marți, ianuarie 26, 2021

… rationalitatea morii de vant. In alegeri.

… haideti sa presupunem, de dragul argumentului, ca Iohannis n-are nici o sansa in aceste alegeri, ca sondajele reflecta realitatea de astazi pana duminica viitoare si va pierde cu zece procente in fata lui Ponta. Pariez ca nu va fi asa, dar sa presupunem. Argumentele sunt precum copiii si cainii – suntem gata sa sacrificam orice pentru un argument, un copil sau un caine.

Acceptam, asadar, premisa ca Iohannis e sortit infrangerii umilitoare, Ponta e sortit victoriei zdrobitoare.

Pentru orice om „normal”, un asemenea argument ar fi depresant. Pleacand de la aceasta premisa, omul „normal” s-ar da cu tzacalia de toti peretii, si-ar smulge parul din cap, s.a.m.d.. Plecand de la aceasta premisa, omul „normal” ar sta, rational, acasa si si-ar bea mintile in spirit mioritic si-n cel al Povestei Prostiei, in care drobul de sare urmeaza sa cada peste copil, copilul moare, ce ne facem, fetelor? (Pardon, e din Toparceanu.)

Exista, insa, o alternativa – una rationala in nebunia ei. Alternativa Don Quijote (Quixote, pentru inamoratii anglofili). Pentru necunoscatori, titlul e „Ingeniosul gentleman Don Quijote de la Mancha” iar cartea e considerata de catre majoritatea criticilor literari nu doar primul roman, ci si primul roman post-modern (cartea e gasita de catre un altul. gata scrisa, si „reprodusa doar” de catre Cervantes). E totodata cartea care, luand aparent in deradere literatura „cavalereasca”, a salvat-o de la uitare. Ingenios. Fara cavalerul nebun nu mai stiam nimic despre aia frumosi si destepti si „normali” (in treacat fie spus, Lancelot du Lac vi se pare normal? Sau Percival?). De Don Quijote rad toti, numai el nu rade de nimeni. El ii ia pe toti in serios. Cu alte cuvinte, e singurul normal in intreg romanul din romanul ca o matriosa. Si moare de-abia cand (re)devine normal, fara ghilimele. Ingenios. Cine are urechi de auzit, sa auda.

Se prea poate ca lupta cu Ponta si PSD-ul sa fie o lupta cu morile de vant. Si? Tocmai asta o face mai excitanta.

Se prea poate ca jocurile sa fie deja facute. Dar asa a crezut si Goliat. David a fost de alta parere. El n-avea muschi. Avea prastie. Ingenios. Nici Iohannis n-are doctorat, ca Ponta. Da’ are prastie. Are pietrica mica, aia de rastoarna carul mare. De aia trebuie sa mearga la dezbateri – oriunde, oricand, cu price moderator. Ca degeaba ai prastie. Daca nu apuci s-o folosesti cand trebuie, ramai la pascut oile. Asta l-a facut pe David din cioban, rege. A stiut ca are o prastie – si n-a stiut ca e imposibil sa-l bati pe Goliat. Ingenios.

David, ca si Don Quijote, ca si Hristos, daca vreti, au fost rationali tocmai pentru ca au incetat sa mai fie rationali.

Vine o vreme cand e rational sa nu mai fi rational.Ingenios.

Vine o vreme cand e rational s-o dai in spuma marilor de rationalitate cuminte, asezata. Daca va uitati inapoi, asa s-a schimbat istoria. Pardon, asa – si numai asa – s-a scris istoria. De catre oameni care n-au stiu ca asta e imposibil.

Inutil sa mai spun, asta e valabil si pentru noi, alegatorii. Pe langa inevitabliul Sancho Panza, exista, bine ascuns in fiecare dintre noi, un mic Don Quijote, facandu-si ochii roata dupa o moara de vant, sa se lupte cu ea.

Nu mai cautati. Ati gasit-o. Woosh!

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Da, dar nu chiar oriunde ci aproape oriunde caci nu poate legitima prin prezenta cele doua oficine care sunt mai degraba agenturi ale ocupantului intern si al celui posibl extern,
    . dar sa refuze exact cu aceste argumente si cat mai bine auzite.

    • Dle Johannnis, puteti merge oriunde sa va intalniti cu Ponta dar nu la sediile partidelor PSD et co sau ACL et co si nici la telviziunile de partid A3 sau orce antena si nici Romania TV . Caci sunt de partid aceste TVuri fara nici-o indoiala.

  2. Şi dacă nu are nicio praştie? şi dacă nu visează nimic? şi dacă e la fel ca noi, un biet nebun?
    De va câştiga Goliat, ştim de pe acum – ne va pune piciorul pe grumaz, până vom fierbe, ne va uni atât de tare încât ne va dezumaniza; dacă nu, vă întreb: chiar credeţi că e David?

  3. „Inutil sa mai spun, asta e valabil si pentru noi, alegatorii. Pe langa inevitabliul Sancho Panza, exista, bine ascuns in fiecare dintre noi, un mic Don Quijote, facandu-si ochii roata dupa o moara de vant, sa se lupte cu ea.”

    Admirabila perspectiva! Si introspectie! Si extraspectie! V-as vota cu doo maini. Pe Iohannis cu stampila.

  4. Perfect de acord!
    Cu tot respectul pentru solemnitatea si importanta momentului istoric, si eu as sugera sa „rationalizam” mai putin, ca, de 25 de ani ne tot concentram si ne incruntam si…iata unde am ajuns!
    Nu stim ce va fi in Ro cu KI presedinte? Adevarat, dar avem o idee despre ce va fi cu VP!
    Deci, nu mai avem nevoie sa aprofundam tema, putem sa ne oferim o pauza de o saptamana, dupa care, duminica viitoare, sa aratam lumii ca „imposibil” nu este un cuvant romanesc!

    • Octavian Paler spunea ca „Pentru mine, moartea este doar hotarul unde încetează să mai existe „mâine”. Numai până acolo poţi să iubeşti, să visezi, să regreţi. Brusc, tot ce n-ai făcut va rămâne pentru totdeauna nefăcut.
      Îmi dau seama că a contempla continuu „nimicul” care va ridiculiza, necruţător, toate ambiţiile şi vanităţile nu e deloc o probă de inteligenţă. Ar însemna să prelungim în absurd gestul acelui papă care dădea foc, seara, unor câlţi pentru a privi cum se duce viaţa. Important e să nu iroseşti „posibilul” înainte ca misterul hidos al morţii să te înghită şi pe tine.”

      Da, sa aratam lumii, duminica viitoare, ca este posibila alungarea tuturor sobolanilor rosii aducatori de moarte, pt ca un om, mai spune Paler, trebuie sa traiasca in spiritul unor valori ce sprijină viaţa, ca adevarul, cinstea, bunatatea si nu dupa cum ne indeamna sobolanii rosii, in minciuna, ura, lupta de clasa, care sunt opusul vietii.

  5. „Inutil sa mai spun, asta e valabil si pentru noi, alegatorii. Pe langa inevitabliul Sancho Panza, exista, bine ascuns in fiecare dintre noi, un mic Don Quijote, facandu-si ochii roata dupa o moara de vant, sa se lupte cu ea.”

    Frumos.

    Merg in boxa sa scot lancea cea ruginita, nici nu stiu de cat timp zace acolo.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Democrația este pentru zei. Nu trebuie să ne surprindă faptul că oamenii nu o pot menține

„De ce eșuează democrațiile?” Am auzit această întrebare de multe ori în ultimii ani, în cărți, în paginile de...

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

O variantă modernă a poveștii cu vulpea bearcă: „Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite a calculat că mai avem circa 60 de...

Dacă ați fi participat în iulie 2015 la lucrările Conferinței dedicate Anului Internațional al Solurilor, desfășurate în Colorado sub auspiciile Organizației pentru...

Parada dascălilor

Prin 2004 – 2005 mergeam mult pe munte cu un amic care se credea foarte deștept. Poate și era; poate. Eu tot...

Radiografia dezastrului industriei energetice românești în 10 ani

Cifrele nu mint, sunt luate din site-ul Transelectrica și puse în tabele și grafice pentru a trage concluziile. Am extras datele SEN...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.