O insistență firească, în spațiul public românesc și nu numai, a temei păcii (în războiul din Ucraina), coroborată preocupărilor legitime privind clarificarea noii agende de politică externă a Statelor Unite sub bagheta „pacificatorului” Trump, face obligatorii câteva scurte evaluări tematice.
Au trecut deja cele(brele) „24 de ore” de când candidatul Trump ar fi trebuit să facă pace în Ucraina în prima sa zi de mandat ca președinte al Statelor Unite. Porumbeii păcii au zburat (serafic, retoric) peste Capitoliu și peste Casa Albă, dar pacea nu a ajuns în Ucraina. Nici nu va ajunge în următoarele săptămâni și, cel mai probabil, nici în următoarele luni; nici în primele 100 de zile ale mandatului său de președinte. Declarațiile acestuia privind pacea în Ucraina rămân, așa cum lesne și insistent s-a anticipat, simple instrumente propagandistice menite a-i pava drumul către Casa Albă.
Trump nu este un „agent absolut al păcii” și nici nu va putea fi unul, în lunile și anii ce vor veni, în pofida insistenței sale de a poza în mega-pacificator la nivel planetar. Însă un “negociator” creativ al unei “păci” limitate, în Ucraina, ar putea fi, în anumite condiții. Le vom detalia în cele ce urmează.
În momentul de față, Rusia și Ucraina utilizează în luptă o resursă umană epuizată, iar capacitatea părților de a-și completa efectivele din teren rămâne modestă în ambele tabere. Nici Moscova și nici Kievul par a nu avea resursele necesare pentru o completare a efectivelor care să permită continuarea acțiunilor militare de pe front într-o dinamică accelerată, la un nivel ridicat al confruntării directe. Uzura resurselor umane angajate pe front, absența cronică a capacității de completare a efectivelor, precum și nivelul ridicat de oboseală a populației implicate în mod direct în „fronturile din spatele frontului”, duc treptat și ireversibil ambele părți către nevoia în creștere a convenirii unei pauze operaționale în actuala fază militară activă, mărind totodată nevoia negocierii unei soluții de încetare temporară a focului.
Acest context facilitează apariția unui negociator/mediator extern credibil și flexibil, iar revenirea lui Trump la Casa Albă pare a se produce într-un moment favorabil declanșării procesului de mediere a unor viitoare negocieri, într-un kairos al negocierii stingerii actualei faze militare active a conflictului din Ucraina.
Este cert că noua administrație americană va depune astfel, în perioada următoare, eforturi reale (nu neapărat urgente) spre a crea un larg și rapid culoar spre negocieri de pace.
O “pace” în Ucraina nu poate fi obținută printr-un summit bilateral Trump-Putin; o “pace” în Ucraina nu poate fi obținută fără Ucraina. O “pace” în Ucraina nu poate fi obținută decât cu acordul, implicarea și negocierea directă a părților (Moscova și Kievul). În acest sens este nevoie de o ingeniozitate maximă a echipei Trump pentru a putea aduce la masa negocierilor delegațiile rusă și ucraineană după prealabile și multiple schimburi de mesaje privind posibilele compromisuri ce pot fi discutate și convenite. Este nevoie de o ingeniozitate maximă a echipei Trump pentru a putea aduce la masa negocierilor delegația ucraineană în condițiile în care noul președinte american va insista asupra relevanței prioritare a dialogului său bilateral cu Putin. Kievul va solicita, în mod legitim, o egalitate de tratament pe care Trump se va strădui să o accepte, formal, deși pare a fi convins, acum, că soluția de pace stă prioritar în tranzacționarea ei cu micul țar de la Kremlin. Nu va exista, deci, o pace în Ucraina fără acordul Ucrainei, oricâte gesturi de curtoazie vor schimba între ei Putin și Trump în lunile următoare.
