl Emil Constantinescu este orator convingator cand stai fata in fata, mi-am dat seama atunci, cu putinele date pe care le aveam, ca Alianta Populara nu va ajunge nicaieri, chiar construita fiind de un presedinte al Romaniei dupa finalul mandatului. Multi ani mai tarziu, un alt presedinte construieste Partidul Miscarea Populara, apropiindu-se de un alt final de mandat. Efectul va fi acelasi, in opinia mea – un partid de buzunar din care se vor alege, cand va fi necesar, un palc de politicieni de pripas ce se vor aglutina intr-unul dintre partidele mari, acolo pe unde se vor putea aciua, pe principiul binecunoscut in politica romaneasca: “Nimic nu se pierde, totul se tranforma”.Cel putin in mintea mea, situatia este absolut paralela, chiar si numele e similar, ideea de constructie este similara – un fost presedinte care isi cauta o perna de aterizare.

Episodul 2 (2006):  O discutie cu Marin Anton

In 2006, eram deja presedintele AVAS si ma lovisem deja timp de un an si ceva de una dintre cele mai spinoase probleme ale statului roman, anume RAFO. Pentru memorie, in 2004 se trecuse de Guvernul Nastase o Ordonanta de Urgenta prin care datoriile erau transformate in actiuni (modelul Rompetrol), iar Guvernul Tariceanu a suspendat si ulterior invalidat respectiva Ordonanta de Urgenta chiar pe 28 decembrie 2004, prima zi de functionare a noului guvern, cea in care s-a adoptat si cota unica. Situatia datoriilor (din memorie , de peste 300 de milioane de euro) pe care RAFO le avea la buget era atat de grava incat inclusiv Departamentul de Stat, la pachet cu toate institutiile informative ale stului se interesau de subiect. Acuzatiile cuprinse in documente serioase (nu toate romanesti) erau de un actionariat-fantoma, acuzat de spalare de bani, de evaziune fiscala, de bani negrii manuiti de colo-colo.

Despre Marin Anton nu auzisem foarte multe pana cand nu a venit la o intalnire, desi daca stau acum sa scotocesc exista cateva investigatii despre domnia sa  – vezi un inceput foarte bun din Revista Bilant aici: http://investigatiilacheie.blogspot.ro/2009/05/micile-secrete-ale-lui-marin-anton.html). Domnul Anton a fost manager la RAFO Onesti (un contract de management semnat pe o suma fabuloasa), in vremea cand sindicatele de acolo blocau drumurile nationale de langa rafinarie, tropaind din picior ca nu e necesar sa se plateasca datoria catre bugetul de stat si ca sunt ticalosi toti – inclusiv subsemnatul – care cautau un comportament fiscal corect (vezi stire si aici http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-07-05/muncitorii-de-la-rafo-au-iesit-din-nou-in-strada.html) . Vorbim de asocierea dlui Marin Anton cu o poveste care il implica, intr-o alta secventa, si pe dl Teoader Gaurean, pe Marian Iancu si vorbim de lucruri care nu au fost niciodata lamurite pe deplin (de altfel un dosar penal stufos a ramas spart, initial, si apoi oarecum in aer).  Un alt articol interesant a fost publicat de Evenimentul Zilei si il gasiti aici: http://www.evz.ro/detalii/stiri/noii-sefi-de-la-rafo-416369.html

Episodul asta la RAFO intervine dupa episodul Tender, cel in care dl Tender era consiliat juridic dl Ponta, pe atunci un june avocat in plina afirmare; consiliat intr-un mod atat de apasat incat l-a investigat CSM-ul pe domnul Ponta…vorbim de o serparie financiara pe care nu o pot detalia intrutotul, intrucat o buna parte a informatiilor care mi-au ajuns prin fata ochilor continua sa fie secretizate, ca atare informatiile de mai sus sunt din sfera publica si sunt singurele pe care le pot dezvalui, fiind responsabil si acum, dupa 7 ani de la terminarea mandatului de demnitar, de confidentialitatea unor lucruri. Mai pot spune doar atat – legat sau nu de subiect – doi oameni importanti din serviciile secrete care s-au ocupat de acest subiect sunt intre timp la doi metri sub pamant. Desigur, bolile…oboseala…leucemia…Altii, insa au promovat.

Nici macar nu trebuie sa ma credeti pe mine, trebuie doar sa citam cate ceva din celebrele telegrame Wikileaks ale guvernului american, reproduse aici de Kamikaze:  http://www.kmkz.ro/investigatii-2/ancheta/ambasada-sua-basescu-fara-reactie-in-cazul-rafo/

“(S) RAFO’s convoluted story of corruption, fraud and non-transparent deals continues. The court and creditors have yet to reach a decision on the refinery’s fate. Meanwhile, labor union pressure, press campaigns and even high-level lobbying from Austrian Vice-Chancellor Hubert Gorbach seem to be pushing the GOR toward the Russians. Former AVAS head Oresanu had spearheaded an aggressive approach against Calder-A’s takeover attempt. Atanasiu and the PM may be keen to use RAFO as a tool in their simmering conflict with President Basescu.”

In treacat fie spus ca dl Basescu a decis la un moment dat sa “re-evalueze” situatia de la Rafo, iar urmare a re-evaluarii dl Anton, din manager RAFO, a devenit secretar de stat in doua ministere. Intre timp, topul Forbes il crediteaza cu o avere de aproximativ 10 milioane de euro. Tot in treacat fie spus, pana la urma datoria care ar fi “falimentat compania” a fost achitata, din cate stiu, sau cel putin peste 200 de milioane de euro din ea. Cei care m-au atacat la vremea aceea in toate felurile posibile, cei care au luat spatiu publicitar in toate ziarele din Romania intr-o singura zi pentru a ma calomnia (reclamele platite pe jumatate de pagina atasau poza mea langa niste facaturi fara precedent, niste orduri nejustificate de genul “cele 6 minciuni ale lui Orasanu”)  au fost dovediti, peste ani, drept ceea ce sunt : niste mincinosi, evazionisti, zurbagii, niste cozi de topor cu conexiuni politice care, probabil, vroiau sa mai dea o gaura la stat daca ar fi avut un presedinte AVAS “mai maleabil, mai intelegator”, asa cum ma indemnau diversi sa devin. In fond, niste soparle nerusinate cu conexiuni pana la varf, acolo unde a ajuns putreziciunea din asa-zisul serviciu public.

Episodul 4 (2010-2012) – O cariera administrativa fulminanta

Nu sunt foarte sigur asupra datelor exacte ale fiecarui mandat, dar dl fost manager la Rafo Marin Anton a ajuns la un moment dat secretar de stat la Ministerul Mediului si secretar de stat in Ministerul Transporturilor, pe linie PDL. Mai precis, a fost prima data la Transporturi, iar aici pot fi gasite unele dintre motivele plecarii, prezentate intr-o ancheta Curentul: http://www.curentul.ro/2011/index.php/Actualitate/Afacerile-necurate-ale-secretarului-de-stat-Marin-Anton.html. Dupa ce a reajuns in Parlament, Dl Marin Anton a fost trimis vicepresedinte la Comisia de Agricultura din Camera Deputatilor (vezi aici o stire Digi 24: http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Politica/Cine+este+Marin+Anton+initiatorul+legii+ca+supermaketurile+sa+fi), unde s-a distins mai intai prin propunerea unei legi pentru inchiderea supermarketurilor la sfarsitul saptamanii. Apoi s-a distins prin virarea brusca spre PNL, iar pentru ca portretul sa fie desavarsit, dl Marin Anton s-a indreptat spre Partidul Miscarea Populara, dupa ce parasise PDL-ul cu trei zile inainte de finalul guvernarii lui Mihai Razvan Ungureanu. Domnul Ciucu l-a numit “ticalos banal” pe dl Anton pe Facebook, deci formularea nu imi apartine – i-am raspuns domnului Ciucu ca dl Anton este ceva diferit. Motivele le aveti descrise mai sus si este o poveste care se scrie pentru prima data.

Episodul 5 (2014) – Un schimb amical de replici pe Facebook

Doamna Udrea, de pilda, anunta cu fast pentru Miscarea Populara : “Ne-am propus să facem altfel de politică, faţă de politic pe care o fac partidele deja consacrate, altfel de politică faţă de USL şi faţă de alte partide din opoziţie.”. Povestea despre oameni noi, credibili, adevarati se baza pe figuri precum Papahagi, Baconschi, Funariu, Tomac (pe ultimii doi eu unul ii apreciez).Cum poti, totusi, sa alaturi acestor actori pe cineva precum Marin Anton, fara sa rezulte un ghiveci greu comestibil pentru oameni?

Chiar cu cateva zile inainte de aceasta poveste urata, reactionasem pe Facebook la un slogan pe cat de bine construit verbal, pe atat de neverosimil al lui Adrian Papahagi. Citez din memorie : „Partidul Miscarea Populara, urmeaza statia Victoriei, cu peronul pe partea dreapta!”, reactionand (din nou citez din memorie) : „ Din punctul meu de vedere PMP se indreapta mai degraba spre depoul IMGB, sau spre celalalalt depou de pe Magistrala 5, care este doar 40% construit”. Domnul Papahagi, probabil patruns de spiritul democratic al dialogului polemic, a reactionat neraspunzand in vreun fel, insa scotandu-ma de pe pagina domniei sale de Faceobok. Si mai ciudat, in apararea domnului Papahagi a sarit domnul Robert Schengen Nicolae Turcescu. Domnul Turcescu, cel ale carui emisiuni 100% le urmaream in familie  cu niste ani in urma (inclusiv celebra emisiune in care dna Udrea a fost facuta zob si a trebuit sa demisioneze), in calitatea domniei sale de jurnalist independent, sarea in apararea unui politician, fara sa fi fost implicat in discutie – polemica era intre mine si dl Papahagi. I-am raspuns si pe Facebook, amintindu-mi de un cantecel simpatic: „Aoleu ce taraboi, dai intr-unul tipa doi”.

Episodul 6 (2014-2016) – Un pariu cu Robert Turcescu

Robert Turcescu, fara a fi provocat (si initial fara a fi amestecat intr-o discutie care era intre mine si dl Papahagi), a plusat si a propus un pariu. E atat de sigur, a spus, incat poate pune pariu ca Papahagi va avea un viitor politic, cu alte cuvinte ca partidul nu va ajunge la depoul IMGB, cum spuneam eu. Eu, uluit de propunere, am acceptat totusi pariul – cu intentia de a vedea cat de departe merge sustinerea unui jurnalist (si nu orice jurnalist) pentru un politician. Am propus ca ramasagul, miza pariului sa fie urmatorul: cel care se dovedeste ca nu a avut dreptate va explica in trei emisiuni de televiziune, pe larg, motivele pentru care a judecat situatia gresit. Turcescu in emisiunea lui, eu pe unde sunt invitat. S-a lasat apoi o tacere adanca, nu s-a mai mentionat nimic de vreun raspuns.

Apoi, zilele trecute, cand dl Papahagi a demisionat (s-au s-a retras, cum sa spun mai bine? sa nu fim rai, nu e o retragere/ demisie dezonoranta) din Partidul Miscarea Populara. S-a retras, atentie dupa urmatorul mesaj pe Facebook – care il arata cum este, cantitate neglijabila in formatiunea in care este, formal, co-fondator:

“Nu știu nimic despre venirea niciunui Marin Anton la PMP, deși sunt vicepreședinte fondator. Dacă a fost primit fără știrea mea, e grav. În principiu, dacă vine el, demisionez eu din partid. Ca să fie clar și să nu mi se mai ceară declarații.”

Dialogul meu cu Robert Turcescu a continuat, public, pe Facebook:

Razvan Orasanu: Robert Nicolae Schengen Turcescu, cum mai ramane cu credinta in cariera politica a lui Adrian Papahagi pe care o credeai infloritoare in urma cu foarte putin timp, cred ca sunt doua saptamani sau ceva similar? Ai refuzat sa pui pariu (l-ai fi pierdut cu brio), dar poate e necesar un comentariu…cat de mic….”

Dl Turcescu a raspuns, dupa o gandire suplimentara:

Robert Nicolae Schengen Turcescu: Bine, Razvan Orasanu, am priceput jocul: fortezi un raspuns, il vei avea. Dar ai prostul obicei de a forta concluzii la inceputul meciului. Adrian Papahagi n-a murit. Nici macar politic. Prin urmare, viu fiind, tin in continuare pariul. Ii dam si-o dimensiune, sampanie scumpa, ca sa-l punem pe Marius Stoian la treaba. Prin urmare, Adrian Papahagi e in continuare o figura politica pe care pun la bataie un capital de incredere si speranta pe care nu mi-l spulbera o reactie venita dupa constatarea amara ca in politica nu exista Feti-Frumosi si neprihaniti. O sa-i treaca, o sa admita jocul politic si va merge inainte. Nu e cel mai bun politician din garda tinara, dar are capacitatea de a deveni un reper. Declaratiile lui recente si tristetea de etapa care-l incearca sint confirmarea unui caracter puternic. In plus, omul e cultivat, inteligent si bun orator. Are idealuri si asta nu-i putin deloc. N-a ars etapele, nici macar la capitolul dezamagirilor cauzate de realitatea politica a acestor vremuri. Va fi. Si va fi mai bun decit multi altii. Sa-ti notezi asta si sa mai tii minte ceva: sampania trebuie sa fie musai rece si, daca tot pierzi, la vremea respectiva sper sa avem ocazia sa ciocnim” idei fata in fata. Termenul il stii: maximum doi ani!

Va las pe fiecare sa apreciati singuri, sunt curios ce punct de vedere aveti. Pun punct spunand doar atat : nu am pus pariu in viata mea pe sampanie, de altfel abordarea“sampanie si caviar”, dupa cum stiu toti cei care au discutat macar 5 minute cu mine, vreodata, nu ma caracterizeaza. Deloc. Totusi, daca insista domnul Robert Turcescu, pot fi de acord si cu sampania, si cu termenul de “maxim doi ani”(initial era vorba de europarlamentarele din acest an, dar treaca de la mine), pentru un pariu public (propus de dl Turcescu si nu de mine),in legatura cu dl Papahagi si viitorul sau politic. Acest viitor politic este inexistent in opinia mea – atat cel de acum, cat si cel de peste doi ani, dupa ce domnul in cauza va fi trecut peste “tristetea temporara” cum o numeste dl Turcescu. Pana una alta dl Papahagi a cazut rapus de Marin Anton (nu un oarecare Marin Anton), despre care nici macar nu stia ca va veni in partid, desi a fost vicepresedinte fondator. Un Marin Anton, infinit  mai periculos pentru Romania decat Adrian Papahagi, despre care se pot spune multe, dar nu si ca ar fi fost manager la o companie investigata penal pentru evaziune fiscala si spalare de bani.Pot spune pe dos – Papahagi are educatie, o doza de idealism induiosatoare, poate inclusiv are dorinta nu de parvenire ci de a face bine…Totusi, oare asta o fi noua politica, noile orizonturi, noua generatie? Jos Papahagi, sus Marin Anton? Oare asta sa fie ceea ce Elena Udrea propune cu “un alt fel de a face politica”?

UPDATE

Stefan Dragos spune:

Sincer, e primul articol al dvs pe care il citesc si plecand de la faptul ca sunt un admirator atat al domnului Turcescu cat si al domnului Papahagi, vreau sa spun ca mi-a facut placere sa citesc acest articol. Fac parte dintre cei care chiar cred in cariera politica a lui Papahagi dar cred, de asemenea, ca veti castiga pariul deoarece un politician tanar ca Papahagi are nevoie de muuuuuult timp pentru a fi identificat ca “noul” politician. Din pacate, in Romania e mult mai usor sa faci politica urland decat sa expui principii, idei, educatie si valori morrale. Iar ca exemplu o sa-l dau pe domnul Ungureanu care e unul dintre cei mai valorosi politicieni romani dar care nu se poate evidentia el fiind inghitit de mocirla politicianista de la noi.
Complimente pentru articol.

