vineri, martie 29, 2024

Războaie hibride în jurul României. Și armele lor secrete

Tot mai multe focare de război hibrid se apropie de România.

Coincidența acestora, precum și posibilele consecințe negative pe termen lung asupra României, ar trebui să îngrijoreze autoritățile de la București și să consolideze relațiile lor inter-instituționale, în detrimentul unor interese egoiste de agendă, care generează periodic (și reciproc) retorici și acțiuni publice reprobabile, cu efecte devastatoare în planul accentuării liniilor de divizare internă.

1. Unul dintre războaiele hibride aflate în fază de testare, discutat și problematizat îndelung în cercurile de experți (foarte probabil și în cercurile de decizie) din România, privește posibila cooperare dintre Moscova și Budapesta pe teme ce țin de limitarea potențialului geopolitic al Bucureștiului.

Moscova și Budapesta par a manifesta aptitudini deosebite pentru dezvoltarea unui dialog bilateral plenar și pentru colaborări exponențiale în domenii de interes strategic. Doctrinar, Rusia și Ungaria își redescoperă afilieri similare sau comune pe linia iliberalismului anti-european.

Mă voi folosi în acest sens, aici, de temerile și percepțiile Ucrainei (similare celor care se discută la București) privind modelul de război hibrid ruso-maghiar pe care Kievul îl vede ca fiind în fază de construcție în laboratoarele comune ale Budapestei și Moscovei (Kievul apreciază, pe baza unei logici similare, că acest model amenință în mod direct statalitatea Ucrainei în partea sa de vest).

În cadrul unui interviu acordat recent unui post național de radio, ministrul ucrainean de externe Pavel Klimkin a declarat fără echivoc că Transcarpatia reprezintă o regiune riscantă din punctul de vedere al influenței hibride în regiune a unor țări vecine.

Deocamdată, faza activă a acestui posibil război hibrid o reprezintă episodul scandalului diplomatic privind acordarea cetățeniei ungare, de către Budapesta, etnicilor maghiari din regiunea Transcarpatia.

Recent, un material video realizat cu o cameră ascunsă în interiorul Consulatului General al Ungariei de la Beregovo (regiunea Transcarpatia, Ucraina – în nordul Maramureșului istoric, în vecinătatea imediată a României, regiune în care locuiesc compact o minoritate maghiară semnificativă și o minoritate românească de cca 35.000 persoane) a declanșat noi retorici agresive în dialogul dintre Budapesta și Kiev, dialog tulburat încă din septembrie 2017 de reacția hard a Ungariei la Legea-cadru privind învățământul în Ucraina, adoptată de Rada Supremă de la Kiev în septembrie 2017 (al cărei articol 7 elimină gradual posibilitatea predării în limbile minorităților naționale).

Kievul solicită ritos Budapestei retragerea consulului general al Ungariei de la Beregovo, ameninând cu retragerea acreditării acestuia (chiar expulzarea sa) și apreciind că acordarea cetățeniei ungare etnicilor maghiari din Ucraina lezează/amenință securitatea națională a Ucrainei.

Ministrul ucrainean de externe a declarat că în curând consulului general al Ungariei la Beregovo i se va retrage acreditarea, iar acesta va părăsi teritoriul Ucrainei. În oglindă, Budapesta promite măsuri similare în cazul în care Kievul decide să-l expulzeze pe consulul ungar în oraşul Beregovo – a anunțat ministrul de externe al Ungariei, Péter Szijjártó, înainte de a pleca la reuniunea Adunării Generale a ONU de la New York.

În presa ucraineană au apărut deja liste cu cetățenii Ucrainei care dețin dublă cetățenie (ucraineano-ungară), inclusiv funcționari din administrațiile locale (Consiliile locale Vinograd și Beregovo, vice-primarul orașului Ciop etc.). Ministerul ucrainean de externe a solicitat înăsprirea legii privind cetățenia și retragerea de la post a diplomatului maghiar. Potrivit ministrului de externe al Ucrainei, Pavel Klimkin, Ungaria se apropie de linia roșie prin politica de acordare a cetățeniei în regiunea Transcarpatia; prin astfel de politici se realizează încălcarea legislației naționale ucrainene și manipularea cetățenilor noștri.

Oficialul ucrainean a menționat, în context, și alte teme sensibile ale relației, printre care modul în care este finanțată de către Budapesta minoritatea ungară din Transcarpatia. Conform ministrului ucrainean, cca 22.000 de etnici maghiari din regiune (dintr-un total de cca 100-110.000 de persoane, conform statisticilor ucrainene; statisticile ungare operează cu alte date, mai generoase) au primit în 2017 sprijin financiar de la Budapesta, iar autoritățile ucrainene analizează modalitățile prin care a fost acordat acest sprijin. Dialogul ungaro-ucrainean se află, de peste un an, la cote ridicate de tensiune. Ungaria a blocat desfășurarea lucrărilor Comisiei comune NATO-Ucraina și a precizat că va bloca în mod sistemic apropierea Kievului de NATO și UE. Recent, Budapesta a înființat o nouă poziție în Cabinetul de Miniștri, un așa-numit ministru împuternicit pentru Transcarpatia.

Ministrul ucrainean de externe a promis că va discuta în SUA (la 26 septembrie a.c.), cu omologul său maghiar, tema cetățeniei ungare, precum și celelalte teme sensibile din relația bilaterală (notă: cei doi oficiali vor participa în SUA la lucrările Adunării Generale a ONU).

Potrivit oficialilor Serviciului de Securitate al Ucrainei / SBU, Serviciul a prezentat în mod repetat și public tendințele de acordare a cetățeniei ungare în Ucraina, însă legislația ucraineană nu prevede în acest moment răspundere penală concretă pentru deținerea dublei cetățenii. În context, secretarul de presă al SBU, Elena Gitlianskaia, a declarat că singurul lucru pe care îl putem face este nepermiterea accesului acestor persoane la secrete de stat.

Reacția Ungariei: Guvernul Ungariei a condamnat ferm încercările de intimidare a etnicilor maghiari din Transcarpatia. Ministrul ungar al afacerilor externe și comerțului, Péter Szijjártó, a declarat că Guvernul Ungariei nu va permite administrației ucrainene să înrăutățească și mai mult situația maghiarilor din Transcarpatia și condamnă în cei mai duri termeni posibili tentativele de intimidare a acestora. Materialul video reprezintă un act neprietenesc și riscant care va fi exploatat de către cercurile politice ucrainene în campaniile electorale din perioada următoare. Foarte probabil, a adăugat ministrul, înregistrarea a fost făcută la ordin (notă: presa ungară sugerează că înregistrarea a fost realizată de către Serviciul de Securitate al Ucrainei / SBU). Ucraina trebuie să își respecte obligațiile sale internaționale, trebuie să accepte faptul că 150.000 de etnici maghiari au încă drepturi acolo, chiar dacă Ucraina încercă să le amenințe serios. Ungaria va continua să monitorizeze evoluțiile din Ucraina; este posibil ca viitoarele măsuri să încetinească și mai mult integrarea Ucrainei în Europa.

Notă: Declarații de acest gen nu sunt promovate de diplomația Bucureștiului, care continuă să manifeste reacții soft, chiar dacă efectele nocive ale Legii ucrainene a educației se văd deja: sunt destituiți directori de școli cu predare în limba română, se închid grădinițe și școli (d.e. grădinița Ghiocel din Costiceni) etc.

Ministrul ungar de externe a declarat că prin măsuri de acest gen Kievul întreține și amplifică tensiunile bilaterale; dubla cetățenie este o practică obișnuită în UE, iar măsurile adoptate de Ucraina împotriva dublei cetățenii probează neseriozitatea relațiilor Kievului privind integrarea europeană și aderarea la NATO.

Potrivit presei ucrainene, în Cehia sunt promovate din ce în ce mai intens inițiative privind simplificarea acordării cetățeniei acestei țări cetățenilor ucraineni de etnie cehă, iar România permite, potrivit Legii 21/1991, redobândirea cetățeniei române de către foștii cetățeni români (sau urmașii direcți ai acestora) care au pierdut cetățenia română fără voia lor sau din motive neimputabile acestora (prioritar, subiecții acestei legi sunt foștii cetățeni români din provinciile istorice pierdute de Statul Român în al doilea război mondial și, respectiv, urmașii/descendenții direcți ai acestora).

Este, totodată, util de menționat, în context, că subiectul redobândirii cetățeniei române, conform prevederilor Legii 21/1991, de către cetățeni ucraineni, urmași direcți ai cetățenilor români cărora URSS le-a retras fără voia acestora cetățenia română (primită de aceștia la naștere sau dobândită după unirile din 1918), a generat în dese rânduri îngrijorări și reacții la Kiev, precum și acțiuni mai mult sau mai puțin similare celor care se produc astăzi la Beregovo. Numai că, de această dată, inamicul de serviciu al ideologiei Kievului este Ungaria.