O pace în Ucraina nu poate fi realizată decât prin concesii reciproce ale părților direct implicate, Moscova și Kievul. Este nevoie de o inspirație istorică și sistemică a mediatorului (american) extern pentru a găsi intersecția optimă a disponibilității de compromis a celor două părți. Mediatorul va trebui să navige atent între linii roșii foarte apropiate, cu o posibilă arie de intersecție milimetrică și cu disponibilități de compromis microscopice, atât la Moscova, atât și la Kiev. Știm deja că există distanțe ca de la Pământ la Marte între bornele pozițiilor inițiale de negociere ale Kievului și Moscovei (eliberarea integrală a teritoriilor ocupate vs menținerea frontierelor de-a lungul liniei de contact, prezență militară străină în Ucraina vs neaderarea Ucrainei la NATO, consolidarea post-conflict a capabilităților militare ucrainene vs limitarea resursei militare a Ucrainei, deopotrivă a efectivelor și dotării acesteia etc).
Pentru o soluție de „pace” nu este suficientă o inițiativă americană 100%, necorelată cu marile capitale europene. Condițiile de pace pe care le va solicita Kremlinul vor implica în mod obligatoriu un acord prealabil al unor actori statali terți (europeni) mai ales în ceea ce privește inhibarea așa-numitelor „garanții de securitate” (pentru Rusia) sub care Moscova va dori să își impună proiectul său hegemonic în estul Europei și în regiunea Mării Negre.
Kremlinul va utiliza ambiția lui Trump de a deveni pacificator în Ucraina pentru a reveni insidios la șantajul privind așa-numita „arhitectură de securitate europeană”, detaliată în cele două documente strategice ruse din decembrie 2021, iar Statele Unite nu au împuternicirea de a negocia în mod autonom, fără ample coordonări cu marile capitale europene, cu UE și NATO ca instituții, un acord de pace care va afecta maximal designul întregii securități europene.
Este, de asemenea, greu de admis că o soluție politico-diplomatică pe termen lung ar fi posibilă în Ucraina nu doar fără Ucraina, ci și fără UE/NATO, mai ales că marilor capitale europene li se va cere insistent și legitim să construiască garanții de securitate în/pentru Ucraina care să prevină noi invazii rusești sau reluarea ostilităților militare de către o Rusie reînarmată. Există deja numeroase discuții, propuneri și inițiative în acest sens, discutate de Franța, Marea Britanie, Polonia, chiar Germania; aceste discuții se vor extinde. La un moment dat, ele vor interfera cu inițiativa de pace a Washingtonului.
Coordonarea inițiativei americane de negociere a păcii cu UE și NATO sau cel puțin cu marile capitale europene este obligatorie din această perspectivă, însă șanse reale de coordonare a acestei inițiative par a fi reduse în acest moment. Ele vor crește treptat, însă tot treptat se va reduce nișa pentru negocierea unei soluții politico-diplomatice; dacă această soluție nu se va ivi relativ rapid, este posibil ca părțile să prefere confruntarea militară de durată și de uzură negocierii unei păci pripite, umilitoare sau riscante.
Vor fi multe momente în care Putin va testa răbdarea și perseverența lui Trump, multe momente în care îl va înfrunta direct, altele în care va gestiona abil dosarul păcii în Ucraina; Putin și Trump se vor tatona reciproc mai multe luni până vor putea ajunge la un minim consens privind designul păcii viitoare. Este posibil ca Trump să nu reziste uzurii și să renunțe el însuși la pacificarea fără pace pe care (i-)o va propune Putin. Nu putem exclude astfel nici viitoare momente de reversibilitate, care îl pot face pe Trump mult mai incomod pentru Putin decât va fi fost Biden însuși în ultimii trei ani.
Foarte probabil, în următoarele săptămâni și luni, echipa Trump va iniția demersuri pentru a media negocierea, convenirea și semnarea unui acord politic de încetare a războiului din Ucraina, cu larga participare a Moscovei și Kievului. Foarte probabil, vor reveni în agenda internațională și invitații alternative mai vechi la negociere, ale altor mediatori statali. Se vor reactiva inițiative și formate mai vechi de mediere, se vor inventa și articula altele. Prim-planul acestor inițiative multiple de negociere va fi dominat totuși de Statele Unite.
Este greu de crezut că, cel puțin într-o primă etapă, noul președinte al SUA își va conveni agenda de pace cu partenerii săi europeni. Cel mai probabil, va fi promovată o inițiativă inițială de pace 100% americană, care va implica summituri la vârf Trump-Putin și Trump-Zelenski, consultări permanente ale emisarului/emisarilor pentru Rusia și Ucraina al/ai noii administrații americane cu părțile direct implicate, cu partenerii europeni etc. Ulterior, această inițiativă se va putea transforma într-un format mai larg, având în vedere rolurile obligatorii pe care trebuie să și le asume țările europene în noua arhitectură de securitate regională/europeană și în special în Ucraina. Moscova va sabota harnic orice tentativă de extindere a formatului medierii, inhibând viitoare coeziuni transatlantice, astfel că Statele Unite vor avea multe răspântii de trecut până vor aduce o sfioasă lumină a păcii în Ucraina.
Obiectivul maxim inițial al acestor negocieri îl va reprezenta convenirea și semnarea unui acord politic de soluționare a conflictului și de creare a unei păci ”juste și de durată”. Cel mai probabil, emisarii lui Trump vor înțelege foarte repede limitele acestei ambiții și vor seta foarte rapid un obiectiv mai realist, respectiv semnarea unui armistițiu/acord de încetare a focului. Este greu de crezut că părțile vor putea conveni un acord politic în sens larg, fie și sub presiunea unui Trump nerăbdător și dornic de bife rapide. Noul președinte american are pârghii multiple de acțiune asupra Kievului (dintre care, cea mai relevantă o reprezintă stoparea totală a sprijinului tehnico-militar, financiar, politic etc.), însă instrumentele de presiune asupra Moscovei rămân modeste pe termen scurt și mediu.
Există și riscuri colaterale privind natura compromisului politic pe care Donald Trump l-ar putea accepta pentru a obține concesii ale părții ruse privind convenirea unei păci în Ucraina. În acest caz, ar putea exista un preț politic foarte mare pe care Trump l-ar putea promite (plăti) în schimbul unor cedări/flexibilizări ale lui Vladimir Vladimirovici pe tema păcii în Ucraina. În scenariul maxim negativ pentru România și pentru Europa, reducerea prezenței militare a SUA în estul Europei / regiunea Mării Negre ar putea fi solicitată de Kremlin, în siajul viziunii sale imperialiste privind “noua arhitectură europeană de securitate”, sintagmă pe care Moscova a descris-o suficient de detaliat și de scandalos în cele două proiecte de acorduri făcute public în decembrie 2021 (proiectul Acordului cu NATO și cel al Acordului cu SUA); conform acestora, Federația Rusă este interesată în mod explicit de obținerea unui control politic și militar maxim asupra estului Europei.
Estimarea mea este că un acord-cadru de pace între Federația Rusă și Ucraina nu poate fi convenit în 2025. Rămân înguste șansele creării unor culoare de compromis către o pace credibilă și de lungă durată. Cel mai probabil, în acest an părțile vor accepta soluția de etapă a unui acord de încetare temporară a focului, ca preambul al unui viitor acord de pace mai larg. Totodată, nevoile reciproce urgente ale părților pot face ca armistițiul de încetare a focului să includă compromisuri posibile asupra unor teme care fac, de regulă, obiectul unor acorduri politice mai largi de pace.
Cel mai probabil, eforturile americane de mediere externă a negocierilor dintre părțile implicate (Moscova și Kievul) vor duce la negocierea, convenirea și încheierea, în următoarele luni, a unui acord/armistițiu de încetare a focului (care, eventual, va fi livrat public sub forma unui „acord de pace”, fără a fi, de facto, unul) care ar putea include următoarele teme: aliniamentul de contact al celor două armate de-a lungul căruia se va realiza angajamentul de încetare a focului (a); crearea unei zone buffer / zone gri / zone demilitarizate, care poate include/acoperi zona de conflict de la momentul semnării documentului, precum și zone adiacente (b); controlul politic și militar al zonei demilitarizate în perioada post-conflict (c); garanțiile reciproce de securitate ale părților în cazul denunțării acordului, al încălcării acestuia, al declanșării altor faze militare active etc. (d).
Este cert că Federația Rusă va utiliza posibila includere/menționare/descriere a aliniamentelor de contact în acest document ca pe o recunoaștere implicită a unor noi frontiere între Federația Rusă și Ucraina și ca pe o oportunitate de consolidare a ocupației sale militare în teritoriile care vor rămâne sub controlul său militar chiar și după încheierea acordului. Moscova își va permanentiza astfel regimul de ocupație în teritoriile ucrainene ocupate temporar (Peninsula Crimeea, teritorii ocupate temporar în regiunile Herson, Zaporojie, Luhansk, Donețk, chiar Harkiv) și se va folosi de acest acord pentru a permanentiza de facto destrămarea teritorială a Ucrainei pe care a realizat-o până în prezent urmare a celor două faze militare ale războiului împotriva Ucrainei (2014, 2022).
Întrucât văd ca fiind imposibilă o acceptare directă, formală, de jure, a cedării efective a unor teritorii de către partea ucraineană, apreciez că tema teritoriilor ocupate temporar va fi prezentă ambiguu în acordul/armistițiul de încetare a focului, fără recunoașterea cedării de teritorii (ambiguitatea va fi o soluție acceptată de ambele părți, la acel moment); în acest caz, tema teritorială va rămâne nerezolvată (va fi lăsată în sarcina următoarei faze militare active a actualului război), iar pacea pe termen lung nu va fi putea fi convenită în acest an.
Semnarea acordului va lăsa astfel nerezolvate temele mari (inclusiv/prioritar cele teritoriale), amânându-le sine die; la/după semnarea acordului, ambele părți vor avea obiective strategice neîndeplinite (Ucraina nu își va fi realizat obiectivul de eliberare integrală a teritoriilor ocupate temporar, samavolnic, de către armata rusă; Federația Rusă nu își va fi realizat planul de ocupație teritorială care include, cel mai probabil, întregul litoral ucrainean la Marea Neagră și nici obiectivele politice de vasalizare a Ucrainei); semnarea acordului va reprezenta astfel, de facto, debutul unei lungi perioade pe care părțile o vor utiliza pentru a se pregăti pentru următoarea fază militară activă (pauză operațională), fază pe care una dintre părți o va declanșa în momentul în care va aprecia că va dispune de resursele necesare atingerii obiectivelor restante. Declanșarea unei noi faze militare active poate fi prognozată astfel după o posibilă pauză operațională de câțiva ani, timp în care armistițiul de încetare a focului va fi încălcat, de facto, permanent și limitat, de către ambele părți.
Mai mult, prin semnarea unui acord de încetare a focului va fi amânată rezolvarea marilor teme colaterale obligatorii, precum penalizarea Moscovei pentru declanșarea războiului, inhibarea apetitului său hegemonic, reconstrucția post-conflict a Ucrainei și prevenirea producerii unor dezastre similare.
Nu vom avea, deci, pace în Ucraina în 2025. Ci, cel mult, o înțelegere între părți, cu mediere externă (prioritar americană), sub forma unui acord/armistițiu de încetare a focului, care nu va rezolva temele mari ale conflictului și nu va crea premisele unei păci pe termen lung, dar care va putea oferi o liniște relativă în această regiune pentru câțiva ani.
Numeroase vor fi temele adiacente ce pot însoți paradigma deschiderii culoarelor de negociere a păcii: care vor fi compromisurile părților ce pot fi realizate pentru încheierea unui acord/armistițiu de încetare a focului; ce raporturi de echilibru/egalitate va institui administrația americană între părți în dialogul acestora; cum se vor armoniza interesele, pozițiile și colaborarea dintre SUA și marile capitale europene, UE și NATO ca entități, pe durata negocierilor; cum se va concretiza sprijinul marilor capitale europene și al comunității internaționale pentru viitorul acord; soliditatea garanțiilor de securitate pentru părți pe termen mediu și lung; prețul colateral al unor posibile concesii ale părții americane pentru realizarea acordului.
Porumbeii promiși ai păcii vor mai zbura îndelung printre rachete și drone până le va sili pe acestea să tacă.
Nu poate fi vorba de pace, atita timp cat Putler nu accepta tratativele, cu un program acceptabil pentru Ucraina.
Trump nu are ce face.
Si daca Putler refuza initiativele americane, Trump va fi silit sa ia masuri impotriva Rusiei.
Va dau dreptate.
Dar exista o afirmatie cu care nu sunt de acord: spuneti in introducere, ca Rusia nu poate sa aduca noi soldati pe front.
Ar putea, dar legile interne o opresc si risca o adevarata revolutie, daca le incalca.
In Rusia, exista doua armate: armata contractuala si armata obligatorie, cu soldati „in termen”.
In urma experientei din Afganistan, s-a dat o lege prin care soldatii in termen nu au voie sa fie desfasurati in afara granitelor Rusiei. In afara granitelor, lupta doar contractualii si voluntarii. Numarul lor este din ce in ce mai mic.
Desigur, Rusia ar putea da mobilizarea generala si aduce soldati in termen. Dar valoarea lor e mica. (Ofensiva in zona Kursk i-a aratat predindu-se in masa.) Si plecarea barbatilor tineri la razboi, in toata Rusia, poate provoca o miscare de riposta care sa rastoarne regimul. Ca in ww1.
Dar materialul e bun, felicitari!
Cum am spus de mai multe ori chiar si pe aici, in aplauzele injuraturilor, eu doresc pace, pur si simplu pace, sa inceteze crimele.
Da, populatiile sunt epuizate, dar oare cum se va schimba situatia daca USA ar micsora,inceta ajutorul militar dat Ucrainei?
Si inca ceva, ce interes are USA sa fie pace in Ucraina? Despre EU nu vreau sa vorbesc pt ca ma apuca risu-plinsi
SUA a promis apararea integritatii si suveranitatii Ucrainei in schimbul distrugerii armelor nucoeare ale ucrainienilor. MAGA nu preia obligatiile internationale asumate oficial de SUA? Cat de orb sa fii sa sustii zilnic suvoaie de trivialitati manipulatoare lipsite de continut, mai vuvuzea georgesciana? Abia astept ca Putin sa ia primul bobarnac de la Trump, sa fii obligat sa-ti dai cu spoi_tingirul pe fata😀
@nemtisorule_tigan, esti prototipul perfect al curentului Make Greata Again and Again.
ma duc la mall, judex dupa mine, ma duc la gradina sa tai niste buruieni, judex dupa mine, ma duc la toaleta, judex dupa mine, trag apa, gata nu-l mai vad!
Zau? Ai curaj sa repeti dupa mine/dictare “Putin, iesi afara din Ucraina, este o tara suverana recunoscuta de ONU!”? Daca faci asta, promit sa nu mai scriu nimic aici, niciodata.
Dacă SUA ar înceta livrările de armament, războiul s-ar muta mai spre vest. Tot mai spre vest. A spus-o chiar Putin: „doar n-o să ne oprim pentru că ei (ucrainenii n.m.) nu mai au muniție.“ In Rusia vor fi tot mai mulți voluntari, din Ucraina tot mai mulți fugari.
Dacă se gândesc doar la bani, americanii nu au niciun interes să fie pace. O vreme!
Daca Putler s-ar retrage pe pozitiile din 2014, NATO nu ar mai trimite munitie U!
Fiti sigur ca nu trimit munitie de placere. (Si nu uitati ca si U produce munitii.)
@hantzy, nu cred ca rusii o vor lua spre vest, nu vezi ca de abia se tin pe picioare? Cred ca-si dau seama ca s-au bagat singuri in rahat si nu stiu cum sa iasa. Interesanta pozitia lui Trump la Davos privind Ucraina, acum merge pe ieftinirea petrolului care l-ar lovi pe Putin si apeleaza la Orient!? Cel putin ciudat!
Hai să fim realiști, NU VA FI PACE PE FRONTUL DE EST!
DE CE? Fiindcă NIMENI NU VREA PACE!
Deci, războiul va continua. România ar face bine să ia în considerare această situație ca variantă principală.
Suntem deja în război, dar încă nu acceptam asta. Chiar nu se vede că la nivel global se ascut săbiile? Noua Ordine Mondială se va face, ca întotdeauna, prin FORȚĂ/RĂZBOI. Asta e! A venit momentul ca istoria să fie rescrisă.
Legile interne ii condamna pe cei care pregatesc si conduc un razboi. De aici termenii astia aiuritori „operatie speciala”. nerecunoasterea faptului ca sunt in razboi … ba si condamnarea penala a celor ce afirma ca sunt in razboi.
Putgler si gasca lui ar trebui trimisi la mititica imediat! Conform legilor ruse.
”Pentru o soluție de „pace” nu este suficientă o inițiativă americană 100%, necorelată cu marile capitale europene. Condițiile de pace pe care le va solicita Kremlinul vor implica în mod obligatoriu un acord prealabil al unor actori statali terți (europeni)”
Corect. Lucrurile trebuie să înceapă cu înlocuirea cancelarului de la Berlin. Cu ocazia asta, în toată mass-media europeană va fi un maaare reflux al neomarxismului. La fel și în mediul academic.
În relația lui Putin cu Occidentul, prețul petrolului e cel care contează. Politicile administrației Biden (pilotată de Obama) au menținut ridicat prețul petrolului, ceea ce a avantajat Rusia. Politicile europene mențin în continuare ridicat prețul energiei, iar asta nu se poate schimba fără înlocuirea cancelarului de la Berlin.
Amânarea păcii din Ucraina îi încântă pe progresiștii europeni, ceea ce spune multe despre agenda lor reală. Însă tocmai această amânare poate contribui la dezmembrarea Federației Ruse.
”Every cloud has a silver lining,” spun englezii.
„Operațiunea specială criminală” și Pace! O nație permisivă, abrutizată, întunecată dă naștere unor monștri sângerosi. In cazul, improbabil, că ar fi înlocuit, nu ești sigur că ar avea că rezultat o schimbare semnificativă a mentalității ruse. In cazul lui Napoleon Bonaparte, a trebuit să se strângă toata Europa, pentru a-l trimite în surghiun pe insula Sfânta Elena. In cazul Fuhrer-ului Roșu, e de ajuns un brânci. Poate Trump să o facă, fără să pună în joc siguranța statelor și popoarelor suverane și independente? Nu știm dacă Trump a luat în considerare mentalitatea colectivă a muscalilor. Aceasta nu s-a schimbat de cel puțin două secole, chiar daca anormala întinsoare a fost chemata mereu la luminile civilizației. Este psihologia stepei peste care vântul schimbării nu a trecut niciodată. De aceea, Trump ar trebui sa sufle și în iaurt…Diavolul moscovit dispune de toate șmecheriile ca să ispitească. Posbilitatea ca și Trump să înghita momeala vopsită, întinsă de Puțin, ca pe-o acadea parfumata există. Trăim un coșmar oribil. Legile internationale, legile umanității, tratatele. Cine mai ține seama de ele? Rușii le-au călcat cei dintâi. Trump, se pare, ar vrea și el. Mult-glorificatul „24 de ore” trumpiste a devenit „Eu-eu-Putin, 24 de ore din 24”. Astfel, „Uragan asupra Europei” a devenit Uragan funest asupra planetei. Rusia este un stat-caine cu care nu este posibilă conviețuirea. Indiferent de pierderile semnificative de vieți omenești, Colosul cu picioare de lut va rămâne o amenințare permanentă pentru toată omenirea. In aceste condiții, puterile occidentale sunt obligate să sprijine Ucraina, să blocheze poftele Molohului siberian. Căci în fanatismul lui, în delirul lui de grandoare, Fuhrer-ul Roșu refuza să accepte sfârșitul, fie că vorbim despre războiul sau criminal din Ucraina, fie că vorbim despre numeroasele sale războaiele hibride. In concluzie, războiul este o boală cumplită, care cuprinde națiunile una după cealaltă și pe care natura le vindecă in timp îndelungat. Nu există decât războaie ofensive. Moscova imperialistă a purtat peste 600 de războaie și aproape toate au fost de ocupație barbară. Împotriva unui asemenea regim odios, toate metodele sunt justificate!
stat-caine? in Evul Mediu exista expresia „porc de caine”…
Rusia nu poate fi înfrântă decât de China. Și așa va fi!
esti cam aerian; acum, orice stat mare poate invinge Rusia; cu arme clasice; U o dovedeste;
norocul Rusiei este ca nimeni nu doreste sa se extinda spre rasarit; nu are dusmani, desi urla toata ziua ca este amenintata; tara de mujici prosti!
China nu are prieteni. China are interesul să fie jucător la masa cea lungă a destinului lumii. Prietenia sino-rusa nu este decât o cacealma. Rusia, in schimb, nu are un dușman, are numai dușmani. China profita de pe urma nevoilor Rusiei Imperialiste. China își va lua teritoriile înapoi. Până în 2049, va prezenta Kremlinului „nota de plată” pentru un milion și jumătate de km pătrați din Orientul Îndepărtat Rus.
„Nici Moscova și nici Kievul par a nu avea resursele necesare pentru o completare a efectivelor…”
Am o altă opinie… 1200000 (un milion două sute de mii) de soldați nord-coreeni sunt gata să-și dea viața în lupta cu „imperialismul occidental” în Ucraina.
Când se termină aceștia, China va suplini necesarul de trupe al vasalilor săi Coreea de Nord și Rusia.
Paradigma este cea corect expusă de D Trump. Adevăratul conflict, deja în desfășurare, este între SUA și China.
Încetarea focului în Ucraina este un respiro oferit Rusiei, iar concesiile teritoriale în detrimentul Ucrainei sunt o încurajare pentru Rusia să se pregătească pentru noi cuceriri. Tragic este că UE, din care România face parte, aproape că nu contează în acest conflict global aflat în desfășurare.
@hantzy, nu cred ca rusii o vor lua spre vest, nu vezi ca de abia se tin pe picioare? Cred ca-si dau seama ca s-au bagat singuri in rahat si nu stiu cum sa iasa. Interesanta pozitia lui Trump la Davos privind Ucraina, acum merge pe ieftinirea petrolului care l-ar lovi pe Putin si apeleaza la Orient!? Cel putin ciudat!
NT, eu mă refer la vest față de linia actuală a frontului în Ucraina, nu la vestul european. Chiar și acum trupele lui Putin atacă și ocupă sat cu sat. Dacă ajutorul pentru Ucraina scade, o vor face și mai îndârjit.
Dacă voia doar negocieri, Putin nu ar fi început războiul. Da, s-a înșelat puternic crezând că va ocupa Kievul cu 50 mii de soldați. Dacă acum vorbește de negociere este pentru a câștiga timp. Dar vrea cele 4 regiuni anexate fraudulos în totalitate. Dacă le obține, Ucraina va fi condamnată la sărăcie eternă și în câțiva ani nu va mai fi în stare să se apere. Și atunci rusia va da lovitura decisivă, cu sau fără soldați europeni în Ucraina.
la fotbal se spunea, atacul e cea mai buna aparare, asa ca ucrainienii le-au tras-o zdravan aseara rusilor, bravo lor. O fi si mina lui Trump, nu m-as mira, eu v-am spus ca america e great again.
Atacul ucrainean cred ca spune altceva, si anume: chiar dacă Putin vrea sa discute numai cu Trump, Ucraina încă mai contează și nu va accepta un “deal” care nu-i convine.
Mediatorul va trebui să navigheze*