vineri, martie 29, 2024

Raspberry Pi, mica revolutie

Acum vreo săptămână, într-o postare pe blog, Raspberry Pi anunța că a vândut deja  doua milioane de minicomputere. ( pentru cei care nu sunt la curent, e vorba de un minicalculator de mărimea unui card bancar, echipat cu procesor ARM)  Ținând cont că livrările au început anul trecut, produsul pare a fi un succes, mai ales dacă ținem cont că în principiu e vorba doar de o placă cu circuite integrare ( există separat și accesoriile, respectiv carcasă, sursă de alimentare, dar produsul în sine e doar placa).

O mare parte au cumpărat probabil Raspberry Pi din curiozitate sau pentru mici automatizări. Totuși, lăsând la o parte forma de prezentare care ne aduce aminte de epoca de pionierat a calculatoarelor, produsul este un computer adevărat, cu porturi USB, rețea, iesiri video și chiar un port de uz general , suficient de puternic pentru a rula o distribuție de linux.

Mai mult, alți producători au simțit trendul si au pus pe piață diverse versiuni: cu wireless in loc de rețea, cu mai multe porturi USB, etc.

Ocazia mi se pare potrivită pentru a discuta acum ce a mai rămas astăzi valid din proiectul de aproape treizeci de ani al PC-ului IBM, proiect care încă domină piața autoritar.

După lansare, PC-ul a eliminat rapid mai toate celelalte proiecte concurente de pe piață, devenind standardul de facto mai întâi pentru calculatoarele de birou, iar apoi, pe măsură ce procesoarele tot mai puternice au permis asta, și în lumea serverelor.

Primul atu a fost standardizarea. Standardizarea bus-ului pentru placile de extensie, atât la nivel electric cât și la nivel mecanic, au permis producătorilor de plăci să treacă la producția de masă.

Standardizarea apelurilor de sistem, celebrele întreruperi BIOS și DOS au permis scrierea rapidă de software fără a necesita cunoștiințe avansate despre hardware-ul respectiv, pentru că apelarea perifericelor se făcea prin aceste intreruperi software.

În sfârșit, standardizarea produsului în ansamblul său a permis producătorilor să cloneze arhitectura și să o producă la prețuri din ce în ce mai mici în fabricile asiatice chiar către finalul boom-ului casetofoanelor japoneze.

Sigur, se cuvine să spunem un lucru pe care de multe ori îl uităm când vorbim de o poveste de succes, și anume ca designul hardware a fost unul reușit, care a îmbinat performanța noilor procesoare de la Intel cu extensibilitatea.

Între timp lucrurile au evoluat. Mai întâi tranzitia de la cei opt biți ai lui 8088 la șaisprezece și apoi la 32 ( IBM nu a riscat să pornească direct cu un bus de 16 biți așa că s-a mulțumit cu avantajele pe care le aducea un drum mai bătătorit, computerele pe opt biți erau peste tot) a necesitat schimbarea conectorilor pentru extensii. Ulterior însă a devenit evident că pentru cerințele tot mai mari de viteză ale aplicațiilor video este necesar un bus separat, cât se poate de rapid. În plus, cerințele software, o dată cu interfața grafică, nu au mai putut fi satisfăcute de întreruperile BIOS, să nu mai vorbim de cele DOS care se referă la șiruri de caractere.

Au apărut apoi tot felul de aparate și echipamente care să comunice cu PC-ul: imprimante, scannere, camere; interfața paralelă era prea lentă și cablurile groase și incomode. După mai multe tatonări, au apărut porturile USB care au devenit și ele standard de facto. Pe de altă parte, multe funcții au fost integrate pe placa de bază, cum este sunetul și conectorul Ethernet, deci nu mai necesită conector separat.

Practic, în momentul de față se întâmpla rareori să mai avem nevoie să introducem placi suplimentare în conectorii de extensie, deveniți între timp PCI express. Cel mult plăcile video se mai adaugă uneori, dar acestea deja au conector separat, deci standardizarea conectorilor nu prea mai e un avantaj competitiv așa grozav.  Funcțiile lor au fost preluate în mare măsură de interfețele USB, care, deși acum sunt patru, șase sau opt, tot nu sunt destule.

Sistemele de operare, fie că vorbim de Linux, fie că vorbim de Windows, nu mai folosesc de mult întreruperile BIOS. BIOS-ul însuși este în curs de a fi înlocuit cu UEFI.

De fapt în multe echipamente nici nu mai poți adăuga plăci de extensie, deși conectorii există: fie carcasele sunt prea mici, fie designul :înghesuit” nu permite.

Nu mai vorbesc de categoria notebook-urilor, la care ruptura s-a produs de mult, din motive de miniaturizare. De fapt, moștenirea conectorilor masivi de extensie , împreună cu standardizarea dimensiunilor placilor de bază sunt un obstacol în calea miniaturizării: în ciuda tuturor evoluțiilor tehnologice, PC-ul de azi e la fel ca acum douazeci de ani, o cutie mare și pătrată care ne ocupă biroul.

N-a mai rămas, s-ar zice, mare lucru din zestrea inițială a PC-urilor. O cutie mare și goală în cea mai mare parte. Nu e deci de mirare că Raspberry Pi a vândut doua milioane de plăci fără sursă și fără carcasă. Are cam zece centimetri pe cinci, se alimentează de la un încărcător de telefon și aș fi putut scrie pe el acest text la fel de bine ca pe laptopul pe care lucrez de obicei. Trebuie să recunoaștem că sună tentant, chiar dacă modelul de care vorbim e ceva cam slab. Însă e doar începutul, vorbim de un model care costă la noi sub 200 de lei cu taxe cu tot.  Un model doar un pic mai puternic ar putea fi un desktop rezonabil pentru foarte mulți angajați, cei care folosesc doar aplicații de tip office de exemplu.

Bineînțeles că nu voi face nici de data asta profeții. Dar aș zice că David a aruncat deja mânușa.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Citeva observatii:
    1. Succesul IBM-PC nu vine nici din calitate (Mac-ul era mai bun din toate pdv) ci din faptul ca a permis clonarea spre deosebire de Apple.
    2. A spune ca nu a ramas mai nimic din zestrea initiala a PC-ului este ca si cum ai spune ca in om nu a ramas mai nimic din zestrea primului mamifer sau ca in automobilele de azi nu a ramas nimic din primele automobile.. Evolutia este normala si totul pastreaza ceva din precedesori (macar la nivel de idee).
    3. Daca o firma vrea sa utilezeze Raspberry Pi (sau similare – de ex UDOO care este mai puternic din toate pdv) pentru aplicatii de tip Office o poate face dar ar fi cam ca intoarcerea la masina de scris. De fapt au existat cindva editoare de text dedicate si au disparut.
    Nu vad inlocuirea PC-ului cu un dispozitiv mai slab ca performante si, eventual, dedicat unor task-uri singulare.
    Aceste calculatoare (R Pi UDOO etc) sint perfecte pentru invatare, dezvoltare de soft (UDOO ruleaza Linux sau Android si are pe aceasi placa si un Arduino!!) sau utiizari de tip embedded (playere multimedia, servere de retea pentru home sau small office, etc.) dar nu vor inlocui PC-ul pina nu vor rula jocuri si nu se vor putea face pe ele prelucrari de fisiere foto sau video etc.

  2. „N-a mai rămas, s-ar zice, mare lucru din zestrea inițială a PC-urilor. O cutie mare și goală în cea mai mare parte.”

    Zzzzt! iMac-ul pentru „uz curent” este plin din fabrica, iar in PC-ul folosit pentru business nu mai incape nici macar un soricel… Bine, pentru „power-userii” amatori de Alienware poate e altfel ;)

    • Să nu uităm că dotarea considerată astăzi ”standard” la PC-uri nu a existat dintotdeauna. A fost o vreme când hard-disk-ul nu era în dotarea standard, erai mândru dacă aveai două unități floppy de 5″, iar discheta de 3,5″ era doar un moft nou de la Sony. Și după încă 7-8 ani, prin 1995, încă se găseau de vânzare ”kit-uri multimedia”, adică o unitate CD-ROM 2x sau 4x ( unitățile Mitsumi erau fenomenale, au rezistat până au apărut unitățile 32-40x); placă de sunet ISA (uneori cu propriul controller IDE on-board) și boxe active.

      Pentru că până atunci, PC-urile nu puteau procesa sunet, aveau doar un buzzer pe placa de bază. Și Windows-ul nu știa să citească CD-uri audio prin cablul IDE, exista un cablu analogic separat pentru asta :) . Dar tot progresul ăsta a fost posibil numai datorită arhitecturii tipice a PC-ului. La fel a fost și cu placa de rețea Ethernet, nu știa nimeni că va fi nevoie de ea permanent, la început era doar un moft costisitor. Găseai plăci Intel dual-procesor cu controller SCSI pe placa de bază, dar fără placă de rețea, alea le montai separat în sloturi :)

  3. Raspberry Pi va avea nișa lui, dar rămâne nișă. Dacă Samsung sau Apple ar fi sănătoși la cap și te-ar lăsa să rulezi orice pe telefoanele lor, n-ar fi nicio nevoie de Raspberry Pi. Din păcate, la momentul de față, dacă am nevoie să programez niște aparate auditive sau să citesc EEPROM-urile din niște cartușe sau din niște imaging unit-uri de imprimante, tot de PC am nevoie. Care poate fi și laptop, dar tot PC rămâne. Însă astea ar fi exact aplicațiile pentru Raspberry Pi și probabil că pe nișe din astea se vor impune.

    Dar dincolo de asta, ați mai avut articole în același ton și am mai avut discuții de genul: Nissan Leaf și Chevrolet Volt sunt niște jucării absolut minunate, da’ nouă chiar ne trebuie zilnic și niște Volvo FH 760, ca și niște DAF-uri XF. Că nu aprovizionăm supermarket-urile cu Nissan Leaf și nici nu Chevrolet Volt :P

  4. Cand 4 taburi de explorer, pagini web normale in 2013, nu cine stie ce pagini pline de scripturi, inghit acum singure 370 MB, Raspberry Pi vine sa ce? Cum ma poae ajuta?
    Softwareul este in urma hardware, sunt de acord. Dar nu atat de mult incat sa putem reveni la hardware de 50 euro.

    • Nu Raspberry Pi e solutia. Dar cred ca deschide drumuri pentru alte modele. Nimic nu ne impiedica sa punem un slot de RAM in plus, un procesor doar un pic mai puternic – sau poate doua – etc. Nu va mai fi un card de zece cm, ci de 20 probabil, dar va face cam tot ce trebuie sa faca.

  5. Nici o tableta si nici un note-book nu merita nici macar 20 de euro . Sint bani aruncati pe mofturi, prostii. Acelas lucru este valabil si pentru telefoanele mobile „cu jocuri” , „cu filme” si „cu internet”. Gadgeturi pentru pusti de 5-7 ani care la 8 ani se vor mira de ei insisi ca au fost atit de prosti sa piarda timpul cu asemenea .
    Orice display mai mic de 15″ e inutil , la fel orice tastatura mai mica decat formatul ergonomic consacrat. La aceste dimensiuni ale tastaturii si display-ului , deja „placa de baza” poate ramine linistit la dimensiunile 20×40 , iar avind in vedere consumul de putere electrica , oricum este nevoie de radiatoarele de caldura care au nevoie de spatiul respectiv. Exista limite fizice ale raportului dimensiune/performantza. In realitate,. nici un notebook si nici un telefon mobil nu a egalat si nici nu va egala performantele nici macar ale unui unui P3 cu XP-SP3.

    1- nu tot ce e nou e bun
    2- nu tot ce e mai mic e mai bun
    3- marimea conteaza
    4- nu modifica ce merge bine.

    Nu ai nevoie de computer si nici de internet cand te afli in avion ori in automobil, nici cand mergi te jos si nici in parc. Nici la cofetarie nici la carciuma. Decat numai daca esti manelist sau telenovelista.

    • In avion poate ca nu am nevoie (ce sa fac in 2 ore?) dar cand circul cu trenul mi s-a intamplat de FOARTE multe ori sa plec de acasa cu lucrari neterminate (cu care trebuia sa fiu prezenta la destinatie, care putea f. bine sa fie Copenhaga, Bruxelles sau Toulouse) sau cu observatii si modificari de facut pe lucrarile altora, ori cu rapoarte tot neterminate care, la intoarcerea in tzara trebuiau sa fie doar listate si expediate urgent!

  6. RaspberryPi+OpenELEC+NAS poate reprezenta o alternativă mult mai avantajoasă la mediaplayerele ce se vînd azi cu sisteme Android rudimentare.

    • Așa o fi, dar problema lor în exploatare rămâne aceeași: avem nevoie de un monitor de minim 15″ pe birou, exact cum spunea cineva mai sus (19″ widescreen, aș spune eu. Un widescreen de 19” are cam aceeași înălțime cu unul de 15” în format 5:4).

      Mai avem nevoie și de o tastatură standard, dacă vrem o minimă productivitate, așa că dimensiunile fizice vor fi date de monitor și de tastatură. Unitatea centrală putem să o lipim și pe spatele monitorului (există de mulți ani sisteme all-in-one) dar asta nu va modifica dimensiunile respectivului monitor. Televizoarele LCD de 19″ cu unități optice integrate există și ele, deci nu mai avem nevoie de nimic în plus pentru un PC, dar ecranul și tastatură rămân exact la fel de mari, iar asta are legătură cu anatomia ființei umane, nu cu posibilitățile tehnologice.

      În timp, va exista probabil o asemenea tendință de miniaturizare a PC-ului, probabil peste 20 de ani va fi ridicol să mai avem în birouri unități centrale, așa cum astăzi e ridicol să mai avem monitoare CRT. Însă în viitor e totuși posibil să apară noi plăci de extensie, chiar dacă acum dotarea standard a PC-ului pare să fi ajuns la maturitate. E greu de estimat ce componentă va cunoaște o asemenea răspândire, având astăzi sunetul și rețeaua Ethernet integrate pe placa de bază, dar nu imposibil.

      • Pentru „colaje” de lucrari sau de diverse parti din lucrari, rectificari, mici adaugiri, corecturi, modificari diverse, sunt FOARTE bune notebook-urile, chiar cu tastatura si monitorul acela mic.
        Daca mai ai si un HDD extern („replica” compului de acasa, cu fisierele de lucru si restul de materiale) totul merge cat se poate de bine ;)

  7. E o unitate portabile destul de buna pentru cei ce vor sa invete sa utilizeze terminalul sau pentru cei care vor sa dezvolte un simplu proiect in electronica comandat prin simple linii de cod . In cateva cuvinte, o jucarie de invatat ce poate oricand fi transformata intr-un sistem complex .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Badici
Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro