miercuri, martie 22, 2023

Rasismul social, falsa logica a colectivelor si tortionarii in libertate

Asemeni ideologiei rasiste, doctrina care imparte umanitatea in clase progresiste si clase reactionare se intemeiaza pe o logica anti-individualista, colectivista, si conduce la exterminari in masa. Nu vom osteni vreodată citind mărturii despre timpurile de groază, ură, suspiciune şi minciună ale dictaturilor totalitare, fasciste ori comuniste. Nu este vorba de cine ştie ce masochism, ci de vitala necesitate de a cunoaşte cît mai detaliat ceea ce s-a întîmplat, o condiţie fundamentală pentru exorcizarea demonilor trecutului. Am citit pe nerăsuflate cele două volume de amintiri ale doamnei Annie Bentoiu apărute sub titlul melancolic şi vag-ironic „Timpul ce ni s-a dat”. Sistemul a functionat prin instrumentele sale umane. Nu toti calaii au murit. S-au bucurat si continua sa se bucure de o obscena impunitate.

Spun „vag-ironic” pentru că amintirile acestei martore de excepţie, scrise cu o impresionantă luciditate, fără patimă ori dorinţa de revanşă, vorbesc de fapt despre anii ce i-au fost luaţi, ei şi atîtor milioane de români. Sistemul comunist şi-a bătut joc de supuşii săi, a făcut tot posibilul pentru umilirea lor. Iar cînd aceştia proveneau din „clasele învinse”, din rîndul “foştilor”, acţiunile punitive erau de-a dreptul diabolice.

Născută într-o familie din clasa de mijloc a României democratice, Annie Bentoiu a absorbit valorile culturii umaniste şi s-a identificat cu ideea de decenţă în viaţa politică şi în plan moral. Tocmai de aceea i-au repugnat radicalismele fanatice, de dreapta şi de stînga. Cartea ei recreează o lume distrusă de zelul barbar al comuniştilor înfeudaţi Moscovei. Fiica doctorului Deculescu, secretar de stat ţărănist la sănătate în anii 30, nora fruntaşului liberal Aurelian Bentoiu (mort în inchisorile comuniste), căsătorită cu fiul acestuia, compozitorul Pascal Bentoiu, autoarea a trăit pe viu tragedia României sub comunism. A supravieţuit prin speranţă, asemeni Nadejdei Mandelstam, o altă scriitoare de mare nobleţe care ne-a lăsat o mărturie definitivă despre logica teroristă a stalinismului.

Cele două volume de amintiri, pe cît de atent documentate, pe atît de profunde la nivelul analizelor politice şi psihologice, recompun un tablou istoric ce nu poate să nu provoace revoltă oricui crede în libertate şi demnitate. Am citit aceste pagini cu creionul în mînă şi le recomand drept texte esenţiale ale literaturii anti-totalitare. Scopul sistemului, al celor care l-au servit din cinism, carierism, oportunism ori ardoare ideologică (acestea s-au contopit adeseori) a fost anihilarea verticalităţii etice. S-a cultivat pe toate căile resentimentul social, ura pentru cei definiţi, pe baza unei dogme maladive, drept „duşmanii poporului”. Cultul egalităţii, sancţionat de ghilotinele Revoluţiei Franceze şi exacerbat în masacrele bolşevice, a urmărit tocmai suprimarea oricărei insule de rezistenţă. Trebuia distrus sufletul uman, iar în acest scop ideologia a funcţionat ca miraj justificator şi ca instutuţie a degradării mentale. Pentru cei care şi astăzi celebrează „gesturile” lui Robespierre, Lenin ori Troţki, cuvintele lui Annie Bentoiu ar trebui să răsune ca un avertisment bazat pe experienţa maximei disperări: „În ultimele două secole, toate uciderile în masă au fost precedate de o lungă campanie ideologică, menită să trezească ura împotriva viitoarelor victime. Şi comunismul şi nazismul şi-au construit teorii sistematice, generale, menite să-i convingă pe viitorii criminali că nu au doar dreptul, ci chiar datoria de a ucide sau de a pedepsi preventiv, în vreme de pace, viitoarele victime fiindu-le prezentate în culorile cele mai odioase, ca nişte fiinţe răufăcătoare”.

Asemeni lui Gabriel Liiceanu în cartea sa „Despre ură”, Annie Bentoiu identifică tocmai această maniacală pulsiune purificator-egalitaristă drept sursă a politicilor exterministe ale statelor totalitare. Sunt întru totul de acord cu Alex. Ştefănescu: “Citind volumul II din Timpul ce ni s-a dat de Annie Bentoiu am înţeles însă că a apărut, în sfîrşit, cartea din care se poate afla ce experienţă tragică au făcut românii, după cel de-al Doilea Război Mondial, timp de mai mult de patru decenii.”

Ideologia a fost substanţa narcotică, drogul atent aplicat maselor atomizate şi terifiate spre a obţine nu doar consimţămîntul, dar şi participarea la politicile criminale. În numele „umanismului revoluţionar”, a fost redefinită condiţia umană prin reducţie la statutul de termită. Fiorul etic din individ, acea pîlpîire a libertăţii care se naşte, scria Hannah Arendt în finalul “Originilor totalitarismului”, citindu-l pe Sf. Augustin, cu fiecare fiinţă venită pe lume, trebuia anihilat: „Cursurile de marxism au fost prima, dar şi cea mai eficace, mai violentă şi mai constantă metodă de deformare a conştiinţelor. (…) Discursul se deprindea din şcoală şi se perfecţiona în tot cursul vieţii.(…) Ani şi ani de zile, nu doar studenţii şi elevii, ci toţi ‚oamenii muncii’ au fost supuşi obligaţiei de a memora, de a conspecta, de a reproduce cu propriul lor glas şi prin urmare de a integra întregii lor fiinţe o sumă incalculabilă de propoziţii prezentate ca neîndoielnice”. Aceştia au fost aberanţii piloni ai unei propagande imbecilizante, menită „să călească oţelul”, deci să zămislească fiinţa total condiţionată şi amorală, „Omul Nou” cu care, din nefericire, ne întîlnim şi după aproape un sfert de veac de la prăbuşirea sistemului.Ii datorez lui H.-R. Patapievici sugestii extrem de percutante pe tema falsei logici a colectivelor, fundamentul ideologic al naruirii moralitatii traditionale.

Tortionari in libertate:
In legatura cu ororile universului concentrationar romanesc si cu cei care le-au infaptuit, semnalez aici un remarcabil text al istoricului Mihai Burcea despre cazul unuia dintre acesti calai, un monstru care continua sa traiasca liber, pana azi de nimeni si de nimic deranjat, Constantin Istrate. Este „biografia atipică a unui rezervist din sistemul penitenciar: ofiţer de Securitate, torţionar, primar al oraşului Gherla, deţinut de drept comun şi informator al organelor de contrainformaţii.”

Despre acest individ, unul dintre cei care l-au torturat, Paul Goma scria: …ştiam de la alţii că Istrate e în stare să-ţi dea cep burţii cu degetul mic, cu unghia să despice, în sus şi, fără să se grăbească, să vâre mâna în burtă, să-şi înfăşoare maţele pe degete şi să le tragă afară, centimetru cu centimetru – rămânând calm, politicos, bine crescut”. Intre alte decoratii, Istrate a primit medalia „In serviciul patriei socialiste”. Cum altfel?

http://www.militiaspirituala.ro/detalii.html?tx_ttnews%5Btt_news%5D=458&cHash

http://www.humanitas.ro/humanitas-multimedia/inapoi-la-argument-cu-annie…

http://www.humanitas.ro/humanitas/timpul-ce-ni-s-a-dat-0

Versiune largita si actualizata a articolui aparut in revista online “Literatura de azi”:

http://literaturadeazi.ro/content/suferin%C5%A3%C4%83-%C5%9Fi-adev%C4%83r-amintirile-lui-annie-bentoiu

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. domnule Tismaneanu,dvs shtitzi probabil mai bine;comunistii s au sprijinit atunci si acum.faptul ca criminalii lor sint bine incontinuare este inca o dovada cui apartzine acea tzara.
    imi amintesc o istorie in care un comunist a fost dovedit hotz.nu l au legat imediat ca pe unul necomunist,l au analizat in shedintza lor intii,ha ha
    comunistii sint o mare familie si azi,ei sint cei mai buni dintre cei buni.pe cei care l i s au impotrivit la inceput i au omorit,apoi i au convins tovarasheshte.cind doar intrarea securistului in fabrica producea frica,nu a mai fost cazul.erai comunist sau nimeni.
    dupa ce mi-au distrus viatza imi rid in fatza si azi.
    dvs de ce datzi mina cu unii dintre ei ?chiar daca ei n au ucis au fost partashi prin apartenentza la aceeashi grupare.sau greshesc cind ii socotesc la gramada?puterea lor sta tocmai in nr lor

  2. poate ma insel, dar viata constienta este ghidata de moralitate. oamenii pot fi eventual intelegatori inegalitatii (logice atita vreme cit individul este unic) dar cu siguranta nu sint indiferenti amoralitatii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro