miercuri, septembrie 23, 2020

Războiul hibrid împotriva propriului popor

Momentele cheie din istoria recentă a României postcomuniste sunt neclare. Dosarele Revoluției, mineriadelor și conflictului de la Târgu Mureș sunt clasate și redeschise periodic. Dosarele se plimbă de la parchetele militare la cele civile, probele au dispărut, martorii au murit (unii în condiții suspecte) sau au plecat din țară. Eforturile presei de a investiga aceste evenimente au fost parazitate întotdeauna de dezinformări monstruoase.

Narațiunile dezvoltate pentru a explica aceste momente au câteva puncte comune: dușmanul extern (ungurii, sovieticii) și apelul la unitate în fața „provocărilor” externe, simptome ale diversiunii „cetății asediate” produse de orice regim autoritarist. Dar care a fost miza și cine a stat în spatele evenimentelor? Probabil cei care stau și în spatele dezinformărilor de astăzi, căci metanarațiunea ultimilor 27 de ani este aceeași, cu declinările conjuncturale necesare: România riscă să devină o colonie (sovietică atunci, europeană acum), străinii au furat tot, viața în regimul Ceaușescu a fost mai bună decât cea de astăzi, valorile tradiționale sunt în pericol, „oculta” internațională decide viitorul țării.

Revoluția de la Timișoara a fost confiscată de nomenclatura comunistă și de Securitate printr-o contrarevoluție, un adevărat război hibrid împotriva propriului popor. Serviciile de informații au fost înființate în februarie-martie 1990 și populate în majoritate covârșitoare cu foști securiști, eventualele proteste fiind anticipate și anihilate prin diversiunea de la Târgu Mureș. Mineriadele au întărit poziția liniei dure neocomuniste de la putere, îndepărtând România de opțiunea și simpatia europene. Faptul că mineriada din septembrie 1991 a avut loc la scurt timp după puciul de la Moscova nu e întâmplător.

Securitatea a câștigat puterea, a construit „capitalismul original” și a plasat oameni șantajabili în pozițiile cheie ale statului. Dar acum vrea ceva mai mult – vrea ca istoria să consemneze că Securitatea a fost de partea Poporului, că a reprezentat Binele. Iar asta e miza cea mai mare. Călăii au o slăbiciune pentru istorie.

O revoluție fake?

„Trei zile dacă mai trăiesc, da’ vreau să știu că s-a limpezit lumea”, spunea Elisabeta Rizea, cea care a preferat să meargă la pușcărie decât să trădeze adevărul în care credea. În casa ei depuseseră jurământul, în 1949, partizanii din grupul Arnăuțoiu. După cei 13 ani de pușcărie, a fost supravegheată de Securitate până în decembrie 1989. Mama Rizea, sau tanti Tuța, cum îi spuneau vecinii, a murit la 91 de ani, căci nu mai putea aștepta nesfârșitul. În mai 2001, atunci când a fost vizitată de Regele Mihai I și de Regina Ana, au copt porumb și au spus ghicitori. „Pînă oi muri îl iubesc ca pe ochii din cap. Doresc să fie regele României, să fie mereu în țară”. Erau românii unei alte Românii. În 2003, a fost înmormântată cu perucă – securiștii îi smulseseră părul în închisoare.

În primii ani de după Revoluție, sătenii din Nucșoara s-au împotrivit ridicării unei troițe închinate partizanilor uciși de Securitate și o priveau în continuare strâmb pe tanti Tuţa. Le amintea de propria lașitate. Românii au eșuat apoi în a-i ridica Elisabetei Rizea un monument – ar fi fost un monument al Adevărului. Dar știm noi oare adevărul, cel care ne va face liberi?

Ceea ce numim astăzi „Revoluția din 1989″ este pentru unii revoluție confiscată, pentru alții lovitură de stat, înscenare a unor servicii secrete sau contrarevoluție. Asa cum spune Lucian Boia, minciuna, nu sacrificiul, a devenit mitul fondator al României moderne.

Au existat teroriștii? Au fost agenții serviciilor de informații străine prezenți pe teritoriul României în 1989 și 1990? Au fost implicați sovieticii? Cine a dat ordinul de a se trage în 22 decembrie 1989? Cine a ordonat războiul radio-electronic?. Cine a orchestrat amplul proces de dezinformare și fake news în acele zile?

S-a spus că a fost prima revoluție „televizată”. A fost mai degrabă prima revoluție făcută cu ajutorul televiziunii, prin coordonarea „insurgenților”, dezinfomare și fake news. Ce s-a întâmplat, de fapt, după celebra fugă cu elicopterul a cuplului Ceaușescu?

Timp de 25 de ani, dosarul Revoluției, înregistrat ca 97/P/1990, s-a plimbat de la parchetele civile la cele militare, fiecare declinându-și, pe rând, competența de soluționare. Între septembrie 1998 și decembrie 2004 nu s-a desfășurat niciun act de cercetare penală. În 2015, Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție clasează dosarul în care se făcuseră cercetări privind moartea a 709 de persoane și rănirea altor 2 198.[1] În ordonanţa de clasare, PICCJ arăta că, „pe fondul unei stări de oboseală şi stres”, s-au tras focuri de armă între militari. Perioada 22-31 decembrie 1989 a fost caracterizată prin „vid de putere, stare de confuzie, panică şi haos”. După „euforia generală privind victoria revoluţiei” a urmat „o stare de teamă” privind revenirea lui Nicolae Ceauşescu la conducerea ţării, „cu ajutorul unor forţe fidele”. A urmat o „acţiune comună îndreptată, conform percepţiei create, împotriva unor elemente contrarevoluţionare, care acţionau împotriva voinţei întregii populaţii”, mai stabileau procurorii militari din PICCJ.[2]

În aprilie 2016 dosarul este redeschis, devenind 11/P/2014, și extins în noiembrie 2016, pentru a include infracțiuni împotriva umanității. Parchetul General anunță că vor fi reaudiate toate persoanele vătămate. În 18 decembrie 2017, Ministerul Public dă un comunicat bombă.[3] În urma administrării probatoriului, procurorii au stabilit „situația internațională deosebit de complexă existentă la finalul anului 1989″, „situația internă în perioada premergătoare evenimentelelor de la Timișoara și în  timpul desfășurării acestora”, „conjunctura convocării de către fostul președinte Nicolae Ceaușescu a mitingului popular din 21 decembrie 1989″, „succesiune clară a evenimentelor politico-militare existente în după-amiază și seara zilei de 21 decembrie 1989″, „sursa sunetului cu efect de panică (emis la data de 21 decembrie 1989, în timpul discursului lui Nicolae Ceaușescu) care a contribuit, alături de alte elemente, la dezorganizarea mitingului din  Piața Palatului și declanșarea protestelor în București”, „succesiunea evenimentelor deosebit de importante din noaptea de 21/22 decembrie 1989″, „împrejurările legate de fuga cuplului prezidențial de pe sediul CC al PCR, traseul urmat și comportamentul forțelor militare înainte, în timpul și după pătrunderea revoluționarilor în sediul Comitetului Central” și „componența comandamentului politico-militar care a preluat, în timp foarte scurt, după fugă președintelui în exercițiu,  puterea totală în România”.

Aici apare cea mai interesantă precizare din document: „în decembrie 1989 nu a existat vid de putere.” Ce putea să însemne oare aceasta? Că Partidul Comunist Român nu pierduse puterea? Că Securitatea, instrumentul de represiune și teroare al PCR, nu dispăruse? Că structurile de forță continuau să se subordoneze vechii puteri, care se menținea la putere? Afirmația era extrem de importantă. Să parcurgem documentul Ministerului Public până la capăt, apoi vom reveni la „vidul de putere”.

În ceea ce privește diversiunile, aceasta „au existat, fiind cauza principală a numeroaselor decese, vătămări corporale și distrugeri survenite”, fiind lansate „prin intermediul TVR, Radiodifuziunii și mijloacelor militare de comunicații”, instaurându-se astfel la nivel național „binecunoscuta psihoză teroristă”. Fenomenul diversionist este „unic în istoria României prin complexitate și anvergură” nu numai din perspectiva „mecanismelor concrete de acțiune” ci și a „persoanelor care au dirijat acest fenomen”. Procurorii au documentat și „solicitarea de ajutor militar străin (sovietic)”. În finalul comunicatului se arată că „probe importante, de natură să stabilească adevărul privind Revoluția, au fost distruse sau alterate” dar că urmărirea penală va continuă „cu celeritate și eficiență”.

Cum se explică oare schimbarea radicală în administrarea probelor? Timp de 25 de ani, nici procurorii militari și nici cei civili nu au putut ajunge la concluzii ferme privind Dosarul Revoluției. Între timp au murit martori și inculpați, au dispărut probe. După ce dosarul fusese clasat de PICCJ, misterul este rezolvat în bună măsură, în numai doi ani.

Societatea românească a dezoltat cel puțin patru narațiuni principale privind evenimentele din decembrie 1989. Toate încearcă să răspundă la întrebarea „Cine a tras în noi?”. Întrebarea este legitimă, mai ales că după fuga lui Ceaușescu din 22 decembrie 1989, toate structurile de forță i se subordonaseră lui Ion Iliescu, șeful Frontului Salvării Naționale, organ provizoriu al puterii de stat, în întrunirea care a avut loc la Ministerul Apărării, la ora 16.00. Logica puterii ne îndeamnă să credem că cei care au ordonat și coordonat genocidul și uriașa dezinformare ar putea fi chiar cei care au beneficiat de urmări, adică cei care au obținut puterea. Dar nu există probe, sau procurorii au pretins că nu au probe pentru a susține această supoziție, până în decembrie 2017, când au făcut public faptul că „în decembrie 1989 nu a existat vid de putere.”

În prima narațiune, susținută de foștii ofițeri de Securitate, Armata este vinovată de crimele comise după 22 decembrie 1989. A făcut-o pentru a ascunde propria vină privind represiunea de la Timișoara. Povestea teroriștilor a fost inventată de Armată (care preluase puterea în 22 decembrie la ora 13.30) ca diversiune, pentru a acoperi răzbunarea împotriva Securității. Dovada, spun foștii securiști, este că informația „la 18.00 vin teroriștii” ar fi fost transmisă armatei încă din amiaza zilei de 22 decembrie. Așa se explică asasinarea echipajului condus de Gheorghe Trosca, şeful Statului Major al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA), ucis și decapitat de armata comandată de Nicolae Militaru pentru că l-ar fi deconspirat pe acesta ca agent GRU. Nu a fost o revoluție, nici măcar la Timișoara, a fost o lovitură de stat militară, pregătită cu mult timp înainte de sovietici și acceptată de celelalte mari puteri, dovadă fiind prezența la vârful celor mai importante structuri de forță a generalilor Nicolae Militaru, Vasile Ionel și Marin Pancea, agenți GRU. În acest scenariu, grupul de putere instalat în 22 decembrie – Iliescu, Roman, Militaru – este vinovat de diversiunea care a urmat, soldată cu 949 de morți și asasinarea cuplului Ceaușescu.[4]

În a doua narațiune, susținută de ofițerii Armatei române, Securitatea este responsabilă de diversiunile create, începând cu mitingul din 21 decembrie din fața Comitetului Central. Obiectivul era preluarea puterii, chiar dacă, oficial, trupele de Securitate s-au retras în cazărmi și s-au subordonat imediat armatei. Povestea teroriștilor a fost inventată de Securitate pentru a permite lupta împotriva armatei. Cât despre Trosca, acesta ar fi fost un ofițer al Securității și nimic mai mult, dovadă că în 2011 i s-a retras titlul de „erou-martir al Revoluției Române”.[5] Intervenția puterilor străine (solicitată public, la TVR) a fost o dezinfomare generată de Securitate, pentru a justifica baia de sânge care a urmat.

A treia narațiune, susținută de unii istorici și jurnaliști, este că diversiunile au fost create de rețeaua „246″[6], subordonată Direcției de Informații a Armatei (DIA) și avea ca scop menținerea la putere a Partidului Comunist Român,  împiedicarea revenirii pe tron a Regelui Mihai (așa se explică distrugerea Bibliotecii Centrale Universitare, un simbol al regalității) și ajungerea la putere a partidelor istorice. Ei au fost de fapt „teroriștii”. Lovitura de stat a fost dată de generalul Victor Stănculescu, atunci când a decis să nu respecte ordinul de luptă dat de Ceaușescu în 22 decembrie, ordonând retragerea armatei în cazărmi la ora 13.30.

A patra narațiune, cea „oficială”, este cea potrivit căreia evenimentele dinainte și de după 22 decembrie trebuie judecate în același context și fac parte din același „film”. După 22 decembrie, armata și Securitatea au fost de partea poporului, teroriștii au existat dar nici unul nu a putut fi adus în fața instanței iar FSN este „emanația Revoluției”. „Cât priveşte îndoiala dacă în decembrie 1989 a fost sau nu revoluţie, ea este, de acum, superfluă; recidivează doar în cazuri de rea credinţă şi subcultură politică. (…) O revoluţie poate fi declanşată în fel şi chip, chiar şi prin lovitură de stat sau răscoală, însă acestea din urmă nu schimbă cu nimic natura fenomenului, ci îi potenţează, cel mult, specificul”, scrie Ion Iliescu în Revoluția trăită.[7]

Pentru a susține aceeași teză, Dumitru Mazilu citează Larousse, care definește revoluția ca fiind „revolta populației împotriva autorităţilor aflate la Putere, determinând înlăturarea şi instaurarea unei noi Puteri”.[8] Dar noua Putere fusese deja instalată în 22 decembrie seara, fiind reprezentată, printre alții de Iliescu și Mazilu. Conform dicționarului Larousse, revoluția se încheiase, triumfătoare. În acest caz, evenimentele de după 22 decembrie au fost o contrarevoluție? A cui?

Petre Roman are o altă perspectiva istorică: „S-a spus şi s-a scris adesea că revoluţia română a fost «confiscată». Cred că expresia este în bună măsură corectă: încă din noaptea dintre 22 şi 23 decembrie 1989 mişcarea de eliberare democratică a societăţii româneşti s-a găsit închisă în limite înguste, cele ale vechiului regim întrucâtva «modernizat». Iar puterea a fost monopolizată, sau măcar puternic infiltrată, de vechi comunişti a căror singură voinţă era să-i dea regimului căzut, printr-o operaţie pur «cosmetică», aparenţa de legitimitate pe care nebunia lui Ceauşescu îl făcuse să o piardă. Pe scurt, în momentul în care pentru România se deschideau toate posibilităţile democratice, ea a rămas la stadiul unei specii confuze de perestroika.”[9]

În vacarmul de dezinformare din deceniile care au urmat este imposibil să se facă lumină fără a avea acces la probe. Comunicatul Ministerului Public din decembrie 2017 devine astfel extrem de important. Afirmația că „în decembrie 1989 nu a existat vid de putere” nu poate fi interpetată decât într-un singur fel: Partidul Comunist s-a menținut la putere, execuția cuplului Ceaușescu fiind doar un episod din preluarea puterii în interiorul nomenclaturii comuniste. În acest caz însă, subordonarea structurilor de forță noii puteri, în 22 decembrie 1989, ar fi trebuit să fie urmată de celebrul „consens” invocat de Ion Iliescu. Cu toate acestea, din seara zilei de 22 a început măcelul. De ce?

În jurul orei 18.00, în fața Comitetului Central fusese convocat, prin intermediul TVR, un miting la care urma să se comunice numele viitorilor conducători ai statului. Atunci când în balconul în care cu o zi înainte se aflaseră cuplul Ceaușescu și alți demnitari comuniști și-au făcut apariția foşti activişti notorii ai partidului, în frunte cu Ion Iliescu, un dizident de partid, mulțimea a început să strige „Fără comunişti!”, „Fără comunişti!”. Atunci a început să se tragă.

Tot la ora 18.00, șase tancuri ale Regimentului 20 (UM 01060) primesc ordinul de luptă privind apărarea Comitetului Central și a Palatului Republicii, „nimicirea elementelor din aceste sedii şi punerea acestora la dispoziţia organelor superioare”.[10] Mulțimea a început să strige „Opriţi focul!”, „Nu mai trageţi!”, „Armata e cu noi!”. Înăuntru, Frontul Salvării Naţionale îşi începea prima şedinţă iar afară apăreau în scenă „teroriștii” și Armata începea lupta cu aceștia.

Sugerează oare procurorii că Partidul Comunist a păstrat puterea după 22 decembrie 1989? În acest caz, putem specula că cererile mulțimii privind eliminarea foștilor comuniști dar și a Partidului Comunist însuși din noua viață politică i-a făcut să instrumenteze acest amplu exercițiu militar cu muniție de război, combinat cu acțiuni de dezinformare și război radio-electronic. Într-un cuvânt, un adevărat război hibrid.

A fost așadar o contrarevoluție condusă de Partidul Comunist împotriva propriului popor? Au avut nevoie nomenclatura și Securitatea de sânge și diversiune pentru a se relegitima? Diversiunea urma tiparul bolșevic al „provocării” străine. Românii aveau nevoie de un nou dușman, pentru ca poporul și noua conducere să ajungă la acea „unire în cuget și simțiri” despre care vorbiseră propagandiștii comuniști tot timpul. Mai întâi au fost teroriștii, apoi sovieticii.

Dacă Ceaușescu ar trăi astăzi, ar spune că în decembrie 1989 a avut loc o lovitură de stat a sovieticilor, cu sprijinul țărilor din Pactul de la Varșovia. Asta spunea și în decembrie 1989. Faptul că discursul este același cu cel de astăzi al foștilor ofițeri de Securitate nu e întâmplător – în fond, Ceaușescu avea informațiile de la aceștia. Dacă e să ducem acest exercițiu de logică până la capăt, ar însemna fie că, într-adevăr, GRU a pus la cale o lovitură de stat, scoțând lumea în stradă la Timișoara, fie că Ceaușescu a fost dezinformat de proprii săi oameni de încredere. Poate că Parchetul militar ne va ajuta, în cele din urmă, să soluționăm această dilemă colosală.

Informațiile difuzate de „Televiziunea Română Liberă” au fost instrumentate în acest sens: teroriștii otrăviseră apa, voiau să arunce în aer barajele și Institutul de Cercetări Nucleare de la Pitești, comandourile străine atacau porturile, elicoptere străine erau ascunse în apropierea autostrăzii București-Pitești, în București erau amplasate mașini-capcană, etc. Știrile erau transmise de crainicii televiziunii, cunoscuți publicului pentru prezentarea buletinelor de știri din timpul regimului comunist – Petre Popescu, George Marinescu, Victor Ionescu, Cornelius Roșiianu și de Teodor Brateș, fost redactor-șef adjunct al Redacției Actualități. Ei au lansat apelurile către armată și populație pentru a „apăra Revoluția”: „Televiziunea este încercuită de aceşti bandiţi, de grupuri răzleţe. Televiziunea este în pericol! Cerem urgent armatei să intervină! Nu mai este timp de pierdut! Daţi ordinele corespunzătoare aşa cum v-aţi angajat în faţa poporului!” (Teodor Brateș), „Ostaşi, folosiţi armele pe care le aveţi în dotare fără a aştepta neapărat această dezlegare formală. Poporul vă dă acum ordine! Nu aşteptaţi numai de la nişte comandanţi, poate prea limitaţi în limitele impuse atâţia ani de dictatură. Să ne apărăm cu ceea ce avem la îndemână!” (Victor Marinescu), „Utilizaţi toate forţele! Tot armamentul, toată muniţia!“ (George Marinescu).

Dezinformarea continuă și în afara țării. Radio Budapesta, agențiile de știri Tanjug, ADN și BTA anunță un număr din ce în ce mai mare de morți.[11] Rechizitoriul întocmit cuplului Ceaușescu menționează cifra de 60 000 de victime.

Unii istorici și jurnaliști susțin că teroriștii au existat și că ei au fost predați Ministerului Apărării Naționale, listele cu datele acestora existând în arhivele MApN. Foști ofițeri de informații afirmă că aceștia ar fi fost scoși din țară pe calea aerului și că sunt gata să depună mărturie în acest sens. Gelu Voican Voiculescu și Virgil Măgureanu susțin teza implicării unor puteri străine prin miile de „turiști” care au intrat in România în decembrie 1989. Scenariul era susținut și de Sergiu Nicolaescu: „Intervenţia hotărâtă a maselor şi a militarilor a făcut posibilă dejucarea planurilor forţelor externe şi interne aventuriste de a crea o Iugoslavie în România.”[12]

În 23 decembrie, crainicul George Marinescu citește o hârtie care îi este înmânată de Teodor Brateș, în care se spune: „Suntem informați că s-a luat legătura cu am#ba#sada sovietică, care ne-a promis ajutor militar imediat, întrucât agenții străini și-au permis să trimită elicoptere cu oameni înarmați pentru a distruge ceea ce poporul român a cucerit.“ Brateș avea să declare mai târziu că hârtia a ajuns la Marinescu „de la etajul 11″, când el se afla la toaletă. În documentarul „Televiziunea la zidul revoluției”, realizat de Cornel Mihalache pentru TVR în 2014, se arată însă limpede cum Brateș îi întinde hârtia lui Marinescu, cerându-i: „Citește asta!”. Era solicitarea reală sau era o dezinformare menită să îi identifice pe sovietici ca fiind noul dușman?

Narațiunea dezvoltată după decembrie 1989 și întreținută și astăzi de foștii ofițeri ai Securității este că sovieticii au instrumentat mai întâi revolta începută la Timișoara, a cărei evoluție i-a luat însă prin surprindere. A fost nevoie apoi de lovitura de stat militară dată de generalul Stănculescu, care trebuia să fie deghizată în faldurile unei revoluții. Narațiunea vine în scopul legitimării Securității ca instituție profund patriotică, singura care veghea asupra integrității teritoriale a României.

Secretarul de stat James Baker declara în 24 decembrie 1989 că „S.U.A. nu ar avea obiecţii dacă Tratatul de la Varşovia va considera necesar să intervină militar în România“[13], pentru a stopa vărsarea de sânge. Fosta Securitate consideră declarația o dovadă a înțelegerii sovieto-americane din Malta, din 2-3 decembrie 1989, conform căreia Ceaușescu trebuia înlăturat. Ministrul de Externe al U.R.S.S. a respins sugestia lui Baker. În 26 decembrie 1989, Gorbaciov, aflat la al II-lea Congres al deputaţilor poporului din U.R.S.S., le răspundea ziariştilor: „Românii nu ne-au cerut aşa ceva iar noi am decis să renunţăm la doctrina Brejnev.“ Foștii ofițeri de Securitate susțin că Gorbaciov nu ar știut de acțiunea GRU de răsturnare a lui Ceaușescu și de asistare a PCR in acțiunea de relegitimare. În fond, arată ei, GRU a vrut să îl răstoarne pe Gorbaciov prin puciul din augut 1991. E greu de crezut însă că Gorbaciov nu ar fi știut nimic despre o eventuală implicare a GRU în baia de sânge din România. El era cel care avea să ordone în ianuarie 1991 intervenția armatei sovietice în Lituania, pentru reprimarea în forță a mișcării de independență. Gorbaciov nu era un inocent, deși istoria ar putea să-l consemneze ca atare, în cele din urmă.

Să încercăm o recapitulare a acestor informații contradictorii, revenind la comunicatul Ministerului Public din 18 decembrie 2017 și precizările privind dezinformare și diversiunea.

Procurorii au aflat așadar care care a fost „sursa sunetului cu efect de panică (emis la data de 21 decembrie 1989, în timpul discursului lui Nicolae Ceaușescu) care a contribuit, alături de alte elemente, la dezorganizarea mitingului din  Piața Palatului și declanșarea protestelor în București”, au documentat diversiunea care „a existat, s-a manifestat complex pe mai multe planuri, fiind cauza principală a numeroaselor decese, vătămări corporale și distrugeri survenite” precum și „mecanismele dezinformărilor” lansate „prin intermediul TVR, Radiodifuziunii și mijloacelor militare de comunicații” care au dus la instaurarea „binecunoscutei psihoze teroriste”. Au existat nu numai o „diversiune radio-electronică” ci și „ordine militare diversioniste” care au avut „consecințe deosebit de grave”, procurorii amintind aici că „în anul 1987, forțele armate ale României au importat două tipuri de imitatoare de foc militare, respectiv imitatoare pentru armamentul de infanterie, cu foc la gura țevii și imitatoare privind desantul de parașutare.” În plus, exista „o mai bună înțelegere a diversiunii radio-electronice”.

Cine sunt cei care comandat această diversiune ar trebui să aflăm de la procurorii militari, dacă nu vor interveni alte evenimente neprevăzute. Un element cheie al probelor îl reprezintă înregistrările video ale Televiziunii Române. În cursul anului 2017, în pofida protestelor masive din ianuarie și februarie, PSD a continuat demersurile privind modificarea codurilor penale. Amendamentul care privea limitarea acceptării probelor video în anchete ar duce, în primul rând, la închiderea Dosarului Revoluției, după cum a arătat chiar procurorul general Augustin Lazăr.[14] Să fie o simplă întâmplare?

Relegitimarea Partidului Comunist Român ca „forță conducătoare” s-a făcut prin confiscarea revoluției și declanșarea contrarevoluției, prin instrumentalizarea celui mai amplu exercițiu militar cu muniție de război din istoria României, combinat cu acțiuni de dezinformare și război radio-electronic. PCR nu a fost singurul beneficiar. Securitatea și-a reinventat nu numai trecutul, arătând că a fost dintotdeauna în slujba poporului, ci și viitorul, având grijă să promoveze în funcțiile statului oameni șantajabili.[15]

A fost un adevărat război hibrid îndreptat împotriva propriului popor, ai cărui învingători au confiscat România pentru deceniile următoare.

fragment din Matrioșka mincinoșilor: Fake news, manipulare, populism, Humanitas, 2018

NOTE_____________

1.  Pentru o cercetare aprofundată a numărului de morți înainte și după 22 decembrie 1989 vezi Constantin Corneanu, „Adevăruri şi interpretări noi privind victimele Revoluţiei Române din Decembrie 1989″, în Caietele Revoluţiei, IRRD, Nr. 3 (52), 2014, pp 5- 21. Cifra totală variază între 1 142,  conform Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 (nr. 341/12 iulie 2004); 1 207, dintre care 99 neidentificați, conform Ministerului Sănătății (B.M/350/11.10.1991); 1 290, din care 1 283 de români și 7 străini, în Martirii Revoluţiei în date statistice, Editura IRRD, Bucureşti, 2010, p. 6.

2.  „Dosarul Revoluţiei din decembrie 1989 a fost clasat”, Mediafax, 23 oct. 2015.

3.  „Stadiu dosarul Revoluţiei”, Ministerul Public, Parchetul ICCJ, 18 dec. 2017.

4.  Una din cele mai recente poziții în favoarea acestei narațiuni este, de exemplu, „Adevărul ascuns românilor despre Revoluţia…”, Realitatea TV, 6 nov. 2016.

5.  „Comisia parlamentară a revoluţionarilor explică…”, Mediafax, 17 mar. 2011.

6.  „Adevăruri şi interpretări noi privind victimele Revoluţiei Române din Decembrie 1989″, în Caietele Revoluției, Nr. 3 (52), 2014.

7.  Ion Iliescu, Revoluţia trăită, București, Editura Mondo Media, 1999, pp. 24-25, apud Caietele revoluției, nr. 5 (43), IRRD, 2014, p. 10.

8.  Dumitru Mazilu, Revoluția Română. Zile și nopți de dramatism și speranță, IRRD, p. 53-58, apud Caietele revoluției, nr. 5 (43), 2014, p. 11.

9.  Petre Roman, Libertatea ca datorie, Editura Dacia, 1994, p 103-105, apud Caietele revoluției, nr. 5 (43), 2014, p. 12.

10.  R. Cristea, „Dosarul Revoluția 1989″, România Liberă, 19 dec. 2008; R. Cristea, Revoluţia 1989, București, Ed. România Pur şi Simplu, 2006.

11.  Peter Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989, Cornell University Press, 2007, p. 281.

12.  Sergiu Nicolaescu, Revoluția. Începutul adevărului (Un Raport Personal), București, Editura Topaz, 1995. pp. 236 – 237, apud Caietele revoluției, nr. 5 (43), 2014, p. 14.

13.  „Întalnire cu presa”, NBC, 24 dec. 1989.

14.  „Augustin Lazăr, despre eliminarea ca probă…”, Mediafax, 9 dec. 2017.

15.  Lansarea cartii Monografia SRI – 25 de ani, la Salonul Internaţional de Carte Bookfest, în 23 mai 2015, în prezența foștilor șefi ai Securității și a șefilor SRI a transmis un semnal limpede de continuitate.

Distribuie acest articol

33 COMENTARII

  1. „Securitatea a câștigat puterea, a construit „capitalismul original” și a plasat oameni șantajabili în pozițiile cheie ale statului. ”

    Aceasta este și opinia mea. Altfel, cum se poate explica faptul că niciunul dintre PDG-ii Televiziunii Române nu au reușit să schimbe mai nimic, aceasta rămânând până astăzi în serviciul exponenților cleptocrației?!

  2. Orice turmă este ținta războaielor pure sau hibride ale celor ce-o conduc. N-a fost niciodată altfel. (Uitați-vă la franțuji, cărora Macron le bagă mâna în buzunar pentru climat, în timp ce averile patronilor marilor firme poluatoare pățesc fix nimic și cazurile sunt numeroase în toată lume).
    Trist este că acțiunea Securității n-a întâlnit din interior nicio reacțiune serioasă. Ne agățăm de imagini precum Doina Cornea, Elisabeta Rizea, Mircea Dinescu ca să ne acoperim incapacitatea și lipsa de Dumnezeu. Securitatea pare secreția noastră internă, așa cum mafia pare o structură de putere naturală italiană și cum elitele din societatea columbiană sunt narcotraficanții. Securitatea s-a adaptat mai bine la vânturile geopolitice decât ne-am adaptat noi la libertate: a lins bocancii rușilor, iar acum este cu cei care comandă mondializarea. Noi – vorbim, scriem eseuri, comentăm, ne trimitem bancuri și cam atât. Ba chiar ne-am consolat pentru soarta noastră din deceniile viitoare. Ne place sau nu ne place, istoria este făcută din fapte, nu din vorbe de spirit sau judecăți post-factuale impecabile.

  3. Gorbaciov a instaurat perestroika in toate tarile comuniste cu „reformisti” agreati, numai noi dom’ne am avut revolutie „originala”. Bravos!

    • Așa-i!

      Dar asta, pentru că noi n-am avut reformiști, ci conformiști.
      Membrii aparatului PCR și ai Securității nu s-au gândit la reforme. Ei l-au pupat în dos pe dl Ceaușescu până în ultimul moment, executând ordinele oribile care au dus la masacrul de la Timișoara.

      După plecarea lui Ceaușescu din 22.12 s-au înghesuit să preia puterea și să instaureze guvernarea cleptocratică ce durează până azi. Pentru a ascunde crimele înfăptuite le Timișoara și pentru a se legitima la putere în rol de „salvatori” ai revoluției, au regizat un război civil care a făcut peste 1000 de victime.

      Asta este diferența dintre „noi” și alte state est europene, precum și motivul pentru care nu vom afla niciodată în mod oficial adevărul despre Glorioasa Revoluție din Decembrie.

  4. Teroristii au existat si dupa parerea mea nu puteau fi turisti sovietici. Diversiunea nu putea sa aiba succes daca era, pur si simplu, fake (adica simulatoare si atat). Era nevoie de sange si de teroristi veritabili. Soldatii in termen se puteau impusca intre ei, dar numai dupa ce-i provocai si infricosai cu niste gloante bine plasate, omorand sau schilodind santinelele din post sau militarii trimisi spre cercetare. De obicei, adevarul se stabileste dupa ce determini interesul din spatele evenimentelor. Aici e clar, cei care au castigat sunt pro-sovieticii, cu Iliescu si Militaru. Dar e posibil ca lucrurile sa fie mai complicate atunci cand vrei sa determini cine se face vinovat de crime. Pentru ca exista si posibilitatea ca cineva sa nu fi fost introdus in negociere, sa fi fost exclus sau sa se fi simtit amenintat. Si s-a hotarat sa arate ca nu poate fi exclus. Ne lipsesc dovezile, dar oare exista, au fost distruse sau pur si simplu n-au existat niciodata?

  5. Întrebări tulburătoare cu un singur răspuns: NIMENI( inclusiv brava Justiţie română….) din conducerea statului român NU A VRUT să limpezească lucrurile. Au fost nişte CRIME cu autori necunoscuţi….

  6. In Romania, unde nici un secret nu poate fi pastrat, unde stirile „pe surse” dezvaluie totul ?, iata un secret ce dainuie de 30 de ani !
    Cine a tras ? Dar inca niste mistere : Cine l-a sfatuit pe Ceausescu sa adune oamenii in piata, in conditiile atmosferei explozive din tara unde radio EL anuntase ce se intampla la Timisoara ? Cine si cum a provocat zgomotul din Piata care a tulburat multimea ? Cine a prevazut „comportamentul gregar” (de turma) a celor adunati acolo ? Cu consecintele de prevazut .
    Sa mai dam ceasul inapoi : cum de securitatea a anuntar cu o zi inainte ca Tokes urmeaza sa fie arestat/ mutat ? De cand dadea securitatea astfel de anunturi ?
    Tatal meu a fost arestat de securitate in doua randuri. In martie 1948 au venit peste noi noaptea, cu pistoalele in mana ! In iunie 1952 au venit dupa amiaza, cu o invitatie (falsa) sa se prezinte „doar” pentru o declaratie, dus cu duba, desigur…
    Ce sa mai zic ? Si cui ?

    • Nucșoara e dominată de PSD (primar, vice, 6 consilieri din 9) și cu un fost primar PNL, condamnat cu executare. De aceea și rezultatul de la prezidențiale:peste 61% Dăncilă!

      • Satele romanesti sunt ruinele unui mod de viata pe cale de disparitie. Daca vreti sa priviti in viitor, priviti catre centrele urbane mari si prospere.

  7. Nicio transformare cu efecte durabile nu se intampla peste noapte. Ca sa poata merge inainte, poporul roman trebuie, mai intai, sa inteleaga si sa constientizeze. Trezirea e un proces, nu o revelatie.
    Astept, cu nerabdare, concluziile Dosarului Revolutiei si, de ce nu?, ceva informatii „de culise” din 12-13 iunie 1990, mineriade, 10 august 2018. Astept…

  8. „Cu doi sau trei ani înainte de prăbuşirea sistemului comunist, am avut prilejul să vorbesc într-un oraş occidental, eu, cel plecat în exil, cu un intelectual român rămas în țară caruia i se dădea voie să călătorească, de ale cărui sentimente antiregim nu mă puteam îndoi, dar al cărui joc cu Organele nu-l cunoşteam pe atunci. De la el am aflat un adevăr pe care mintea mea nu era pregătită să-l accepte. A spus:’În România sunt cam un milion de oameni care aparțin cu trup şi suflet sistemului; în cazul unei schimbări de regim, ei au toate frâiele, toate cheile puterii. Tot ei vor conduce România de mâine, şi o vor face zeci de ani, dacă nu chiar o eternitate, prin urmaşii lor’ „. ION VIANU (APROPIERI).
    Mai este nevoie de vreo altă narațiune (Elisabeta Rizea sau în ce cotlon au băgat Monarhia)?

  9. hai sa lasam biserica in sat cand facem uz de asemenea constructii semantice gen „razboi hibrid”,
    Elemente ale unui razboi hibrid:
    – misiuni ale unor trupe combatante actionand sub acoperire, respectiv soldati si/sau echipament militar fara insemne identificatorii, care opereaza intr-un teritoriu strain (ex. Anexarea zonei Crimeei de catre Federatia rusa)
    – folosirea de mijloace de lupta de anvergura care pot include expolzibil ABC (atomic, biologic sau chimic)
    – campanii de propaganda si/sau dezinformare
    – atacuri cibernetice

    in 89 s-a folosit dezinformarea si propaganda la o scara redusa raportat la nivelul populatiei, fiind suficient o masa critica pt a „misca” o turma intreaga.

    Acum or spune unii cititori ca ma bat pe mine insumi cu argumentele invocate mai sus, insa Propaganda/dezinformce exista de cand lumea (intr-o masura mai mare sau mai mica) iar notiunea de razboi hibrid este una de noutatea (aparand dupa anul 2000).

    • „in 89 s-a folosit dezinformarea si propaganda la o scara redusa raportat la nivelul populatiei, fiind suficient o masa critica pt a “mișca” o turma intreaga…”

      Nu știu din ce turmă faceți dumneavoastră parte (mă, scuzați, dar expresia vă aparține), însă „scara mică” utilizată pentru dezinformare, manipulare etc. (război hibrid, le numește cu un termen actual autorul articolului) a fost în realitate uriașă. 98% dintre români (și mulți din alte țări) stăteau în acea perioadă în fața televizoarelor cu sufletul la gură urmărind singurul post de televiziune, la care apăruseră agenții Securității strigând să iasă armata cu toate armele în stradă, să iasă populația pentru a primi armament, pentru că teroriștii atacă din toate părțile și trag din toate pozițiile și este mare și urgentă nevoie să fie apărată revoluția.

      De fapt, s-a dorit (și realizat) un măcel soldat cu peste 1000 de morți și peste 3000 de răniți, care a legitimat noua putere cleptocrată securisto-comunistă și a ascuns responsabilii pentru victimele represiunii de la Timișoara.

      Prin urmare, războiul hibrid, dezinformarea, manipularea șamd. din timpul Glorioasei Revoluții din Decembrie au fost folosite la o scară mare, la nivelul întregii populații a României, și având consecințe tragice din 1989 și până astăzi. Și nici viitorul nu sună prea bine…

  10. In perioada 16-22 dec. `89, armata si securitatea au tras si au omorat romani.
    In `22 a aparut Iliescu, care era de-al lor, in care puteau avea incredere (spre deosebire de revolutionari).
    Si cu care au batut palma.
    Adica te sprijinim sa iei puterea dar ne sustii in camuflarea crimelor.
    A urmat diversiunea cu “teroristii”, diversiune care a anihilat orice alta varianta in afara de Iliescu.
    Finalul: Iliescu insurubat la putere si criminalii din armata/secu facuti nevazuti.

  11. Stati linistit , a gastgat supermarketul, facebook-ul si libera circulatie a oamenilor, de restul se pot ocupa istoricii, oricum nu mai intereseaza pe prea multi de ce s-a intamplat cu 30 de ani in urma, generatia zero , nascuta o data cu revolutia are alte interese ca dealtfel si milioane de alti oamenid e pe pamant.

  12. Poate ar fi trebuit sa-l intrebati pe Stanculescu in legatura cuuu ZGOMOTELE…
    De ce ar fi trebuit sa intervina sovieticii cu prea multe forte cand toti erau DORNICI sa le faca pe plac si aveau atatia agenti infiltrati, dubli ori ba, unii nedibuiti, plantati din vremurile imemoriale cand au creat ei, sovieticii&comiternistii, RPR, care au facut si fructe reimplantabile!?
    (trebuie sa va amintesc faptul ca DIE lucra sub inaltul patronaj al KGB caruia ii era si SUBORDONATA cat si lui ceausescu?
    Revolta, transformata in REVOLUTIE, a inceput mai de mult, insa… Sa zicem ca la Brasov in 1987 a fost o prima rabufnire, dupa care semnalul a fost dat in iasi pe 14 Decembrie, dupa scrisoarea dizidentilor (cu manifeste arestari si ?disparitii), mai apoi a venit TIMISOARA. Calcaiul lui Ahile al RSR-ului, placa turnanta a pretiniei romino-iugosclave, in care Ceausescu a bagat bani la greu, simbol al CEAUSISMULUI REBEL!
    (adevarul e ca habar-n-am cat a fost intamplare si cat organizare, insa logica spuna ca trebuia sa fie TIMISOARA – din cauza pozitiei, a ceea ce reprezenta ea pentru RSR-ul oltenesc… -, deoarece in iashi, daca s-ar fi intamplat ca armata sa traga, sovieticii doar atata asteptau si in 24 de ore intrau – in ciuda focului susutinut exe in futelnitza ceaushista BUzau de unde planuia marele barbat oltean sa apere RSR de rusi! – in Bucale si s-ar fi zis cu orice Revolutie, pana la noi ordine, eventual intr-o baie de sange razbunatoare a REBELIUNII ceaushiste manifesta din 1964, 1968… pana in 1989!

    • @ HAZ ARD TeLe PAT,
      domnbule, esti o comoara de opinii :D
      Din moment ce ni-l indici pe Stanculescu, care e mort, probabil ca de la el ai atitea informatii de risul securistilor.

      • Ciudat, n-asa, ca cineva sa ignore cca 9 milioane de moldoveni, la data, sa bage toti banii in Banatulbaniei depopulat si sa vrea sa apere Ceaushia taman din BUzau!
        (idem Porsceausia actuala)
        Rusii aveau deja probleme serioase cu moldovenii inca de prin 1988 deoarece acolo avea loc o adevarata renastere nationala cu tot tacamul (cu violente si proteste, cenacluri patriotice televizate), situatia in tzarile baltice era coapta rau si nici ucranenii ori belorusii nu prea le mai raspundeau la binete… Unde mai pui vocatia rusului de ELIBERATOR al tuturor asupritilor de oriunde ar fi ei, mai ales daca e si zadarat!
        Deci, toata Lumea astepta sa se intample ceva si la noi, toti eram cu urechile ciulite la Europa libera, shopirlitza libera si vocea americii ca bbc nu prea prindeam – dupa REALEGERE, scrisoarea dizidentilor, zvonurile despre iashi, explozia devenise iminenta la mijlocul lui Decembrie tensiunea asteptarii vibrrra, iar tacerea devenise asurzitoare…
        (ceausismu&postceausismul actulat sunt acelasi lucru pentru cei peste 7 milioane, azi, de moldoveni din zona – din cauza carora voi mergeti incet dar sigur spre neantizare – caci daca exista REVOLUTIE, nu ar mai fi exitat Posceausismul actual… in care unu Ghitza dupa ce face bani cu nemiluita impreuna cu serViciile fuge taman la BELGRAD, ca din intamplare, cand putea sa fuga si el in Ciprul de Noth ori prin Caraibe, n-asa?

    • „Qui n’a pas vécu dans les années voisines de 1789 ne sait pas ce que c’est le plaisir de vivre.”

      Charles Maurice de Talleyrand-Périgord (campionul mondial absolut, universal și de nedepășit al traseismului politic)

      • A fost începutul sfârșitului pentru că a creat condițiile ca un individ machiavelic să ia puterea câțiva ani mai târziu, pe numele lui Nea Pulion. El a adus:
        -birocrația
        – egalitarismul
        – Europa
        – sfârșitul frontierelor
        – simpatia pentru islam
        – puterea bancherilor
        – militarismul
        – etatismul
        – despotismul blând
        – mesianismul orb și feroce.

    • Varianta Wikipedia o poate citi fiecare, depinde cum o interpreteaza sau exista alte teorii asupra ei pe care lumea nu le stie ?

  13. Felicitari Domnule Marian Voicu pentru profesionalism, curaj, patriotism; sper sa fie cat mai multi oameni ca dumneavoastra in Romania! Cei care au murit pentru libertate si adevar in 1989 si sangele romanilor varsat de Sarbatori incep sa iasa din zona dezinformarii, minciunii, batjocurii.

    • PS Duminica 22 Decembrie incepand cu ora 17 in Piata Victoriei se onoreaza in cel mai civic mod cu putinta memoria celor ucisi in Decembrie 89, culminand cu citirea numelor victimelor. Numele lor trebuie imortalizate, inscriptionate cu aur in marmura alba de Ruschita (Piata Universitatii?), si proiectate pe Casa Parlamentului ori de cate ori cineva dezbate public daca romanii au trait mai bine in comunism

  14. „imitatoare pentru armamentul de infanterie, cu foc la gura țevii și imitatoare privind desantul de parașutare.”? Wow! Nici nu stiam ca exista asa ceva. Inseamna ca, acei „teroristi” nocturni care trageau asupra unitatilor militare sau civililor aveau astfel de simulatoare de pistol mitraliera care declansa si foc la gura tevii. Asa se explica de ce unele dintre cladirile de vizavi in care trageau astia, nu aveau nici o urma de glont. Erau doar „simulatoare”. Pai , va dati seama ca in felul asta poti sa termini psihic o tara intreaga, inlcusiv armata? Nici nu e nevoie de arme reale sau militari.

    • Nu inteleg cum ar putea cineva imita desantul de parasutare si pentru ce intr-un vacarm generalizat! (urlete, racnete, strigate, tzipaturi… rafale, megafoane, autovehicule in tromba, taburi si tancuri cu motoarele ambalate, elicoptere…). Insa, daca interveneau rusii, fie si limitat – !daca cineva le-ar fi opus o rezistenta CREDIBILA, de ordin militar si/sau politic, intern/extern (SUA a zis ca e OK inainte de a invada Panama) – PROBABILITATEA de a se fi terminat cu Postceausismul, in momentul acela, ar fi fost foarte mare.
      (probabil s-ar fi retras, daca promiteam sa fim Baeti buni si ascultatori… cu toti oamenii lor – iar daca intrau, dupa ce au inceput problemele din iugoslavia, probabil nu s-ar mai fi retras vreodata)

  15. S-ar fi RIDICAT cei din BUcurEsti si alaturi de cei din iasi, daca REVOLTA ar fi inceput de acolo?
    Daca moldovenii ar fi pornit mai apoi spre BuCURest, ar fi tras in ei?
    (probabil ca DA)

    De ce credeti ca sudistul ar fi tras in moldoveanul pornit spre Bucuresti, cand Romania a aparut in 1862 si ambii au dobandit cetatenia aceluiasi stat in acelasi timp?
    (din cauza minciunilor tesute de catre cei care fara niciun merit ori jerfa deosebita s-au facut stapani pe stat creand mai apoi RSR, dupa RR – parerea mea – a se vedea Cuza, Kogalniceanu vs BRATIenii, Eminescu vs RR, represiunea armata impotriva iesenilor revoltati in frunte cu Creanga, 1907, dezertarile in masa din 1917, intoarcerea armelor din 23 August…)

  16. Din pacate naratiunea Securitatii este cea mai apropiata de realitate. Evenimentele ulterioare o confirma. Securitatea, aceasta odioasa institutie,care a nenorocit atatia romani in toti acesti ani, de data aceasta avea informatii pertinente. Nici acum romanii nu au inteles ca aveam de ales intre 2 entitati la fel de toxice. Fie alegeam Securitatea „patrihoata”, fie alegeam slugile Rusiei. Intre astia a fost lupta pt putere. Atat si nimic mai mult. Desigur, ca Securistii nu au fost niciodata niste patrioti, patriotism insemna slujirea lui Ceausescu si a Partidului(pe care au transformat o in patriotism dupa 89, pentru a se legimitma, ajutati indirect si de slugile Moscovei care au preluat puterea). Deci am avut de ales intre 2 variante, ambele cu consecinte la fel de dezastruoase. Au castigat oamenii Moscovei. Punct.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Marian Voicu
Marian Voicu
Marian Voicu este jurnalist, realizator de filme documentare și scriitor. Printre cele mai recente filme documentare se numără Război și pace în Ucraina (2019), Breaking Fake News! Războiul de după războiul rece? (2017) și Torna, torna, fratre! Povestea aromânilor spusă de ei înșiși (2015). A publicat Matrioșka mincinoșilor: Fake news, manipulare, populism (Humanitas, 2018), Visul lui Cotovschi, în volumul colectiv Vin rușii! (Humanitas, 2018) și Tezaurul României de la Moscova: Inventarul unei istorii de o sută de ani (Humanitas, 2016). A primit mai multe premii naționale și internaționale, cel mai recent fiind Medalia de aur din partea Asociaţiei Corespondenţilor Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru filmul documentar Exodul: O tragedie siriană (2015).

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

CV de parlamentar. De la greață la oroare

Mi-am luat inima în dinți și am citit pe pagina de Facebook a lui Valeriu Nicolae toate postările despre CV-urile parlamentarilor români....

Soluție: Trenuri la Aeroportul Otopeni la cadență de 10′

Un proaspăt comunicat al CFR Călători ne spune că în urma analizei graficelor de circulație împreună cu CFR Infrastructură s-a ajuns la...

Modernizarea societății românești și formele fără fond: Academia Română, Curtea Constituțională și altele

Incompatibilitatea dintre formele de import și fondul românesc. Teoria formelor fără fond ”Inainte de a avea o umbră...

Marele Laser și frauda științifică

Dacă noi vom tăcea, vor striga pietrele. Luca (19, 38-40) *1. Preambul

Sinteze geopolitice (readuse) în actualitate: A Treia Romă și Califatul

"Nu există decât două țări, Orientul și Occidentul; nu există decât două popoare, orientalii și occidentalii." Napoleon...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.