Kievul menționează că există posibilitatea ca între Moscova și Budapesta să se fi inițiat o colaborare de tip strategic care amenință interesele, securitatea și integritatea teritorială a Ucrainei – se invocă drept argumente de dată recentă poziția Ungariei privind ridicarea / neprelungirea sancțiunilor internaționale impuse Rusiei, vizitele frecvente ale premierului ungar la Moscova (cea mai recentă a avut loc chiar în perioada desfășurării, la București, a Summitului Inițiativei celor Trei Mări), boicotarea parcursului euro-atlantic al Ucrainei de către Budapesta etc.

Oficialii ucraineni și experții de la Kiev apreciază că interesele în regiune ale Ungariei și Rusiei coincid, iar acțiunile Ungariei în Transcarpatia s-ar desfășura în interesul Rusiei, care ar fi interesată prioritar ca procesele de diziviune a Ucrainei să continue atât în estul țării, cât și în vest.

2. Posibilul război hibrid ruso-maghiar pe care îl vede Ucraina în Transcarpatia ca afectând interesele și integritatea teritorială a Ucrainei poate fi combinat cu două variante de export și/sau manifestare ale acestui război hibrid.

În prima variantă, Kievul nu exclude posibilitatea ca acest tip de război hibrid să afecteze (cu posibila implicare a Rusiei) și alte regiuni în care locuiesc comunități/minorități etnice, iar trimiterile cele mai frecvente sunt la regiunile Cernăuți și la sudul regiunii Odessa (zone locuite de populație compactă de etnici români).

În cadrul interviului menționat, ministrul ucrainean de externe Pavel Klimkin a declarat că trebuie să răspundem acestor amenințări hibride, altfel vom permitem acestora să se dezvolte. Trebuie creată în regiunea Transcarpatia o logică proprie de conduită față de minoritățile naționale. Este o temă serioasă, care trebuie să privească/includă și alte regiuni ale Ucrainei unde există minorități naționale și în care situația actuală poate fi exploatată de către Rusia: Sunt și alte regiuni unde avem minorități naționale – română, bulgară etc. Noi înțelegem perfect că Rusia lucrează în rândul comunităților română și bulgară. Rusia poate și se implică direct (acolo) în utilizarea unor metode hibride. Trebuie să stabilim o politică foarte clară privind aceste regiuni.

Notă: Unele agenții de presă ucrainene au prezentat declarațiile oficialului ucrainean într-o notă ușor diferită/amplificată; potrivit acestora, Ministrul de Externe al Ucrainei Pavel Klimkin ar fi declarat că există riscul separării de Ucraina a regiunii Transcarpatia, dar și a altor zone unde sunt prezente „comunități românești și bulgare” (nuanța/sintagma privind riscul separatist nu există de facto în discursul oficialului de la Kiev, însă poate fi conexată/atribuită/circumscrisă acestuia).

Pe scurt, Ucraina vede o amenințare secesionistă directă în Transcarpatia și una indirectă (mai confuză) în regiunile locuite de etnici români (Cernăuți, Odessa) și bulgari.

În acest context, trebuie menționat că mediile naționaliste ucrainene gestionează public și alimentează în continuare (în mod tendențios și manipulator), chiar și post-Crimeea, scenariul apocaliptic conform căruia Rusia, Polonia, Ungaria și România ar avea interese comune în planul destrămării integrității teritoriale a Ucrainei, scenariu fantezist pe care nici măcar acțiunile politice concrete de sprijin ale Bucureștiului sau Varșoviei pe tema Crimeei (poziționare necondiționată și clară de denunțare a agresiunii militare rusești) nu au reușit să îl demonteze.

O a doua variantă de export o reprezintă riscul ca acest (posibil) model hibrid ruso-ungar să aibă ca obiectiv (și) Transilvania – o teză care există dintotdeauna în analizele geopolitice românești.

3. Un alt război hibrid care poate consemna/produce dezvoltări geopolitice negative în zona de proximitate a României este conflictul ruso-ucrainean privind exploatarea acvatoriului Mării Azov.

Ca răspuns la acțiunile militare rusești din acvatoriu, Kievul a trimis în zonă primele două vedete de artilerie (P177 Kremenciug și P178 Lubna), însoțite de nava de căutare și salvare A500 „Donbass” și de remorcherul A830 „Koreț”, iar până la finele anului în curs va crea la Berdiansk (port la Marea Azov) o bază militară maritimă. Moscova a acuzat Kievul că navele militare ucrainene au intrat în zona economică exclusivă a Rusiei fără acordul Moscovei. Deplasarea acestor nave în zona Strâmtorii Kerci și intrarea lor în acvatoriul Mării Azov au fost monitorizate și însoțite permanent de către navele militare rusești dislocate în zonă (nave ale Pazei de coastă a Departamentului de Grăniceri al Serviciului Federal de Securitate / FSB și vedete militare de patrulare).

