duminică, mai 18, 2025

Războiul din Ucraina, reforma UE și lărgirea spre Est, de la sloganuri la realism politic

Pe scurt, în 10 puncte:

  1. Contraofensiva ucraineană a eșuat, ajutorul financiar-militar al SUA și UE s-a oprit pentru moment iar perspectivele războiului nu arată bine pentru Ucraina. Fereastra de oportunitate deschisă în primăvară pare că s-a închis.
  2. Nu este totul pierdut, desigur că mai pot apărea răsturnări favorabile ale situației de pe front, dar deocamdată încrederea în victoria militară totală scade, și în Occident, și în Ucraina.
  3. Scenariul eliberării integrale a teritoriilor ucrainene ocupate de Rusia a devenit improbabil din punct de vedere militar, cu toate consecințele care decurg de aici pe plan european și de securitate.
  4. Probabil ar trebui reformulate obiectivele „victoriei Ucrainei” și mutarea accentului de la teritorii la construirea în viitor a unei țări europene democratice și dezvoltate, cu garanții de securitate și cu o cât mai bună integrare în spațiul politic, economic și cultural al lumii occidentale. Chiar dacă această țară va fi mai mică teritorial decât fosta republică sovietică ucraineană. În opinia mea, atingerea obiectivelor de mai sus ar reprezenta cu siguranță o victorie a Ucrainei în adevăratul ei Război de Independență față de Rusia.   
  5. Forțând o unanimitate realizată doar formal și la limita Tratatului, prin scoaterea din sală a lui Viktor Orbán (o soluție de salutat, cu recomandarea de a-l bloca în lift, în viitor, și la alte reuniuni decisive ale UE și NATO), Consiliul European a decis deschiderea negocierilor de aderare cu Ucraina și Republica Moldova, singura rază de lumină într-un final de an politic mohorât.
  6. Trebuie înțeles cu luciditate că decizia de deschidere a negocierilor este una de încurajare, de moral, pentru vremurile politice complicate care ar putea veni, iar aderarea propriu-zisă a Ucrainei și Republicii Moldova este încă departe și incertă.
  7. Condiționarea lărgirii UE de reforma instituțională și funcțională a UE se poate transforma în capcana perfectă, în care până la urmă să nu se realizeze nici revizuirea Tratatului Uniunii Europene, nici lărgirea UE, ambele obiective depinzând de o unanimitate a ratificărilor naționale în cele 27 de state membre, greu de imaginat în această etapă istorică marcată de turbulențe severe.
  8. Franța și Germania spun, pe bună dreptate, că UE nu va putea funcționa în forma actuală cu 29, 30, 32 sau 35 de state, dar nu toate țările membre doresc, tot pe bună dreptate, revizuirea Tratatului de la Lisabona. Nici pentru România, la fel ca pentru multe alte state periferice, „deschiderea cutiei Pandorei”, a revizuirii Tratatului Uniunii Europene, nu este de dorit, pentru că este (foarte) posibil să avem de pierdut la anumite capitole politice, economice și sociale. Nu știm în acest moment, de exemplu, discutând despre reforma UE, dacă renunțarea la principiul unanimității în Consiliu și trecerea la votul cu majoritate calificată (QMV) pe marile decizii, chestiune cu care România este de acord, se vor putea rezolva fără revizuirea Tratatului, așa cum încearcă să propună un grup de lucru din mai multe țări.   
  9. Aderarea Republicii Moldova la UE va depinde de realizarea cumulativă a cinci condiții, nu tocmai ușoare.Oricare din cei cinci factori politici de care vom discuta în cuprinsul articolului poate bloca finalizarea cu succes a aderării, oricât de mult ne-am dori-o noi, pe ambele maluri ale Prutului. Nu se va putea adera, de exemplu, cu îndeplinirea a doar trei sau patru din cele cinci condiții listate.
  10. Trecerea de la sloganuri la realism politic nu înseamnă abandonarea valorilor în care credem și a marilor idealuri pe care le avem, ci abandonarea tiparelor ideologice simpliste, a naivităților, ipocriziilor și nediscutării adevărurilor inconfortabile (e plină Europa de ele, din păcate) precum și a convingerii că lucrurile se vor mișca în direcția dorită de noi numai prin repetarea mecanică a unor clișee, respectiv prin acțiuni politico-diplomatice conformiste.

*    

În momente critice, sloganurile pot fi bune, căci sunt menite să ridice moralul oamenilor iar lucrul acesta contează. Ai nevoie de încrederea cetățenilor în vremuri de cumpănă, ai nevoie de suportul lor, uneori de sacrificiul sau de mobilizarea lor pe o anumită direcție. Liderii politici le folosesc copios, pentru a crea curente ale opiniei publice, emoții, speranțe, emulație. Dar acestea funcționează doar până la un punct și trebuie dozate corect, cu mare grijă, la fel ca folosirea unui paliativ puternic, pentru a evita și supradoza, și efectul de adicție, și prăbușirea ulterioară sau inversarea curentului. Sloganul în sine, ca formulă care concentrează și repetă un obiectiv politic (o dorință, o ambiție), nu este un lucru rău în politică, dar a ne limita la sloganuri și a dezvolta o gândire politică bazată eminamente pe sloganuri, lozinci și clișee nu face decât să deschidă larg porțile eșecurilor și dezamăgirilor viitoare. 

După o vreme, dacă sloganurile nu încep să fie acoperite de realități, să fie reflectate în rezultate, schimbări și stări de fapt evidente, apar dezamăgirile punctuale, apoi demoralizarea generală la nivelul societății și se instalează lipsa de încredere în mesajele oficiale. Efectul folosirii îndelungate a sloganurilor poate deveni exact opus celui vizat inițial, deschizând larg poarta pentru sloganuri care vor veni în sens invers, de multe ori mai exagerate, mai radicalizate, mai nesustenabile decât precedentele. Decredibilizarea unui obiectiv politic căruia sloganurile i-au ridicat un piedestal prea înalt al așteptărilor publice poate face mai rău pe termen lung decât păstrarea de la început în limite rezonabile a speranțelor, a nivelului așteptărilor, respectiv explicarea realistă a ceea ce se poate face și a ceea ce nu se poate face într-o anumită etapă istorică.

Diferența între o democrație și o dictatură se reflectă inclusiv în termenul de valabilitate a sloganurilor și lozincilor. Într-o democrație autentică și dinamică, acestea funcționează timp de 1-2 cicluri electorale și apoi gata. Răbdarea oamenilor nu este infinită. Un slogan neîmplinit, neconcretizat, se epuizează și va lăsa locul altuia. În schimb, în dictaturi și regimuri iliberale, autoritare, care nu permit alternanța la putere, iluziile vândute oamenilor pot dura decenii la rând și se transformă în ideologizarea unei generații, în propagandă sistemică, de partid și de stat, în alienare politică și socială, ruptură de realitate (a se vedea ce se întâmplă în Rusia de 24 de ani, după instalarea lui Vladimir Putin la conducere), fără să existe certitudinea că, în intimitatea percepției lor politice, cetățenii mai cred cu adevărat în discursul bazat pe sloganuri. Le este doar frică să conteste public regimul și nu au alternativă politică, dar așteaptă cel mai mic semn de vulnerabilitate pentru a se ridica și distruge sistemul de conducere și organizare internă (a se vedea succesul popular cu totul neașteptat, timp de două zile, al tentativei de rebeliune militară a banditului Prigojin și grupului Wagner, doar pe criteriul că erau împotriva autorităților de la Moscova și sugerau că ar putea exista o alternativă).

Da, poate că majoritatea rușilor cred în măreția Rusiei și continuă să aibă obsesia naționalismului și ideii imperiale, inclusiv convingerea că „Rusia are dreptate” în războiul contra Ucrainei, dar foarte probabil că ei nu sunt bucuroși cu regimul dictatorial al lui Putin. Atâta timp cât războiul va continua, rușii îl vor identifica pe Putin cu naționalismul lor și cu ideea că Rusia are dreptate, dar după încheierea războiului nu va mai fi așa. Vladimir Putin nu va cădea înainte de încheierea războiului, ci după război, chiar dacă îl va câștiga militar.

Nu am nicio îndoială că, până la sfârșitul acestui deceniu, omul politic Vladimir Putin și regimul său de putere bazat pe propagandă și distorsionare, pe abuzuri (crime) și minciuni permanente se vor prăbuși iar prăbușirea va fi fulgerătoare, într-o criză a regimului său personalizat care va dura doar câteva luni sau poate săptămâni. Pentru Ucraina și pentru deznodământul acestui război, căderea lui Putin ar putea veni însă prea târziu.

Nu știm deocamdată cum va arăta Rusia post-Putin din deceniul viitor (mai bine sau mai rău decât actuala), dar nu acesta este scopul nostru acum. Ne amintim cum s-au prăbușit, prin implozie, regimurile comuniste falimentare în 1989, care păreau veșnice și inundau viețile oamenilor cu sloganuri necombătute de nimeni, când la prima zdruncinare mai serioasă s-a văzut că lumea nu mai credea în nimic iar baza lor devenise fragilă, ca o butaforie. În câteva luni au căzut toate, unul după altul. Pentru ca un regim sau o idee să nu ajungă la epuizarea încrederii populației, ar trebui să existe mereu o corelare între discurs și realități, o articulare rațională, decentă și echilibrată a celor două componente ale politicii – promisiunile și realizarea lor.

Știm însă, pe de altă parte, că luciditatea, moderația, nuanțele și adevărurile reci nu aduc voturi, nu fac spectacol și rating în mass-media și audiență în media sociale, nu mobilizează soldații pe front, nu umplu farfurii goale, nu cresc puterea de cumpărare, nu eliberează teritorii ocupate și nici nu refac imperii sau gloria puterii pierdute, nu produc unanimități acolo unde ele nu există, nu întorc timpul înapoi, nu vând iluzii, nici de integrare, nici de mărire imperială. Doar sloganurile o pot „face”, un timp mai scurt sau mai lung. Este valabil deopotrivă la Kiev (într-o democrație) și la Moscova (într-o dictatură), acolo unde discursurile oficiale continuă paradigma „totul sau nimic”, în care liderii promit popoarelor lor „victoria totală”. Putem înțelege că, în război fiind, cei doi lideri nu mai pot da înapoi și nu mai pot livra publicului, după atâtea sacrificii și pierderi umane și materiale, altceva decât sloganul victoriei totale. S-a mers deja prea departe pentru a se putea reveni, de o manieră acceptabilă de către populație, la recunoașterea altei realități din partea lui Putin sau Zelenski, chiar dacă primul este agresorul iar al doilea victima.

Scopul acestei analize este să încercăm să înțelegem cu luciditate, dincolo de sloganuri, care sunt perspectivele războiului din Ucraina și, strâns legat de acestea, perspectivele reformei instituționale a UE și lărgirii efective a UE. Deschiderea de încurajare a negocierilor de aderare pentru Kiev și Chișinău nu înseamnă neapărat că Ucraina și Republica Moldova vor deveni membre ale UE și nici nu se știe dacă UE va mai exista peste 7-8 ani în condiții de funcționare similare cu cele de astăzi. Da, este posibil ca cele două republici post-sovietice să adere la un moment dat, la un anumit format (cerc) european periferic, dar nu e nimic garantat. Ceea ce urmează să se întâmple în anii următori în arhitectura internă a UE și în vecinătatea ei estică va fi un proces complicat și imprevizibil de transformare politică europeană. Cred că este esențial ca UE să nu funcționeze, la rândul ei, doar pe bază de sloganuri și poziționări electorale fără consistență și fără o perspectivă solidă, și să nu încurajeze ca Ucraina și Republica Moldova să trăiască politic, la rândul lor, din sloganuri, ci din evaluări realiste și abordări pragmatice, eficiente, fezabile, care să evite promisiunile nerealiste făcute oamenilor de rând. Situația politică actuală este foarte complicată și va deveni în anii următori și mai complicată.

Să începem așadar de unde trebuie început, adică de la războiul din Ucraina. Unde suntem acum? În punctul în care trebuie recunoscut că, după o vară și o toamnă pline de speranțe, contraofensiva ucraineană a eșuat iar Ucraina nu a eliberat din iunie încoace mai nimic din teritoriile ocupate, nu a tăiat coridorul rusesc est-sud și nu a ajuns la Marea Azov. Devine tot mai greu de crezut că obiectivul eliberării totale a Ucrainei, până la frontierele din 1991, cele de la declararea suveranității postsovietice, mai este în prezent sustenabil.

„Dreptul forței” a prevalat, din nefericire, în fața forței dreptului (internațional) iar agresiunea Rusiei asupra Ucrainei a sfidat ordinea de securitate europeană post-Război Rece, integritatea teritorială și suveranitatea unui stat partener al NATO și al UE, trezind întrebări majore cu privire la instrumentele pe care le mai are Vestul la dispoziție pentru a apăra ordinea mondială bazată pe reglementări internaționale. Sancțiunile împotriva Rusiei au eșuat de asemenea, în principal din cauza țărilor Sudului Global, indiferente la tragedia ucraineană și totodată față de perspectivele revizionismului antioccidental (sau poate chiar dorindu-l), țări care s-au oferit să ajute Rusia să evite sancțiunile occidentale (de exemplu, prin importuri masive de hidrocarburi din Rusia și prin reexport spre piețele bogate, schemă greu de demonstrat), jucând de cele mai multe ori duplicitar, sub masca neutralității. 

Cauzele eșecului militar al Ucrainei pot fi multiple și interpretabile de către specialiștii militari – de la tactica operațională greșită a Kievului, de a ataca pe trei axe diferite, în loc de concentrarea puternică pe un punct, pentru a străpunge apărarea rusească, de exemplu în zona Melitopol, subevaluarea liniilor de rezistență minate ale rușilor („liniile Surovikin”), supraevaluarea propriilor forțe, disensiuni între palierele de comandă politică și militară, insuficiența armamentului de care au dispus trupele ucrainene (în special lipsa avioanelor de luptă performante), pregătirea mai bună a rușilor în lunile de pauză din iarna trecută și din primăvară etc. Dar asta contează mai puțin. Ceea ce este acum relevant este schimbarea dramatică a posturii armatei ucrainene, de la ofensivă din nou la defensivă și la ideea de rezistență eroică în fața presiunii crescânde a trupelor ruse de ocupație. A venit iarna și lucrurile nu arată deloc bine. Pentru prima dată după o pauză de aproape doi ani, în care a fost în dificultate în a-și prezenta „operațiunea militară specială” drept un succes, Kremlinul vorbește din nou de necesitatea capitulării Ucrainei, ba mai mult Putin extinde în ultimul său discurs „lumea rusă”, trecând dincolo de pretenția de a păstra regiunile deja anexate (Lugansk, Donețk, Zaporojie, Herson, Crimeea) și numind „Odesa oraș rusesc”.

Nici continuarea sprijinului financiar și militar din partea Occidentului nu a mai mers în ultimele luni ca până în vară, când mulți sperau că vor urma rezultate evidente, vizibile. SUA și UE au oprit motoarele ajutorului financiar, cel puțin deocamdată, din motive politice care țin de dezacordurile interne față de Ucraina. Republicanii au blocat în Camera Reprezentanților pachetul de 106 miliarde de dolari propus de administrația Biden, din care ucrainenii urmau să cumpere armament occidental și muniție, iar Viktor Orbán, premierul antioccidental al Ungariei, revizionist, pro-Rusia și pro-China, tocmai a blocat la Bruxelles adoptarea sprijinului de 50 de miliarde de euro și amenință în continuare cu blocarea lărgirii UE, a Spațiului Schengen, a ajutorului pentru Ucraina, a aderării Suediei la NATO și a tot ce mai poate bloca Ungaria în lumea occidentală, sprijinind indirect interesele Moscovei.

Încercările de deblocare a procesului politic de adoptare a acestor pachete de asistență financiară, la Bruxelles și Washington, se vor relua desigur în ianuarie, existând o fereastră de maxim 2-3 luni pentru adoptare (cu unele compromisuri între părți, de exemplu la pachet cu măsuri mai dure anti-imigrație în SUA, cerute de republicani), înainte de intrarea în campaniile electorale propriu-zise din UE și SUA, când politicienii nu vor mai împărți banii din taxele plătite de alegători, pentru războaie externe. 

Stocurile de arme și muniții par să fi ajuns la nivel critic inclusiv în depozitele țărilor NATO iar producția europeană de armament se relansează greu, cu ezitări și îndoieli de tipul „ce o să facem după războiul din Ucraina cu noile capacități de producție, are rost să investim acum atât de mult și să rămânem cu ele?” Coreea de Nord singură a livrat mai multe obuze Rusiei decât întreaga UE. Până în martie anul viitor, promisiunea europenilor de a livra un milion de obuze pe format NATO ucrainenilor nu se va realiza nici pe jumătate, așa cum a fost deja recunoscut de Comisia Europeană. În SUA, producția de armament și muniție s-a relansat într-adevăr anul acesta, dar acolo intervine în schimb problema politică a dezacordului republicanilor de a mai susține Ucraina.

Opinia publică occidentală dă semne și ea că „a obosit” și ar vrea să se termine războiul. Exact ce a sperat Putin de la începutul invaziei. Pacea pare pentru mulți mai importantă decât victoria oricum improbabilă a ucrainenilor, respectiv înfrângerea exemplară a Rusiei. Există încă un sprijin important pentru Ucraina, dar el este tot mai redus iar pe alocuri tinde să se piardă „masa critică”. În țări central-europene precum Austria, Ungaria, Slovacia, există deja o opoziție explicită pentru continuarea sprijinului financiar-militar pentru Ucraina. Inclusiv fermierii și camionagiii polonezi, deci dintr-o țară care susține tradițional Ucraina, încep să exprime nemulțumiri vehemente față de apariția concurenței produselor ucrainene mai ieftine. Nici în SUA lucrurile nu stau mult mai bine, sondajele de luna trecută arătând că o majoritate relativă de 41% dintre americani consideră că „Statele Unite fac prea mult pentru Ucraina”[1] (procentaj în creștere continuă, din 2022 încoace), comparativ cu 25% care consideră că fac „prea puțin” și 33% care afirmă că „ajutorul este suficient”. Cetățenii cu simpatii pentru Partidul Democrat susțin Ucraina într-o măsură mult mai mare decât votanții republicani iar influența lui Donald Trump și a facțiunii MAGA (Make America Great Again) asupra celor din urmă se vede ușor.

În fine, anul electoral 2024, cu alegeri în SUA, UE și Marea Britanie, va însemna concentrarea interesului alegătorilor, guvernelor și liderilor politici occidentali pe problemele interne economice și sociale, ceea ce va duce inevitabil la scăderea sprijinului financiar-militar pentru Ucraina după martie-aprilie. O eventuală realegere a lui Donald Trump la Casa Albă sau o creștere semnificativă a partidelor naționaliste anti-imigrație în Parlamentul European, ambele scenarii, din păcate, nu doar posibile ci și probabile, vor trage frâna sprijinului pentru Ucraina și după anul electoral 2024. Oficial, războiul ar putea continua pe toată durata anului 2024, cu intensități diferite, dar 2025 ar putea fi anul în care Kievul, rămas fără sprijin și cu Trump la Casa Albă, să fie nevoit să discute în condiții grele cu Moscova, dacă ceva semnificativ nu se schimbă în următoarele luni în dinamica electorală din SUA.

Având în vedere cei cinci factori de mai sus, care vor acționa cumulativ în 2024-2025, o evaluare politico-militară realistă ne poate indica de pe acum faptul că Ucraina va pierde de facto teritorii în acest război. Nu știm deocamdată dacă le va pierde și de jure (pentru că acest lucru va depinde de acceptarea oficială de către Kiev a unor compromisuri dureroase), însă, chiar și fără acceptarea de către Kiev a noii realități (așa cum nu au acceptat oficial pierderea Crimeii în 2014), apariția unor teritorii ocupate definitiv de armata rusă va crea un alt mare impediment – imposibilitatea integrării în UE a Ucrainei, cu teritorii ocupate militar de Rusia.

Nevoia de clarificare juridică internațională a situației teritoriale complicate a Ucrainei după război și problemele structurale care vor necesita costuri economice de integrare europeană uriașe (evaluate preliminar la 186 de miliarde de euro), plus apariția a încă 40 de milioane de cetățeni cu pașapoarte și drepturi europene, provenind dintr-o țară săracă și coruptă, într-un context politic european în care se întăresc vocile naționaliste și protecționiste în statele membre, ne conduc spre concluzia realistă politic că Ucraina nu va adera la Uniunea Europeană în formatul actual al UE, ci eventual, după o perioadă care va depăși 10 ani, într-un cadru european reformat, diluat, care ar permite diferențieri de statut și drepturi între statele membre. Mai important și mai fezabil pentru Ucraina decât aderarea la UE pare să fie obținerea de garanții de securitate după război, pentru teritoriul rămas independent. Aderarea la NATO este mai aproape și mai posibilă pentru Ucraina decât cea la UE, referindu-ne la teritoriul care va rămâne neocupat de Rusia.

A asuma că Ucraina nu va adera la această UE, așa cum o știm astăzi, nu este nici plăcut și nici ușor, dar aceasta este realitatea și nu ne dorim să ajungem ghidați în analizele noastre de wishful thinking, care duce întotdeauna la ratarea obiectivelor și la politici nesustenabile.

Să continuăm raționamentul, în baza celor deja discutate. Pentru a avea speranțe la aderare până în 2030, Republica Moldova va trebui să se decupleze în anii viitori de Ucraina și cred că oricum la asta se va ajunge, după ce vor începe evaluările individuale ale statelor candidate. Chiar și decuplată de Ucraina, aderarea Republicii Moldova la UE până la sfârșitul acestui deceniu va depinde de un cumul de cinci factori:

  1. Reformele și mai ales evoluțiile politice și electorale din Republica Moldova, cu accent pe recâștigarea (obligatorie) a alegerilor prezidențiale din 2024 și parlamentare din 2025 de către actuala conducere. Orice schimbare de direcție la nivelul Președinției, majorității pro-europene din Parlament și Guvernului ar produce înghețarea de facto a negocierilor cu Comisia Europeană. Să ne amintim că Serbia este stat candidat din 2012 și a început negocierile de aderare acum 10 ani, fiind, cu o conducere politică duplicitară la Belgrad, cu multe accente pro-Rusia, foarte departe de aderarea la UE… Dacă în ceea ce privește realegerea Maiei Sandu în noiembrie șansele sunt mari (deși va avea nevoie de sprijinul suplimentar al unei a doua forțe politice în turul al doilea), pentru alegerile parlamentare din 2025 problema majorității pro-europene este majoră, având în vedere că partidul de guvernământ PAS a ajuns la doar 25%.
  2. Evoluțiile politice și electorale din UE și menținerea opțiunii pro-lărgire la nivelul întregii Uniuni. Sunt de urmărit alegerile europene din 6-9 iunie 2024 dar și alegerile din statele membre între 2024-2027, decisive. Forțele politice naționaliste sunt în creștere cam peste tot iar lucrul acesta se va reflecta în structura viitorului Parlament European. Să vedem, de asemenea, orientarea viitoarelor guverne din Olanda și Austria, să vedem coaliția din Germania după alegerile din 2025, sau cine câștigă alegerile prezidențiale din Franța în 2027 etc. Nu mai vorbim de Ungaria și Slovacia. Pentru ca procesul să se finalizeze cu succes, este nevoie, așa cum știm, de unanimitate, inclusiv la ratificarea unui eventual Tratat de Aderare. Greu, foarte greu de conceput în momentul de față o asemenea unanimitate. Tot la acest punct rămâne de clarificat ce reforme doresc Franța, Germania, Olanda etc. (țările din nucleul european central) să adopte în organizarea și funcționarea UE înainte de aderarea a noi state membre și dacă aceste reforme necesită sau nu revizuirea Tratatului de la Lisabona. Am îndoieli serioase că revizuirea TUE va fi posibilă la orizontul acestui deceniu, dar discuția necesită o analiză substanțială separată.
  3. Rezolvarea problemei Transnistriei, într-un fel sau altul, pentru a nu mai exista niciun fel de neclarități juridice privind teritoriul asupra căruia Chișinăul exercită deplina sa suveranitate și în care se va aplica legislația europeană. Este limpede că nu pot adera la UE teritorii pe care se află armata rusă de ocupație (valabil deopotrivă pentru Ucraina și Georgia). Foarte interesantă și de dezbătut sugestia Președintei Maia Sandu privind o eventuală „aderare în doi pași” (după modelul aderării Ciprului în 2004), prima dată cu teritoriul dintre Prut și Nistru, apoi (cine știe când și dacă…) cu Transnistria. Ar fi o formă elegantă și discretă de a scăpa de Transnistria, practic. Dar nu avem deocamdată indicii dacă soluția propusă este fezabilă politic și juridic sau nu. Ar mai exista varianta reintegrării economice pașnice a Transnistriei, cu dispariția de la sine a regimului separatist de la Tiraspol (foarte puțin probabilă), sau varianta militară propusă de Kiev Chișinăului, respinsă de Președinta Maia Sandu.
  4.  Deznodământul războiului din Ucraina. Actualul război reprezintă în continuare o amenințare majoră, existențială, pentru Republica Moldova, și până nu vedem unde se va opri armata rusă nu se vor putea lua decizii privind lărgirea UE.
  5. Relațiile între marile puteri după încheierea războiului din Ucraina, inclusiv pachetul de înțelegeri și aranjamente internaționale (globale și regionale) care vor guverna ordinea politică post-război, cu accent pe relațiile dintre SUA, UE, Germania, Franța, Rusia și China. În mod particular, o importanță deosebită o va avea orientarea noii administrații a SUA, începând din ianuarie 2025, și tipul de relație bilaterală pe care Președintele reales al SUA (indiferent dacă va fi Joe Biden sau Donald Trump, vorbim de un președinte reales) va dori să o aibă cu Moscova, în perspectiva marii confruntări strategice pentru supremație globală dintre SUA și China, care este inevitabilă.

Acestea sunt cele cinci aspecte decisive, fiecare în parte de neocolit, de care vor depinde perspectivele aderării la UE a Republicii Moldova, obligatoriu decuplată de Ucraina, până în 2030, în cel mai fericit, scurt și optimist scenariu de integrare. Șansele sunt mici pentru „alinierea deplină a astrelor”, dar există. Chiar și fără garanția unei aderări finale depline, perioada de preaderare, care a început deja, va fi însă una foarte benefică, prolifică și fructuoasă pentru Republica Moldova, o perioadă cu oportunități de reforme pe toate planurile și accesare de fonduri importante, o perioadă care va transforma cu siguranță în bine mica republică de peste Prut, așa cum perioada de preaderare a României (2000-2006) a fost probabil cea mai fastă perioadă din istoria noastră, cu cele mai accelerate reforme și cea mai rapidă dezvoltare.

Pentru a evita dezamăgiri ulterioare cu efecte politice catastrofale pentru Europa și Proiectul European, deopotrivă în Vest și în Est, ar fi de dorit să trecem treptat de la sloganuri maximale la o evaluare politică realistă și să apreciem mai mult chiar și pașii mai mici pe care îi putem face într-o anumită etapă istorică. Trecerea de la sloganuri la realism politic nu înseamnă abandonarea valorilor în care credem și a marilor idealuri ale Proiectului European, ci abandonarea naivităților, a wishful thinking, ipocriziilor, tăcerii asupra adevărurilor inconfortabile din politica europeană și a conformismului politico-diplomatic, în care ne imaginăm că lucrurile se vor mișca neapărat în direcția dorită doar pentru că noi ne dorim asta.        


[1] https://news.gallup.com/poll/513680/american-views-ukraine-war-charts.aspx

Distribuie acest articol

56 COMENTARII

  1. In sfarsit o analiza buna, s-a cam lasat asteptata dar e mai mult decat binevenita la sfarsitul unui an in care avem nevoie, ca tara, de oameni care sa alunge putin ceata care se pare ca acopera Romania.

    O singura observatie: cel mai mare dusman al unirii cu Moldova este chiar UE. Ceva mai putin important dar totusi semnificativ, SUA. Nu pentru ca ar reprezenta un obiectiv pentru acestea ci pentru simplul fapt ca Moldova reprezinta un obiectiv geopolitic, raportarea la aceasta regiune facandu-se doar in contextul relatiilor cu FR. Spre deosebire de UE si SUA, modul in care se raporteaza Romania se incadreaza intr-o matrice mult mai complexa care include in plus factori istorici, elemente de identitate nationala si o incarcatura sentimentala destul de mare, generata de radacinile multor familii de romani.

    Ne place sau nu ne place, atunci cand momentul unirii va veni(si va veni) va trebui sa ne privim in oglinda si sa incercam sa raspundem la intrebari foarte dificile, inlocuind mitologia cu adevaruri istorice. Una din cele mai dure este legata de prezenta vorbitorilor de limba rusa. Suntem oare pregatiti ca tara sa acceptam si sa oferim drepturile cuvenite unei viitoare minoritati rusesti semnificative? De raspunsul la aceasta intrebare depinde viitorul reunificarii, raspunsul il putem da doar noi, alte entitati nu sunt nici calificate si nici indreptatite sa raspunda.

    • Unde sunt cei aproape jumătate de milion de germanici care se aflau în României anului 1920?
      (in Moldova nu trăiesc jumătate de milion de ruși – cu tot cu regiunea „trans)
      Vă atrag atenția asupra faptului că ucrainenii nu sunt ruși, iar Pavel Dimitrievici Kisselev e un general rus care nu are nimic in comun cu vreo Românie.

    • Atata vreme cat armata ruseasca ramane in Transnistria, orice scenariu de unire a Romaniei cu rep. Moldova, sau de aderare a acesteia din urma la UE sau NATO vor ramane in stadiul de vise nerealizabile. Intrucat rusii nu au nici cea mai mica intentie sa plece de buna voie de la Tiraspol, iar tarile NATO au declarat clar si raspicat inca din 2022 ca nu vor trimite trupe in afara aliantei, logica elementara ne indica faptul ca viitorul Moldovei se afla in sfera de influenta ruseasca. Singurul lucru care ii opreste deocamdata pe rusi in a prelua direct si total puterea la Chisinau este rezistenta Ucrainei in zona sudica Herson-Odesa. Daca Ucraina cedeaza, vom asista imediat la un exod rapid si masiv al cetatenilor moldoveni cu opinii pro-occidentale catre Romania si UE, intarindu-se astfel in mod indirect si pozitia nostalgicilor pro-rusi si pro-comunisti ramasi acasa.

  2. 1. Așa zisul „proiect european”, respectiv transformarea actualei UE într-o Federație franco-germana este o Utopie. În Europa, nimeni nu are încredere în nimeni. Plus că există tendințe de creștere a nationalismelor și a revansismelor. Istoria Europei nu poate fi uitată.
    2. Situația din Ucraina este rezultatul unei coabitări mârșave între Germania+Franța și Rusia, 25 de ani s-au pupat duios, agresând împreună țări ca Moldova, Georgia, Ucraina.
    3. În definitiv, Europa are mai mare nevoie de Rusia decât de Ucraina. Fără Rusia, Europa moare.
    4. Ucraina a cam rămas singură în fața Rusiei, sub privirile cinice ale Occidentului.
    5. Moldova poate aluneca printre ghearele marilor puteri, poate va fi mica victorie a Occidentului în acțiunea de trădare a Ucrainei.
    6. România ar trebui să se trezească din somnul cel de moarte și să iasă la joc/luptă. Și să mai lase Europa în plata Domnului…sau a Diavolului…

    • Suplimentar,
      7. ” Sancțiunile” Europei contra Rusiei nu au avut efectul scontat, ba dimpotrivă, Europa a intrat în criză economică și anul viitor va intra și în criză politică.
      8. Așa zisul Sud Global preferă Rusia și urăște Europa pentru trecutul ei colonial.

      • Si Rusia, ca toate marile puteri, are un trecut colonial si inca mai are ceva din acesta, numai ca s-a intins pe uscat in toate punctele cardinale, nu peste mari si tari, si a mascat colonialismul ei.
        Desi unii pseudocolonizati ii urasc si au devenit independenti, altii ii iubesc si ii sprijina, fiind rusificati si uneori crestinati. Totul tine de felul cum se comporta statul si colonistii cu populatia autohtona. In Alaska, dincolo de Cercul Polar, inca mai exista sate rusesti, cu biserici ortodoxe, si locuitori care cred ca Rusia e condusa de Tar (!?)
        Traditia si istoria transmisa prin viu grai este inca puternica si influenteaza populatia locala, asa ca nu putem sa blamam Sudul Global pentru preferintele sale. Trebuie doar sa avem o politica adecvata situatiei.

    • 3. În definitiv, Europa are mai mare nevoie de Rusia decât de Ucraina. Fără Rusia, Europa moare.
      Pai dupa cum vedem dupa 2 ani nu moare deloc, gaze au si altii mai democrati sau mai autocrati (Norvegia Adzerbajan, vor veni pe piata Romania Turcia Cipru Israel) ,diversificarea este foarte buna chiar daca poate e mai scump dincolo dar macar stii ca la o adica furnizor nu te strange de….mana la tocul usii. Pe de alta parte Rusia nu are incotro si vinde la pret de amanet gazul si petrolul catre chinezi si indieni despre care se stie ca sunt orice dar nu milostivi si darnici. Daca le este teama europenilor de ceva este ceva ce nu prea poate fi spus, Ukraina+Polonia+Tarile baltice+eventual Belarus peste niste ani ar forma un pol de putere care ar dezechilibra rau de tot masa de joc.

      • Da, țările estice(pun aici și România, Moldova, Bulgaria) pot forma un pol de putere care să obstrucționeze suzeranitatea Europei de Vest. Este și motivul pentru care Turcia nu a fost primită în UE.

      • Agregarea Ucraina+Polonia+tarile baltice+Belarus a mai existat in istorie, timp de cateva secole, sub forma monarhiei polono-lituaniene (uniunea de la Lublin sub dinastia Iagiellonilor). Tot istoria ne-a aratat ca aceasta forma de organizare este neviabila, intrucat fara ajutor vest-european nu dispune de forta militara, economica sau politica de a se putea impotrivi agresiunii continue si sistematice dinspre est a Moscovei. Commonwealth-ul polono-ucraino-lituanian a purtat nenumarate razboaie impotriva rusilor in decursul secolelor si le-a pierdut pe toate. Rezultatul final a fost ca in 1914, inainte de declasarea WW1, atat Vilnius, cat si Kyiv si Varsovia fusesera reduse la stadiul de gubernii rusesti.

        • Polonia fusese împărțită de vreo 3-4 ori între Rusia, Imperiul Habsburgic și Prusia după 1795. Polonia a redevenit stat după WW1 și în urma războiului polono-rusesc încheiat în 1922 câștigat de Polonia prin pacea de la Riga.

  3. „Diferența între o democrație și o dictatură se reflectă inclusiv în termenul de valabilitate a sloganurilor și lozincilor. Într-o democrație autentică și dinamică, acestea funcționează timp de 1-2 cicluri electorale și apoi gata.”
    1. Sloganurile n-au durata stabilita. Ele rezista cat timp nu-s contrazise flagrant de realitate.
    2.” Viktor Orbán, premierul antioccidental al Ungariei, revizionist, pro-Rusia și pro-China, …”. Acest slogan inca mai rezista?
    Un articol realist, care ar fi putut apare inca de la inceputul invaziei rusesti in Ucraina. Date concrete care sa-l sustina ar fi fost destule, daca n-ar fi fost sloganurile care sa le obnubileze.

    • Ar fi fost culmea sa nu apari si tu …/ Ce-o fi cu minoritarul nemtesc de inca nu ne-a explicat cum sta chestiunea si cum trebuia Ucraina sa accepte de la inceput sau de acum 10 ani orice vrea Moskva?

      • Uite ca am aparut, ca sa-ti raspund nedumeririlor tale: „… inca nu ne-a explicat cum sta chestiunea si trebuia Ucraina sa accepte de la inceput sau de acum 10 ani orice vrea Moskva?”.
        Exact asa. Faptu’ ca acceptam ca realista pozitia din articolul de azi ar trebui sa ishte si intrebarea – justificata, zic eu- de ce timp de doi ani au trebuit sa moara cateva sute de mii de oameni, a fost distrusa o intreaga infrastructura, etc.- toate cu cheltuieli de mld. Euro . Inutil, pentru ca aflam ca tot acolo am ajuns, adica Ucraina trebuind sa accepte cedarea teritoriilor ocupate contra unei viitoare bunastari promise.

        • Cum altfel ai putea sti ca esti un om mare sau un om mic sau o natiune cu valori inalte morale altfel decat ridicandu-te impotriva unei nedreptati? ce calitati morale poate avea un om pentru a promova agenda si obiectivele unei puteri agresoare?

          • Eu nu sunt suporter pe stadion la un meci de fotbal. Incerc sa apreciez obiectiv ceea ce vad , si care este in concordanta cu ceea ce stiu despre forta reala a celor doua echipe, nu cea din slogane. Poti sa te consideri ca avand calitati morale sustinand uciderea oamenilor si distrugerile materiale ca efecte directe ale unui razboi fara nicio sansa de a fi castigat?

  4. Occidentul a dovedit, prin fapte, ca nu doreste ingenuncherea rusiei. Va plati, inzecit, pentru lipsa-i de viziune. Daca miroase slabiciune, la adversarii sai, tov putin va apasa pedala „la blana”. Si azi si maine si peste 5 sau 10 ani.
    Probabil ca politicienii europeni se multumesc cu castigurile obtinute: Suedia si Finlanda in NATO, reconfigurarea multor rute de aprovizionare si impingerea rusiei catre Asia, deschiderea usii UE pentru Moldova. Cat despre SUA, daca „se intelege” cu China, nici macar nu mai trebuie sa aiba grija rusiei.
    Crimeea in mainile rusiei este pierderea majora, zic eu. Ivan ramane bine insurubat la Marea Neagra – motiv serios de ingrijorare pentru Romania.
    Consider ca dorinta de lupta a armatei Ucrainei nu a fost valorificata la maxim, de catre Occident, care ar fi trebuit sa fie mai hotarat, in ceea ce priveste livrarile de munitie si tehnica militara moderna si sa speculeze avantul existent, intr-o anumita perioada, in armata ucraineana..

  5. Trebuie înțeles cu luciditate că decizia de deschidere a negocierilor este una de încurajare, de moral,
    De cel putin un an mi-am uzat buricele degetelor spunind acest lucru. S-au devalorizat si rublele primite de la Putin, s-au uscat injuraturile primite, vitejii si razboinicii curajosi au amutit.

    Da, in sfirsit, un articol realist, cu propuneri concrete, fara fanfara, fara aplauze gratuite, fara lozinci.

    • Dacă Germania nazistă n-ar fi primit în 1938 teritoriul pe care îl revendica în Cehoslovacia, foarte probabil nu ar fi ajuns să invadeze și Polonia, la 1 septembrie 1939.

      E adevărat că Rusia are în prezent niște unelte foarte eficiente la Paris și la Berlin, dar nu e nimic realist în a susține că Rusia se va mulțumi cu teritoriul pe care îl ocupă în prezent. Nu se poate negocia cu Rusia, la fel cum nu se putea negocia cu Germania nazistă sau cu Japonia imperială. Dacă Rusia primește acum teritoriile pe care le ocupă în Ucraina, imediat o să vrea toată Ucraina și ne trezim din nou cu ea la granițele României, cum a fost înainte de 1991.

      Din păcate pentru Rusia și pentru uneltele ei de la Paris și Berlin, bazele dezastrului care urmează au fost puse deja de Stalin, în urmă cu zeci de ani: 80% dintre băieții născuți între 1920 și 1925 nu au mai ajuns să aibă copii. În perioada 1955 – 1960, în lipsa acelor băieți și a copiilor lor, Hrușciov a fost nevoit să se restrângă pentru prima dată: atunci și-a retras tancurile din Viena și a acceptat formarea Austriei moderne. Tot atunci, în 1958, Hrușciov a retras și trupele rusești de ocupație din România.

      După încă o generație, între 1985 și 1990, acei copii ar fi trebuit să aibă, la rândul lor, copii. Ar fi fost vorba de nepoții celor născuți între 1920 și 1925. Atunci a fost momentul când Gorbaciov a acceptat realitatea, URSS s-a restrâns încă o dată, iar cu ocazia asta a pierdut ”lagărul socialist”. De asta a pierdut Gorbaciov Războiul Rece, din cauza dezastrului demografic de pe vremea lui Lenin și Stalin.

      Astăzi a mai trecut încă o generație, lipsa strănepoților acelor băieți se vede clar în piramida demografică, iar Rusia va mai trebui să se restrângă încă o dată. Putin a reușit doar să amâne inevitabilul: din anul 2000, de când se află la conducerea Rusiei, a repatriat 11 milioane de etnici ruși din fostele republici sovietice. Dar acești etnici ruși au fost ultimii, Putin nu mai are de unde aduce alții. Rusia, așa cum o știam în ultimii 20-25 de ani, e practic deja moartă. E doar o chestiune de timp până va accepta și ea însăși evidența. Iar evidența e aceeași, cu sau fără Putin. Demografia nu iartă pe nimeni.

  6. Cum poate fi lumea atat de naiva? A uitat oare ca rusii nu au respectat niciodata vreun tratat decat daca acel lucru le convenea. In cazul de fata, daca rusii nu sunt opriti militar atunci doar Mama Natura ii va opri pe malul Atlanticului.

    • Obiectivul Rusiei la declansarea agresiunii in februarie 2022 a fost ocuparea intregii Ucraine. Pana in prezent, acest obiectiv nu s-a schimbat defel, doar a fost amanat, esalonat in timp. Daca Ucraina cedeaza, vor urma rep. Moldova si Georgia, apoi rusii vor incepe sa „testeze terenul” in tarile baltice, sa vada daca SUA si tarile vest-europene au intentii serioase in legatura cu ele sau doar blufeaza. Adevarul este ca singurul mod in care Moscova poate fi oprita este prin interventia occidentala cu trupe la sol, sau macar prin amenintarea explicita in culisele negocierilor cu aceasta interventie.

  7. Da, in sfarsit o analiza pertinenta.Se dovedeste acum ca Biden a calculat mai slab decat Putin. Biden a mizat pe sanctiuni economice impuse Rusiei si pe ajutor solid dat Ucrainei, dar nu a prevazut polarizarea lumii in doua tabere, una condusa de SUA si cealalta de China, nu a prevazut reaqctia tarilor arabe si a celor sarace din Africa. Si a supraestimat capacitatile de armament ale Occidentului, care acum se dovedesc insuficiente ca sa asigure suport real si in timp util Ucrainei. Nu mai vorbesc ca nu a prevazut oboseala populatiei occidentale la tema ajutorului substantial dat Ucrainei si la disensiunile din interiorul UE sau SUA la acelasi subiect. Ucraina trebuia sa propuna pace imediat dupa eliberarea Harkovului, Hersonului si Bahmutului, cand erau in pozitie forte, acum e cam tarziu sa mai faca asta. Zelenski si propaganda sa sustinuta de occident, mult prea euforica plus lozincile si optimismul nefondat au fost de vina, asa cum arata si autorul in analiza sa. Acum lumea a devenit bipolara cu cele doua tabere aproximativ egale, daca ne gandim doar la SUA- UE- UK si China- India- Rusia. Prima are ceva avantal tehnologic dar ultima are avatajul energetic, iar economic sunt cam la fel. La nuclear ultimele sunt mai tari. Nu mai e posibil ca in lumea unipolara de dinainte de razboiul din Ucraina ca sanctiunile sa functioneze. Blocurile se descurca in interiorul lor si pot eluda sanctiunile. Plus ca incet, incet polii nde putere incep sa translateze dinspre Vest inspre EST. China incepe sa fie privita ca o promotoare de pace in timp ce SUA e privita ca cea ce intretine razboiul, Dar SUA e divizata si in interior de 2 viziuni deferite asupra rezolvarii problemelor lumii: cea democrata bazata pe ideologia neomarxista sexista si ecologista si cea republicana bazata pe realism, conservatorism si normalitate. Cred ca ultima va avea castig de cauza la urmatoarele alegeri si odata cu ele se va schimba si politica SUA, care va deveni mai pragmatica si se va axa pe zona pacifica mai mult decat pe cea atlantica. Iar UE cred ca va pati cam la fel la alegerile din 2024, pentru ca oamenii s-au cam saturat de neomarxismsexist care distruge valorile culturale si morale ale sicietatii.

  8. Confruntarea militara intre cele doua lumi este in stadiu incipient. Aminarea pregatirilor pentru desfasurarea pe mai departe a viitorului mare conflict este sinucigasa. Putin spune de-a dreptul si crede, alaturi de majoritatea rusilor in ceea ce spune . Drept urmare incepe pregatirea intregii Rusii pentru efortul unui razboi mare. Xi nu spune mare lucru, dar asteapta o ocazie ce poate rezulta din desfasurarile ulterioare. Revenirea unui Trump ar putea chiar grabi un mare conflict SUA-China, iar inceperea unui conflict Rusia-Europa in Trrile Baltice si Polonia, este extrem de probabila. Democratia si regulile interne ale UE, calcate copios in picioare de fanfaronul Orban sint prevestirea unei degringolade europene care nu poate sfirsi decit intr-o slabire a institutiilor europene superbirocratizate si greoaie si preluarea lor de catre o personalitate politica de extrema dreapta. UE a fost o speranta de pace si de bine, un proiect minunat distrus insa chiar de populatiile sale, care profita de beneficiile sale dar nu cred in el. Pacat, era spre binele lor; vor gusta razboiul si distrugerea si atunci vor sti ce au pierdut.

  9. Era de asteptat acest scenariu cu Ucraina. Ceea ce n-a vrut nimeni sa recunoasca si sa spuna public inca de la inceput, e faptul ca SUA nu si-au dorit niciodata infrangerea totala, clara si definitiva a Rusiei de catre Ucraina. De ce? Pt ca aia ar fi insemna oferirea unei mari oportunitati Chinei care ar fi profitat de disolutia Rusiei pt a acapara noi teritorii in Siberia. Ochiul Chinei e pe Siberia in timp ce Taiwan e doar o diversiune pt distragerea atentiei. Ori intr-un razboi nu poti sa spui ca vrei sa castigi, dar sa-ti doresti in acelasi timp ca adersarul sa nu fie infrant. Asta inseamna sa fii cu fundul in doua luntrii si stim cum se finalizeaza acea situatie. Ucraina va fi insa ok si fara acele teritorii, iar Rusia tot se va degrada in timp ramanand sub sanctiuni economice si pierzand jumatate de milion de barbati in floarea varstei.

    • Foarte bine spus. Partea estica a Ucrainei, zona industriala si filo rusa istoric si acum facuta praf de razboi nu conteaza. Crimeea da, dar cel mai mult conteaza Herson si Odesa. Daca rusii pun mana pe Odesa vor ajunge in Transnistria si ajung deci si in R Moldova prin invaluire. Nu cred ca Occidentul sa fie atat de idiot si las. Plus ca ucrainienii vor spune adio iesirii la MNeagra.

  10. UE nu a inteles ca in ultimul deceniu a intrat in un dezacord cu ceea ce propune si ce doresc tarile membre. De aici, ascensiunea nationalimului si a populismului. In plus, toata structura interna si birocratia prea stufoasa trebuia redusa, politica economica, comerciala si sociala gandita pe repere mai realiste. In fapt, acceptarea fostelor tari socialiste a avut interese economice majore. Dar nu s- a reusit diminuarea decalajelor ci mai mult reliefarea lor. Fondurile europene au fost miza pentru care noile tarii acceptate au dorit acest parteneriat. Diminuarea lor in viitor, in favoarea Ucrainei va lasa loc de atitudini refractare si de iesire din acest conglomerat de interese. Unirea Ro cu Md va crea un stat mai extins si mai puternic pe care UE nu o doreste defel, in loc sa vada un aliat mai bun.

  11. Nu prea vrea nimeni in realitate victoria Ucrainei. La ce sol este acolo, ar da imediat pe spate productia agricola europeana. Ca industrie nu sta prea bine acum dar daca ar sta, cui ii trebuie asa concurenta? Frantei si Germaniei in niciun caz. Tarile europene se plang de concurenta neloiala a cerealelor din Ucraina. Sprijinul a fost cat a fost mai mult simbolic, in realitate UE nu vrea o victorie a Ucrainei.

  12. O analiză slabă, defetistă, similară cu cea din 2019 când dl Naumescu spunea că Maia Sandu a mușcat ”mărul otrăvit” prin intrarea la guvernare alături de pro-rușii de la PSRM. Ei iată că la patru ani distanță putem spune cu certitudine că Maia Sandu a știut să profite de acel context, a câștigat președinția, a câștigat și alegerile parlamentare și astfel a reușit să aducă Moldova în poziția de a deschide negocierile de aderare la UE.

    Revenind la Ucraina, este inacceptabil ca grupul ”Ramstein” format din 54 de țări cu un PIB cumulat de 51 de trilioane de dolari să devieze de la principiile dreptului internațional în fața unei Rusii cu un PIB de 1,8 trilioane de dolari. Democrațiile lumii nu au absolut nicio scuză dacă fac asta. Iar faptul că analiști precum dl Naumescu nu pun și mai multă presiune pe decidenții politici pentru a mări substanțial ajutorul acordat Ucrainei este surprinzător, deși nu inexplicabil.

    O analiză pertinentă, care pleacă de la potențialul economic și militar al lumii democratice, trebuie să sune similar ce cea formulată de Ministerul Apărării din Estonia pe care o regăsiți mai jos:
    https://kaitseministeerium.ee/sites/default/files/setting_transatlantic_defence_up_for_success_0.pdf

  13. Tot citesc in analiza despre UE si NATO. Si vin cu o intrebare: care UE care NATO? mai exista? sa explic si de ce: In Aprilie 2022 toti liderii vestici urlau sus si tare ca reguli ca suntem langa Ucraina cat e nevoie si alte astea. Acum stai sa vedem ca ne costa cam 0,1% din PIB si e inflatie si e greu si alte parodii. Si acum crede careva ca va mai pune cineva baza pe UE sau NATO intr-o situatie serioasa? Aaaa stai ca acolo e tratat scris… asa si? Nu imi iese din cap poza aia de grup cu toti zicand „as long as it takes”.
    Domnule Naumescu lasati glumele. Daca rusia castiga NU mai exista nato, ue onu si alte povesti. nu mai inseamna nimic.
    PS : urmariti discutiile despre milionul de obuze, cum ca trebuie produse in UE ca sunt platite de UE.

  14. Una din cele mai bune analize politice. Occidentul, devenit woke, dezbinat, fricos, comod, si invatat cu viata buna care a fost pana in anul 2000 si nu mai este, nici acum si nici in viitorul apropiat, a dovedit ca ii e lehamite sa mai lupte. Ucraina putea castiga daca primea toate armele inca din primul an, si nu piecemeal, bucata cu bucata. Dar “ marii” strategi ca Jake Sullivan si altii s-au temut ca Rusia o sa dea drumul la nucleare. A fost un bluff al Moscovei si nimic altceva. Nu mai sunt politicieni cu curaj si viziune ca Reagan, Thatcher, etc. Cei de acum se tem ca o sa piarda si ce a mai ramas din viata “buna.” Lasitatea politica o sa coste enorm, un pret pe care Occidentul il va plati vrand-nevrand.

  15. Foarte buna analiza si foarte obiectiva. Din păcate, „realismul politic” european nu figureaza pe agenda liderilor UE, iar acest lucru va duce la disolutia UE. Sunt preferate sloganurile, in detrimentul actiunilor concrete si solutiilor. Interesant este ca partidele „celelalte” (sa le numesc astfel) sunt catalogate ca „partide naționaliste anti-imigrație”. Va reamintesc ca „imigratia” reprezinta astăzi cea mai mare amenințare pentru Occident, nicidecum Putin, armele lui nucleare sau tehnologiile Huawei 5G. Nu, oamenii s-au saturat de islamizarea UE și de aceea vor alege partide care nu vor mai accepta pe oricine. America a ajuns Great (nu „Again”) datorita migratiei de calitate care a adus valoare, creativitate, finante Americii, iar emigrantii au reușit la rândul lor sa aiba vieti bune. Astăzi, nu doar europenii se plang de migratia necontrolata, ci si americanii. „Ce este destul, este destul!”, spunea o vorba, parca tot americana.

  16. Un articol mai bun decat puzderia de articole nerealiste de pana acum.
    Am o singura observație la „renunțarea la principiul unanimității în Consiliu și trecerea la votul cu majoritate calificată (QMV) pe marile decizii, chestiune cu care România este de acord”.
    Nu România a fost de acord, ci KWI. Chestiunea nu s-a discutat de loc in Parlament, am aflat doar ca asa a spus domnul Aurescu la ordinele lui KWI. Pana și Băsescu ar fi mimat un minim de consultare.
    În ultimii 9 ani România este poate singura tara care nu s-a opus la nici o decizie arbitrara a UE.
    Acum instrumentam procese politice unor miniștri care au respectat umil decizii luate de Ursula. Ma întreb cum ar fi reacționat domnul KWI dacă miniștrii guvernului sau ar fi spus nu cumpărării de prea multe doze de vaccinuri. Probabil ca i-ar fi dat afara din „guvernul sau”.
    Dacă ne purtam fara demnitate, umil, vom fi tratati ca atare pana și de bulgari (vezi răspunsul bungar in chestiunea Schengen).
    As vrea sa vad un articol serios despre varianta admiterii simbolice (adica precum cea a pasarilor calatoare) in Schengen. Poate chiar de domnul Naunescu.

  17. O analiză care se pretinde cât de cât obiectiva dar care în realitate copiază noua direcție din presa mainstream occidentală: pregătirea morală pentru infrangerea Ucrainei si ce va urma după. Pentru analiștii politici seriosi acest lucru era evident din start, având în vedere diferenta enormă a raportului de forțe implicat în război. Noi nu avem jurnalisti sau analiști politici riguroși, cunoscători de rusă, care să își ia informațiile din surse directe si sa vada obiectiv lucrurile. Nu avem viziune. De aceea, copiem sau traducem, mai mult sau mai puțin exact, din surse indirecte, retorică euro-atlantica. Care retorica, e doar retorica si atat. In acest cadru poate fi inteles si articolul de față.

    • „Noi nu avem ….”

      Ba avem dar sint platiti de americani sa manince ciocolata. Stiu si ei stim si noi ca nu-i crede nimeni deci fac un ban cinstit.

    • ‘In a time of universal deceit, telling the truth is a revolutionary act’, pe când copiind sau traducând pur și simplu retorică euro-atlantică nu riști nimic (job, cont în bancă etc.).

  18. Problema nu este înfrângerea Ucrainei, era previzibil că nu va „învinge” rusia, indiferent cât de mult ar fi fost sprijinită.
    Problema este înfrângerea Europei. Slabă, impotentă, incapabilă să renunțe la lozinci și „priorități” fantasmagorice și să se concentreze pe problemele reale, UE își trăiește probabil ultimul deceniu, în absența unei schimbări radicale de leadership.
    Pur și simplu a devenit dincolo de ridicolă orbirea Ursulei și acoliților ei, încăpățânarea cu care persistă în direcția irelevanței.
    Momentul cheie va fi la alegerile europene de anul viitor. O schi de paradigmă și UE supraviețuiește. Un nou mandat UvdL sau UvdL-like și e kaputt!

  19. Un sfarsit de an in tonuri sumbre.
    Spune Stoltenberg sa ne pregatim pentru vesti rele. Spune UE dupa COP28 ca ar trebui sa luam piciorul de pe acceleratie cu trasformarea verde si sa ne uitam spre bunastare si aparare. Se spune din ce in ce mai apasat ca exista riscul ca Europa sa fie atrasa intr-un conflict armat pana la sfarsitul deceniului. Spune un Orban initial crestino-traditionalist, descoperitor recent al afinitatilor asiatico-razboinice, ca in sfarsit i-a venit timpul revansei istorice, ca se urca pe cal alimentat cu baterii electrice de fabricatie turco-chineza si da el directia Europei. Iar in fundal un mesaj tot mai puternic – sa ne opunem migratiei, sa ne opunem migratiei.

    Comentariu pe marginea pct 10 – Perfect de acord. La analiza dvoastra as adauga ideea ca pragmatismul acesta ar trebui ancorat intr-un cadru mai larg, in teme mari asupate ca fiind cu potential panicard (cum sa le si abordezi? cum sa le intersectezi? Cum sa creezi un miez de mesaje unitare? – iata intrebari):

    1. Schimbarile climatice – grave, asociate cu dezastru ecologic, convuslii sociale care pot duce la dezintegrare sociala cel putin pe varii planuri locale.
    Intr-un efort global, cu Europa in fata, inca avem timp sa actionam in incercarea de a diminua din efecte, intr-o fanta de timp care se inchide in scurt timp. E acea fanta de timp in care poti sa mai reduci din doza intrarilor disturbatoare. Inainte de declansarea si exacerbarea reactiilor in lant. Pentru ca dupa… ramane doar adaptare rapida a celor care apuca sa se dezmeticeasca din uimire „- chiar asa?” Adica salvezi ce (mai) poti.

    2. Avansurile in cunoastere & oportunitatile deschise – se contureaza a fi de mai mare amploare si mai rapide decat cele aduse de revolutia agrara si revolutia industriala. In ce directie orientam aceasta schimbare? Optiunile pot fi mai multe. Iar daca apar devieri nedorite, cu ce eforturi si sanse se poate reveni la un cadru tolerabil?

    3. Migratia este inevitabila, imaginea de tsunami-uri succesive care vor lovi continentul European imi pare cea mai potrivita. Probabil sa fie echivalentul modern ca amploare al migratiei indo-europene, doar ca intr-un timp foarte scurt, de ordinul zecilor de ani.
    Europa nu are cum sa se opuna. Adoptand aceasta pozitie, riscam sa alunecam intr-o spirala a macelului reciproc. Oamenii care vin spre noi nu au unde sa se duca. E incercarea lor de a supravietui.
    O reactie mai buna imi pare sa te pregatesti sa faci surfing pe aceste valuri. Sa adaptezi spatiul si economia la noua realitate. Adica da, iei masuri impotriva migratiei inegale, construiesti noi orase pentru cei care vin inevitabil spre noi, inventezi noi meserii, construiesti totul cat mai verde, conturezi noi filozofii si politici, integrezi oamenii si explici pe toate vocile ca lumea care tocmai se incheie, cu bune si rele, trece in cartile de istorie. Si o lasam acolo. Precum perioada vanatorilor si culagetorilor, apoi lumea agrara cu imparati, tari, regi, conti, boieri, ieniceri, samurai si multi scavi si tarani, apoi lumea cu industriasi si multinationale si ceapa verde adusa cu avionul tocmai din Mexic. Noi mergem mai departe.

    4. Ceea ce se intampla in prezent apare tot mai mult ca o revansa ideologizata istoric, proiectata cu grija timp de zeci de ani. Atacul si dinamitarea blocului democratic pare sa se faca din toate directiile, de pe toate fronturile deschise. Deocamdata in mod direct, socant de brutal, la portile Europei.
    Dinspre zona teoriei conspitatiei, si totusi cine stie? – daca aceste fronturi se deschid etapizat, dupa un plan prestabilit, dozat si ajustabil in functie de rezultate? Imi pot imagina ca in aceste locuri de decizie banii sunt suficienti, cordoanele obilicale de interdependenta sunt puternice si bine protejate, stiinta si tehnologia sunt foarte avansate, rezervele de alimente si tehnologie militara sunt suficiente pentru un razboi de lunga durata.
    De pragmatism as zice ca tine si intelegerea faptului ca instigatorii de azi la razboi sunt de fapt oportunisti catarati pe toate aceste valuri ale schimbarii. Valuri pe care ei le recunosc, nu le pot controla, dar le folosesc in mod cinic. Actionand din zona instinctelor de cimpanzei teritoriali, par sa incerce sa orienteze spre si dinspre propriile ograde curenti ai acestor schimbari.
    Daca e asa, atunci cred ca Europei ii revine obligatia sa faca tot posibilul sa contrapuna isteriei razboinice cu iz medieval resursele civilizationale si diplomatia ce deriva de aici. Tot pe termen lung.

    • Bravo Camilia Europei ii revine obligatia sa faca tot posibilul sa contrapuna isteriei razboinice cu iz medieval resursele civilizationale si diplomatia ce deriva de aici

      Tare frumos ai vorbit, bine ca mi-ai spus, nu-mi trecuse prin cap asa ceva. Nu prea am inteles cum e cu derivata de aici, dar ce mai conteaza, important e sa sune frumos! Da si alelaltele sunt misto!
      Ai terminat sarmalele?

      • Adevărul e că pare a fi o derivata de gradul doi, având în vedere că Ursula a declarat încă de la început (nervoasă), că „Rusia se va face bucăți!

    • De ce Europa „nu se poate opune” migrației, mai exact? Ce ne aduce bun aceasta? Cu argumente precise, vă rog, nu abstracte despre „responsabilitatea” Europei! N-am avut colonii, deci vă rog fără culpabilizare!

  20. Stimate domnule profesor, opinia mea este ca pe cat de bine documentate si logice sunt analizele dvs., pe-atat de extreme sunt concluziile cu care indemnati la actiune. In analiza initiala despre razboiul din Ucraina spuneati tare si raspicat ca SUA si NATO ar trebui sa intre in razboi cu Rusia ca sa se asigure de victorie, evident o concluzie absolut extremista. Acum spuneti ca Moldova trebuie decuplata de Ucraina in procesul de aderare la UE. Chiar nu intelegeti ca Ucraina e un scut mai mare si mai bun pt Moldova decat este Romania? Ce ar face Moldova daca rusii pornesc un conflict cu trupele lor stationate in Transnistria? Stim cu totii ca solutia acolo e Ucraina. Ce ar face Moldova daca Rusia ar incepe sa o atace aerian cu rachete si drone? La fel, stim ca solutia la aceasta problema este apararea antiaeriana a Ucrainei. Nu-mi permit sa va dau un sfat pt ca nu sunt specialist in relatiile geo-politice si strategice, dar cred ca dupa ce faceti o analiza foarte riguroasa, logica si bine documentate, va lasati capturat prea mult de emotii cand vine vremea concluziilor. Cu stima domnule profesor.

  21. Rusia criminalului indezirabil Putin a redevenit o mașină de război, împotriva unui stat independent și, culmea, creștin. Un instrument de represiune militară și colonizare. De unde reiese că termenul „putinism” desemnează în același timp țarismul, comunismul, fascismul, nazismul și Terorismul. In mod evident, Herr Putin, care nu strălucește printr-o inteligență deosebita, își dă seama că vastul sistem de opresiune din Mastodontica intinsoare-inchisoare ii permite să trăiască într-o splendida izolare și să adulmece cu satisfacție miazmele pestilențiale ale hoiturilor împrăștiate pe câmpiile ucrainene. Mor moscalii că muștele. Animalele sălbatice și câinii vagabonzi au multă vreme hrană din belșug. Nu este de mirare că apocalipticul dictator a ajuns să-l imite pe Genghis Han. As socoti că numai printr-o schimbare de regim războiul funest in care este angajata Funesta Rusie ar putea fi incheiat. Deocamdată, nimeni nu îndrăznește să-l sugrume, sau să-l trimită la bulau. Sancționarea criminalului Putin și sancționarea complicilor dezaxatului cârmaci este o datorie de împlinit. Aceasta sancționare ar trebui, in primul rand, ceruta de conștiința intinsorii. Însă acolo nu mai exista conștiința și libertate de gândire. Acolo doar frica este suverana. Sunt sigur că mâine, dupa încheierea războiului dement, daca ii va supraviețui, aceasta știucă batrana se va întoarce la Kabaeva sa și la lumea lui interlopă leningradeana in care se va simți ca un pește în apă. Să avem încredere că Judecata-de-Acum va ști să pedepsească Organizația teroristă specială „V.V.Putin”. Cu toată vehementa degeneratului care vădește obrăznicia unui jefuitor de teritoriu, Republica Moldova va adera la Uniunea Europeană. Până în 2030!

  22. Bine, vad ca mi-ati scos comentul; desi era cinstit. Nu toti suporta devarul.
    Vreau sa intreb un lucru: lozinci, sloganuri etc a avut doar Occidentul?
    Rusia nu avut nici un slogan care s-a infundat in noroiul stepelor, lasind peste 300.000 de morti? Si macelul continua.
    Credeti ca Rusia sau Ucraina vor fi multumite de o pace pe actualele pozitii? Daca se va intimpla asta, UE si NATO vor fi considerate invinse de propaganda desantata de la Moscova. Si vor continua cu razboaiele. Pentru ca vor tot sudul Ucrainei (inclusiv Bugeacul), pentru ca vor alta conducere la Kiev, pentru ca vor „neutralitatea” Ucrainei. Si dupa U, vor vrea si Moldova, tarile baltice si daca Europa e atit de slaba, de ce nu ar continua?
    Va aduceti aminte de Hitler? De „conciliatoristi”? Nu degeaba i se spune lui Putin, Putler!
    Putin a beneficiat de un tratament amical si preventiv, pentru ca Rusia era pe linia reformelor. Introducerea ei pe aceasta orbita i se datoreaza lui Gorbi. Putin a renuntat treptat la toata reforma interna si externa. Cautind maximum de avantaje, a facut rondoul.
    Acum Putler nu este numai un tar nebun, care vrea sa adune fostele posesiuni.(In ciuda tratatelor internationale.) Este un om politic de talie mondiala, care sfideaza Occidentul. Si se opune noii politici mondiale. Si isi activeaza toti agentii din lume, pentru a declansa tot felul de razboaie.
    Credeti ca se poate face pace cu el? Cine sa faca pace? Cei care sunt tintele lui?
    Si, NB, Putler nu e decat varful iceberg-ului. Toata elita Moscovita gindeste la fel. Toti au abandonat gorbaciovismul, care le-a dat un nou impuls economic si le-a adus tehnologie de virf, pentru primitivismul imperialist al lui Putin. Care le da satisfactia puterii personale pe plan mondial. Lor, niste prapaditi, care in afara de „Bomba” nu au nimic. Maimute in c…l gol, calare pe rachete.
    Sunt de acord, exista multi agenti rusi in UE si NATO. De multe ori la varf. Totusi, nu cred ca Occidentul, sfidat de Putin, il va ierta.
    Si cum era cu guvernul de fascisti de la Kiev? Cum era cu rachetele hipersonice de neoprit? Ce se mai aude de cucerirea U? Acum se „elibereaza” doar teritoriile rusofone? Cum era cu controlul absolut al spatiului aerian? Cum e cu interdictia de export -cereale- pe Marea Neagra? Unde se ascunde flota rusa? etc.
    Bai baieti, fiti obiectivi, ca altfel vorbiti vorbe! Va faceti de ras.
    E de remarcat ca initial NATO si UE au oferit putine ajutoare, si chestii neletale. Acum se gandesc la arme de varf. E de remarcat ca U a avut curajul de a porni o contraofensiva fara tancuri suficiente, fara aviatie. Impotriva unor forte mult superioare, care au pregatit terenul in adincime, cu cateva luni inainte.
    Poate nu va dati seama, dar U a devenit poligonul in care fiecare producator de arme isi incearca noile sisteme. De ce ar incheia pace? Mai ales acum, cand U este primita la negocieri cu UE?
    Ultima veste : U mobilizeaza 450-500.000 de oameni. Vor primi mai multe tancuri moderne si -in sfarsit- F-16. Care nu sunt cele mai performante avioane ale NATO, dar sunt la nivelul superior al rusilor. Sau peste. Si industria de aparare a Kievului incepe sa lucreze din plin pentru front, pe licente NATO.
    UE si NATO nu pierd nici un om, nu sunt bombardati, isi verifica armele noi, se reinarmeaza. Uneori, am impresia ca Putler este omul fabricilor de armament din Occident.
    Rusia? este foarte puternica; a ajuns sa fie sustinuta de Iran si Coreea de Nord…….. Nici o lozinca nu a cazut?
    Sunt curios daca veti publica asta, sau ramineti doar intre voi, fsb-istii!

  23. Intre timp Statul Colorado ii pune piedica si nu ii mai permite lui Trump sa candideze in Alegerile din 2024 invocind „clauza de insurectie ! ceea ce il da jos de pe „mirtoaga” si pe Trump ce tocmai il facu nonsalant pe Orban de Ungaria „ turcitul”iar daca J.R.Biden se retrage guvernatorul de California va cistiga „la pas” Presedintia . .Nici rusii si nici ucrainienii nu pot trece in contraofensiva .Ce ar insemna o contraofensiva ? Ar insemna nevoia imediata, ce tine de aparitia unei o forte militare ce ar trebui sa cuprinda cel putin un milion si cinci sute de mii de de soldati ,intinsi strategic pe cei 1200 de km de granita ,inarmati cu tehnologie de ultima ora, cu noi sisteme de bruiaj si cu sisteme de lovire in adincime de ordinul miilor .Ar fi nevoie de cel putin 1000 de tancuri impreuna cu toate echipamentele militare imediat necesare de la deminare la rachete ce pot distruge, in prealabil, fortele inamice aflate in transee si cele ce distrug caile de acces si depozitele de tot felul .In paralel este nevoie de avioanele F16 dotate la un nivel tehnologic de ultima generatie de ordinul sutelor si de o infanterie bine instruita si echipata .Doar atunci putem vedea vrei forma de ofensiva .Pentru Rusia este aproape o imposibilitate , urmare a sactiunilor ,sa isi refata toate stocurile de inalta tehnologie militara si nici nu poate pierde miloane de soldati in lupta .O contraofensiva devine mare purtatoare de moarte .Un milion de morti nu pot if acceptati de societatea rusa mai ales ca nu exista o miza acceptabila pentru asa ceva .Un razboi intre frati dubleaza mortii .Greu de crezut ca nu va aparea un moment zero .Ucraina nu poate pierde confruntarea dar nici Rusia si nici Ucraina nu pot cistiga .Trump nu poate cistiga alegerile el avind doar 2 treimi reprezentare la vot in rindul electoratului republican .Chiar daca prin absurd Trump ar fi nominalizat si ar cistiga tot nu ar putea face mare brinza .Deja s-a votat imposibilitatea scoaterii SUA din NATO indiferent cine este Presedintele .Pentru Biden Trump reprezinta singura oferta cistigatoaare.In orisicare alta situatie Biden pierde .Asadar J.R.Biden , daca nu are singuranta absoluta a cistigarii alegerilor, va nominaliza pe altcineva .Guvernatorul de California cistiga in fata tuturor adversarilor .Lucrurile sunt deja cunoscute . In Ucraina Occidentul nu isi poate permite sa piarda dar in mod concret UE poate devrni sau ingloba partea de Ucraina ce cindva apartinea Imperiului oferind si lui Putin o mica consolare ce va contine Donbas si Lugansk distruse in intregime de rusi si care in veci nu vor mai fi refacute de nimeni .Se formeaza astfel un no mans land intre Ucraina (occidentala ) si Rusia.Un simplu adevar ar trebuie sa ne descreteasca fruntile .Daca comparam UE din anul 2021 cu UE din anul ,deja sosit, 2024 nu putem sa nu observam diferenta .UE nu avea alternativa .UE trebuia sa devina si o mare putere militara desprinsa de legaturile ei traditionale cu Rusia .O Rusie vadit revansarda si implicata politic si social in UE trebuia scoasa din joc .Tot ceea ce vedem ca se intimpla este doar parte a reconstructiei Europei acolo unde Rusia nu isi mai poate baga coada .Pe scurt.UE isi aduce aproape (in prima faza )Rep.Moldova ,Ucraina (partea ei europeana ),Georgia urmind ,intr-un viitor de doar ciitiva ani sa isi reintregeasca si sa isi refaca ,ca un intreg, tot ceea ce teritorial ii apartine „Bartrinului Continent ”.Desprinderea de Rusia , refacerea legaturilor cu intreaga lume Occidentala si aliatii ei, dezvoltarea inarmarii devenita posibila o data cu invazia Ucrainei, federalizarea UE , cresterea numarului de membrii ai NATO, dezvoltarea fara precedent a legaturilor militare si cu Ucraina ,formarea unui NATO 2 in Pacific , dezvoltarea oferita prin PNRR ,inarmarea Germaniei si Japoniei ,cresterea numarului de miliari din forta de reactie rapida a NATO,vinzarile uriase de armament (Franta a depasit vinzarile Rusiei),mutarea granitelor NATO ce putin la nivelul actualului aliniament si multe alte decizii devenite istorice fac parte din ceea ce vedem ca se intimpla .SUA deja a oprit prin lege posibilitatea ca un Presedinte american sa poata scoate ,prin decizie singulara, SUA din NATO .Discutiile pe sumele de bani oferite Ucrainei se vor opri si Ucraina va primi tot ceea ce i s-a promis .Deocamdata UE si Germania preiau povara .Toate acestea si multe altele, unele vazute si altele nevazute , nu puteau exista daca Rusia nu invada Ucraina .In razboi ca la razboi .Legile vor fi modificate si toate activele sovietice existente in tarile Occidentale vor fi confiscate si oferite Ucrainei .Cozile de topor ce sunt inca parte a deciziei venite de la Moscova vor fi scoase din jocul politic si economic .Oricum ar fi si rusii si ucrainienii au nevoie de un spatiu imens de demarcatie ,ce trebuie sa separe pentru zeci si zeci de ani, Europa de Rusia .Acest spatiu vital este deja cunoscut el fiind parte a distrugerii totale .Daca unul dintre cei doi combatanti incearca a duce la indeplinire o contraofensiva viabila, cu sanse clare de succes , atunci ne vom afla in fata unui dezastru nuclear fie el asumat fie doar provocat ce va separa rapid cele doua armate .Una peste alta totul se schimba cu rapiditate .Fara Putin si razboiul lui revansard nimic din toate astea nu se putea intimpla .Nu va faceti iluzii .Putin aidoma lui Girbaciov a facut posibila interventia UE ce aduce aproape toate celalalte natiuni europene(imperiul se reface ) asa cum partial s-a intimplat in 1989 cind Girbaciov a renuntat fara lupta .Rusia lui Putin nu este naiva dar Putin nu a dorit sa ramina in istorie asociat cu dezmembrarea Federatiei si pentru asta a pornit la lupta .Finalul este cunoscut inca din primele zile ale razboiului .Cautati vechile harti ale Europei si o sa intelegeti ce se intimpla cu adevarat .In spatele lor sta intreaga industrie de armament ruso occidentala .

  24. Mda…cam sumbra analiza dvs!
    Posibila…dar parca nu musai :P
    Ar fi ceva solutii care ar echilibra situatia.
    Rusii
    Adevarat, un dictator se „misca” intotdeauna mai usor ca o democratie, Rusia e o dictatura get-beget, justitia e la cheremul dictatorului, legislatia e facuta in asa fel incat sa nu poti sa zici nimic contra -adica defaimezi armata daca pomenesti de atrocitatile altfel dovedite (unul a srcijelit in zapada „stop razboiului” si a fost pedepsit, altul, de fapt alta, a pus ceva etichete intr-un magazin tot cu asa ceva si pac…ani de condamnare) Si daca zici si esti apt cumva de front..pac , la mobilizare. e o frica grozava care-i tine pe rusi tacuti.
    Apoi vedem ca de la inceputul invaziei barbare Putin a cautat sa „motiveze” cumva atrocitatile, ba ca ucrainenii sunt nazisti, ba satanisti, ba homosexuali..acum o da la-ntors cu o zona de securitate, parca cineva ar fi atacat Rusia…nu invers! Vrea cu orice pret sa arate ca ei sunt aia buni…de ce ? in dictatura faci fara sa explici, porcusorul atomic din NK nu explica nimic.
    Ei aici este un punct nevralgic…lui Putler ii e frica de rusi
    De aceea a facut o legisiilatie care sa bage frica in ei, de aceea cauta sa convinga rusii ca ucrainenii merita sa moara, ca armata e una de eroi nu de jefuitori si violatori etc.
    Aici se putea face mult mai mult…trebuia sa avem condamanri din partea tribunalelor internationale, in fond ce se mai aude cu tribunalul ala ptr crime de razboi comise de rusi? Nimic
    Ce se mai aude cu solutionarea „sesizarii” la ONU ca Ucraina a facut un genocid si de aia Rusaia a atacat , art 51, bla, bla? Si cu sesizarea Ucrainei ca …aia, aia, la ONU?
    Nimic
    Rusia mai e inca membra ONU, ba chiar in cons de sec cu drept de veto…ce sa priceapa rusul? ca e OK daca mai inca acolo!
    Vedeti cat de mult ii deranjeaza ca CIO nu permite sportivilor sa participe sub steagul Rusiei ptr ca Rusia e un stat agresor, barbar si mincinos care nu are nimic de-a face cu spiritul olimpic.
    Oare daca aveam niste sentinte clare, in baza dovezilor de pe front (ohooo,si cate sunt, Mariupol, Bucha, zecile de gropi comune, fotografii si dovezi adunate de anchetatori care nu sunt doar ucraineni), oare rusul ar mai fi pus botul la povestile cu armata de „eroi” care nu ataca civili?
    Asta nu tine nici de bani ptr armament. nici de oboseala nustiucui..tine de altceva..si aici e una din cauzele principale pe care nu le explica nimeni, ptr. ca nu vedem nimic pe acest front atat de important, acela al sufletului omenesc care este plin de compasiune…chair rus fiind!
    Razboiul
    Avem cateva „chestii” pentru care nu trebuie sa fii un geniu sau un mare strateg:
    -rata de inlocuire.
    Au fost generali care au abordat asta inca de la inceput, rata de inlocuire a armamentului si a soldatilor apti de lupta este in defavoarea Ucrainei.
    Aici avem doua componente..cat este distrus si cat se poate inlocui…degeaba distruge Ucraina mai mult daca Rusia poate produce mai mult. Ucraina nu prea mai are industrie de razboi si nu prea poate inlocui, depinde de Vest, care nu are o productie atat de mare dupa cum se bateau ca carmaida-n chiept.
    Ma uitam la o emisiune interesanta, „Fabrici de razboi” in WWII…Germania a pierdut razboiul clar atunci cand au fost distruse fabricile de razboi nu doar cand Aliatii au trecut economia pe razboi.
    La oameni rusii au inventat puscariasii mobilizati, imigrantii la fel, si plata unor solde de 2-3 ori cat veniturile celor din zonele sarace. A devenit mai rentabil sa mori in razboi (familia va primi cica pensie de urmas etc…ahhhm e de vzut cat timp), voluntari au aparut, ruleta ruseasca nu e vorba goala.
    -armamentul
    Mult armament :reformat”, ce prisosea in depozite. Venit treptat, ba tunuri, ba tancuri, ba Himars, ba Storm shadow…se consuma si nu creeaza acea masa critica necesara ptr ofensiva…apoi ne minunam ca a esuat!
    Fara aviatie! fara a profita de impulsul unei contraofensive care a eliberat jumataet din ce ocupasera rusii! Cu luni de zile in care s-a tras mata de coada si rusii au avut timp sa se fortifice!
    Uan peste alta daca vrem ca Ucraina sa castige trebuie „echilibrata” rata de inlocuire…trebuie avariate fabricile de razboi (tinte legitime in fond) si trebuie taiat robinetul de bani care alimenteaza acele fonduri din ce in ce mai mari care merg la veterani, la urmasi etc. Ori vedem ca nici aici nu se face nimic
    Arme moderne, avioane contramsauri de razboi elecronic (iarasi un mare semne de intrebare, nu s-a gandit nimeni ca rusii sunt buni in IT si ca pot bruia semnalele GPS?)…ma asteptam la un transfer de tehnologie, pe ascuns evident, si sa avem rachete cu raza lunga ucrainene care sa poata lovi in adancime exact in uzinele de razboi cae produc munitie, avioane, tancuri, locatiile se conosc. Sunt produse complexe, lucreaza sute de fabrici ptr un produs care are de regula puncte critice (teava de tun de ex necesita nsite utilaje de honuire specializate, fabricate in vest din cate stiu) este suficient sa distrugi in cateva locuri si sa blochezi grav productia.
    Ori ce vedem? Ucaina nu „arevoie” sa atace in Rusia…acum „trebuie” doar sa incaseze!
    Pentru ca Ucraina sa aiba vreo sansa trebuie micsorata rata de inlocuire ruseasca, nu doar majorata rata de inlocuire ucraineana ..plus restul.
    N-as fi atat de pesimist, se pot face multe si iepurele sare, de regula, cand nu te astepti.
    Scenariul dvs ar insemna ca suntem la bunul plac al Rusiei, noi, toata Europa zeci de ani de acum incolo. Si pe langa ei o sa se scoale ranza-n ei si ungurilor, austriecilor si tuturor pacalicilor cu dor de imperialism si dictatura..ptr ca vor vedea ca merge!

    • Este usor de inteles .Rata de inlocuire nu avantajeaza Rusia .NATO nu numai ca antreneaza sute de mii de militari din Ucraina dar NATO nu pierde nici macar un soldat ba chiar mai mult isi mareste numarul de membri si isi creste forta militara ce o data nevoita fiind a porni la lupta nu are cum pierde .Rusia nu poate compensa nici politic ,nici social,nici militar , daca pierderile armatelor Rusiei cresc semnificativ .Putin nu are cum mobiliza milioane de cetateni ca si carne de tun iar efectele sanctiunilor devin pe zi ce trece tot mai devastatoare .

  25. Mă bucură că dl. Naumescu a revenit oarecum la realitate și în acest sens ar fi util ca toți cei care comentează alăturea cu drumul mai sus să revadă opiniile autorului privind războiul din Ucraina de acum un an, doi sau trei. Logica elementară spune că de la premise false nu se pot trage decât concluzii false, vezi ipotezele și concluziile anterioare ale dânsului privind războiul. Chiar dacă [o bună parte] din concluziile autorului sunt corecte, ele se bazează mai mult pe revenirea la bun-simț decât pe ipoteze corecte, care sunt mai mult sau mai puțin tributare propagandei în sprijinul Ucrainei. Voi explica imediat. Culmea este că ele au fost exprimate clar de către dl. Putin încă de dinainte de 2014, dar cine stătea, atunci ca și acum, să descifreze intențiile acestuia? 1. Scopul inițial exprimat al rușilor a fost ca NATO să nu fie prea aproape de Rusia și exclus în Marea Neagră, chestie care s-a văzut clar în momentul 2014. Cum ar fi ca bazele militare din Crimeea să fi ajuns la dispoziția americanilor? Eu spun că dacă nu ar fi intervenit Rusia, cu certitudine ar fi intervenit turcii. 2. Scopul războiului din Ucraina – deși nici una din părți nu vrea să-l recunoască, al rușilor vorbesc, a fost „denazificarea” – respectiv anihilarea oricărui ucrainean care ar putea să se împotrivească armat rușilor. Rusia nu are nevoie de Ucraina și nici de teritoriu, că are destul. În momentul de față, sunt câteva milioane de ucraineni fugiți peste graniță, toți oameni tineri, care sigur nu vor reveni după război, marea majoritate cel puțin. Toate sursele serioase, mai puțin propaganda oficială, indică pierderi ale ucrainenilor de 6:1 și o speranță de viață a noilor recruți de max. 1-2 săptămâni. Dacă luăm cifrele date de Moscova, de 43.000 morți pe front, ca un minim, ar rezulta de partea ucraineană un număr de 43.000×6=258.000 morți plus încă dublu răniți, aproape 800k pierderi. Ce am văzut cu ochii mei la Kiev – mii de poze de mercenari anglo-americani morți, deci rușii nu se joacă. Faptul că media de vârstă a încorporabililor ucraineni este de +47, în timp ce pe front nici n-au intrat cei chemați acum un an de partea rusă, că la ruși sunt cozi la centrele de recrutare, că pe front luptă doar localnici din Donbas & Co și că rușii nu au mai făcut apel la redutabilii luptători ceceni dovedește că rușii au distrus sau sunt pe cale să distrugă, riguros și metodic, așa cum numai ei o pot face, toată generația de bărbați ucraineni între 20-55 ani, care se va reface abia peste jumătate de secol – asta este problema pe care văd că nimeni nu o vede – indiferent de pierderile rușilor, exagerate de propaganda în sprijinul războiului. Da, să zicem că e așa, că rușii au pierdut un milion sau zece milioane de oameni, ceea ce e mai interesant este că Ucraina e pe cale să devină o țară de orfani, pensionari și văduve, asta e problema și că în acel moment dl. Putin va putea cere orice vrea, teritoriu, neutralizare potențial militar, guvern pro-rus, etc… pentru că nu va mai avea cine să lupte pentru Ucraina. 3. Iluzia occidentală, ca și a marii majorități a românilor a fost „credința nestrămutată” în superioritatea armamentului occidental. Și am văzut – rușii au deja o mare expoziție la Moscova cu armamentul capturat. Întreb și eu – unde sunt celebrele bairactare turcești, hovițerele și cesarele, transportoarele Bradley și Hummer, tancurile Leopard și Abrams? Despre care se credea că vor întoarce soarta războiului? S-a văzut – celebrele Patriot nu se pot diviza precum celulele să doboare un stol de 10-20 de Shahed, așa rudimentare și echipate cu motoare de tunzătoare de iarbă, iar dronele Lancet au făcut țăndări mândrele tancuri Leopard, fără să mai fie nevoie de tancurile T72 și T90 cârpite cu cofraje de ouă – parcă așa se spunea, nu? 4. O altă iluzie amară la care ar trebui să gândească românii este că la sol infanteria [rusă] face legea și că art. 5 din tratatul NATO e o iluzie, la fel ca sistemele Patriot menite să anihileze – chipurile – rachetele iraniene, oare nu așa se spunea? mințind că lansatoarele nu au capabilități nucleare și că nu încalcă tratatul cu Rusia din 4 iulie 2003, despre care nimeni nu mai vorbește. Să fie clar – ultimul soldat occidental căzut pentru România e cel francez din Cișmigiu, nu veți vedea altul. Cam astea ar trebui să fie premisele de la care pornim la analiza situației actuale, nu altele și prefer să nu mă aventurez în speculații, rezumându-mă la situația actuală, de azi 28 dec. 2013, chestiuni pe care le-am prevăzut de acum doi ani.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 24 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Carti

Cărți noi

Noțiunea de cumpănă, care dă titlul acestui volum, nu doar că surprinde natura momentului geopolitic internațional, dar sugerează și o posibilă soluție pentru România. Cumpăna nu este doar o etapă de tranziție, ci un punct critic în care direcțiile asumate astăzi vor determina ireversibil poziția țării în arhitectura globală a puterii. După trei decenii de integrare euro-atlantică, în care viitorul părea stabil și previzibil, realitățile internaționale s-au schimbat rapid, iar ordinea liberală care a definit ultimele decenii este acum contestată. Această contestare vine atât din exterior, prin ascensiunea regimurilor autoritare, cât și din interior, prin revizionism politic și radicalizarea discursului public.” Prof. Corneliu Bjola, Universitatea Oxford

Volumul poate fi cumpărat de aici

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro