În adoptarea hotărârii oprind turul doi al alegerilor prezidențiale Curtea Constituțională a trebuit să se autosesizeze. Presupun și eu că ar fi vrut să fie sesizată, Curtea nu are voie să se autosesizeze. Hotărârea respectivă legiferează, în efect, condiții particulare puse procesului electoral. Curtea nu are voie să legifereze. Dacă în alte circumstanțe ar fi trebuit să controleze acest text de lege judecătorii l-ar fi declarat fără îndoială neconstituțional, pentru că nu îndeplinește condițiile minime claritate și predictibilitate. Nu că predictibilitatea ar conta în acest caz, căci Curtea a luat această lege și a aplicat-o retroactiv, în ciuda interdicției din legea fundamentală. În fine, Curtea și-a conferit sieși o atribuție specifică, inexistentă în vreun text legal, constituțional sau în precedent: cea de anulare și reluare la o dată ulterioară a întregului proces electoral. Implicit extinzând și mandatul prezidențial.
Hotărârea nr. 32/2024 este adoptată unanim. În mod obișnuit, unanimitatea celor nouă judecători e un excelent indiciu pentru temeinicia actului adoptat de Curte. Aici, însă, sunt convins că nu e cazul. Unanimitatea arată cred altceva. Hotărârea se referă în mod oblic la unul dintre candidați, fără îndoială Călin Georgescu, acuzat de dezinformare prin „social media”, de neregularități și chiar de încălcarea legii în ce privește finanțarea campaniei electorale. Acum, este posibil, de fapt chiar probabil ca judecătorii să fi fost convinși că toate aceste lucruri, și altele la fel de grave, sunt reale (fiind și foarte posibil să fie reale!). Doar că pasul de la convingerea asta la decizia pe care au luat-o nu mai e credibil: ca să asigure respectarea legii electorale, inclusiv a celei adoptate ad hoc, judecătorii ar fi încălcat-o grav și repetat pe a lor. Fără o singură opinie separată. Greu de crezut.
Eu cred că judecătorii constituționali au luat hotărârea anulării întregului proces electoral în ce privește alegerile prezidențiale, nu de dragul respectării legii în eventuala alegere a dlui Georgescu ca președinte al statului, ci din teamă de consecințele unui astfel de rezultat. Aici a fost unanimitatea. Judecătorii au acționat în virtutea expresiei latine „fiat justitia ruat caelum”, dar luată ca avertisment, nu ca îndemn. Dacă facem dreptate se-alege praful. Reacții publice și private față de decizia Curții îmi arată că nu doar cei nouă judecători constituționali au judecat astfel, nici pe departe.
Și totuși e curios, la o primă vedere. În ciuda opiniei comune, România nu are în realitate un sistem semi-prezidențial. Președintele Austriei, de exemplu, poate să numească pe cineva cancelar (prim-ministru), cel al României trebuie să se bazeze pe un vot de învestitură în parlament. Cel al Austriei poate și demite premierul și întreg guvernul, al nostru e blocat de o interdicție explicită în legea fundamentală. Președintele României nu poate dizolva după plac parlamentul, cum poate cel al Franței, nu poate iniția un referendum legislativ, cum poate cel al Franței. Considerând și comparând atribuțiile șefului statului, țara noastră este fără echivoc o democrație parlamentară. Chiar și atribuțiile de șef al forțelor armate președintele și le exercită în cadrul CSAȚ, unde deciziile se iau cu unanimintate, și unde îl are coleg pe premier. Șefii servicilor sunt aleși de președinte, dar nu îi poate numi fără vot în parlament. Nici măcar decorațiile nu le poate acorda fără contrasemnătura primului ministru. Constituția noastră prevede un președinte care trebuie să coopereze cu alte instituții în aproape orice privință și decizie, plus două proceduri de înlăturare a lui din funcție. Și atunci, de ce oare s-ar teme cineva că o persoană, să-i spunem, nepotrivită ar putea să ocupe acest post?
Pentru că nu existența formală a acestor restricții e în dubiu, ci funcționarea lor efectivă. Conform constituției, România e un regim parlamentar. Neconform constituției cum e? În interiorul legii fundamentale, președintele poate lua foarte puține decizii de unul singur. Bun, dar cum poate fi ținut acolo? Cine anume să-l țină? Sistemul. Cel din care fac parte cei nouă judecători, fiecare (pot presupune) știind restricțiile severe puse de constituție puterii prezidențiale, niciunul (pot presupune) convins că ele o să și țină. Pentru o bună parte din colegii dlui Enache, fără să-l excludem, admiterea asta implicită are valoarea unui autodenunț. Sistemul nu mai oferă vreo garanție ca va ține în frâul constituțional puterea prezidențială, pentru că sistemul și-a pierdut în bună măsură sprijinul popular și propria-i integritate. Nu neapărat din cauza lui Putin, candidaților extremiști și dezinformării din „social media” – primejdii reale, firește, dar care nu au apărut ieri -, ci a modului în care funcționează și actorilor de la vârf.
Orice sistem politic se menține pe baza unui set de ficțiuni. O poveste, dacă vreți, care să justifice de ce oamenii pot fi constrânși să acționeze într-un anume fel, de către cine și cum. Democrația liberală nu face excepție. Setul e în bună măsură codificat în legea fundamentală: suveranitatea aparține poporului fiind transferată instituților prin vot, legea e limitată de drepturile individuale dar altfel implacabilă și se aplică inclusiv celor care o scriu, o interpretează și o execută, legea este egală pentru toți, și altele. Mi-ar lua prea mult să explic în detaliu de ce fiecare dintre aceste enunțuri este la ora actuală într-o mare suferință, fiecare lovitură serioasă și repetată primită. De la realinierile politice postelectorale, la dosarele penale închise de prescripție pe bandă rulantă, la spectacolul dezolant al miniștrilor-spectatori, la rentierismul nerușinat al regimului pensiilor speciale șamd, ficțiunea politică a democrației liberale din România este devoalată, desființată. Se vorbește despre vot și alegători anti-sistem, dar mai degrabă e vorba de un sistem anti-alegători. Popularitatea candidaților extremiști nu este un semn că electoratul român s-a săturat de democrație, ci că nu o mai recunoaște ca atare.
Dincolo de asta, înainte de a deveni anti-alegători (și invers), sistemul însuși a început să se comporte anti-sistem. Să se războiască aprig că el însuși. Tot felul de instituții, capturate vremelnic de indivizi iresponsabili, au început să tragă unele în altele. Conflicte juridice de natură constituțională, în alte țări apărând o dată la jumătate de secol, ajunse aici câte două-trei pe an. Un lider politic care folosește parlamentul și guvernul ca unelte împotriva justiției, ca să-și rezolve problema penală. O Curte Constituțională invocând frivol „principiul cooperării loiale între instituții” doar ca să-și bată joc de el, și să-l folosească pe post de bâtă pentru cine știe ce scop particular și mărunt. O majoritate a judecătorilor de acolo încercând ilegal să reducă la tăcere pe ceilalți. Șamd. E ca și cum într-o casă toți locatarii s-ar fi apucat să dărâme pereții, doar ca într-un final să noteze că e pe punctul să cadă peste ei. E de mirare că invocarea respectului față de ordinea constituțională nu mai convinge? Cum să te convingă cineva care dă el însuși, în același timp, exemplu contrar? Închipuindu-și, eventual, din aroganță și prostie, că nu-l vede nimeni? Integritatea de orice fel a sistemului este pe cale de dispariție. În cursul unuia dintre cele mai grave episoade de acest fel, în vara lui 2012, am scris un articol în care m-am întrebat ce s-ar întâmpla dacă toți actorii implicați (în particular președintele statului de atunci) ar refuza să mai respecte limitele impuse de constituție puterii lor. „…Și dacă [președintele] nu se lasă suspendat?”. Vă invit să citiți comentariile, dovadă anecdotică cât de gravă era problema încă de atunci: în ciuda limbajului fără echivoc din articol (vorbeam de un „precedent periculos”) o bună parte din comentatori au luat titlul, nu ca avertisment, ci ca îndemn.
Ca și cum nu ar fi destul de rău, sistemul nu doar că involuează, dar a ajuns acum într-un cerc vicios. Doar nu-și închipuie cineva că eliminarea din alegeri a unor candidați o să facă altceva decât să convingă și mai mulți români că sistemul este, la modul fundamental, nefuncțional, ostil chiar. Iar revenind la hotărârea de anulare a procesului electoral, Curtea și-a întemeiat-o pe o prevedere constituțională conform căreia instituția „veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României”. Existența acestui pasaj constituțional nu poate fi contestată, desigur. La fel cum nu poate fi contestat un altul, într-o formulare cât se poate de similară, doar ceva mai generală și extinsă ca scop: „veghează la buna funcționare a autorităților publice”. Nu e vorba de o atribuție a Curții Constituționale, ci despre unul din rolurile instituției Președintelui Statului. Iar acum să ne întrebăm, retoric și până una alta, din fericire, doar ca exercițiu mental: dacă Curtea a putut să ia acest pasaj generic și să-l interpreteze ca un fel de cec în alb să ia orice fel de măsură crede de cuviință în privința asta, cam ce succes ar avea în a convinge publicul și alte instituții că președintelelui nu-i e permis să ia pasajul său, la fel de generic formulat, și să-l interpreteze în exact același fel? E foarte posibil ca judecătorii, cel puțin o parte din ei, să fi crezut sincer că protejează sistemul ținând un anume candidat departe de puterea de decizie. Doar că cu ocazia asta au dat (încă) o lovitură gravă șanselor acestui sistem de a ține în frâu un candidat care, ajuns la puterea de decizie, ar încerca să abuzeze de ea. Pot să sper că măcar o parte din ei au luat în considerare și asta?
Ne aflăm și ne adâncim într-o foarte gravă criză instituțională, una care mă tem scapă în bună măsură presei și implicit publicului. Pentru că presa tinde să se fixeze pe aspectul de criză politică, atunci când apare și așa ceva – normal, acel gen de criză e ușor de înțeles, imediat și dramatic. În schimb, n-o să vedem burtiere cu „BREAKING NEWS! Încrederea românilor în instituțiile statului a scăzut cu încă 3%!” Tot așa cum nu a văzut nici sistemul nici presa valul acesta de vot pentru candidații anti-sistem. Cum s-a ajuns aici? Pas cu pas, aș spune, parafrazând unul din protagoniștii, din cauzatorii acestei crize. Toți făcuți la vedere, mai toți scăpați din vedere. Singurul lucru pozitiv? De vreme ce am ajuns aici pas cu pas, putem și să ne întoarcem din drum. Ce a fost făcut se poate și desface, și îndrepta. Un drum dificil și lent, dar cu siguranță preferabil alternativei.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Dv, ca autor analizati aspecte juridice care dupa primirea in NATO si UE trebuiau schimbate. Atat partea de Constitutie cat si regulamentul Curtii Constitutionale. Pana la urma membrii CC sunt reprezentanti ai partidelor si mandatul lor trebuie redus ca anu si alesi doar cei mai buni magistrati prin concurs national si nu numiti. Alegeri anulate au fost si in Austria in 2016.
Occidentul se încăpățânează să nu învețe din greșelile proprii, se încăpățânează să propovăduiască „democrația absolută”, oricât de utopică ar părea aceasta. Iar toate excesele acestei democrații utopice sunt tot atâtea fisuri pe care dușmanii democrației (fie ei dinăuntrul sau din afara lumii occidentale) le adâncesc, cu mult succes. Emigrația neîngrădită, „woke”, „cancel culture”, libertatea oricui-oricum, corectitudinea politică, toleranța excesivă ș.a. sunt copios exploatate de dușmanii sistemelor democratice. În România, se adaugă și corupția generalizată, lipsa de educație și instruire de calitate, mândria națională exacerbată, frustrarea generată de „elitele politice” submediocre. Și am ajuns în situația în care instituțiile și mecanismele democratice ale statului român n-au fost capabile să reacționeze, adecvat și în timp util, la un atac.
În ce privește revizuirea din 2003, tocmai, cred că erau aspecte care NU trebuiau schimbate, și care ne-au dus aici (atunci a fost introdusă atribuția curții de rezolvare a conflictelor juridice de natură constituțională, de exemplu).
Nu văd absolut niciun motiv să cred că alegerea unor magistrați de către magistrați ca judecători ai Curții Constituționale ar îmbunătăți oricât de puțin situația. Din contră.
În Austria nu au fost anulate alegerile, ci cel de al doilea tur de scrutin. Curtea Constituțională de acolo a procedat conform (și obligată, chiar) de lege: fiind sesizată de unul din competitori a stabilit incontestabil o încălcare a legii la procesul de stabilire a rezultatelor, de natură să influențeze rezultatul final. O astfel de prevedere există aproape identic în legea noastră, singura diferență e că e semnificativ mai restrictivă în sensul în care presupune exitența unor fraude, nu orice fel de încălcare a legii. Curtea Constituțională a României nu a anulat turul I al alegerilor, deși i s-a solicitat asta. A respins solicitarea și l-a validat. Cu patru zile înainte să anuleze întreg procesul electoral!
Daca presedintele Romaniei trebuie sa ceara avizul Parlamentului de fiecare data cand trebuie sa ia o decizie importanta, atunci ne intrebam daca CCR avea dreptul sa anuleze alegerile, pentru ca noul presedinte ales n-ar fi fost „periculos” in deciziile sale. Fara votul parlamentului, n-ar fi putut sa scoata tara din UE si nici din NATO, insa nu pot sa nu iau in considerare o interventie de la Bruxelles si Washington in urma careia alegerile au fost anulate. Oricum, in Parlament au intrat enorm de multe partide de extrema, asadar esecul institutiilor este evident. CCR ar trebui sa anuleze si alegerile parlamentare, daca ar fi sa mearga pana la capat cu distrugerea votului liber exprimat si democratiei, alegeri in urma carora au intrat in Parlament destule partide care ar putea sa respinga legi sau sa adopte legi dupa propriile interese, ba chiar sa mai corupa si alti parlamentari de la alte partide mari. Este ultima oara cand CCR va mai lua o astfel de decizie. Nimeni nu va mai indrazni sa anuleze alegeri corecte, cu exceptia cazurilor de frauda masiva, ceea ce nici macar nu va mai fi cazul vreodata.
Din fericire, Curtea Constituțională nu are vreun rol de jucat în ce privește alegerile parlamentare.
Acum vreo 20 de ani enunțul de mai sus ar fi fost îndeajuns. În acest moment, însă, n-am absolut nicio garanție că dl Enache și colegii nu își vor atribui vreunul, poate de data asta, poate cu altă ocazie.
Un text explicativ remarcabil, concluzia îmi pare corectă dar trebuie definită mai precis.
Că urmare a trecerii rapide de la comunism la democrație România s-a dezvoltat rapid, dar haotic. A fost așa zisul „capitalism sălbatic” cu metoda lui infailibilă de privatizare în masă prin care Statul trebuia să -si treacă averea în proprietatea altora. Adică Statul, prin el însuși, trebuia să se dez-etatizeze. Așa a apărut corupția de stat care a generat un stat slab, cu instituții corupte și ineficiente.
Războiul hibrid descris de autor are ca explicație tocmai această realitate constatată și de popor: statul și instituțiile sunt slabe și corupte. Poporul are dreptate: nu Puțin,etc sunt de vină ci propriul nostru stat pe care cetățenii îl vor schimbat după altă regulă a jocului.
Pusă astfel problema, explicația pentru decizia CCR este simplă: un stat slab și corupt, văzând anarhia care se prefigurează în urma votului, pentru a se proteja pe sine însuși, a reacționat prin Forță sfidând orice precepte legale sau Constituționale. Adică, da, a fost aproape o Lovitură de Stat, dar dată de stat pentru a se apăra.
Astfel că decizia CCR nu rezolvă nimic, ba dimpotrivă. Poporul rămâne nemulțumit și poate deveni violent. Statul nu înțelege că problema României este chiar el, statul. Degeaba forțează eternizarea fără auto-reformare, asta va produce chiar anarhia socială pe care a vrut să o evite prin această lovitură de Forță.
Într-adevăr, nu este un moment bun pentru reforme Constituționale. Dar până acum de ce nu s-a sesizat nimeni că trebuie o altă construcție statală?
Nu au vrut o alta constructie statala pt ca cei care ne conduc, guvernul si parlamentul isi pierdeau privilegiile. Caci pana la urma avem un stat supradimensionat ca institurii centrale, judetene si locale, cu salarii si bonusuri peste mediul privat, un parlament cu prea multi parlamentari, consilieri si secretare, etc. cu salarii si privilegii cu mult prea mari fata de alte tari UE. Actiunea de semi voluntariat nu exista si nici nu este acceptata. Unele activitatii parlamentare in comisii si rapoarte se pot face si voluntar.
Statul a devenit Stăpânul, iar cetățenii au devenit slugile lui.
Mulțumesc. Articolul e oricum prea lung, dar într-adevăr ar trebui spus și ce (cred eu) că se poate face. Nu e un secret, în bună măsură trebuie să ne întrebăm unde și de ce a început să meargă prost.
”unde și de ce a început să meargă prost.”
Atunci când s-a revenit la votul pe liste de partid, atunci au început lucrurile să meargă prost. Oamenii au început să conștientizeze că votul lor nu contează și asta a generat inițial un absenteism masiv: ”La ce să mergi la vot? Oricum se aleg ei între ei” (exprimarea provine dintr-o discuție reală).
La momentul actual, s-a trecut la votul pe bază de indignare. CCR n-o să poată suspenda toți candidații suveraniști. Am mai dat exemplul ăsta: ce facem dacă în primăvară candidează Dan Puric? Anulează CCR și alegerile acelea? Există o criză severă de legitimitate, după 10 ani de alegeri trucate, cu candidaturi aranjate astfel încât să elimine orice miză reală (Iohannis vs Ponta, Iohannis vs Dăncilă etc.)
În rezumat, există un ”divorț” între statul român și cetățeanul român, iar clasa politică nu are nicio intenție să remedieze lucrurile. Securiștii continuă să se pensioneze la 45 de ani și să împăneze instituțiile statului, după modelul brevetat de Putin în Rusia. Iar Bruxelles-ul n-are nimic de criticat la modelul ăsta de stat, deci cetățenii rămân să se descurce singuri. În final, atât timp cât jocul democratic e măsluit, dorința oamenilor de a răsturna masa e cât se poate de explicabilă.
Chestia cu „rasturnatul mesei” si „revolta poporului” este din manualul agitatorilor, o gogoasa ridicola. Razboi hibrid in toata regula. Cea mai mare prostie ar fi „rasturnatul mesei”; asta e solutia care convine de minune rusiei si idiotilor utili ai lor de pe aici.
Adica se iau de niste disfunctionalitati reale, si exagereaza aiurea, baga zazanie, totul pentru slabirea statului roman.
Solutia NU este in niciun caz votarea cu un psihopat guru care zice ca „pe vremea lui Stefan cel Mare oamenii comunicau telepatic ca plantele”, sau ca „stiti dvs sigur ca e razboi in Ucraina?”, sau ca „ce, caprioarele se penseaza?”.. Solutia e reformarea sistemului din interior, reformarea si imbunatatirea institutiilor. Niciun sistem nu e perfect, dar prefer sistemul actual pro-occidental cu toate hibele lui, unui regim neo-legionar extremist condus de niste psihopati anti-europeni.
Participarea la alegerile parlamentare s-a prăbușit între 2004 și 2024 (exclusiv), există ceva ce au în comun cele patru rânduri de alegeri de acest fel, și nu este tipul de vot.
Sincer, nu știu ce o să facă CCR în continuare, e posibil orice, dacă vorbim în general de alegeri și aspectul instituțional. Ce NU poate face CCR firește este să spere cumva că, anulând alegeri și eliminând candidați, electoratul o să își schimbe peste noapte susținerea pentru acest tip de candidat. Când se trezesc din beția deciziilor și hotărârilor „definitive și general obligatorii”, dnii și dnele judecători ar trebui să observe că există limite cât se poate de reale la ce pot și ce nu pot să facă. Și că se îngustează, prin propria lor iresponsabilitate.
Acest tip de candidat spune lucrurile care erau cenzurate pe platforma asta în urmă cu 3-4 ani, asta e problema cu ”acest tip de candidat”, de asta are succes la publicul mai puțin educat.
Dacă în urmă cu 3-4 ani, lucrurile s-ar fi discutat cinstit și fără cenzură, acest tip de candidat nu ar fi apărut deloc. Nu mai departe decât în ultimele 48 de ore, un activist needucat postează repetat ad hominem sub multiple nickname-uri și nu este moderat, exact ce se întâmplă de 3-4 ani încoace. Până la responsabilitatea judecătorilor CCR, fiecare moderator care permite limbaj suburban din partea activiștilor ”buni” cu câte 10 nickname-uri, în timp ce cenzurează subiecte legitime expuse civilizat, mai generează câteva mii de voturi pentru suveraniști.
Într-o lume normală, discuțiile ar trebui să fie libere, astfel încât ideile să circule liber și fiecare tabără să-și potolească extremiștii proprii. Electoratul nu o să-și schimbe ”peste noapte” comportamentul, a fost nevoie de ani întregi pentru a se ajunge aici. Dar a nu face nimic cum trebuie și a continua ofensiva activiștilor ”buni”, e rețeta pentru dezastru.
„Acest tip de candidat” spune tampenii ridicole, minciuni gogonate si lozinci ceausiste sau neolegionare sau plagiate din filme. Locul lui e probabil la un cabinet de psihiatrie sau de dezintoxicare, nu pe aceasta platforma sau in discutii politice serioase. Faptul ca unii ii iau apararea si se fac ca nu vad bazaconiile lui, ii face de rasul curcilor.
In spatiul public educat (cum ar trebui sa fie acest site) nu se discuta orice tampenii si minciuni gogonate spuse de un sarlatan doar din motivul straveziu ca „discuțiile ar trebui să fie libere, astfel încât ideile să circule liber”. Care idei, ca nu are niciuna?! Sau se discuta, si se iau la misto… !
Lozinca cu „discutiile libere” e folosita tipic de extremisti si troli pt a-si impune agendele toxice.
Nu, sistemul politic nu se mentine prin fictiuni. Ci prin lege si organe puternice, care aplica legea corect.
Va dau dreptate cu greseala CCR, dar teama lor pleaca din faptul ca statul roman nu are organele competente si suficient de puternice, pentru a aplica legile.
De ce? Pentru ca toti functionarii sunt numiti pe baza de relatii si mita. Prin urmare, nu vor aplica legea, ci vor satisface cerintele celor ce i-au pus in functii. (Pe baza de prietenii rudenii sau mita.)
Organe puternice care aplică legea există peste tot, democrație sau dictatură. Cum anume se poate stabili dacă aplicarea legii este „corectă”? Ca să-ți dau un exemplu, în sistemul nostru, la fel ca în toate unde există, Curtea Constituțională „spune” legea fundamentală. Acum, noi știm că NU face asta întotdeauna, dar funcționarea unui regim politic nu se poate baza pe ceva de genul „noi știm că”, nici instituirea vreunei Curți-Și-Mai-Constituționale n-are cum să ajute, evident. Și atunci sistemul se bazează, între altele, pe enunțul de mai sus. Așa ficțional cum e.
Dincolo de asta, n-aș spune că legea nu se aplică. Se aplică, dar inegal, inegalitatea asta fiind flagrantă în multe cazuri. De unde și atracția către un trecut dictatorial mistificat în care, zice-se, s-ar fi aplicat la fel pentru toți. Cauză-efect.
Imi amintesc de o replica a unui lider republican din SUA:”SUA nu este Romania. Alegerea Presedintelui nu inseamna subordonarea intregii administratii fata de el.” Sau cam asa ceva. (Desi ei sunt stat prezidential.)
O lege aplicata inegal……..
Desigur, putem discuta,
Totusi, fictiuea este doar in mintea intelectualilor.
In practica, functionarii aplica Legea. De ei depinde totul.
Vedeti si lupta intelectuali/practicieni in partide. (Toate partidele, din pacate.)
Nu pot sa va dau dreptate decat pe jumatate. Din punctul de vedere al intelectualilor.
Dar „ailanti” ne conduc!
Respect!
Desi CCR a cam fortat legea, totusi hotararea de anulare a turului 2 fost in esenta potrivita. Cam cum e amputarea unui membru care a facut cangrena. Nu e bine ca ai ajuns sa faci cangrena si ar fi trebuit sa se ia masuri inainte, dar la acel moment amputarea e singura solutie viabila. Anularea turului 2 s-a facut in virtutea vicierii procesului electoral, cu un candidat care a mintit ca a avut 0 cheltuieli in campanie desi a avut o retea extinsa de conturi straine si din tara care l-au sustinut si au facut propaganda mascata pt el pe tiktok. Alegerile nu puteau deci continua de ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Nu sunt de acord ca rezultatul ar fi fost acelasi fara aceste ingerinte rusesti, si nu cred ca singura vina o poarta sistemul politic de la noi. Desi exista o miscare anti-sistem justificata oarecum, totusi ea a fost amplificata mult de aceste ingerinte. Miscare anti-sistem a existat si in SUA, si in Franta, etc. Mereu exista miscari anti-sistem, niciun sistem politic din nicio tara nu este perfect. Problema e cand aceste miscari anti-sistem sunt amplificate si inflamate artificial…
In ce priveste atributiile presedintelui, constitutia noastra poarta inca trauma provocata de regimul Ceausescu. Romania nu a mai vrut sa aiba iar vreun dictator, de aceea presedintele are atributii mai mult simbolice, nu poate dizolva parlamentul, in schimb parlamentul il poate suspenda relativ usor. Presedintele in Romania e pe la jumatea drumului intre sistemul din Germania (presedinte pur decorativ) si cel din Franta (presedinte-rege).
Totusi presedintele are ceva putere la noi, si in functie de personaj, poate exercita o influenta destul de mare asupra partidelor (in special asupra partidului sau).
”cum e amputarea unui membru care a facut cangrena.”
Analogia e mai mult decât deplasată. Membrul care a făcut cangrenă este irecuperabil, este amputat și incinerat. Alegerile nu pot fi anulate la nesfârșit sub pretextul că așa va fi salvată democrația. Presupusa democrație ”salvată” e aceea în care o deputată maghiară din Gheorgheni, Harghita, ajunge deputat de Vaslui cu 544 de voturi obținute în tot județul, deși probabil n-a călcat în viața ei prin Vaslui.
Presupusa democrație ”salvată” e aceea în care Dăncilă a candidat împotriva lui Iohannis, ca să nu-l deranjeze în niciun fel. Presupusa democrație ”salvată” e aceea în care referendumul privitor la maximum 300 de parlamentari este ignorat și astăzi, după mai mult de 10 ani. Și last but not least, exemplul meu favorit din 2024: presupusa democrație ”salvată” e aceea în care Drulă nu îi mai permite lui Lasconi să candideze la europarlamentare, pentru delict de opinie: modul cum a votat ea la referendumul CpF. Sigur e ceva de salvat la o asemenea ”democrație”?