Ministrul ucrainean de externe Pavel Klimkin a solicitat convocarea unei noi reuniuni a Consiliului de Securitate Națională și Apărare, pe tema cvasi-izolării Ucrainei de către Rusia în acvatoriul Mării Azov. Acesta a solicitat factorilor de decizie de la Kiev elaborarea unei strategii care să consolideze maximal prezența Ucrainei în acvatoriu. Potrivit acestuia, Rusia întârzie în mod deliberat controlul navelor civile ucrainene în regiune, iar media întârzierilor este de 33 de ore. Are loc astfel o cvasi-izolare a acvatoriului Mării Azov de către Rusia, care împiedică libertatea navigației și amenință interesele economice ale Ucrainei. La 6 septembrie a.c., Consiliul de Securitate Națională și Apărare al Ucrainei a adoptat decizia de a întări prezența militară navală a Ucrainei în Marea Azov.

Ucraina desfășoară din ce în ce mai intens exerciții și aplicații militare în regiunea Măzii Azov, pe baza unor scenarii privind respingerea unei agresiuni militare străine (a se citi rusești) de pe mare. Este clar că în această regiune se construiește un scenariu de război hibrid cu efecte imprevizibile, coroborat sau nu cu evoluții ale conflictului din raioanele de est ale Ucrainei (Donbass).

Notă: Situația în Crimeea și din raioanele de est ale Ucrainei (Donbass) va fi discutată și în cadrul Adunării Generale a ONU; delegația ucraineană elaborează în prezent un proiect comun de rezoluție al AG ONU, care va fi, foarte probabil, co-semnat și de România.

4. Contextul dezvoltării unor scenarii de război hibrid în regiune se complică foarte mult prin insistența riscantă a autorităților de la Kiev pentru adoptarea unor măsuri de consolidare a ideologiei și identității naționale; aceste măsuri (parțial justificate de conflictul din est, parțial adoptate cu pretextul acestuia) sunt percepute în țările europene vecine ca măsuri de limitare a drepturilor minorităților acestora din Ucraina.

Relațiile Kievului s-au înrăutățit simulan, în ultimul an, cu cel puțin trei țări europene vecine – Ungaria, Polonia și România, pe fondul unor decizii și măsuri adoptate de Kiev care au condus la tensionarea dialogului bilateral ucrainean cu Budapesta, Varșovia și București: adoptarea Legii-cadru privind educația (septembrie 2017), eliminarea graduată a predării în limbile minorităților naționale în învățământul de stat din Ucraina, întreruperea acțiunilor de identificare și deshumare a militarilor polonezi morți pe teritoriul Ucrainei (în regiunea Lvov) în ultima conflagrație mondială etc.

O serie de experți polonezi și europeni evidențiază riscul ca derularea unor relații tensionate simultane ale Kievului cu (cele) trei state europene să slăbească în mod semnificativ și gratuit potențialul și capacitatea Ucrainei de a se opune expansiunii geopolitice și teritoriale rusești în estul Ucrainei.

Analiștii ucraineni nu exclud riscul ca apropierea campaniilor electorale din Ucraina (în 2019 vor avea loc în această țară alegeri parlamentare și prezidențiale) să intensifice în mod periculos retorica și acțiunile naționaliste, autohtoniste și/sau xenofobe ale cercurilor politice de la Kiev. Principala bătălie a formațiunilor politice ucrainene pare a fi, în acest context, securizarea voturilor bazinului naționalist/autohtonist/xenofob, aflat în creștere exponențială în Ucraina, pe fondul desfășurării unor ample procese publice de cristalizare și consolidare a identității naționale proprii.

5. Un al doilea element contextual care favorizează producerea de noi războaie hibride în regiune îl reprezintă creșterea tensiunii politico-diplomatice în relația dintre Federația Rusă și Alianța Nord-Atlantică. Cele două părți par a-și reconfigura permanent și ingenios dispozitivele de descurajare și ofensive în regiune.

Este posibil ca discuțiile privind inițiativa de creare, în Polonia, a unei puternice baze militare americane, așa-numita Fort Trump, să intensifice atât discuțiile privind crearea în România a unei baze militare americane similare (experții iau în considerare chiar ipoteza ca aceasta să fie amplasată în Dobrogea), cât, mai ales, elaborarea/fabricarea, în laboratoarele Kremlinului, a unor noi războaie hibride, cu grad ridicat de imprevizibilitate.

6. Se construiește în continuare un posibil război hibrid în zona religioasă. Continuă tensiunile privind acordarea, de către Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, a tomosului de recunoaștere canonică a Bisericii Ortodoxe Ucrainene subordonate Mitropoliei Kievului. Foarte probabil, acest gest va conduce la ruperea legăturilor dintre Patriarhia Moscovei și Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului și la producerea de facto a schismei anunțate în Biserica Ortodoxă. Potrivit lui Filaret (Patriarhul nerecunoscut al BOUcrainene subordonate Mitropoliei Kievului), după acordarea tomosului BORusă își va pierde circa jumătate din enoriași și va trebui să se lupte (cu BOUcraineană) pentru prima poziție în ierarhia bisericilor autocefale. În momentul de față, circa două treimi din enoriașii BORuse sunt credincioșii ortodocși din Ucraina care aparțin de Biserica Ortodoxă Ucraineană subordonată Patriarhiei Ruse (numeroși dintre aceștia sunt de etnie română); statutul acestora în Ucraina va fi incert după recunoașterea autocefaliei BOucrainene și producerea efectivă a schismei.

O importanță particulară o poate avea, în context, poziția Bisericii Ortodoxe Române, care se lasă așteptată. Spre a-și apropia poziția acestei Biserici, Patriarhul nerecunoscut al Bisericii Ortodoxe ucrainene, Filaret, a susținut recent că Biserica Ortodoxă din R. Moldova este parte a Patriarhiei Române, iar Patriarhia Rusă a încălcat suveranitatea BOR: Patriarhia rusă acuză Patriarhia Constantinopolului de încălcarea canoanelor bisericești (nr. Legile de organizare a cultului religios), însă ea însăși le încalcă în cazul Bisericii Ortodoxe din R. Moldova. Actuala R. Moldovă a fost parte a României, atunci când Basarabia a fost anexată de URSS. Atunci și Patriarhia Rusă a anexat Biserica Ortodoxă din Basarabia. În aceste condiții, Patriarhia rusă nu mai poate vorbi despre respectarea canoanelor.

7. În R. Moldova, condițiile perfecte pentru dezvoltarea unor războaie hibride vor fi create prin consolidarea, odată cu alegerile de la 24 februarie 2019, a vectorului autohtonist / moldovenist în Parlamentul R. Moldova și la nivelul administrațiilor centrale și locale. Experții apreciază că este certă victoria Partidului Socialist din R. Moldova (condus, practic, de Igor Dodon) la aceste alegeri, însă vor conta și alianțele post-electorale, care, în scenariul pozitiv, vor izola Partidul Socialist în noul legislativ (iar în scenariul negativ vor sprijini sosirea la putere a acestuia, printr-o posibilă coaliție a socialiștilor cu Partidul Democrat).

Spre a crea condițiile unui război hibrid sofisticat în R. Moldova, autoritățile ruse așteaptă (și facilitează) consolidarea influenței cercurilor pro-rusești la Chișinău. La recentul Forum de afaceri ruso-moldovean (desfășurat la Chișinău, 20-22 septembrie 2018, cu tema Moldova între Est și Vest), presupușii investitori ruși au promis că vor investi semnificativ în R. Moldova, dacă președintele Dodon va asigura un climat de stabilitate politică (respectiv, dacă va menține/crea supremația vectorului strategic pro-rus la Chișinău).

Cu această ocazie, cercurile de afaceri rusești au promis că au posibilitatea de a crea rapid un Fond de dezvoltare ruso-moldovean, cu un capital inițial de 500 milioane dolari. Cota participării Rusiei la comerțul exterior al R. Moldova a scăzut semnificativ în ultimii ani, de la 20% în 2012 (1,47 miliarde dolari) la 11,3% în 2017 (0,74 milioane dolari), în timp ce cota participării UE s-a ridicat în 2017 la 50% (peste 3,6 miliarde dolari).

Cu această ocazie, oamenii de afaceri ruși (Andrei Nazarov, co-președinte al organizației Delavaia Rusia) l-au numit pe Igor Dodon arma secretă a R. Moldova, întrucât acesta, asemenea vulturului de pe stema Rusiei, privește cu un ochi spre Vest și cu unul spre Est și poate impulsiona astfel comerțul ruso-moldovenesc. Potrivit declarațiilor de la Forum ale lui Igor Dodon, suma totală a investițiilor directe rusești acumulate în R. Moldova se ridică la 700 milioane dolari, respectiv 1% din investițiile rusești directe în țările CSI; pentru o explozie economică, sunt necesare investiții de cca 1 miliard de dolari în următiorii 2-3 ani în R. Moldova; R. Moldova nu poate supraviețui fără relansarea parteneriatului strategic cu Rusia.

