vineri, martie 29, 2024

Război de independență

Guvernarea Adrian Năstase (2000-2004) a îngropat instituțiile statului în clientelism, a înflorit corupția, a îmbogățit enorm baronii locali prin trafic de influență și deturnare de bani publici, sub oblăduirea lui Ion Iliescu aflat, pe atunci, la al treilea mandat prezidențial și după ce Emil Constantinescu eșuase în tentativele de reformare a instituțiilor, declarându-se învins de fosta Securitate și de interesele ei politico-economice. Când se apropia campania electorală, guvernul lui Adrian Năstase a sperat că încheierea negocierilor de aderare la UE, în orice condiții, va garanta rămânerea la putere a regimului PSD. Fostul premier a fost dispus să cedeze ieftin independența resurselor economice ale țării în favoarea statelor occidentale care aveau un cuvânt de spus în privința aderării la UE. Exploatarea petrolului și a gazelor naturale, distribuția de gaze și electricitate, controlul sistemului bancar, al sistemului de asigurări, înstrăinarea celei mai importante bănci românești (BCR) și a Petrom, etc. au fost prețul plătit pentru fragilitatea democrației românești, în schimbul acordului de aderare. Comisarii europeni știau exact care era stadiul de (ne)pregătire al României, dar Năstase voia neapărat să le câștige bunăvoința, venind în întâmpinarea dorinței lor de a deschide firmelor europene o nouă piață, de aproximativ 20 de milioane de consumatori.

Adrian Năstase a pierdut alegerile prezidențiale în fața lui Traian Băsescu. Liberalul Călin Popescu Tăriceanu a devenit prim-ministru și România a avut câțiva ani buni de creștere economică și de bunăstare, în care niciun partid serios nu a pus la îndoială avantajele aderării la UE. Entuziasmul intrării în Uniune în 2007 a fost împărtășit de marea masă a populației care și-a văzut împlinit visul de a circula liber, de a munci în occident și de a trimite bani acasă periodic. Investitorii străini se instalau cu încredere și profiturile le depășeau cele mai optimiste previziuni. Au creat locuri de muncă, au defrișat terenuri lăsate în paragină, au construit ferme agricole competitive, au renovat clădiri și au construit blocuri întregi de birouri. Populația era încrezătoare că mecanismele europene vor îngrădi corupția generalizată și vor controla exploatarea corectă a resurselor. Concurența spărgea, în sfârșit, monopolurile și prețurile locale.

Pe de altă parte, nereformate și populate de foști nomenclaturiști și politicieni fără scrupule ai anilor 90, partidele și baronii lor locali și-au dat mâna peste țară, cum se spunea într-un cântec din vremea lui Ceaușescu, sperând că jaful din epoca Iliescu-Năstase va rămâne în afara oricărui control, că vor gestiona fondurile europene după bunul lor plac, că-și vor păstra la nesfârșit privilegiile și licitațiile asupra afacerilor județene și că, ajunși în parlament, vor dirija nestingheriți o politică a câștigurilor personale și de clan. Peste această încrengătură a intereselor de toate felurile, s-au abătut întâi legislația europeană și apoi criza economică americano-europeană. Averile personale și familiale făcute pe căi dubioase erau în pericol, justiția trebuia să respecte regulile UE. Se înmulțeau dosarele penale. Adrian Năstase însuși s-a trezit în pușcărie. Rețeaua politico-economică transpartinică a intrat în alertă. Era nevoie de măsuri imediate pentru controlul Justiției și izolarea ei de regulile europene. Austeritatea impusă de criza economică trebuia folosită politic. Era vremea ascensiunii la putere a oamenilor politici anti-europeni care promit să găsească soluții proprii, “independente”, crizei globale.

Crin Antonescu este unul dintre ei. Dincolo de retorica patriotardă și de confuzia pe care o întreține despre cetățenii care au votat DA la referendum și dincolo de precaritatea unei gândiri politice care nu cunoaște impersonalitatea instituțiilor, ci numai umorile și personalitatea celor care le populează temporar, domnul Antonescu reprezintă o familie politică nouă (din care fac parte deopotrivă Dan Diaconescu și rezerviștii colonelului Dogaru), care ar trebui luată în seamă, pentru că anunță o schimbare radicală de proiect politic pentru țară.

Crin Antonescu declară că România nu e colonia occidentului și că el, ca om politic, va lupta “până la capăt” “pentru independența țării”, se înțelege, de sub jugul euro-atlantic. Independență ar însemna – după declarațiile de până acum – sfidarea instituțiilor europene și americane și a celor care le conduc, o privire condescendentă asupra modului lor de a înțelege legalitatea și statul de drept și libertatea de a nu respecta obligațiile României, de țară membră UE și NATO. Urmarea logică ar fi, poate, retragerea României din organizațiile respective, părăsirea statutului actual de “colonie” a unor puteri considerate abuzive și izolarea utopică de convulsiile politice și economice globale printr-o eventuală naționalizare a băncilor și proprietăților și condiții restrictive pentru investițiile străine.

Chiar dacă nu e tocmai liberală, gândirea politică a domnului Antonescu e departe de a fi originală, dar rezonează cu îndoielile și temerile împărtășite de o bună parte a populației traumatizate de efectele tranziției și ale incompetenței funcționărimii birocratice și care a dus și duce greul măsurilor de austeritate. În afara “luptei” însă, proiectul politic al lui Crin Antonescu nu conține nicio viziune pentru viitor. Nu se știe care ar fi alianțele benefice pentru țară, care ar fi soluțiile împotriva corupției baronilor din propriul partid, ce formulă economică ar readuce speranța în casele celor “simpli”, ce instituții incoruptibile ar fi în stare de un control competent și eficace asupra parlamentului orbit de interese de grup ori asupra administrării banilor publici.

N-ar fi de mirare ca, în lipsa unor idei pragmatice și adecvate la lumea contemporană, Antonescu să adauge discursului său și o cheie de boltă la care mulți oameni ar răspunde, probabil, cu entuziasm, căci, în anii de după căderea comunismului s-a format, alături de un public pro-european, un public predispus (și) la manipulare religioasă. Cum spunea un profet itinerant contemporan de mare succes : “a venit vremea să preluăm puterea asupra sufletului poporului român”. Colonelul Dogaru, care face parte din aceeași familie de gândire, ar traduce simplu : “preluăm puterea și luptăm pentru independența poporului român ortodox, geto-dac, desființând toate instituțiile impuse de Uniunea Europeană !” Deocamdată, Crin Antonescu nu-și poate asuma, în discursul public, și coarda ortodoxistă, fiindcă BOR – cea mai bogată instituție a țării – este împărțită din punct de vedere politic. În plus, un mesaj cu tentă religioasă ar trebui să țină seama și de ierarhia Bisericii Catolice din România, care a sprijinit demersurile de demitere a lui Traian Băsescu.

Dar “războiul pentru independență” (a sufletului, a resurselor, a instituțiilor, a politicienilor cu dosare penale) abia a început și, departe de a se gândi la sfârșitul carierei politice, Crin Antonescu simte că se află la începutul luptei pentru câștigarea propriei legitimități prezidențiabile. N-are niciun motiv, așadar, să-și țină cuvântul și să-și dea demisia doar fiindcă Traian Băsescu ar urma să revină la Cotroceni.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. „Boomul” economic de dupa 2007 a fost pe credit. Bancile au acordat credite in prostie, imobiliarele au fost mult supraevaluate, iar Romania a obtinut credite usor pe plan extern. Si, mai mult, la acea vreme Romania inca mai avea ce sa vinda. Nu-l mai tineti minte pe Tariceanu: a vindut o banca si-a marit pensiile si salariile. In principal cresterea economica aparenta s-a datorat incurajarii exagerate a consumului. A, tot atunci era si vremea salariilor compensatorii, se bucura omu’ ca-i dat afara si-a primit salariul pe 2 ani inainte, ca si-a luat masina si televizor nou.

    Investitorii straini s-au plins intotdeauna de taxele mult prea mari si de coruptie. Exista mai multe mijloace prin care o firma poate face bani in Romania:

    1. la negru
    2. din contracte cu statul
    3. isi muta sediul fiscal in Cipru, Malta etc.

    Altfel nu. Vedeti totusi cum au plecat pe rind Coca Cola, Nokia, iar Renault se pregateste.

    • gresesti- in 2008 aveam 8 mld de euro isd-uri. creditul cu buletinul si incurajarea consumului in acest fel a fost meritul lui isarescu.

  2. „domnul Antonescu reprezintă o familie politică nouă (din care fac parte deopotrivă Dan Diaconescu și rezerviștii colonelului Dogaru), care ar trebui luată în seamă, pentru că anunță o schimbare radicală de proiect politic pentru țară.”

    Stimata d-na Niculescu Bran, nu cred ca este o familie politica noua.
    Recunosc in discursul lui Crin Antonescu tonul si mesajul propagandei promovate pe vremea lui Nicolae Ceausescu: mesajul eurofob, anti-american, national-socialist.
    Cat am fost copil am trait intr-o lume in care era atent intretinuta la scoala si in societate atmosfera de „patria e in pericol”, sau cum ii place d-lui Tismaneanu sa spuna, se promova tehnica „cetatii asediate”. Individul era tinut in priza, era asmutit impotriva unui dusman imaginar, care de obicei se afla peste hotarele tarii. Din nefericire, o buna parte a publicului a ramas blocat in timp si nu poate gandi si altfel. Razboiul va continua, am urmarit declaratiile lui Crin Antonescu si liderilor USL dupa publicarea oficiala a deciziei CCR. Nicio urma de normalizare sau moderatie. Nu stiu sa piarda, de altminteri atitudine nesurprinzatoare pentru ca vine de la un grup de persoane cu probleme severe la unitatea centrala. Traiesc in conflict si pentru conflict. Nimic nu ii mai poate schimba.

  3. „Guvernarea Adrian Năstase (2000-2004) a îngropat instituțiile statului în clientelism, a înflorit corupția, a îmbogățit enorm baronii locali prin trafic de influență și deturnare de bani publici…”
    Interesant! Mai cunoasteti alte guvernari, alte regimuri cu aceleasi apucaturi? Nu va fie cu suparare, dar ma tem ca uitati prea repede perioada de guvernare Boc sub obladuirea lui Traian Basescu. si ne vorbiti de ce a fost acum 10 ani. Dar acum 20 de ani mai stiti cine conducea Guvernul Romaniei si sub obladuirea cui?
    Care a fost primul lucru facut de PDL cind a ajuns ca principal partid de guvernamint? Va aduc eu aminte in caz de ati uitat. A schimbat pina si femeia de servici, iar tatal Robertei Anastase incasa peste 300 milioane lunar pe motiv ca dadea consultanta (ei, na!). Sorin Apostu ce facea cu banii Primariei Cluj-Napoca? Are grija Justitia asta dimboviteana sa-l scoata curat ca lacrima, asa cum ne-a obisnuit in ultimul timp. Unde se duceau banii de la Hidroelectrica, caci in buzunarele noastre nu-i gasim? N-are sens sa insir aici o gramada de nereguli de care vad ca incercati sa le acoperiti cu faptele altui guvern.

    • VHD, citeste mai atent și vezi ca intra si PDL la socoteala (coruptie transpartinica, adica din toate partidele):

      „partidele și baronii lor locali și-au dat mâna peste țară, cum se spunea într-un cântec din vremea lui Ceaușescu, sperând că jaful din epoca Iliescu-Năstase va rămâne în afara oricărui control, că vor gestiona fondurile europene după bunul lor plac, că-și vor păstra la nesfârșit privilegiile și licitațiile asupra afacerilor județene și că, ajunși în parlament, vor dirija nestingheriți o politică a câștigurilor personale și de clan. Peste această încrengătură a intereselor de toate felurile, s-au abătut întâi legislația europeană și apoi criza economică americano-europeană. Averile personale și familiale făcute pe căi dubioase erau în pericol, justiția trebuia să respecte regulile UE. Se înmulțeau dosarele penale. Adrian Năstase însuși s-a trezit în pușcărie. Rețeaua politico-economică transpartinică a intrat în alertă.”

  4. Excelent articolul si mai ales anticiparea a ceea ce va urma…este un drum care acum cativa ani parea imposibil dar in prezent… pare strategia de baza a USL-ului. Bineinteles ca daca l-am urma ar fi un dezastru pentru Romania si o condamnare a cel putin 2 generatii de acum inainte la regres, mizerie, indoctrinare si disperare.

  5. „Guvernarea Adrian Năstase (2000-2004) a îngropat instituțiile statului în clientelism, a înflorit corupția, a îmbogățit enorm baronii locali prin trafic de influență și deturnare de bani publici…”

    Afirmatia este corecta si adevarata, grav este ca la anul de gratie 2012(dupa muuuulti ani!!) guvernarea PDL(2008-2012)a facut absolut acelasi lucru !!
    Adica, clientelism, coruptie, trafic de influenta si incompetenta in toate institutiile statului roman!
    Fara comentarii !!

    • Si, as continua ideea, e si mai grav ca, desi coruptia umbla fudula si e vizibila cu „ochiul liber”, nu e nimeni condamnat rasunator pentru coruptie. Atatea si atatea dosare si nici unul finalizat cu o condamnare pe masura. Caci, ceea ce s-a intamplat recent lui Adrian Nastase, desi apreciat, sau recunoscut de UE, este praful de pe toba.
      Asa cum in multe randuri s-a spus, o tara plina de coruptie, dar fara corupti, din nici o tabara, nici o directie, pentru ca nici un corb nu va scoate ochii confratelui sau :-(.

    • Da, stimate domn, asa este. De aceea m-am referit la „reteaua politico-economica transpartinica”, ideea fiind ca pe acesti oameni nu-i unesc principiile politice, ci afacerile comune.
      Diferenta fata de regimul Nastase este insa ca, pana sa iasa dl Antonescu la razboi anti-european…, justitia incepuse sa functioneze, fie si cu poticneli, impinsa de la spate de UE, si ameninta deopotriva PDListi, PNListi, PSDisti, UDMRisti…plus Vantu, artizanul FNI (aflat in inchisoare), Patriciu (il asteapta 20 de ani de inchisoare daca e condamnat la sfarsitul acestei luni) etc.

      • de ce de 23 de ani „formatorii de opinie/intelectualii” n au predicat in pietele publice precum socrates ? de ce i au lasat pe cei cu lampase si saibarii de la imgb sa decida pentru toti ? (nu i nici o rusine pentru nici un fel de profesie, doar ca fiecare ar trebui sa se manifeste conform competentelor ).
        pentru cine au murit bunicii nostri pe volga si in siberia ? pentru mizerabilii cu turnulete si tradatorii de neam si tara ? a cui e romania ? a nesimtitilor, mincinosilor si hotilor ? pe astia ii apara statul de drept?

  6. Deci asociati „independenta” – ghilimelele va apartin- cu DD – Dogaru si toate la un loc cu Crin.
    Sunteti precum croitorasul cel viteaz, sapte dintr-o lovitura!
    In ceea ce priveste ghilimelele puse la „independenta”, probabil ati evocat indirect dubioasa varianta a Statele Unite ale Europei, de care a vorbit pe fata si Basescu, cel atat de sustinut de Occident.
    In primul paragraf descrieti intalnirea dintre coruptia din Romania si coruptia din UE, in urma careia Romania a ajuns o colonie si nici macar nu stim a cui. Destul de rar un pasaj atata de antiUE!
    Asadar cei din categoria Dogaru pot gasi cu usurinta camp de manifestare politic bazat pe opozitia fata de corupta, subreda si cu zilele numarate UE, prin care poate fi atins usor si Basescu.
    Totusi, in afara de asocierea cu Dogaru sau cu DD , un mesaj politic antiUE poate sa aiba un continut rezonabil.
    In ceea ce-l priveste pe Crin, daca prefera aceasta directie, trebuie sa munceasca mult.; pana acum a fost doar nervos si infrant.
    Sau poate vrea sa intre la categoria Vadim, care a compromis deliberat notiuni ca patriotismul sau nationalismul.

    • Ma tem ca n-ati inteles folosirea ghilimelelor : prima data cand apar ghilimelele, e vorba despre solutii „independente” la criza globala.
      A doua oara, e vorba de un citat din discursul lui Crin Antonescu, iar a treia oara e o sintagma ironica „razboiul pentru independenta”… Deci nu asociez independenta intre ghilimele, cu Antonescu, Dogaru, Nastase, UE si toate la un loc, asa cum spuneti.
      Poate nu m-am exprimat destul de clar, dar ati citit drept anti-UE un pasaj care nu face decat sa descrie o realitate verificabila oricand. Nu e vorba despre o opinie personala sau o atitudine, ci despre un fapt – se stie ca in negocierile cu UE Romania a suplinit cu ce a putut subrezenia statului de drept. Pe urma, Basescu, de pilda, a incercat sa re-negocieze capitolul Energie, dar era prea tarziu.

  7. Excelenta radiografie a mentalitatilor din societatea romaneasca actuala cu mentiunea ca schimbarea radicala de proiect politic in aceasta tara este un pericol cat se poate de real . Putem vorbi chiar de o adevarata schimbare la fata a societatii romanesti si de o reconfigurarea a intregului nostru spectru politic, cu alte cuvinte avem de-a face cu o veritabila cadere a mastilor inclusiv intelectuale. Aceasta a constituit o surpriza nu numai pentru cei din exterior ci si pentru multi din interior pentru ca in nici o logica politica si sociala normala doctrina liberala nu putea fi suprapusa de exemplu cu …doctrina cololelului Dogaru, dar la noi s-a intamplat deja.
    Pe de alta parte, nu cred ca putem vorbi in acest caz atat de o familie politica noua cat de mentinerea unei continuitati „ istorice” cu cele vechi ( de fapt, toata lumea stie ca in realitate colonelul Dogaru promoveaza mentalitatea unui anumit tip de „rezervisti” ) . Aceasta continuitate istorica este elocvent redata printr-un foarte cunoscut proverb romanesc : „ pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti ” si societatea romaneasca isi plateste acum pacatele cu varf si indesat pentru ca nu si-a facut curatenie in propria ograda.
    In sfarsit, mentalitatea de „cetate asediata” nu este promovata numai de catre colonelul Dogaru si rezervistii sai ci si de catre structuri specifice chiar foarte noi . Universitatea Nationala de Aparare „ Carol Davilla” promoveaza de exemplu o politica de aparare globala impotriva amenintarilor globale ( asimetrice ?) fara sa defineasca foarte clar „dusmanii”, in schimb instruieste… parlamentarii nostri care se lauda cu absolvirea cursurilor ei. Pe de alta parte, noi stim cu totii ca am intrat oficial in NATO si UE , dar cine nu a auzit de „cultura de intelligence”( ?!) a decidentilor nostri politici , inseamna ca a ramas cu mult in urma vremurilor . Se poate convinge si singur citind studiul cu acelasi nume al domnului Ion Duvac – Cultura de intelligence a decidentilor politici ( http://pseudointelectuali.blogspot.com/2010/01/cultura-de-intelligence-decidentilor.html )

  8. Ierarhia Bisericii Catolice din Romania a sprijinit demersurile de demitere a presedintelui? M-ar interesa ceva bibliografie in sprijinul afirmatiei.

  9. Totdeauna un proiect se va lovi de opozanti ai sai.
    Statele Unite ale Europei nu se pot face atat de repede ( parca vreo 300 de ani,
    nu caut acum pe google sa vad cat e de la descoperirea „noului” continent si
    pana la dobandiirea independentei SUA) ca Statele Unite ale Americii, pentru ca
    avem de-a face cu alte, cu totul alte, date ale problemei.
    Acolo, s-a ars pamantul si a rasarit mai apoi o vegetatie aproape noua.
    Eu nu spun ca genocidul provocat atunci de Europa este calea, ci ca acelea au fost
    (asa cum au fost) faptele.
    Aici, pe batranul continent, atarna de piicioare prea multe ghiulele nu mai zic pentru a
    castiga noi vreo proba de inot dar macar sa putem traversa paraul.
    Daca la SUA situatia a fost asemanatoare cu a lui Robinson Crusoe ( in ce priveste
    confectionarea „corabiei”, adica cu luat lemne din padure” in cazul nostru ( ca
    europeni) avem de-a face cu „paradoxul lui Tezeu” incercand sa permutam piesele
    componente ale navei, in plin ocean, de asa natura iincat sa ramanem si cu
    capra si cu lupul si cu varza.+ ghiuleaua din dotare.

    O sa tot auzim si noi, si copii si nepot si stranepotii de doritori de a se separa de
    Europa, dar nu or sa aiba succes pentru ca omul merge incet, dar sigur, spre omenie,
    iar unde e omenie nu e nevoe de hotare, ca ziduri ci doar ca semn.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tatiana Niculescu
Tatiana Niculescu
Tatiana Niculescu, scriitoare

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro