Stimate domnule Adrian Curaj,
În prima scrisoare deschisă pe care v-am adresat-o, v-am semnalat două vicii, de procedură și deontologice, prezente în evaluările a șapte proiecte participante la competițiile TE și PD organizate de UEFISCDI. Cele șapte proiecte au avut, toate, un evaluator comun. Am putut detemina acest fapt în urma identificării unei fraze, una și aceeași, reproduse în rapoartele de evaluare a tuturor celor șapte proiecte. Acest evaluator comun este responsabil de cele două vicii semnalate. Ele constau în (1) nejustificarea depunctării proiectelor și (2) asumarea de către evaluator a unor arii de competență neverosimil de largi.
Nu am primit un răspuns, potrivit uzanțelor, la scrisoarea deschisă. Am reușit însă să identificăm pe pagina de internet a UEFISCDI un document cu titlul Precizări privind informațiile apărute în spațiul public. Acest document poate fi văzut ca întâmpinare la denunțul din scrisoarea deschisă. Din păcate, același document nu poate fi văzut și ca soluționare a problemelor semnalate în scrisoarea deschisă. Motivele acestei imposibilități sunt detaliate în cele ce urmează. Rezumăm Precizările, organizate în jurul a trei puncte, și venim, la rândul nostru, cu trei întâmpinări:
1. Precizare făcută de UEFISCDI: Comentariul din fraza pe care evaluatorul denunțat o reproduce întocmai în toate cele șapte rapoarte de evaluare întocmite, utilizând comenzile copy și paste, este ‘fair.’ Mai mult decât atât, comentariul este și ‘pozitiv.’ În consecință, UEFISCDI întreabă retoric și condescendent: ‘Era vreo diferență dacă [evaluatorul] păstra ideea și folose alte cuvinte?’
Întâmpinare: Precizarea făcută de UEFISCDI este fără rost. În scrisoarea deschisă, semnalarea reproducerii întocmai a frazei în cauză avea rolul exclusiv de a proba că toate cele șapte proiecte de cercetare au avut un evaluator comun. Semnatarii nu au sugerat defel că viciile denunțate ar consta în utilizarea de către evaluator a comenzilor copy și paste. Nu, viciile constau, cum am menționat, în (1) nejustificarea depunctării proiectelor și (2) asumarea de către evaluator a unor arii de competență neverosimil de largi.
2. Precizare făcută de UEFISCDI: ‘Semnatarii articolului [adică ai scrisorii deschise publicate pe platforma Contributors] nu fac referire la criteriile de evaluare care determină punctajul acordat unui proiect (expertiza științifică a directorului de proiect și calitatea temei de cercetare propusă).’
Întâmpinare: Această a doua precizare a UEFISCDI, la fel ca prima, este fără rost. Semnatarii scrisorii deschise, într-adevăr, nu fac referire la criteriile de evaluare care determină punctajul, ci la procedura de evaluare care determină punctajul. Deoarece primul viciu semnalat, prezent în toate cele șapte rapoarte de evaluare, nu ține de criteriile de evaluare, ci de procedura de evaluare. El constă, strict, în nejustificarea depunctării proiectelor. Potrivit pachetelor de informații corespunzătoare competițiilor organizate de UEFISCDI (Pachet informații PD, p. 7, 20; Pachet informații TE, p. 7, 22), justificarea depunctării proiectelor este obligatorie. Iar această prevedere procedurală este cât se poate de firească. Ea asigură coerența desfășurării competițiilor organizate de UEFISCDI. În absența unei justificări a depunctărilor, candidații nu ar avea posibilitatea de a își apăra proiectele în etapa în care, potrivit pachetelor de informații (Pachet informații PD, p. 7; Pachet informații TE, p. 7), pot veni cu un punct de vedere legat de evaluare.
3. Precizare făcută UEFISCDI: Există trei arii tematice în care candidații își pot încadra proiectele de cercetare, una principală și două secundare. ‘Dacă proiectul este încadrat în mai multe arii tematice, se alocă câte un evaluator pentru fiecare dintre ele.’ Proiectele depuse de cei șapte candidați au în comun doua categorii de arii tematice, SH5_9 (metafizică, antropologie filosofică, estetică) și SH5_10 (etică, filosofie socială, filosofie politică). Evaluatorul denunțat în scrisoarea deschisă este expert în toate aceste domenii.
Întâmpinare: Ultima precizare a UEFISCDI nu face decît să întărească prezența celui de-al doilea viciu semnalat în scrisoarea deschisă. Acest viciu constă, cum am spus deja, în asumarea de către evaluatorul denunțat a unor arii de competență neverosimil de largi. Poate cineva să fie expert ‘recunoscut internațional’ în metafizică, antropologie filosofică, estetică, etică, filosofie socială și filosofie politică? Mai mult, această expertiză, în toate cele șase domenii sistematice ale filosofiei, poate fi probată de cineva, simultan, cu privire la contemporaneitate, Evul Mediu și antichitate? Este evaluatorul la competițiile PD și TE, denunțat în scrisoarea noastră deschisă, un astfel de expert recunoscut internațional? Dacă nu, prin asumarea evaluării celor șapte proiecte, el încalcă prevederile din pachetele de informații (Pachet informații PD, p. 6; Pachet informații TE, p. 7). Expertul nu este ‘fair,’ iar evaluările sale sunt, prin urmare, viciate.
În răspunsul la o scrisoare deschisă din 2017, domnule Adrian Curaj, precizați că ‘UEFISCDI manifestă toleranță zero față de orice abatere de la normele şi uzanţele deontologiei academice.’ Vă rugăm să nu vă abateți de la acest crez și să acordați atenția cuvenită conținutului scrisorilor noastre.
Cu încredere,
Elena Băltuță – candidat competiție TE
Alexandru Dragomir – candidat competiție PD
Iovan Drehe – candidat competiție TE
Toni Gibea – candidat competiție PD
Emilian Mihailov – candidat competiție TE
Radu Uszkai – candidat competiție TE
Alexandru Volacu – candidat competiție PD
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
1) De ce nu sunt finantate direct cercetarile in domeniul respectiv, si fara acest simulacru de „competitie”?!
Cum s-ar putea compara 2 subiecte in domeniile din articol? Inteleg in cercetarea legata de economie, dar in estetica?! Cu ce e mai buna o propunere decat alta?
Tot felul de „criterii” fara sens, „proceduri” copiate de prin manuale din seminarii obosite, smecherii de doi bani ca sa acopere o vaca de muls pentru functionari si evaluatori.
Avem un numar restrans de cercetatori in asemenea domenii – sa le plateasca salariile si gata! Isi propun singuri temele, raporteaza si publica, le discuta in institutele lor. Nu e mai simplu si mai eficient asa?
Asa s-ar conomisi si o gramada de posturi in administratia centrala, o gramada de bani dati pe „evaluari”. Daca nu cumva chiar acesta o fi scopul pseudo-competitiei: sa dea de lucru unor bagatori de seama.
2) De unde scoate UEFISCDI atatia „experti” in domeniile respective, cand invatamantul romanesc este la pamant de 30 de ani?! Are un pom cu experti inzestrati cu tinerete vesnica? Practica spiritismul?
3) Toata tara face copy/paste, de ce nu si „expertii”? O fac probabil pentru ca nu stiu sa scrie. De unii ma indoiesc si ca ar sti sa citeasca. Cum se pot da bani pe mana unor astfel de oameni?! Adica, pentru ce a luat banii evaluatorul respectiv? Acela trebuia sa dea banii inapoi pe evaluare si pus pe lista neagra, sa nu mai evalueze vreodaa ceva. Dar exista probabil motive „in-dreptatite” pentru pastrarea si ocrotirea sa.
===
Brava natiune, halal sa-ti fie! Aruncam banii pe fereastra si apoi analizam cum am facut-o!
Un fapt este evident si anume ca in momentul de fata avem mai multi cercetatori si mai multe teme minore de cercetare decat bani pentru finantarea acestora. Se pare ca unii nu inteleg acest lucru.
Din acest motiv ne pierdem in chichite administrative.
De asemenea este evident ca finantarea cercetarii de dragul cercetarii ,practicata de-a lungul anilor,fara rezultate concrete si vizibile, atat in domeniu cercetarii aplicative cat si fundamentale nu poate sa continue la nesfarsit.
Ideea de baza ar fi finantarea serioasa a unor teme cu adevarat importante la nivel national sau ,de ce nu,international astfel incat sa nu se arunce cu bani putini in toate directiile cu rezultate invizibile !
Si da ,sunt de acord,ca si aparatul birocratic ,in tot ceea ce priveste cercetarea,minister,diverse agentii etc, trebuie reformat,modernizat,pentru a asigura o supervizare eficienta a procesului de cercetare in vederea eliminarii tolerantei la slaba performanta sau chiar inexistenta unor rezultate notabile.
In domeniul de cercetare din articol este imposibil pentru orice fiinta rationala sa evalueze 2 propuneri de cercetare.
E ca si cum ai evalua cine e mai bun: Kant sau Hegel?
Asemenea domenii nu pot fi finantate decat pe baza de salarii, nu pe baza de teme.
Sau, un compromis ar fi ca toate temele propuse sa fie finantate.
Aveti partial dreptate in ceea ce afirmati: nu exista bani pentru orice fel de tema de cercetare propusa de oricine. Dar asta este valabil in toate tarile, chiar si cele bogate, nu numai in Romania.
Solutia este undeva la mijloc. Nu se poate finanta la nesfarsit domenii fara nici o relevanta internationala, cu asa zisi cercetatori care publica mult si prost in reviste slabe si mediocre. Sunt oameni din sistemul universitar incapabili sa faca macar diferenta intre ce inseamna a publica o carte la o editura intr-o colectie-serie universitara consacrata, cu editori care sunt nume mari ale domeniului respectiv, si a publica la aceeasi editura contra cost o carte in care asa zisii „editori universitari” sunt niste colegi sau chiar persoana in cauza! E pur si simplu de tot rasul si din pacate CV-urile universitare romanesti sunt pline de asemenea „mari” autori.
In finantarea cercetarii este pur si simplu vorba de competenta si valoare contra mediocritate si fentat sistemul, cum spuneam, cu publicatii aiurea. Dar asta nu are legatura cu cercetare aplicata vs cercetare fundamentala.
Ar fi totusi stupid sa nu se mai finanteze un domeniu pe motiv ca nu exista aplicatii ( imediate sau nu). Toate domeniile sunt importante, dar este adevarat ca o alegere trebuie facuta si criteriile trebuie sa fie, repet, competenta si valoarea recunoscuta .
Daca ati avea de ales intre o tema de cercetare despre Hegel si una despre Kant, pe care ati alege-o? Incercati sa imaginati criterii de departajare si apoi aplicati-le.
Care dintre cele 2 teme (Kant sau Hegel) este mai „valoroasa”?
===
Solutia este una foarte simpla – si a mai fost practicata: angajezi un numar de cercetatori (restrans) si aprobi toate temele propuse de acestia.
Dar asemenea lucruri se pot face numai daca piata muncii e flexibila. In Romania nu este.
Concurenta de pe piata muncii + diversitatea ocupatiilor si afacerilor = dezvoltare.
Tot incercam sa inlocuim aceste 2 conditii (concurenta si diversitate) cu proceduri de birou, apoi ne miram ca nu dau rezultate sau ca sunt incorecte.
===
Concurenta de pe piata muncii nu poate fi inlocuite cu pseudo-competitii intre Hegel si Kant.
Concurenta de pe piata muncii nu este acelasi lucru cu competitia dintre candidati. Si in comunism exista competitie (examene etc.). Dar nu si concurenta pe piata muncii.
In cazul cercetarii din domeniul discutat suntem in plin comunism: cetatenii (=cercetatorii) „competitioneaza” intre ei, dar nu exista piata muncii.
„Daca ati avea de ales intre o tema de cercetare despre Hegel si una despre Kant, pe care ati alege-o? Incercati sa imaginati criterii de departajare si apoi aplicati-le.”
Dedalus, dv nu cunoasteti acest subiect( ma refer la cercetare in general) dar va incapatanati sa va dati cu parerea ( si nu este prima oara).
Trebuie sa stiti ca nu se compara doar doua subiecte, ci doua proiecte. Iar un proiect nu inseamna un subiect, oricat de interesant ar fi acesta. Cel care propune subiectul trebuie sa demonstreze ca este capabil sa-l finalizeze, ca il cunoaste bine, are o experienta in domeniu.
Candidatul-purtator de proiect trebuie sa arate ca este capabil sa aduca ceva nou in subiectul ales, cei care fac parte din proiect deasemenea.
Asta inseamna CV serios ( publicatii, experienta profesionala, rezultatele altor proiecte daca este cazul etc), explicatii clare despre cum intentioneaza sa abordeze subiectul. In orice caz, cu anumite diferente de la un domeniu la altul, candidatul si partenerii din proiect trebuie sa convinga ca subiectul nu e ales la intamplare, ca stiu exact despre ce este vorba, au capacitatile necesare sa-l duca la capat.
Daca s-ar evalua un proiect numai dupa subiect, atunci fiecare candidat ar alege un subiect super-interesant si dificil si s-ar bate cu pumnul in piept ca face si drege, fara sa aduca nici un argument.
Bun. Trec peste observatiile la persoana – le iau drept un compliment deoarece din ele rezuta ca nu aveti argumente.
Mi-ati scris o lista de generalitati, care se pot aplica si la cercetare si la cultivatorii de rosii.
Intrebarea mea era referitoare la 2 propuneri din domeniul in discutie. O repet: cum faceti, cum decideti ca o propunere ia 2 puncte si alte 3, in asa fel incat notarea sa fie obiectiva?
Subliniez- sa fie obiectiva.
===
Nu mi-ati raspuns la intrebare: care sunt criteriile dupa care evaluati cele 2 propuneri – una despre Kant si una despre Hegel?
„Cel care propune subiectul trebuie sa demonstreze ca este capabil sa-l finalizeze, ca il cunoaste bine, are o experienta in domeniu.”
Ok, cum demonstreaza acest lucru? Cum poate cineva sa demonsreze ca va finaliza o lucrare despre Kant?
In ce domeniu ar trebui sa aiba experienta? Cum compari experienta a 2 persoane in filosofie? Si dupa ce o compari, cum o legi de tema propusa?
„Candidatul-purtator de proiect trebuie sa arate ca este capabil sa aduca ceva nou in subiectul ales, cei care fac parte din proiect deasemenea.”
OK, cum arata? Scrie despre ce vrea sa cerceteze? OK, dar cum compari propunerea espre Hegel cu propunerea despre Kant? Cum faci a fie obiectiva aceasta comparatie? Rog un raspuns concret.
Cat ar trebui sa cantareasca experienta personala a propunatorului?
Care este mai „valoros”:cel care are mai multe lucrari dar in reviste cotate mai putin, sau cel care are mai putine, dar in reviste mai bine cotate?
Cum evaluati- as dori un raspuns concret, daca se poate si cu argumente.
Daca imi veti vorbi despre „grile” – va voi trimite la multimea de observatii critice asupra acestora, observatii care dateaza de decenii. Daca metoda e asa de buna, cum se face ca e intens criticata? Inclusiv pe Contributors.
Va provoc sa scrieti aici o astfel de grila si veti vedea cate observatii critice veti lua.
Nu am vorbit despre compararea subiectelor, ci despre compararea „proiectelor” de cercetare.
Aratati-mi practic cum comparati doua propuneri in acest domeniu.
===
Tocmai in aceasta incapatanare in a evalua ce nu se poate evalua consta problema cercetarii in aceste domenii fara aplicare economica.
Si sursa irosirii unor sume semnificative.
Cum de mai e tinut Curaj, care n-a vrut sa-i retraga titlul lui Ponta, la oala cu bani? Golanul asta trebuia scos de mult din MEN. Un inginer fara contributii reale, pus sa aplice criteriile stiintelor exacte la „umanioare”! Penibil!
Cu legislatie din 2002 si 2004 in domeniul cercetarii si statutul cercetatorului peticita cu o serie de HG si OUG, alte ordine nu vom avea nimic de castigat. Totul trebuie schimbat si reformat din temelie, modernizat. Cat despre toate observatiile facute de multi cercetatori interni si din diaspora, din ultimii ani, la noi se aplica vorba, cainii latra si ursul merge cum ii convine.
Cu mult curaj mă adresez domnului Curaj:
Stimate domnule, condescendență o să existe atunci când o să dovediți că o meritați. Până atunci este insolență și aroganță.
Și, așa cum arată lucrurile (și) în acest domeniu vă depășiți competența și bunul simț. Iar dacă Precizările nu reprezintă punctul dumneavoastră de vedere oficial, vă solicit să îl eliminați de pe site și să răspundeți așa cum se cuvine Scrisorilor deschise. Adică legal și smerit. Și prompt.
Un cetățean plătitor de impozite și taxe din care vă infruptați fără condescendența cuvenită.
Pe de o parte, expertul-evaluator este strain, adica neroman. Imi aduc aminte ca expertii straini erau vazuti ca solutie salvatoare la problema evaluarilor prost facute in cadrul competitiilor organizate de UEFISCDI. Acum nu mai sunt ei solutia? Ce este, de fapt, in neregula in maniera in care se desfasoara, in genere, aceste evaluari? Care e problema structurala? Pe de alta parte, de atata timp aceste competitii organizate de UEFISCDI sunt atat de controversate. Ma gandesc ca aproape toti cercetatorii participanti au observat nereguli. Mai mici sau mai mari. De ce, atunci, nu exista mai multa solidaritate intre ei?
Totusi, care este sensul spalarii rufelor in public?
Cu ce ar putea contribui comentatorii la rezolvarea unor chestiuni care tin de bucataria evaluarii propunerilor de cercetare?
Daca am vorbi despe relevanta cazurilor prezentate pentru o politica a cercetarii stiintifice, as putea intelege.
Dar asa cum apare dezbaterea, mie imi face impresia unei aprige batalii pe banii publici, nicidecum a unei incercari de a spala onoarea sectorului sau de a obtine o evaluare cat mai corecta.
Desigur, nici evaluarea nu pare „dincolo de orice dubiu”. Dar pentru a se exprima cineva asupra celor semnalate ar trebui sa aiba access la intregul dosar si sa citeasca toate opiniile pro si contra.
Si pe deasupra, ar trebui sa mai fie si expert in domeniul respectiv (cum mi s-a atras si mie atentia). Pai atunci de ce mai puneti in dezbatere publica asemenea subiecte? Ca sa le discute cei 3 specialisti in domeniu sub pseudonim in loc sa le discute la o cafea?!
===
Inteleg ca atat propunatorii refuzati cat si evaluatorii isi apara punctele de vedere. Dar cum isi poate cineva expune o parere asupra celor semnalate, cand nu are nici timp si nici capacitatea de a se informa in detaliu?
Nu ar fi mai simplu sa se ceara derularea unor consultari reale si intense cu privire la procedurile in cauza? Nu ar fi mai usor pentru toata lumea ca toate aceste chestiuni sa fie discutate pana la greata in interiorul mecanismului de finantare?
Daca m-as lua dupa toate cele semnalate pe aici, concluzia simpla ar fi ca fondurile sa fie taiate la 10% din ce e acum. So probabil chiar asta e solutia.
Pentru cei care nu lucreaza in acest domeniu, nu au scris si depus proiecte de cercetare a si da cu parerea este un lucru care nu ne aduce nimic pozitiv si nici nu arata decenta. Un proiect de cercetare aplicata nu trateaza un subiect ci o tema care poate include mai multe subiecte. Necunoscatorii in detaliu ar trebui sa se abtina de la comentarii. Cercetarea din Ro are multe bile negre dar doar in timp decidentii politici vor intelege ca este nevoie de o reforma adevarata. Nu taierea de fonduri ar fi singura solutie cum o propune obsesiv un repondent. Aceasta platforma Contributors trateaza multe probleme actuale si cei care dau un raspins ar trebui sa cunoasca f.bine domeniul. Poate cu picatura chinezeasca de astfel de critici aduse de autorii articolelor si ministerul care citeste asemenea analize sa mai schimbe ceva in timp. Nu ma astept la miracole dar macar la alte metode si instrumente de lucru in cercetare.
Va propun sa ridicati o platforma, simpla la adresa UEFISCDI-transparent.ro (domeniul inca este liber), prin care sa puneti la dispozitia utilizatorilor sa-si urce comentariile si punctajul de la propriul proiect. Cumva, se va opri acest copy-paste ajuns la nivel de review/experti.