Arma secretă lucrează astfel la modul automat, chiar dacă rafalele ei sunt suspendate periodic de către Curtea Constituțională a R. Moldova…

Tot mai multe focare de război hibrid se apropie de România, iar armele secrete ale arhitecților lor devin pe zi ce trece mai predictibile…

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Daca SUA si UE ar intelege ca si azi in fata salbaticiei euroasiatice ca in trecut in fata semilunei navalitoare Romania este sau mai degraba ar putea fi unul din putinele scuturi valabile ….

    • Cu cine?! Cu pensionarii sepciali ai polkovnikului Dogaru pe care se duce 50% din bugetul apararii?!

      Romania trebuie sa aiba capacitatea fizica sa se aprere macar pe ea insasi inainte de a putea fi considerata un scut de catre oricine…

  2. O viziune optimistă, în fond: războiul e aproape, deci n-a ajuns la noi! Dar declinul (ca să nu zic colapsul) statului de drept, castanele încasate (și nu de la Rusia) ca stat-membru al UE, comportamentele șocant-antiromânești ale unor instituții de stat ce sunt, avertismente, derapaje minore? Îndatorarea continuă a României este dătătoare de libertate și dezvoltare pe viitor? Să credem că haosul și insecuritatea din societatea românească sunt liniștea dinaintea furtunii? Nu cred – sunt efectele feluritelor războaie care ne-au luat ca țintă directă sau colaterală. Trezirea la realitate n-a venit, războiul e aici. Prezentarea Rusiei ca dușman de moarte și mai ales ca unic dușman dovedește o viziune simplistă asupra lucrurilor.

  3. Interesant articol. Numai ca razboiul hibrid are nenumarate fatete. Romania este surpata din interior. Nu a fost prea greu pentru serviciile a doua puteri straine sa atace fundamentele statului roman si sa-i slabeasca puterea de actiune. A fost usor sa-si „creasca” niste politicieni corupti, sa puna umarul discret la avansul lor in ierarhia politica si sa-i directioneze in asa fel incit sa distruga sistemul juridic, increderea populatiei in stat, si sa limiteze actiunile serviciilor de informatii. Exact ce se pregateste acum cu legile sigurantei nationale.
    Asta dupa ce au slabit sistemul de aparare cu facilitarea iesirii la pensie foarte devreme pentru mii de ofiteri specializati in apararea tarii.
    Sint lucruri care se desfasoara sub ochii nostri. Noi vedem doar ca Dragnea distruge statul ca sa-si scape el pielea. Probabil ca e mult mai grav, iar distrugerea e mult mai mare si se intinde in viitor.

  4. La nesfarsit acelasi refren: iliberalii in sus, iliberalii in jos…

    In primul si in primul rand, cardasia ruso-maghiara nu are nimic de a face cu ideologia. E absurd sa ne imaginam fie si pentur o secunda ca pleacarea lui Orban ar schimba cu ceva aceasta situatie. Ungaria si Rusia s-aun inteles excelent si pe vremea progresistului/”liberal” Gyurcsanyi, care incepuse demersurile de construirea a unui.reactor nuclear rusesc in Ungaria spre oripilarea vecinilor si a UE. Sa ne amintim apoi scandalul numirii de catre Gyurcasnyi al unui absolvent al scolii de perfectionare a KGB si cu stagiu de „practica” la comandatul KGB de la Iasenovo ca reprezentat al Ungariei in comunitatea de informatii NATO. :) La fel de preturile preferentiale la gaze si petrol oferite Ungariei de catre maica Rusie. Sau un alt detaliu: Din 1993 Rusia a intrerupt livrarea de piese de schimb si consumabile catre Romania, Polonia, Cehia, Slovacia pentru armamanetul sovietic din doatarea acestor tari. Motivul a fost ca aceste tari se apropie de NATO. Romania a fost astfel fortata sa scoata din serviciu cel mai modern avion de lupta pe care-l avea: MiG-29. „Embargoul” insa nu s-a aplicat Ungariei si Bulgariei. Ungaria care a primit si acceptat in 1997 invitatia oficiala de aderare la NATO a primit in acelasi a practic pe gratis vreo doua duzini de avioane de lupta rusesti noi MiG-29 de la Rusia in contul unor datorii „istorice” ale URSS catre Ungaria. Merita amintit ca Rusia nu a platit mai nimic din datoriile URSS catre celelate foate tari comuniste… Deci amorul ruso-maghiar e o poveste veche si fara prea mare legatura cu cine e la butoane in cele doua tari…

    Nu e vorba de „ideologie” comuna ci de interese nationle comune pe termen lung. Atat Rusia catr si Ungaria sunt state revizioniste si iredentiste nemultumite cu frontierele lor actuale si care spera ca din tulburari in Europa de mai pot aelge cu cateceva. In cazul Ungariei po;iticile revizioniste au inceput imediat dupa semnarea pacii de la Trianon si continua neabatute pana in zilele noastre. Fascisti, comunisti sau democrati cu totii au dus aceleasi plitici mai mult sau mai putin pe fata in functie de imprejurari, insa directia a fost mereu aceeasi.

    Evident ca Romania nu trebuie sa se asocieze sun nici o forma la politicile unguresti indiferent ca sunt sau nu sprijinite de Moscova, de Washington, de UE sau de omuletii verzi de pe Marte. Ungarioa e un factor de destabilizare in partea assta de lume. Singurul luru rezonabil ce poate fi facut e obstructionarea constanta si consecventa a oricare initiative si politici maghiare. Partea interesanta e ca acelasi lucru trebuie facut si in ce priveste Ucraina sau Rusia, care sunt amblele pericole naturale pentru Romania. Cel putin Rusia e un poericol mult mai mare ca Ungaria. Pare si chiar e o treaba complicata, insa aceasta e unica optiune rationala in cazul Romaniei.

    Liniile directoare ale politicii romanesti in Europa trebuie sa fie acelea de nerecunoastenere a nicio unei schimbari de forntiere. Nici Kosovo, nici Crimeea, nici Donetk, nici Catalunia, nici Cipru, nici Tansnistria, nici Abhazia, nici Osetia de Sud, respectiv blocarea aderarii oricaror astfel de incorpeli la orice fel de oragnisme internationale, inclisiv UE si ONU. Dincolo de interesul national imediat al Romaniei astfel de secesiuni risca sa dea foc din nou continentului.

    Cat despre minoritati, chiar daca Romania are la randul ei minoritati in afara fronmtierelor singura politica rezonabiola trebuie sa fie aceea a prevalentei legislatiei nationale a fiecarui stat in privinta minoritatilor. Etnicii romani care nu se simt bine in tarile unde locuiesc trebuie sa fie intotdauna bineveniti in Romania. Acordarea cetatenei romane etnicilor romani de oricunde trebuie de asemenea sa fie o prioritate. Dar Romania nu trebuie sub nici o forma sa incurajeze agitatia oricaror minoritati in statele nationale unde traiesc acestea, pentru ca acest gen de agitatii ele se intorc pana la urma tocmai impotriva Romaniei sub forma de precedente. Sa ne amintimdoar modul in care Hitler a invitat cu „generozitate” Polonia sa participe la dezmebrarera Cehoslovaciei in martie 1939 doar ca sa o inghita si pe ea in Septembtrie 1939. Na kazanie!

  5. Rusia nu e singurul dusman, dar e de departe cel mai mare si mai odios. Ce era PSD fara coruptie si fara televiziuni copiate dupa modelul putinist? Ce era PCR si fara Iliescu? Ce era fara Rusia?
    Tampenia maxima este insa a crede ca „opozitia” si mediul academic sunt virgine. Mihail Paun de la USR e omul rusilor. Renate Weber (si accidental Fifor) afirma ca scutul de la Deveselu e ofensiv. Etc, etc.

  6. Interesant, dar prea multe probleme, şi toate importante, deci imposibil de comentat toate.
    1. Referitor la Hungaria, aceasta este politica acestei ţări de la 1920 încoace. Consideră Trianonul o nedreptate istorică făcută Hungariei şi ca urmare se consideră în drept de a revendica teritorii aparţinând vecinilor. Ciuca revendicărilor maghiare este România(în primul rând!), apoi Ucraina, Slovacia şi Serbia. Hungaria este susţinută tacit de Germania şi direct de Rusia. Hungaria este un factor de destabilizare a situaţiei din zonă. În ultimul timp a fost atenţionată( destul de firav…) de Parlamentul European dar asta are mică importanţă, Hungaria a întărit relaţiile cu Rusia.
    2. Ucraina, care este un stat nou, se simte ameninţată (şi are motive!….) de vecini fiindcă multe teritorii se află acum la Ucraina. De exemplu, conform statisticilor ucrainiene, pe teritoriul Ucrainei se află aprox. 300.000 de români, distribuiţi astfel:
    – Bucovina de Nord 181.780
    – Bugeac 78.300
    – Maramureşul de Nord(Transcarpatia) aprox. 32.600
    Una peste alta, România are aprox. 3,3 milioane de români în teritoriile din Est (Moldova+Transnistria, Ucraina)
    Pe de altă parte, în Transcarpatia ucrainienii sunt 81% din populaţie şi cam la fel stau lucrurile şi în celelalte provincii. Deci, nu se pot revendica aceste teritorii în baza componenţei etnice. Tot ce se poate face este să fie ajutaţi, dar asta este dificil în faţa Ucrainei care se simte ameninţată din toate părţile.
    3. Situaţia pe Frontul de Est este foarte complicată, mai ales pentru state ca Polonia, România şi Ucraina care se simt ameninţate şi din Est şi din Vest. De aceea, prezenţa SUA+NATO+UK este esenţială pentru securitatea acestor state.

  7. „…așa-numita Fort Trump, să intensifice atât discuțiile privind crearea în România a unei baze militare americane similare (experții iau în considerare chiar ipoteza ca aceasta să fie amplasată în Dobrogea), ” – Asta este noua. Nu stiam ca se gandesc sa amplaseze o noua baza militara in Romania. Inseamna, dragi prieteni, ca se pregateste ceva mare, negru si rau.
    Este limpede ca rusii vor refacerea „sferei de influenta” pierduta dupa ’90. La fel si Ungaria, si ea doreste o bucatica de undeva (nu spun de unde ca le dau idei). Trump, prin faptul ca a cerut statelor UE sa aloce 2% pentru bugetul NATO, a vrut poate sa-si dea seama cine are cu adevarat nevoie de protectia SUA si, cu ocazia asta cine mai doreste sa fie de partea lumii democratice. In conditiile in care agresiunile hibride se intetesc la granitele Europei, trebuie sa-ti pese si sa alegi una dintre tabere- fie Occident, fie Rusia.

  8. Rusia si Ungaria… Nimic nou, se pare… Zic unii ca Rusia si Ungaria au oarece traditie in a colabora pentru a pune bete-n roate Romaniei. Inca astept sa vad daca cercetarile in dosarul Revolutiei vor spune ceva despre „turistii” rusi si maghiari ce treceau granita in Romania, in decembrie ’89…
    Acuma, daca tovarasii unguri par sa uite ca tovarasii rusi i-au invadat cu tancurile in ’56, probabil ca rusii le picura in urechi ungurilor exact ceea ce vor sa auda. Iar ungurii isi urmaresc interesul, ajutati si de partidul-nepartid UDMR, care sprijina guvernarea PSD-ALDE. Cercul se inchide… Deci reactiile guvernarii PSD-ALDE-UDMR-BOR la masinatiunile ruso-ungare, nu pot fi altfel decat „soft”, nu-i asa?

  9. Trebuie sa intram in acest razboi hibrid si sa dam banii pe ce trebuie, nu pe armament. Romania este revoltator de permisiva la toate provocarile, nu avem Minister de Externe, nu avem institutii care sa ne apere interesele nationale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dorin Popescu
Dorin Popescuhttp://contributors
Președinte fondator și în exercițiu al Asociației “Casa Mării Negre / Black Sea House” (think-tank de politici publice la Marea Neagră), din iulie 2017. Este vicepreședinte al Asociației “Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană” / ICDE, fost diplomat (cu misiuni diplomatice efectuate la Moscova, Cernăuți și Sarajevo), analist politic, eseist, critic literar și cadru universitar (fost lector la Universitatea “Andrei Șaguna” Constanța, Facultatea de Științele Comunicării și Științe Politice). A absolvit cursurile Facultății de Litere și Teologie a Universității “Ovidius” din Constanța și este doctor în filologie, din 2012, cu teza “Paradigma constituirii discursului literar la Constantin Noica”. Este autorul volumelor “Noica. Bătălia continuă” (Editura Ideea Europeană, București, 2013, debut în volum), “Figuri ale textului anteic” (Editura Ideea Europeană, București, 2016), “Răzbunarea barbarilor. 2000 de ani fără Ovidiu la Tomis” (Editura Ideea Europeană, București, 2017) și “Captivi la Pontul Hibrid” (Editura Ideea Europeană, București, 2021). A publicat cca 200 de lucrări, studii, eseuri, recenzii, articole tematice, în diferite reviste culturale și științifice din România şi din străinătate, este coautor de programe tematice şi cursuri universitare în domeniul relaţiilor publice si al istoriei şi discursului presei româneşti și deține premii naţionale de eseu şi critică literară. Principalele preocupări sunt legate de politică externă, studii politice, eseistică, studii culturale, istoria culturii, critică literară etc.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro