Lipsind cateva zile din tara, chiar incepand din duminica cu referendum, mi-am zis sa il sun pe mobil pe fratele meu pe la miezul noptii. M-am gandit ca fiind in Austria, este bine ca patriot si bun roman sa stiu macar cine este presedintele tarii, poate ma intreba cineva pe aici, sa nu par prea idiot. Fratele meu e un tip meticulos si ordonat si pare o sursa de incredere. Bine, bine, roman si patriot , dar fiind criza economica am decis sa vorbesc prin SMSuri, cu mesaje scurte, ca este mai ieftin.
“Cine este presedinte?”
“ Nu stiu”
“Cum, nu s-a inchis votarea?”
“PDL zice 46% prezenta , Sova zice 9.5 milioana voturi, 54%”
Mi-am zis ca diferenta este cam mare , ori fratele meu este somnors or politicienii ca de obicei mint . O sa sun luni, ne spun exact cei de la BEC care sunt firma serioasa si au cifre exacte. O sa stiu exact in cateva ore cine este presedintele Romaniei, nu o sa par un ignorant, care nu stie cum il cheama pe presedintele sau.
Luni pe la pranz intreb prin SMS pe baiatul meu, care este manager pe la o multinationala, deci persoana cu raspundere, mai de incredere decat fratele meu, care poate s-a mai ramolit. Imi raspunde:
“Nu ai somn? prezenta 46.73% ..cu date din din 97,52% din sectii…”
Gata, zic nevestei mele, care era la volan si conducea masina: Basescu si poporul a invins, democratia este salvata, lovitura de stat nu a izbutit, justitia si Europa sunt pe maini bune. Putem merge linistiti la Salzburg , romanii vor fi aclamati ca popor de isprava.
Ma uit la TV din hotel, nici o stire despre Romania sau presedinte, despre cum a fost salvata democratia din ghearele pucistilor. Toate canalele sunt cu vesti de la olimpiada si recordurile sportive. Ce lume nesimtitoare, drama de pe Dambovita nu a ajuns pana aici!
Seara iesim pe strasse: lumea se plimba prin centrul vechi, sunt concerte din Mozart, la biserica Sf. Petru se canta la orga iar in gradinile Mirabelle este concert cu muzica de fanfara. Toti sunt zambitori, lumea sta la cafenele iar doamnele si-au pus rochii de seara pentru un concert live in Residenz Palace. Adoptam o tinuta victorioasa si zambim superiori celor de la masute, constienti ca apartinem unui popor care a invins primejdii nebanuite aici in Salzburg, in fond un orasel mic preocupat numai de muzica si strudel.
Seara ma gandesc sa mai intreb odata la Bucuresti. Nu cumva cele 2.52 % sectii nenumarate inca de dimineata, au intors situatia si lovitura de stat a invins iar Antonescu este presedinte. Poate stiu austricecii astia ceva, ca nu prea ne baga in seama.
“Basescu este presedinte, da?”
“Da, a ramas in cifre , dar asteapta Curtea Constituionala sa decida. Se cearta tare” raspunde fratele meu.
Sunt nedumerit. Ce o fi de certat aici? Daca BEC a dat verdictul prezentei de 46%, este clar ca Antonesc a pierdut si Basescu a revenit la Cotroceni. Ma rog, fratele meu s-a ramolit de tot. Probabil din cauza nevestei, care il bombane pre mult si in plus ea tine si cu Antonescu, care e mai tinerel si a convins-o, privind de doi ani la Antena3, ca Antonescu, cu Ponta si cu Gadea stiu reteta ca sa ne merga bine si sa avem pensii si salarii mari.
A doua zi pe la pranz imi scrie un SMS fiul meu: “ Basescu ramane suspendat pana la 12 sept, cand CCR va lua o decizie…pana atunci numara date de la MAI si statistica … ceva de genul acesta”
Nu mai inteleg nimic , baiatul meu cu MBA si manager la o multinationala, imi scrie ca mai avem de numarat ceva, inca o luna de zile, pana sa ne dumirim cine este presedintele Romaniei.Ce avem de numarat ramane confuz: voturi, cetateni votanti, romani din tara, sau din afara, vii, morti, orice .
Bine, zic sotiei, hai sa ne continuam drumul sa mergem la Bad Ischl pe urmele lui Franz Josef, ca acasa inca nu se stie nimic sigur. Daca ma intreaba cineva aici in Salzkammergut, ceva despre Romania o sa raspund evaziv: avem doi presedinti deodata, unul interimar si discret si unul suspendat si pus la vot la referendum si trebuie sa ne numaram sa vedem ce populatie avem ca sa stim care va fi cel valabil.
Din fericire nimeni nu ma intreaba nimic, austriecii astia isi vad de cafenele, serbari si muzica, Romania si dilemele ei nu exista pe aici: CCR a cerut actualizarea listelor, sau a cerut listele actualizate ( limba asta romana are tot felul de chichite)?
“Care este deosebirea”, ma intreaba sotia mea?
“ Nu stiu, dar intre ele este o diferenta de 1,5 milioan de persoane”.
“Bine draga barbate, astia ne iau drept papagali? De ce am mai stat atunci si am urmarit cifrele data de BEC, ora de ora privind prezenta la vot, asteptand cu sufletul la gura inchiderea votului?”
Tot prin SMS aflu ca ministrul Rus si-a dat demisia, apoi ca un mare sef de la Interne peste evidenta populatiei este anchetat de parchet , si ultima chestie ca Ponta vrea sa faca un “mini-recensamant”.
“De ce ?” intreb pe fratele meu.” Nu se stie precis cati romani suntem, pe unde locuim, care sunt in liste si care nu, cati au murit, cati au drept de vot , ma rog nu stim aproape nimic despre noi ca popor votant”
Intre timp revenim la Viena, ne plimbam pe Kartnerstrasse si admiram alte sute de oameni relaxati, care se plimba discuta , mananca inghetata si asculta muzica prin piete sau in fata la Rathaus, unde pe un ecran gigant in fiecare seara se proiecteaza filme muzicale sau opere, trupe de dans filmate. Buna dispozitie umor, flori multe si civilizatie.
“Draga nevestica, nu vrei sa emigram aici intre austrieci?
Am avea numai beneficii! Lumea este draguta, pe strazi este curat si sunt oameni civilizati, toti zambesc, la TV nu zbiara nimeni unul la altul, nu am auzit ca ar vrea sa-si alunge presedintele, pe campii vad ca totul este verde, porumbul este inalt de doi metri, nu au seceta si alte nenorociri , prin piete in orase canta orchestre si nu vad pe nimeni suparat pe viata sau pe guvern.
In plus devenim si celebri: vom spune ca in Romania dupa lovitura de stat, viata noastra este nesigura deoarece am votat la alegeri cu Basescu, nu am participat la referendum, eu am scris pe contributors.ro cateva articolase pro PDL, suntem urmariti de Consiliul National al Societatii Civile, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, asociatia Salvati Rosia Montana, Asociatia Cascadorilor, Fundatia pentru Apararea Cetatenilor, Blocul National al Revolutionarilor, Asociatia Feroviarilor. Posturile TV de pe mapamond se vor inghesui sa ne ia interviuri, vom publica o carte despre grozaviile din Romania, vom fi invitati la banchete si mese rotunde, ce sa mai zic, ne-am scos!”
“Dar daca ramane Basescu presedinte?” intreaba scumpa inimii mele.
“Atunci vom spune invers: tiranul de Basescu a acaparat statul, ne urmaresc institutii staliniste de crunta teroare Parchetul , DNA , ANI, Curtea Constitutionala, CNSAS, viata ne este in primejdie deoarece soacra mea a votat cu Antonescu, a participat la referendum , se uita seara la Gadea , nu putem merge la cafenea si la Ateneu la concert, ce mai, kiorul vrea sa ne termine. Toate posturile TV se vor inghesui sa ne vada, o sa o scoatem pe furis pe soacra mea din tara ascunsa intr-un TIR, vom fi asaltati de presa pentru tragedia noastra.”
“Stii, eu nu prea vreau sa raman in Austria, prietenii nostri sunt in Romania, copii si nepotii tot acolo, nu stim limba germana. Este adevarat ca aici sunt concerte si multe praline, dar o sa-mi fie dor de praful de pe strazi, maidanezii de la colt, gropile din asfalt, gunoaiele de pe camp, cozile de la plata impozitelor, teparii de peste tot, treburile facute de mantuiala, aici la Viena totul este prea perfect, nu cred ca as rezista ”
“Chiar asa?”
“Da, zice, aici totul este terminat, nu mai este nimic de facut decat sa te plimbi, sa asculti Mozart si sa mananci strudel si snitzel. Nu vezi cate avem de facut la noi acasa in Romania?”
“Dar ce facem cu politicienii? Din cauza lor, ca se cearta tota ziua si tot isi numara voturi si procente nu avem timp sa mai facem nimic”
“Solutia este sa-i inchidem la un ospiciu, sa se certe in continure si noi sa ne suflecam manecile sa ne apucam de treaba, ca pana la Viena sunt doar doua zile de drum, dar ca timp si mentalitate ne despart zeci de ani de zile de munca si educatie”
Dupa ce ne-am ciondanit cateva zile, deoarce banii s-au terminat, am luat calea Aradului si am revenit pe plaiurile mioritice unde este atat de mult de lucru, avem de toate, ceva minte ne mai trebuie si vom ajunge si noi sa ascultam muzica in piete, porumbul pe camp sa fie verde si inalt cat calul, balcoanele pline de flori iar noi sa ne plimbam si sa mancam strudel si praline la cafenele.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Sublim haz de necaz.Sper, candva, sa apara intr-o antologie a prozei scurte din vremea puciului. Daca se poate cat de curand…
Chiar ca sublim. Eu n-as fi stiut conchide atat de frumos ca ante-postatorul meu, Vlad.
Nu am descoperit „contributors” de mult ci chiar in vipia puciului.
Inainte mai imi satisfaceam din sete cu Dilema ( cea care mai apoi a devenit „veche”)
dar cand mi-au cerut sa optez intre a ma abona sau a-mi vedea de drum, mi-am vazut
de drum.
Nu pentru ca nu e corect sa nu platesti valoarea ci pentru ca stiu cati bani fac eu,
Asa cum in viata nu ajungem la multe lucruri care ne plac, si eu trebuie sa ma limitez
a ajunge doar la cat ajung ne-inaltandu-ma pe degete.
Vorba Elenei Basescu, cand spunea ca nu este adepta ipotecii. Pentru a fi, sau a nu
fi adept al ipotecii, nu conteaza daca ai sau nu ai, bani.
Romania autonomilor, a managerilor propriilor vieti,” inascuti” si nu „facuti” trebuie sa
o facem noi, fiecare din cei inascuti asa, prin tendinta continua de a obtine s pastra
si a cultiva asta.
O Romanie in care ponderea „angajatilor” si a „angajatorilor” sa fie mult sub ponderea
autonomilor ( a oamenilor liberi, a oamenilor „liberi inauntrul societatii pe care o alcatuiesc”.
Razboiul asta de secesiune, inceput imediat de la eliberarea din cusca zoo in care ne
inchisese ceausescu, nu s-a terminat.
„Nordistii” au pierdut acum, inca o partida a acestui campionat de sah, faza nationala.
Vazand ca i se configureaza clar, „pierderea”, usl-ul a ravasit piesele pe tabla convins
fiind ca nu il vede nimeni, ca lupta este intre patru ochi si ca cel mai obraznic se poate
impune, catarandu-se cu de-a sila pe prima treapta a podiumului.
La noi, e veche traditie in a se castiga asa, iar in baza acestei traditii, complicitari la
asa „sportivitate”, se gaseste ( in abundenta).
Înainte de orice alt comentariu, evident că titlul dvs. mă incită să-i dau un răspuns (probabil previzibil):
Pe unii îi internăm la ospiciu, bineînţeles, dar pe alţii – la puşcărie; fără glumă. Mai departe, dacă vrem să glumim, ne spune Eminescu ce-ar mai fi de făcut :)
Frumos!
Ati putea dezvolta cele doua alternative in viitoarele articole.
Dar aş mai completa, domnule…ăă…Pseudonim (!), că dincolo de glumiţe şi stilistica amuzantă a textului, dvs. jonglaţi şi cu realitatea şi adevărul; realitatea e că în România nu e o hârjoană a „politicienilor”, aşa cum vi se pare dvs. de la înălţimea neutră, superioară a… ştrudelului, nu e o hârjoană, ci o nenorocită de lovitură de stat disimulată şi „originală” ca „democraţia” lui Iliescu; iar adevărul e că nu „politicienii” fac chestia asta, ci unii politicieni (şi eu pe ăştia i-am trimis la „puşcăria” şi „casa de nebuni” a lui Eminescu). Unii, domnu’ Pseudonim, nu toţi, UNII. Când un turbat sare pe unul şi-ncepe să-l calce în picioare fără să mai ţină cont de nimic, de nicio lege, nu te-apuci să spui „bătăuşii” când vorbeşti despre cei doi, „imparţial” şi „elegant” ca un ştrudel şi-o pralină!
V-o spun cu deferenţă (dar şi cu lehamite…): rămâneţi, mai bine, prin vreo cofetărie vieneză…
si cind ma gindesc ca eu locuiam in romanica mai aproape de Viena ca de buc
Imi pare rau ca inca oamenii nu stiu…
Pentru prima data in viata mea de pana in prezent m-am gandit la plecarea din tara in care imi place sa traiesc. Evolutia logica a deciziei a venit rapid, sper ca si corect, impinsa din urma de imbecilitatile care parca nu mai contenesc. Din pacate pentru tara, din fericire pentur noi, cei apropiati mie aproba si sustin parerea mea. Decizia este luata.
Oricum nu eram dintre cei care ar fi fost trecuti pe noile liste electorale.
stimate domn,
nu ramaneti in austria caci nu v-ati simti bine in calitate de locuitori.
1. nu conteaza ca nu stapaniti limba germana, caci aici nici un politician nu da ordine supusilor sai, deci nu numai ca nu ati avea nimic de inteles, ba chiar v-ati plictisi.
2. aici sunt prea putini procurori si prea multi politisti, tampitii astia o au cu preventia nu cu bagatul la puscarie (sau ospicii cum sugerati).
3. presedintele nu se da in spectacol deloc, nu-i scapa nici o pasarica si este chiar foarte placid – tipul nu numai ca nu are haz, dar nici nu stie sa hahaie.
in rest, sunteti oricand bineveniti sa serviti un strudel.
din viena cu sincere salutari,
al dumneavoastra frank g. schmidt