Un text nesemnat, publicat pe coperta a patra a cărții Moștenirea lui Stalin în România. Regiunea Autonomă Maghiară (1952-1960) scrisă de istoricul italian Stefano Bottoni, tradusă în românește din limba engleză de Mugur Butuza și apărută în anul 2022 în colecția Istorie a editurii bucureștene Humanitas subliniază ideea că subiectul volumului ar fi cvasi-necunoscut cititorilor români de astăzi.
După părerea mea, nu este nici cea mai mică exagerare în mai sus-citata afirmație. O spun din experiență proprie. În urmă cu mai bine de un an, un student de-al meu de la ciclul de Master m-a întrebat dacă e adevărat că ar fi existat cândva, pe teritoriul României, o astfel de regiune. Adică, așa cum susține Stefano Bottoni în introducerea lucrării sale, una consistentă, adică 400 de pagini dense, urmate de alte aproape 50 de note lămuritoare și de bibliografie, bazate pe cercetări atente în arhive românești, maghiare, sovietice, britanice “un ecosistem stalinist ” și, în concluzii, o adevărată seră în care s-a consumat un complex experiment și social, și politic, și uman, aproape fără egal în lumea comunistă. I-am confirmat studentului meu respectiva existență, despre care aveam la rându-mi amintiri vagi, trebuie să recunosc că și ușor amuzante (nu insist), numai că, din păcate, atunci când tânărul a insistat, a dorit să afle mai multe, mi-a solicitat o minimă bibliografie, m-am aflat în situația incomodă de a ridica neputincios din umeri.
Așadar, cartea lui Stefano Bottoni are marele merit de a umple, și nu oricum, ci la nivel de excelență, un gol. De a formula răspunsuri detaliate, pertinente la o serie întreagă de întrebări-cheie.
Ca de pildă: Cine sunt secuii? Care e relația lor genetică cu maghiarii? Cum se face că ei sunt concentrați într-o zonă situată aproximativ în inima României, relativ îndepărtată de Budapesta. De ce i-a trecut prin minte lui Iosif Visarionovici Stalin să le ceară vârfurilor comuniștilor români să creeze, după model sovietic, o regiune care ar fi urmat să beneficieze de o anumită autonomie? Cum se face că Gheorghe Gheorghiu –Dej, care în momentul redactării noii Constituții din 1952, o constituție care certifica nașterea sus-menționatei sere, câștigase lupta pentru putere în interiorul PMR (fostul PCdR), a dat aproape riguros urmare ordinelor lui Stalin? Există oare vreo legătura între nașterea noi regiuni și faptul că exact în 1952 Dej s-a descotorosit nu doar de Ana Pauker, ci și de Vasile Luca, pe numele lui adevărat Luka László, până atunci un important funcționar de partid care se bucura de o anume popularitate în zonă și a cărui înlăturare a provocat în Secuime chiar mai mult decât o vie emoție? Cum au reacționat secuii la vestea că înalta conducere de partid a acceptat să creeze ceea ce unii au numit o mică Ungarie căreia i se va fixa, după oarecare frământări și dezbateri, centrul administrativ la Târgu Mureș? Cum au reacționat ceilalți maghiari din România? Care a fost relația dintre Târgu Mureș și Cluj, orașul în care până atunci era concentrată inteligentsia ardeleană de origine maghiară? De ce respectiva construcție a fost menținută în viață mulți ani după moartea lui Stalin, aceasta în pofida faptului că o bună parte din nomenkatura de partid de etnie românească nu a privit-o de la bun început cu ochi buni?
Care au fost activiștii de partid, din zonă și de la Centru, care au fost însărcinați cu misiuni de supraveghere și control sau chiar cu stingerea incendiilor în momentele în care se dovedea că, totuși, RAM nu acoperea prin fapte mitul în conformitate cu care viața de acolo era cel mai puternic argument că PMR rezolvase definitiv problema naționaliătîților? Mai exact, aceea a minorităților sau a naționalităților conlocuitoare. A dus crearea RAM la o îmbunătățire consistentă a vieții culturale din zonă? Cum a evoluat viața religioasă? Cum s-au comportat autoritățile de represiune (Miliția, Securitatea) cu nuca tare reprezentată de episcopul Áron Márton? Care a fost dinamica vieții economice, a industrializării, a ofertei de locuri de muncă în RAM? De ce, de la un moment dat încolo, mai marii PMR nu au mai acordat nici măcar o atenție de formă dezvoltării economice a RAM? Ce s-a întâmplat în RAM după celebrul Raport secret al lui Hrusciov? Dar după Revoluția maghiară de la finele lui 1956? Ce s-a întâmplat în toată Transilvania după desființarea Universității Bolyai, una dintre operațiunile în care s-a făcut simțită duritatea lui Nicolae Ceaușescu, o stea politică în ascensiune? Cum au reacționat organele Miliției și Securității în momentele, din ce în ce mai frecvente, când s-au înregistrat evenimente cu tentă naționalistă din ce în ce mai evidentă? Care a fost relația dintre conducerea de la Budapesta și RAM? Cum s-au simțit în RAM românii? Cum au evoluat temerile lor referitoare la o posibilă repetare a Diktatului de la Viena? Cum a evoluat dinamica etnică în zonă? S-au temut maghiarii/secuii de o posibilă românizare a zonei? Cum au resimțit ei respectiva teamă în momentul primirii veștii că se plănuiește deschiderea viitorului Azomureș care avea nevoie de forță de muncă? Care a fost raportul dintre ură și toleranță etnică? A încurajat RAM sporirea toleranței? De ce a durat atât de mult experimentul RAM și de ce în 1960 el a fost înlocuit cu înființarea Regiunii Mureș Autonomă Maghiară, cu redesenările de frontieră aferente? Nu voia PMR să își recunoască deschis eșecul sau crearea noii Regiuni Mureș Autonome Maghiare a însemnat ceea ce se cheamă o supapă de siguranță? O etapă de tranziție ajunsă la final în 1968 când Nicolae Ceaușescu a decis noua reformare administrativă a țării și revenirea la județe.
Stefano Bottoni ridică în cartea lui multe probleme, le dezbate atent, cu mare grijă la nuanțe. Evident sensibil și deopotrivă fascinat de realitatea că relațiile interetnice de după 1945 în Transilvania se constituie din ceea ce el numește “împletirea rivalității etnice între populații care au trîit unele lângă altele într-un mediu puternic naționalist cu o lungă serie de compromisuri și mărunte gesturi cotidiene care au împiedicat erupția unui val general de ură etnică”.
Stefano Bottoni- MOȘTENIREA LUI STALIN ÎN ROMÂNIA. REGIUNEA AUTONOMĂ MAGHIARĂ, 1952-1960, Traducerea din limba engleză: Mugur Butuza, Colecția Istorie, Editura Humanitas, București, 2021.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Regiunea Autonoma Maghiara o fi fost desfiintata in 1960, insa Regiunea Autonoma MUresh abia in 1968, de catre Ceausescu, dupa inventarea actualelor judete.
Secuii sunt o populatie eterogena, foarte amestecat, plina si de romani magiarizati si chiar de maghiari ORTODOCSI – majoritatea corciturilor si protoromanasilor fiind impinsi cu vremea in mai multe valuri in MOLDOVA – numele lor vine probabil de la securis, v.secuLorum, doar ca cineva nu putea sa pronunte R si aproape toti pe vremea aia erau analfabeti, in frunte cu nespalatul rege al Ungariei.
Scopul pentru care au fost COLONIZATI de catre Papistasi – Transilvania fiind o creatie a Bisericii Catolice, care s-a folosit doar de statalitatea ungara – alaturi de sashii, cam in aceesi perioada, a fost unul GEOPOLITIC si de securizare a granitelor noilor cuceriri catolice in/ spre Est…
Înfiinţarea RAM a fost o mică compensaţie pentru Hungaria care a pierdut Ardealul de Nord după WW2. Stalin a fost de partea României, dar a trebuit să cedeze puţin şi pretenţiilor Occidentului, mai ales ale UK. Totuşi Har-Cov a rămas o „mică Hungarie”, vezi şi conflictele din Tg. Mureş din 1990….
Interesant problema si interesant ca s-a găsit un cercetător din afara tarii României sa dezgroape subiectul. N-am citit cartea, dar observ ca autorul este Senior fellow at the Institute of History of Research Centre for the Humanities at the Hungarian Academy of Sciences si, ca orice roman adevărat, asta mi-a aprins un beculet de alarma asupra independentei acestuia. Probabil ca ma insel.
Nu cred insa ca la crearea RAM un rol principal l-a avut doar Stalin. Cred ca mai degrabă numărul mare de etnici maghiari in conducerea PCR (sau cum se chema atunci) a fost un factor determinant. Sa nu uitam ca Valter Roman încerca in 1945 sa-i convingă pe rusi sa creeze o tara independenta numita Transilvania (sau Erdély), RAM a fost doar un substitut la scara mai mica.
Ceaușescu a avut multe păcate, dar reorganizarea administrativ-teritoriala din 1968 a fost o măsura necesara, regiunile si raioanele erau un import sovietic (un fel de gubernii pe stil nou), erau prea mari, si la vremea când mijlocele e comunicare si transportul nu erau f dezvoltate si nici ieftine, regiunile erau prea costisitoare.
Astăzi situația este diferita, o populație in scadere, mijloace de comunicare moderne, transport rutier mai bun (cel feroviar este mai prost decât in 1968) si organizarea in unități mai largi are sens.
Sigur, cartea e interesanta pentru copaci, ca tot e impadurita zona respectiva. Totusi, sa nu uitam padurea: Stalin voia discordie ca sa domenasca. RAM face parte dintr-o conceptie mult mai larga. In tot urss+sateliti s-au mutat populatii, s-au schimbat granite, s-au creat si exploatat mici conflicte, care au devenit mari. Asa au avansat gherilele comuniste. Asa face si Putin. Inventeaza si adanceste tot felul de probleme etnice. Unora le da teritoriu, altora avantaje sau doar recunoastere. Ii flateaza cu ceva, le exploateaza niste sensibilitati, isi aduce acolo oamenii, coruptia si militarii si, gata, zona aia e definitiv sortita dusmaniei si decaderii. Ar trebui sa facem o conexiune dintre relatiile f bune pe care le are Viktor Orban cu rusii, atentia sporita politic si financiar pt Transilvania, nostalgia lui pentru harta Ungariei mari si solidaritatea pe care a exprimat-o recent cu presedintele Kazahstanului. Parca ii mai incurajasera rusii pe unguri prin 1919 si era vb de drepturi etince si atunci.
https://www.g4media.ro/harta-si-planul-lui-viktor-orban-ce-au-de-pierdut-maghiarii-din-radicalizare.html Între UDMR și partidele radicale maghiare (PCM și PPMT) s-a șters orice diferență notabilă în ianuarie 2018, când cele trei partide au semnat o declarație comună privind autonomia teritorială, locală și culturală. UDMR a cerut încă de atunci ca Ținutul Secuiesc să fie ”regiune autonomă în limitele sale istorice”, iar ”statutul limbii maghiare în regiune să fie egal cu cel al limbii române”.
Cam asta e padurea acum. Si copacii sunt fascinanti, doar sa nu ne impiedice sa vedem padurea.
Ar mai fi de adaugat ca facand aceasta, rusii i-au pus pe moldoveni cu spatele la zid – nu mai aveau unde s-o intoarca si nici unde sa se mai retraga – orice rezistenta devenind futila!
(cel putin pana in 1956 – in 58 s-au retras – deoarece in Moldova nu a existat nicio Baza sovietica, daca ignoram Focsanii de dinclolo de MilkOV, deoarece Milkovul trecea prin centrul targului, in 1859, pe la Monument)
La siguranta cu care unii isi prezinta „adevarul” ,altii „indoielile” m-am gandit sa prezint niste fapte autentice:
In 1960 ,fiind colega de facultate cu un secui cu parul roscat si ochii albastri (canta minunat la chitara),iar eu fiind din Cluj (unde in copilaria mea nu am simtit manifestari sovine) l-am intrebat pe acesta ,cum de a venit la Timisoara la facultatea de electrotehnica? Raspunsul :” Tatal meu este medic si atatea burti spintecate am vazut in viata mea ,trebuind sa-l ajut , caci nu este eveniment public in care doi indivizi sa nu-si rezolve diferendele cu cutiul pe care-l poarta la bracinar ,fiecare; asa ca m-am saturat,desi tata ar fi vrut sa-i urmez „.
Multumesc autorului articolului pentru informatii,mi-am retinut cartea la librarie si sunt convinsa ca ,la fel ca si alti istorici straini (Simon S.Montefiore,Barry Strauss , etc..)va face lumina in mintile nostre imbacsite de suspiciune comunista ,dublu limbaj si ignoranta !