@halard. Fals, esti pe langa subiect! Analogia este potrivita. Am fost intr-un atac hibrid dovedit. Numai unul care vine din grupari extremiste si troleaza, sau un analfabet functional nu realizeaza asta. In momentul in care ingerinte externe sunt clare, turul 2 nu putea continua. Desi CCR are bubele ei si trebuie reformata, in acest caz a luat decizia corecta. A se vedea si reactia de aprobare din SUA si de la UE. Doar rusilor nu le-a convenit …
Amesteci aiurea intr-un ghiveci lucruri fara nicio legatura, drula, cpf, deputati maghiari, etc. [Moderat]
[Moderat. Nu e mai ușor să vă certați cu mine? Limbajul contondent la adresa autorului articolului ESTE permis. La colegii de comentarii, nu]
Nu conteaza. Pe mine atacul hibrid m-a determinat sa votez impotriva candidatului respectiv. Nimeni nu poate cuantifica efectele atacului hibrid asupra electoratului.
E aceeasi prostie cu ingerintele Moscovei in alegerile din SUA . Trebuie sa dovediti ca ingerintele alea au avut vreun efect „de natura sa”. Trebuie sa dovediti efectul, nu intentia .
Repet: chiar daca actiunea ar fi existat trebuie sa dovediti, sa cuantificati efectul.
Ca sa nu mai spun ca ceea ce pretinde SRI sau CSAT este egal cu zero. Vorbim despre aceleasi persoane care au aprobat si practicat tortura si rapirea si binomul .
Institutiile sint absractiuni populate cu oameni. Oamenii fac probleme. Ca sa elimini problemele trebuie sa elimini oamenii care fac probleme. Cine face lucrul asta ? Cine poate, evident.
Deocamdata cei care au putut au facut. Nu conteaza mijloacele, conteaza rezultatul.
Ciudat, nu ? Facem avort , cu forta , unei tipe deoarece un individ a declarat ca vrea sa o violeze. Sau , de fapt, altcineva a zis ca a auzit el despre intentie. Nu conteaza daca a violat-o si nici daca e gravida. O chiuretam.
Si ii legam si trompele , ca sa o ferim de eventuale ingerinte viitoare.
Off-topic: „cazul” impotriva acuzatului Tate a fost anulat in instanta.
La fel s-a intamplat cu cazul instrumentat de Fani Willis impotriva lui Trump.
Cand folosesti puterea si institutiile Statului si mass-media si saiturile de internet pline de „acoperiti” ca sa reduci la tacere pe cei care protesteaza impotriva abuzurilor.
Sistemul asta pe care multi il apara (isi apara averea lor furata si puterea deturnata) este mai rau si mai periculos decat bolsevismul si decat hitlerismul.
Sistemul asta , populat cu si acaparat in ’89 de fostii tortionari securisto-bolsevici intru continuitate este Sinagoga diavolului si Imperiul minciunii. Uneltele lui principale sint Bancile, Mainstream-media si serviciile.
Citez :” Anularea turului 2 s-a facut in virtutea vicierii procesului electoral, cu un candidat care a mintit ca a avut 0 cheltuieli in campanie desi a avut o retea extinsa de conturi straine si din tara care l-au sustinut si au facut propaganda mascata pt el pe tiktok. Alegerile nu puteau deci continua de ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Nu sunt de acord ca rezultatul ar fi fost acelasi fara aceste ingerinte rusesti,….”
Ceva dovezi concrete exista in sprijinul celor afirmate sau sunt doar perdele de fum la adapostul carora se incearca justificarea unei lovituri de stat constitutionale ?
Unii refuza ,in continuare,sa inteleaga ca votul masiv pentru candidatul CG reflecta revolta unei mari majoritati a populatiei impotriva modului in care a fost guvernata tara in ultimii 35 de ani de partidele care au fost la putere !
Acest lucru se reflecta si in vioiciunea cu care aceleasi partide pun la cale o „noua” guvernare, amintindu-mi de zicerea aceea cu lupul si cu parul !!
Da, exista evident dovezi concrete pt ingerinte externe, raportul SIE de exp, raportul UE, SUA. Numai cozile de topor muscale mint ca vezi Doamne, sarlatanul guru ar fi vreun mesia salvator al neamului rasarit din neant.
Un caz:
Profitând de faptul că nu am gard la grădină, un individ pătrunde pe gazon și culege câteva mere. Eu declasific atunci imaginile obținute cu camerele de supraveghere și anunț poliția. Care vine și mă ia la întrebări:
De ce nu am gard?
De ce nu am alarmă?
De ce m-am sesizat eu și nu am așteptat să mă înștiințeze vecinul?
De ce nu era asigurat piticul?
Mie mi se par secundare astfel de frământări, mai important este că individul înregistrat de camerele de supraveghere și-a însușit bunuri care nu-i aparțin. Sau nu?!
La fel și cu CCR! Ca a greșit sau nu, e secundar, de ce nu discutăm mai întâi dacă vreunul dintre candidați a încălcat într-adevăr legea? Iar dacă a încălcat-o, atunci trebuie corectată eroarea, chiar dacă cei care fac legi nu au fost destul de inteligenți sa prevadă portița respectivă când au votat-o în parlament.
Apoi există și alte dileme la care este încă și mai greu de răspuns:
Merită tratament uman un tip care disprețuiește viețile oamenilor?
Merită un individ care disprețuiește democrația sa fie tratat în regim democratic, într-un stat de drept?
Merită un terorist să fie protejat de legile oamenilor pe care-i terorizează?
Hantzy, „dacă vreunul dintre candidați a încălcat într-adevăr legea? Iar dacă a încălcat-o, atunci trebuie corectată eroarea, chiar dacă cei care fac legi nu au fost destul de inteligenți sa prevadă portița respectivă”
Ce-i cu logica ta, deci a incalcat legea, iar daca a incalcat-o trebuie corectata?
Folosesti o multime de sofisme, dar eviti sa spui clar, exista sau nu dovezi?
NT, am uneori senzația că semeni cu Harald: fie nu citești cu atenție, fie cauți chichițe.
„Dacă vreunul dintre candidați a încălcat într-adevăr legea“ nu este totuna cu „deci a încălcat legea“. Iar dacă se dovedește că a încălcat-o, atunci trebuie corectată EROAREA asta.
Dovezi există (vezi raportul desecretizat de CSAT), neclar este dacă sunt suficiente.
Asta-i fondul problemei, nu viciile de procedură într-un caz nemaiîntâlnit în România.
@Hantzy:
Grădina nu e a dumneavoastră, e a întregii comune.
Vecinul la care sunt merele le are pentru că le-a primit de la o parte din ceilalți vecini, care le-au cules și i le-au oferit în mod legal.
Imaginile declasificate nu sunt fotografii sau filme, ci benzi desenate. Ele nu înfățișează fapte petrecute în livadă la cules, ci în alte părți ale comunei și în alte momente. Unele nici măcar atât, fiind doar desene cu caracter general.
Nu dumneavoastră le-ați declasificat, ci primarul. Primarul nu a anunțat poliția, ci opinia publică, iar unii oameni au scris niște petiții către întreprinderea care păzește livada (o regie autonomă care are și această activitate în obiectul ei și care, contrar părerii generale, se poate autosesiza în materie, deși propriu-zis pe chestiunea în discuție nu poate să o facă), iar rezultatul a fost că s-a anulat recolta.
Dacă faptul că CCR a greșit sau nu e secundar și ce trebuie discutat mai întâi e dacă vreunul dintre candidați a încălcat într-adevăr legea, atunci faptul că acel candidat a încălcat sau nu legea e secundar și trebuie discutat mai întâi dacă el a fost într-adevăr votat.
Dilemele la care considerați că este încă și mai greu de răspuns sunt, în realitate, false întrebări, al căror răspunsul este de la sine înțeles.
Autorul ne (se?) intreaba despre solutii fara a preciza problema. Din finalul articolului presupun ca se refera la „alternativa” (rea in opinia dumisale) schimbarii radicale a sistemului. Cum ar veni, sa ne intoarcem – pas cu pas- la increderea prost plasata si intotdeauna abuzata in sistemul (inca) actual.
Asadar si autorul este tot un aparator al sistemului, sistem despre care chiar dumnealui ne spune ca nu poate fi nici reparat nici aparat.
Domnule draga sistemul si-a trait traiul si-a mincat malaiul. A esuat economic , social, politic si militar.
Si nu doar in Romania ori in Europa ci in tot occidentul. Esecul este inevitabil deoarece fundatia sistemului este nu numai putreda ab initio dar si incapabila a se adapta la evolutia tehnologica.
In vremurile astea interesante Romania se va adapta la modelul chinez . Sau nu. Deocamdata e in stand-by , asteptand sa vada dincotro bate vantul ca sa stie incotro sa se aplece.