Distribuie acest articol

71 COMENTARII

  1. „Un alte fel de politica” sau „un partid care sa modernizeze Romania si sa o faca competitiva” asa cum isi doreste Presedintele Basescu despre PMP, intr-o declaratie recenta!!
    Cum arata „noul” partid PMP prezidential si al Elenei Udrea ?!
    Ia uite aici cum „noul” PMP e deja plin de traseisti care mai de care, adica mai nou si de la PPDD si PNG !!!!
    „„Circa 70% din membrii PPDD Satu Mare și cele șase organizații ale PNG-CD au trecut la Partidul Mișcarea Populară Satu Mare”, a anunțat astăzi, într-o conferință de presă, președintele filialei judeţene a noului partid, Laura Bota, care este şi secretar regional”.

    Deci cam acesta e partidul despre care spunea Basescu aseara la TVR ca ar vrea „sa-l creasca”. Folclorul popular ne invata : spune-mi cu cine te aduni si iti spun cine esti.
    Ce o fi atras valorile lui DDD si Gigi la PMP ?
    Probabil speranta ca daca scot dama din portbagaj, o pun pe bancheta din spate…”

    http://www.cotidianul.ro/cu-sex-simbolul-pmp-laura-diana-bota-la-o-ciorba-ce-partid-creste-basescu-232517/

  2. N-am vreme pentru comentariile lungi pe care acest articol/jurnal le-ar merita, asa ca ma limitez la o intrebare simpla, dar cu talc (zic eu) – d-le Orasanu, ce scria atat de „tare” in episodul 3, incat a trebuit sa- stergeti???
    ;-)

    • „M-ati prins”, ca sa zic asa. Intr-adevar, era si un episod 3 pe care l-am sters cand am rafistolat articolul, uitand insa sa fac renumerotarea corecta. Daca l-am sters, nu am cum sa spun ce era acolo :) Scuze ca nu spun si inca o data scuze ca nu am revizuit cu atentie astfel incat sa nu se vada :)

      • Sunt din categoria JOS BASESCU / Sectiunea fundamentalisti ************** Nu-i plac pe Udrea, Turcescu sau Paoahagi. ***********i nici dupa Dvs nu ma omor ************ Am fost tentat sa comit o rautate si sa zic ca episodul lipsa este cel mai bun :-) *************** Totusi azi Ukraina ma face sa renuntz la blazare si cinism si sa zic : Haideti sa pariem toti pe Papahagi ************** A facut un gest admirabil …..daca noi il tratam cu ironie – inseamna ca il ”ajutam” ca pe viitor renunte si dansul la astfel de idealisme si sa faca ce se face de obicei in Romania …..o coalitie cu Marin Anton …..

  3. In cea ce priveste viitorul Domnului Papahagi nu ma bag. Inclin sa va dau dreptate dar in contextul in care va miscati ma intereseaza mai mult persoana Domnului Turcescu.
    Fiind reprezentantul de frunte al generatiei de jurnalisti postdecembrie, o generatie care vine imediat dupa cea pe care o reprezint eu. Si in care, acum 10-15 ani, respectiv anii in care am luat parte oarecum la formarea acestei generatii, mi-am pus sperante.
    De la inceput trebuie sa recunosc, m-am inselat din nou. Iar ideea cu care am ramas, avand si un backround in invatamant, este ca pentru ati implini posibilitatile si potentialitatile calitatile intelectuale nu ajung.
    Avand tot de ce are nevoie sa devina un bun jurnalist, Domnului Turcescu, ca s-o spun simplu si pe intelesul tuturor, i s-a urcat succesul sau gloria la cap.
    Un semn clar: confuzia de roluri, boala veche in societatile postcomuniste unde „functia batea gradul”. Turcescu se vrea si jurnalist de exceptie si analist politic infailibil, tinzand de fapt spre ideea ca daca tot veni vorba de tineri politicieni, mai buni ca Turcescu nu aveti. Nu v/ati dat seama pana acum?
    Emisiunile sale de la B1 tv sunt partizane si neechilibrate, mustind de voluntarism, toate acestea cladite pe un ego protuberant pe care Turcescu nu-l mai stapaneste.
    Si daca-i vorba pana acolo, eu Domnului Turcescu ii prevad o cariera politica stralucita.
    Domule Orasanu, va amintiti exact pe ce ati pariat?

    • Un articol util pentru mine, dar de valoarea unei imagini miscate: mai mult ghicesc ce a vrut sa arate fotograful in imaginea neclara.
      Si scuze pentru off-topic @ noda : daca tot aveti background in invatamant ar fi necesar sa aveti si o exprimare corecta in limba romana.

  4. Stimate Dl. Orașanu,

    nu prea înțeleg demersul acesta. Vă recomand să clarificați motivele (că nu toată lumea hălăduie pe facebook) pentru care considerați că Papahagi nu are viitor politic. Mi se pare o temă bună de discuții, dar începeți prin a vă face explicite argumentele, ie adăugați un update sau P.S.

    Dacă totuși este vorba despre persoana dl. Papahagi și nu despre tipul de politician nou, tânăr (sau nu) dar cu idealuri și cunoștințe legate de politică spicuite nu din șezători cu vodcă și caviar ci din cărți și un simț organic al datoriei, atunci demersul nu este de interes public (imho).

    • Este exact tipul de politician – ca sa ajunge undeva, trebuie sa lucreze foarte mult pe partea organizatorica, sa aseze filiale locale, sa mearga prin tara, sa mearga la Dalga mai degraba decat la Cluj, sa incerce sa asculte mai mutl decat sa isi dea cu parerea. Altfel, se intampla ce s-a vazut.

      • Dvs. spuneti ca esecul dlui Papahagi se datoreaza faptului ca nu are simt organizatoric, ca nu stie sa interactioneze cu oamenii. Nu sunt de acord ca acesta este un motiv definitoriu pentru esec in politica. Pana la urma exista si o diviziune a muncii, unii cu organizarea, altii cu doctrina, cu formularea de principii de givernare, cu apararea unor valori etc. Ne tot spunem ca dorim altfel de politicieni, care sa aduca un alt fel de set de valori in politica, dar, pana la urma, din comentariul Dvs. transpare ca tot combinagiu trebuie sa fie, ca nu are rost sa fie idealist. Realitatea sociala nu este ca realitatea fizica. Ultima nu se schimba in functie de ce credem noi despre ea, pe cand prima, da, se transforma in functie de „predictiile”, „pariurile” noastre. „Pariul” care modifica realitatea este tot o idee pe care ne-o facem despre realitatea sociala si care, pana la urma, prin convingerea celorlalti de adevarul ei, se implineste. Prin urmare, realiatea sociala se modifica in functie de idei. Asa incat, daca dl. Papahagi este idealist, este, probabil, pentru ca si-a asumat acest adevar. Deci, nu faptul de a fi idealist e problema, ci ce fel de idei proferam. Or Dvs., prin scepticismul Dvs., proferati ideea ca numai un tip vechi de politician, pe care ni l-am dori dat trecutului, poate avea succes. E de asteptat, totusi, de la un om cu studiile Dvs. mai multa atentie la ce idei raspandim. PS. Nu sunt fan Papahagi. Dar argumentul de principiu, pe care l-am enuntat, mi se pare corect.

        • Realitatea, stimate domn, se modifica in functie de idei atata vreme cat zisele idei ajung la cetateni si ajung intr-o forma nedistorsionata si cetateanul ajunge, prin repetare, sa le inteleaga, sa la gandeasca si apoi sa interactioneze diferit cu societatea, conducand astfel, daca exista o masa critica, la schimbare. Deci nu numai cu ideile, ci si cu batutul pingelelor pentru propovaduirea acelor idei. Si nu doar pe facebook, ci si la Dalga – pt. ca 60% din electorat nici nu are acces si interes pt. Facebook. Sau cel putin asa vad eu lucrurile.

  5. Apropo de cariere fulminante, am si eu o intrebare:

    Cum ati ajuns din stadiul de student in 2001 la stadiul de presedinte al AVAS in 2006, deci in mai putin de 5 ani? Ati reusit sa adunati suficienta experienta manageriala si din domeniu pentru a conduce AVAS in doar 4-5 ani?

    • Raspunsul este foarte simplu. Inainte sa devin presedinte AVAS, am fost consilierul premierului pe probleme economice, implicat inclusiv in comisii de privatizare – de pilda am urmarit dosarele Electroputere, Laminorul si Tractorul Brasov inca dinainte de a devei presedintele AVAS. Presedinte AVAS nu m-am cerut eu, cel care mi-a solicitat sa ma duc la AVAS „si sa fac ordine pe acolo” a fost dl Tariceanu, care avea anumite informatii despre coruptia din institutie. Faptul ca sunt singurul presedinte AVAS care a plecat fara tinichele de coada ar trebui sa spuna ceva, in sine.

      • Bine, atunci asta inseamna ca proaspat absolvent de universitate (chiar daca unele cu adevarat de renume) ati fost pus consilier de prim-ministru intr-o tara de 22 milioane. Nu vi se pare cam fortat? In general se trece prin niste etape bine definite inainte de a putea ajunge la asemenea posturi de f inalt nivel. Gen demonstrat calitati in domeniul privat/stat, ajuns manager de nivel inalt si condus proiecte de profil recunoscut si cu dificultate ridicata si ajuns la rezultate deosebite. Asta se intampla in ani buni de munca, experienta nu poate fi scoasa din neant.

        Sa ajungi sa consiliezi un premier ca proaspat absolvent nu am auzit sa se intample in tarile spre nivelul carora de cultura/stabilitate/economie/performanta aspiram si noi.

        • Iarasi, o luam de la capat cu castravetele – este din familia cucurbitaceelor….Eu am inceput facultatea, cu dispensa, la 18 ani. Facultatea in Marea Britanie e de trei ani. Inainte de a o termina, am avut timp sa fac urmatoarele : sa fiu administrator pentru trei luni al unei firme taiwaneze la Londra, sa muncesc 6 luni in calitate de consultant junior la sediul Shell, la Londra, sa predau engleza in China in calitate de expert recunoscut de Biroul pentru Experti Straini de la Beijing, iar dupa facultate am avut timp sa fiu un an si patru luni asistent universitar la HEC Paris. Tot in timpul facultatii am avut timp, intr-o vara din anul intai sa trec pe la BNR, ca intern…. Carevasazica, NU veneam din facultate la Cancelaria Premierului, iar munca pe care o aveam la inceput era in stricta legatura cu Economia Sectorului Public pe care am deprins-o de la Nicholas Barr si de la Christopher Pissarides, care in 1999 era profesorul meu de macroeconomie, iar in 2009 a luat Premiul Nobel.

          • Domnule Orasanu, toate bune si frumoase, dar nu sunteti singurul care a facut ceva similar. Iar faptul ca ati fost junior 6 luni la Shell (!), predat limba engleza (!), 3 luni (!) experienta de administrator, asistent universitar, intern (!) la BNR… acestea nu sunt job-uri care sa va recomande drept consilier al unui prim-ministru. Am fost si altii interni si juniori prin companii mari/de renume si stim foarte bine ce munci face un intern/junior (oricat de inteligent/educat ar fi el/ea), tocmai pentru ca sunt etape de parcurs. De ce nu ati fost angajat direct ca asistent/consilier al CEO/CFO-ului Shell? Lista aceasta cu care va laudati, desi impresionanta pentru un student proaspat iesit in piata muncii, chiar nu va recomanda pentru consilierea unui prim-ministru. Va recomanda intr-adevar pentru continuarea unei cariere de succes in domeniul ales, dar trecerea prin etape este esentiala, la fel si adunarea unei experiente solide in acel domeniu. Mai mult de atat doar dupa ce ati trecut prin respectivele etape. Eu nu prea sunt de acord ca un student, chiar si cu o pregatire teoretica de exceptie, sa consilieze economic un prim-ministru fara sa fi avut o experienta de zeci de ani in spate. Ar fi oricine de acord ca d-l Isarescu sa dea sfaturi (ca exemplu), nu un student cu experienta de cateva luni pe la diverse companii in pozitii de junior.

            PS: Reducerea discutiei la nivelul unui „castravete” e doar o incercare de ridiculizare a intrebarii. Se preteaza de la cineva cu astfel de studii?
            PPS: Faptul ca ati avut un profesor premiat cu Nobel inseamna ca toti elevii acestuia sunt la nivel de premiu Nobel? Sper ca n-aveti pretentia sa sustineti asa ceva… Banuiesc ca a avut si profesorul acela restantierii lui, nu?

  6. In urma discutilor din ultima vreme legate de PMP, Anton, Udrea, Papahagi, pot sa trag doua concluzii:
    1. Ori i se da o importanta mult prea mare doamnei Udrea , fiind totodata folosita (din oficiu) pe post de „acar Paun”, de fiecare data cand dreaspta scartaie.
    2. Ori Udrea are intradevar puteri nemasurate si isi permite sa faca si sa desfaca tot ce vrea in domeniul dreptei romanesti. dar, in acest caz, inseamna ca toti ceilalti – adica Funeriu, Tomac, Preda, Bakonski nu sunt nici pe departe atat de „imaculati” pe cat se cred ei insisi din moment ce accepta, fara sa cracneasca, toate aranjamentele puse la cale de Udrea.. Amintesc aici ca acel Anton a trecut totusi prin filtrul unei comisii a PMP si a fost gasit „numai bun” pt a face parte din noul partid . Cine face parte din acea comisie? Sunt oameni pusi de Udrea, sunt oameni pusi de conducerea Partidului? Habar n-am.
    Stiu insa ca niciunul din cei pe care Papahagi a declarat ca-i stimeaza si ii respecta, nu s-au solidarizat cu el cand acesta a spus clar si raspicat ca daca Anton e admis in PMP, el va pleca din partid.
    D-zeu sa-i mai inteleaga.

  7. Domnule Orasanu, din nefericire aveti dreptate: PMP este un ghiveci greu de inghitit si de digerat. E construit cu un singur scop, Udrea presedinte. Are si aderenti ce pot finanta partidul, bineinteles contra unor stipendii generoase se obtine protectie politica. Personal nu simt ca ma reprezinta. De altfel nici un partid nu ma reprezinta azi. Mi se pare periculos sa nu particip la alegeri – poate fi si mai periculos sa particip, fiindca votul meu ar da sansa unor ticalosi sa clameze ca au in spate xx% din votanti si asta imi ajunge. Nu vreau sa fiu complice la distrugerea completa a tarii, fiindca votul m-ar face complice. Faptul ca multi dintre cei cu drept de vot nu se prezinta sa isi exercite dreptul este fiindca nu au nici o alternativa adevarata. Sigur voi vota impotriva noii constitutii.

    • Nu faceti o greseala.
      Nevotand lasati niste inepti si/sau penali sa ne hotarasca viitorul si sa aduca la conducerea tarii un procent de 70% infractori si incompetenti.
      Viata nu e perfecta deci/dar trebuie intotdeauna sa votam raul cel mai mic, e singura solutie realista, politica nu e facuta de oameni ideali.
      Votand mereu raul cel mai mic ii fortam sa devina mai buni si eliminam tot mai multa neghina.
      Ganduri bune!

  8. PMP ar fi insemnat ceva daca Elena Udrea, Eba si cei de teapa lui Marin Anton ar fi ramas pe dinafara. Cunosc aici la Cluj mai multi oameni onesti care initial voiau sa se inscrie in PMP sperand ca intr-adevar acest partid sa faca un altfel de politica. Dar cand in oala mare a formatiunii au inceput sa se reverse cei din PDL in frunte cu sinistra blonda traseista NICIUNUL nu s-a mai inscris. Ulterior am vazut ca si Papahagi s-a retras. N-ai cu cine – niste ticalosi…

  9. A. citat aprox. dintr-un roman american: „daca in anul zero, ar fi existat sondaje de opinie, probabil Iisus Hristos nu ar fi ajuns niciodata ceva”.
    B. Tot din folklorul american: Kennedy nu ar fi ajuns vreodata presedinte daca ar fi existat atunci talk-show de azi.

    Politica e FACUTA de cei ce stau per margine? atunci si fotbalul e jucat de cei din tribune!
    Iar trupa ” I told you so” e extrem de numeroasa.

    Luati Franta, Germania, UK [mama democratiei] si partidele de acolo la purecat: pe logica aplicata in RO, niciun partid de la ei nu ar trebui sa existe.

    Real-politik inseamna cumva politica DICTATA de jurnalisti sau formatorii de opinie? Vai de noi!

    Iar magnificul drept de a critica fara a suferi vreodata o consecinta a celor zise este ceresc.

    PS. Oare de ce Noel Roubini, ridicat in slavi de …, nu a fost vreodata chemat in vreun guvern? Sunt oare toti idioti? sau a da din gura nu ajunge?

    • Probabil il asemuiti pe Hristos lui Papahagi (altfel nu vad ce sens are aceasta analogie aici), iar daca acesta este sensul, eu nu am cum sa continui dialogul cu dvs, nici macar daca e o metafora prost „tradusa” in cuvinte.

  10. mnoa…

    Papahagi are potential, el POATE sa inghita chiar mai multe broaste vii inainte de micul dejun – astfel incat… „viitor politic” cred ca are din plin. Or sa-l preia unii care sa fluture retragerea lui din PMP drept „dovada de caracter” si or sa mai pacaleasca vreo cativa cu asta :D
    Mie imi place sampania, asa ca pun si eu pariu pe una (Dvs. bagati altceva, in contrapartida, de la mine ;) ). Cat despre Turcescu… nu inteleg de ce v-ati facut iluzii in legatura cu el – n-ati urmarit personaju’ cu atentie? E adevarat ca eu nu-l mai urmaresc de niste anishori – dar asta, pt. ca m-am lamurit la un moment dat si n-am chef sa-mi stric wa cu el… din fericire, si prietenii cu care ma ciondaneam din cauza lui s-au lamurit :D

    Nu stiu de ce ati sters „episodul 3” – sa fie in legatura cu nume si fapte, ref. la cloaca asociata RAFO care ARE legatura si cu porcaria de la Rosia Montana? :D
    Unele dintre ele prezente mai zilnic „pe sticla”? ;)

    Oricum, la un moment dat v-ati referit la 4 figuri din PMP dintre care ziceati ca le apreciati pe ultimele doua. Eu nu le apreciez nici pe alea!

  11. Un anumit idealism induiosator il observ si la domnul Orasanu. Dar nu vreau sa discut despre pariuri, ego-uri netarmurite si polemici marunte.

    Sunt profund dezamagit de startul PMP cu Udrea in frunte. Doamna aceasta face un deserviciu de imagine oricarei formatiuni politice unde activeaza. PDL a cistigat simpatie prin plecarea doamnei. Inca nu sunt confortabil cu ideea ca Diaconescu, Baconschi, Funeriu, Papahagi, Tomac fac echipa cu Udrea. Istoricul doamnei e ingrozitor, a pierdut tot ce a incercat, nu are educatie, nu are carisma si nici extrem de competenta nu mi se pare. Iar acum cu aducerea acestui Anton in partid a reusit sa ingenuncheze un PMP care abia se ridicase pe-un picior si incepuse lumea sa auda de el.
    Sunt de acord cu autorul ca din PMP nu se va alege mare lucru.

  12. Putin off-topic:
    Citeam articolul dvs in metrou cind am ajuns la fraza „Partidul Miscarea Populara, urmeaza statia Victoriei, cu peronul pe partea dreapta!”.
    In secunda urmatoare o aud pe cunscuta voce-doamna a metroului spunind „urmeaza statia Victoriei, cu peronul pe partea stanga.”

    Nu am putut sa imi reprim un zimbet, dar mi-am dat seama ca zimbesc la telefon.
    Ma linistesc insa cind vad ca si cel din dreapta mea face acelasi lucru – adica zimbeste la telefon. Fericit ca a mai facut un high score la Candy Crush.

    Sa fim sanatosi!

    PS: N-am urmarit subiectul RAFO sau Anton, deci pt mine a fost mai degraba un articol informativ.

  13. Cum nu sunt Turcescu si nici macar Robert, imi permit sa am o opinie despre amandoi. In timp ce Turcescu a parcurs drumul de la jurnasit de teren, ziarist de print, sef editorial pana la realizator de TV, Orasanu s-a trezit intr-o noapte luat si pus de Tariceanu sef al AVAS fara conurs deci politic. Astazi tipa sus si tare ca posturile trebuiesc ocupate prin concurs iar comisiile de selectie sa fie formate din profesionisti independenti. As merge mai departe spunand ca in timp ce generatia Orasanu-Ponta nu numai ca m-a dezamagit dar ma inspaimanta in rapacitatea de putere si bani in timp ce din generatia de jurnalisti a lui Turcescu el este unul dintre putinii care au refuzat mogulii care fac jocurile lor prin presa. Nu cred ca Pora poate fi suspectata de spaga sau suflet vandut in timp ce pe la Orasanu se simte mirosul de bani, putere cu orice chip si mai ales aroganta. E adevarat ca Turcescu nu-i perfect ca-si mai iese din papuci dar cand ai o presiune asupra ta de tipul celei pe care a avut-o Basescu n-ai cum sa nu derapezi. Eu personal nu mi-as da votul in favoarea lui Orasanu pentru lipsa lui de modestie, pentru incapacitatea intelectuala ca dupa ce se lauda cu atatea „diplome de master” si costuri educationale de care ar putea fi in stare numai unul cu salariul lui Rusanu sa nu fie in stare sa publice un singur articol intr-o revista internationala cotata ISI. Prin aroganta Orasanu este un tip „ponta” cu destule schelete in dulap si nu voi inceta sa spun asta.

    • Giovani,

      Esti de o rea vointa inspaimantatoare. Pretul studiilor mele a fost intr-adevar unul foarte mare – insa studiile de la Londra au insemnat obtinerea a 13 (treisprezece) burse, plus munca pe toata durata facultatii, studiile in SUA au insemnat 3 burse (dintre care cea mai importanta data chiar de facultate). Cat despre „schelete”, va provoc public sa spuneti macar unul dintre acele multe pe care le banuiti :)

      • Daca dupa atatea „diplome” singurele „studii sunt reviste de presa si cateva calcule artitmetice de clasa IV-a despre GDP insemna ca au fost bani aruncati pe fereastra. Cunosc zeci de tineri cu o singura bursa Erasmus (adica de supravietuire) care au performat stiintific de 100 de ori mai mult ca tine. Cat despre scheletele din duplap m-am referit la cine ti-au fost finantatorii. Mare pacat ca aceasta platforma iti gazduieste pansurile de copil razgaiat ajuns din intamplare pe niste „sticle” in interesul unor moguli. In rest voi continua sa schimb canalul TV ori de cate ori apari prin „valoarea” stiintifica pe care o dai acelor emisiuni.

        • Giovanni, e o tara libera si telecomanda o pui pe ce canal doresti. Ma bucur ca stii 100 cu o simpla bursa Erasmus care performeaza mai bine – astept si eu sa scrie pe Contributors, sa mearga la TV, sa devina consilieri de premier, sefi de autoritati publice, sa schimbe tara asta in care traim cu totii. Totusi, daca Universitatea Harvard a alesa sa imi dea o bursa (banuiesc ca si astia 100 sunt mult, mult mai sus si le doresc si lor sa ia burse mai mari decat am reusit eu sa iau), de ce te superi asa? E decizia lor, banii lor…iar din sute de candidati ei au ales doi. Or fi moguli si pe acolo, zic, nu? Deci repet, finantatorii sunt in principal London School of Economics, Harvard Kennedy School, Fundatia Kokkalis, Fundatia Mensa (Marea Britanie), Fundatia Ratiu (Londra) plus propria munca, pe tot parcursul facultatii si al Masterului. Le urez si celor 100 sa se intretina singuri, prin propria munca si bursele castigate cu greu, la competitive, locul in marile universitati ale lumii. Daca imi permit, iti doresc si tie.

          • mnoa… mnoaaa…
            Va cam place, e drept, sa va umflati un pic in pene – atata timp cat aveti cu ce si nu v-o luati prea tare in cap, nu-i mare bai :D
            Partea buna, cu Giovani: se rasteste – asta inseamna ca ati deranjat RAU pe cineva ;)
            Asta e „de bine”, nuuu…? ;)

  14. @Razvan Orasanu

    Pai stati un pic, le cam amestecati! Vorbim de Papahagi sau de PMP? Sau facem un ghiveci cand/cum ne convine?

    Eu am inteles ca era vorba de Papahagi. A venit acel Anton in PMP. Cum voiati sa reactioneze Papahagi? Sa taca sau sa aplaude? Ce-ati fi zis, asta e omul cu viitorul politic? Ei uite, Papahagi a reactionat ferm : daca turnati Anton in PMP eu plec. Si a plecat !

    In faţa unui asemena gest trebuia sa va scoateti palaria, domnule Orasanu! Putini fac gesturi din astea. Da, un tip cultivat care uite, care tine la principii. Poate fi un tip cu un viitor politic.
    Pe langa tot felul de nicolici, iordaci, zgonei, igasi etc un om ca Marian Papahagi poate reprezenta inceputul pentru o noua clasa politica, ca tot se vorbeste despre asta.

    Or Dvs o luati pe panta mistocarelii , cu ghiveci din PMP, Udrea si IMGB.
    Sunteti in continuare pizmos.

    • N-a plecat, s-a retras doar. In familie si in academic. Cu observatia ca le sta la dispozitie ca orator sau manifestant.
      De fapt s-a suparat.
      Politicienii nostri sunt cam suparaciosi pana nu ajung la bani. Dupa aia nu se mai supara nici daca ii faci plagiatori, hoti, corupti mincinosi sau derbedei inculti si iresponsabili (Ultimele doua afirmatii nu se refera la Domnul Papahagi).

  15. Anton Marin este un personaj problema.
    Exista numeroase info despre „munca” acestui personaj.
    Cine il sustine este foarte posibil sa aiba un profil similar, sau pare sa tinda catre acel profil..
    Full stop!

    Partea a doua – Papahagi si PMP – inseamna altceva.
    Da, legatura dintre Anton Marin si Papahagi exista, dar pana unde vrem sa extrapolam legatura dintre cele doua personaje extrem de diferite????

    Nu inteleg deloc mici prezentarea suetei dintre Robert Turcescu si autorul articolului.
    Se arunca in derizoriu o chestiune relativ serioasa – cine ne sunt oamenii politici si cum ar trebui acestia sa fie… Oraseanu chiar forteaza pentru a creste miza publica, dar merita acest show mediatic, astfel condus, este benefic publicului?

    Reactia romanului este sa stea deoparte – Oraseanu il impinge si mai departe pe fraierul de rand. Multumesc dl. Oraseanu.

    Sprijina/ dezvolta Oraseanu modul de a gandi pentru fraierul de rand?
    Nu pare, pentru ca are izul unei claci la poarta unei surate, nu prea mansardata….

    Cui serveste acest amalgam de info?

    Cum serveste interesul public modul acesta de a prezenta info?

    Evident fiecare scrie cum vrea si ce vrea, dar ca si cititor imi permit sa ma mai intreb din cand in cand despre utilitatea si eficacitatea mesajelor…

    • 1. Cred ca e util episodul 1 pt. ca povesteste despre cum a sfarsit un demers similar din anul 2001
      2. Cred ca e util episodul cu Rafo- Anton pt. ca povesteste de unde vine acest personaj care l-a „rapus” pe Papahagi
      3. In fine, episodul cu Facebook-ul, etc. este util pentru a intelege ca inainte de a face niste declaratii mai vagi privind plecarea domniei sale din partid, dl Papahagi facea referire fix la venirea lui Marin Anton in partid, despre care nu stia absolut nimic, dupa cum singur declara.

      Marea majoritate a acestor episoade de mai sus nu erau in spatial public inainte de a pune articolul meu.

      • Multumesc pentru raspuns.

        Saga plina de detalii despre RAFO si dl Anton este bogata in detalii care nu cred ca erau cunoscute publicului si deci bine cand cineva le releva.

        Oricine are un cont pe FB si este conectat la oamenii politici/ persoane publice – cum este cazul domnului Papahagi – avea deja aceste info. Nu va super evaluati.

        Cat despre partea cu pariul Turcescu vs. Oraseanu aici episodul se rupe de restul articolului…
        Imi par ca se nasc mize personale, cu iz de boom mediatic, si nu ma intereseaza – oare credeti ca intereseaza pe ceilalti?

        Comunicarea este buna, dar trebuie sa stii pana sa o duci, asta ca sa nu cazi intr-o faza de barfa mica la coltul ulitei – o parere, daca mi se permite.

        • Sa fac o analogie…atacul la cancerul si Parkinsonul sotului dnei Campeanu vi se pare o miza personala, cu iz de boom mediatic? Va intereseaza? Sunt interesati si altii ? Este sau nu este barfa de la coltul strazii atunci cand pupitrul de lansare e Cotroceniul si nu un colt de internet numit Contributors? Nu de alta, dar vreau sa va inteleg definitia.

          • FYI
            „atacul la cancer…” a fost de fapt prezentarea unei ilegalitati flagrante de abuz in serviciu. Ca o pensie de invaliditate se acorda dupa luni de zile de verificari si para verificari a unor oameni cu adevarat nenorociti. Si care, apoi, an de an se duc sa le fie reverificata invaliditatea.

    • „Fraierul de rand” nu citeste Contributors :D
      Nici fraierul care sare peste rand nu citeste contributors – decat in f. mica proportie ;)

      Oricum: NU Dl. Orasanu, care povesteste chestii, „face rau”!
      Fac „rau” cei care FAC acele chestii… >:
      Tehnica clasica de manipulare: sa deturnezi vina, asupra celui care dezvaluie faptele!

  16. D-le Orășanu,

    Spuneți-le adevărul și or să vă răstignească! Deja au început. După cum văd dvs sunteți de vină pentru cloaca din PMP. Mai e puțin și or să zică că vă hrăniți de la haznaua 3. Apoi vă veți trezi într-o dimineață că ați ajuns indezirabil pe contributors :) Păi chiar așa, cum îndrăzniți să vă contraziceți cu baronul Robert Schengen? Nu vă dați seama că dați un exemplu negativ?

    Cu simpatie,

    Mihai Yalta&Malta Ciucă

    • Multumesc pt. comentariul dvs. Eu vreau sa cred ca atata vreme cat ma citesc niste mii de cititori nu voi ajunge indezirabil pe contributors si apreciez libertatea de a spune orice in acest colt de internet – libertatea pe care, apropos, am vazut-o adeseori ciuntita si taiata in presa scrisa, in cel putin trei publicatii diferite cu care am colaborat din 2006 si pana acum. Departe de a vrea sa devin indezirabil pe contributors, vreau sa construiesc aici un dialog continuu si care sa dureze muti ani de aici inainte cu cititorii care se opresc asupra articolelor mele (le multumesc pe aceasta cale).

      • odata v ati exprimat curiozitatea asupra unor intimplari din revolutia furata cum ii zice domnul Tismaneanu,fapte traite de mine;am lasat o moarta.nu avea rost
        avetzi curaj si va admir ! am citit un alt articol zilele astea aci,care la fel poarta multa raspundere.
        cine stie !? poate o sa prind si io vremuri mai normale in romanica
        papahagi?;scria aci pe contributors,pina la un articol prin care si a dat masura (subiectul era diicil ptr un creshtin ca el)de atunci a renuntzat sa mai scrie aci si fara sa fiu rautacios,ptr mine nu i nici o pierdere.oricum contribuie la inaltzarea pe noi culmi de civilizatzie si progres la ubb

    • Memoriile nu – nu stiu pe cine ar interesa, de altfel – dar din cand in cand inserez cate un episod din cele traite de mine la Guvern si multi cititori gasesc utile aceste anecdote….

      • Dupa opinia mea, „episodul trait” e prea lung si incalcit expus, sufoca total ideea articolului, care e oricum prea mare pentru ceea ce reuseste sa comunice.

        Iar logica e siluita, Papahagi ar putea fi un politician bun, tocmai pentru ca a reactionat corect. Daca va fi sau nu, asta nu are relevanta, pariul e prostesc si descalificant (pentru amandoi, dar mai mult pentru cel care pariaza negativ, adica dvs.). Pariati pe un cal sau un ogar?

        Nu pot intelege cum puteti avea o grila morala inversata! Pe care o expuneti public, indecent. E ingrozitor. Dar asta explica, totusi, unele lucruri despre dvs., cel putin pentru mine.

        Gabriel Deliu, Rm. Valcea

        • Unde e grila morala inversa? Poate la PMP, ca ei l-au acceptat pe Anton si l-au zburat pe Papahagi. Eu expun lucrurile pe care le stiu si am mizat ca cititorii de pe Contributors sunt suficient de inteligenti sa inteleaga fara sa spun explicit – ca, asa cum era Papahagi, el macar nu e participant la evaziune fiscala si la un jaf national, cum a fost Marin Anton.

          • PMP si-a dat cu tesla undeva cu acest Anton si cu altii ca el, e foarte probabil. Si e surprinzatoare, jenanta, lipsa de reactie a „fondatorilor”.

            Dar Papahagi le-a aruncat manusa, nu se poate spune ca „a fost rapus”. S-a dat deoparte. Cand te retragi dintr-un loc care „pute”, nu se cheama ca esti invins ci doar ca ti-ai pastrat simtul mirosului. Cel putin exprimarea dvs. este nepotrivita. Dar e mai mult, din pacate.

            Iar pariul este nefericit, repet, asta e credinta mea, indiferent cine il va castiga, astfel de pariuri nu se fac. Banuiesc ca Papahagi va supravietui, ca om, in ambele variante. Turcescu, daca va pierde, va parea naiv. Dvs., nu puteti decat parea cinic. Pozitia mea este strict morala si referitoare la cazul dat.

            Citindu-l si ascultandu-l pe Papahagi si facand acelasi lucru cu dvs., am banuiala ca nu aveti acces la subtilitatea lui intelectuala. De aceea e firesc sa nu va placa. Aveti criterii mai joase.

            Are Patapievici un eseu despre castrarea simtului moral, cred ca se numeste „Etica indignarii”. Vi-l recomand. Se potriveste cazului de fata.

  17. Despre decizia lui Papahagi

    Mai bine mai tîrziu decît… altădată. PMP e o gondolă de curve, ceva atît de eclectic (cărturari, cocote, compromiși…) și de implauzibil încît te miri că plutește… În fine, e trist, descumpănitor, inexplicabil să vezi că dl. Papahagi e doar vag înțelepțit, promițînd partidului sprijin necondiționat, gingășie imarcesibilă, iubire pînă-n pînzele albe. Care va să zică, dl. intelectual iese din garnitura vizibilă a oștirii electorale, dar rămîne cu inima, cu convingerile, cu lacrima alături de valpurgica doamnă Udrea, de Elena taichii etc. Aproape de necrezut.

  18. Bon dl Razvan Orasanu,
    E sindromul tele-actualilor.
    Tele-actualii e o categorie post-decembrista. Simplu.
    Te aranjezi cu unii sa apari la televizor si devii mare, MARE pentru Popor. Care in intelepciunea sa te voteaza, iar apoi alesul in intelepciunea sa cotizeaza primilor.

    Acum la rece.

    Miroase de la peste 7000 de km ca sunteti indragostit de liberali. Mai ales de cei din preajma dlui Tariceanu. Nu e un defect. Social networking. That it is.
    La fel cum banuiesc, ceilalti de la PMP, datoreaza ceva Elenei si T.B.

    Partidele sunt construite pe principiul same s..t , other plastic bag.
    Furnizorul, il stiti.

    • Domnu’ DanielT, nu m-am gandit sa „ma aranjez cu unii sa apar la TV”, dimpotriva, televiziunile suna sa ma invite in emisiuni, iar eu le sunt foarte recunoscator celor care fac aceste invitatii. Intrucat ei vin din toate zonele – nu cred ca pot fi banuit de blat cu cineva anume, ca atuni as apararea pe un singur post TV si ar fi previzibil cand deschid gura pe cine sustin si impotriva cui sunt….Daca e adevarat ce spuneti, ca „miroase ca as fi indragostit de liberali” se poate vedea lucrul asta in momente cheie, de pilda in momente in care l-am criticat pe Crin Antonescu la pachet cu Victor Ponta. Rog webmaster-ul sa lase urmatorul link sa treaca pentru edificare : http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-8248623-atac-fara-precedent-justitie-cine-apara-alianta-penalilor.htm

          • Da, dle da. De trei ori da.Ce mai tura-vura, un mojic asumat, şi ca insulta să fie totală, na, mojic pe banii mei, dle ;)

        • Nu sunt nici impartial ca tot romanul, ci gandesc cu propriul cap. Imi place Tomac si Funeriu, nu imi plac Baconschi si Papahagi. Imi displace Basescu, dar am colaborat cu doi dintre fostii lui consilieri. Ponta ma enerveaza si il taxez adesea, dar consiliera lui Ioana Petrescu (si inclusiv Cristi Socol pana la un punct) sunt oameni foarte ok. Pe Crin Antonescu l-am combatut atunci cand a participat la lesinul baronului Nicolescu, dar mi-am manifestat satisfactia cand a revenit zilele trecute sa vorbeasca de votul oamenilor si ce vor oamenii…nu doar de marunte meschinarii politice…. Marturisesc sincer ca nu am suportat niciodata hotia de la RAFO – nici cand a trecut-o PSD-ul in 2004, nici cand dadeam piept cu ea in 2006 in guvernul liberal, nici cand a iesit Basescu sa spuna ca a „re-evaluat problema”. Asta sunt eu, imi asum. Nu matur gunoiul sub pres doar pt. ca sunt intr-o tabara, nu e sanatos pentru tara asa ceva.

  19. Pe siteul CDep, CV-ul lui M Anton este prezentat intr-un mod diferit de cel din articolul D-voastra, referitor la calitatea de administrator RAFO: ‘Contributia adusa acestei societati s-a concretizat prin scoaterea din faliment a acesteia,avand la baza o decizie a unui tribunal din Romania’ (ce afirmatie profunda!). De asemenea, D-voastra va mentionati studiile la LSE, dar ‘omiteti’ sa spuneti ca M Anton a fost olimpic national la chimie, in liceu (Domnia sa a scris acest fapt cu caractere bold!). :)
    http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.mp?idm=13&cam=2&leg=2012&pag=0&idl=1

    Dincolo de aceste aspecte, este limpede ce reprezinta PMP ca inovatie pe scena politica. Personal, consider ca daca ar fi de exploatat un segment electoral din Romania, acela ar fi cel de stanga, ca alternativa la PCR 2.0 (in anii ’90 o asemenea formatiune a fost PD, in 1996 obtinand aproape 20% la alegerile prezidentiale). Dar asta este alt subiect.
    Cat il priveste pe A Papahagi, nu mentionati un aspect important. Domnia sa ar fi ramas membru al PMP (si vicepresedinte) daca nu ar fi facut acea postare pe FB. El nu a mai avut nicio reactie publica si nu a oferit niciun comunicat de presa cu privire la activitatea sa. Ba mai mult, a anuntat ca nici nu va mai raspunde la telefon o perioada. Imediat dupa, a anuntat ca Ramane membru PMP si va sustine acest partid, dar si ca activa in Fundatia MP. Se aplica principiul tot ce coboara trebuie sa urce. Asa ca pariul inca nu este castigat (si poate nici nu trebuie sa asteptati 2 ani, ci chiar pana la europarlamentare … cum ati vrut D-voastra initial).

    PS: Robert NS Turcescu a fost luat in discutie, din cate tin minte, in 2011-2012 pentru a candida la primaria Pitesti ca ‘independent’ (ma rog, candidatul PDL/ARD); insa e cam imposibil sa lupti in aria lui Pendiuc. De asemenea, a primit o propunere de a conduce, in 2010, SRTV (fapt dezvaluit si de el la B1, mentionand ca propunerea a venit din partea R Turcan). Mai este timp…

  20. Referitor la d-l Adrian Papahagi va semnalez un alt episod neclar (pentru mine): neprezentarea la ICCJ in calitate de reclamant in procesul de plagiat a lui Victor Ponta, motiv pentru care procesul a fost amanat.

  21. Sincer, e primul articol al dvs pe care il citesc si plecand de la faptul ca sunt un admirator atat al domnului Turcescu cat si al domnului Papahagi, vreau sa spun ca mi-a facut placere sa citesc acest articol. Fac parte dintre cei care chiar cred in cariera politica a lui Papahagi dar cred, de asemenea, ca veti castiga pariul deoarece un politician tanar ca Papahagi are nevoie de muuuuuult timp pentru a fi identificat ca „noul” politician. Din pacate, in Romania e mult mai usor sa faci politica urland decat sa expui principii, idei, educatie si valori morrale. Iar ca exemplu o sa-l dau pe domnul Ungureanu care e unul dintre cei mai valorosi politicieni romani dar care nu se poate evidentia el fiind inghitit de mocirla politicianista de la noi.
    Complimente pentru articol.

    • Marturisesc sincer ca m-ati facut praf cu acest comentariu. Ce e al dvs, e al dvs. Rog editorul sa ridice comentariul ca „update 1”. Chapeau!

  22. La aceeasi concluzie in legatura cu PMP am ajuns si eu. Udrea, Anton, dar si cei doi parlamentari PDL care au votat superimunitatea in martea neagra sunt acum in PMP. Imi amintesc si aucum cum cativa dintre formatorii de opinie ai PMP, inclusiv niste fosti consilieri prezidentiali au atacat violent PDL pentru acesti ultimi 2 ticalosi care au votat precum ticalosii din USL. Surpriza mare acum, ei sunt membri PMP! Si eu il apreciez pe Dl Funeriu, dar nu inteleg cum poate inghiti aceste rahaturi fara sa spuna nimic. Tot despre domnia sa, m-am mirat ca intr-o postare pe FB a salutat entuziast aterizarea Elenei Udrea in PMP. Poate ca e doar vorba de colegialitate tinand cont ca au facut parte din acelasi guvern.
    Gestul d-lui Papahagi mi se pare demn, dar ii dau dreptate Dlui Orasanu ca viitorul lui politic a apus in conditiile in care PMP a ajuns sa fie ceea ce vedem si nu cred ca sunt sanse de schimbare.
    Off-topic: mi se paruse unul din criteriile ruperii PDLului in PDL si PMP ar fi, printre altele, pozitia fata de proiectul RMGC, in PMP adunandu-se sustinatorii, in PDL ramanand opozantii, dovada si faptul ca votul PDL a fost determinant in caderea legii minelor in Parlament. Nu inteleg insa ce cauta Boc in PMP, cunoscut fiind ca a fost un opozant al acetui proiect cat a fost PM. Oricum, pe partea dreapta a politicii, deocamdata PDL pare mult mai credibil decat PMPul odata ce s-a descotorosit de niste pietre de moara.

  23. Stimate domn,

    Sper sa nu imi luati, prea tare, in nume de rau comentariul meu.
    Asocierea de cuvinte „Razvan Orasanu” este preponderenta in articolele dumneavoastra.
    Nu este neaparat un lucru rau, iubirea de sine, cu conditia sa fie surclasata de iubirea de adevar.
    Din pacate, uneori sunteti orbit de aceasta obsesie si refuzati sa vedeti (de fapt sa acceptati ) adevarul.
    Inainte de a ma lua la tir, as vrea sa intelegeti ca fac acest lucru pentru ca aveti mult potential. Vreau sa va eliberati si sa functionati la capacitate maxima. Altfel, analizele dumneavoastra vor fi eclipsate de suspiciunea de „reglat conturi personale”.
    Puteti, cu siguranta, sa ignorati vorbele mele, pe principiul ‘Conteaza doar parerea celor cel putin egali cu mine’. Dar sunt sigur ca Anglia v-a invatat ca ‘niciodata nu stii cu cine stai de vorba’.
    Cu respect, un cititor.

    • Ok, deci dvs aveti o parere oarecum similara cu editorul acestei pagini care a spus „e la limita pt. publicare articolul, mai degraba ar apartine unui blog personal…” Totusi, am explicat mai sus motivatia de interes public – lumea nu isi mai aminteste de RAFO, episodul Anton-Papahagi nu a fost explicat indeajuns, Cum credeti ca puteam explica echivalent ce explic mai sus daca nu dedeam episoadele pe care le-am tarit la AVAS, inclusiv intalnirea cu dl Anton?

      • Multumesc de raspuns.
        Acum am citit si alte comentarii si se pare ca nu sunt prea original.
        Ar trebui sa va dea de gandit.

        Numai bine!

  24. In politica nu exista oameni morali si integri 100% si nu vor exista niciodata. Pentru ca politica in sine nu poate exista fara compromis. Nu vorbim de unul ocazional ci de cel de zi cu zi. De tipul „ala” de compromis pe care il cunoasteti foarte bine, ala usor sau de-a binelea murdar. Iar acolo unde exista astfel de compromis nu poate exista integritate. Asa ca cine isi asuma o viata politica nu are cum sa fie nici fata mare si nici ficior la mama.

    Cat despre subiectul direct al articolului faptul ca Anton a fost adus fara stirea lui Papahagi in partid e doar un semn ca a fost folosit pentru imaginea sa inca buna dar partidul pentru a lupta are nevoie de aceeasi infanteristi corupti, cu bani si influenta si nu de profesorasi simpatici si idealisti. Ma rog, de cei din urma doar pentru TV si pentru aparitii publice nu si in „lupta” efectiva. Oameni de PR, nu de transee.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Razvan Orasanu
Razvan Orasanu
Presedinte al Asociatiei "Tine de Noi", Kokkalis Fellow la Harvard University - John F. Kennedy School of Government (2012), Consultant local pentru Banca Mondiala (2010), director de cabinet al Presedintelui Consililul Concurentei (2009), absolvent al cursului Financial Programming and Policies - Fondul Monetar International (2009), Consilier de Stat al Primului Ministru pe probleme economice (2005 si 2007-2009) si Presedinte AVAS (2006). Absolvent London School of Economics, Joint Vienna Institute si al Cursului Executive Harvard Kokkalis (Atena-2006). Autor a peste 200 de articole in domeniul economic si al politicilor publice - in Ziarul Financiar, Capital, Money Express, Evenimentul Zilei si Contributors.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro