Razboiul împotriva terorismului – Cimitirul imperiilor

Nota: Materialul prezentat aici poate fi considerat “extracuricular”. Dupa publicarea primului articol am simtit nevoia unor explicatii suplimentare. Bineinteles ca nici acest material nu poate fi suficient pentru a intelege complexitatea problemelor, din nefericire media nu ne poate permite mai mult decat cele 1000 de cuvinte dupa care cetateanul cititor se plictiseste.  “Cimitirul imperiilor” este titlul imprumutat  de la autorul unei carti importante in subiectul discutat – Seth Jones [1].

Teritoriul Afganistanului este de mai mult de 22 de secole teatrul de confruntari intre imperiile lumii.  Intr-un singur secol si jumatate 6 (şase) entitati statale s-au perindat pe acest teritoriu numit istoric si nu pe placul multora “Persia mare”. Intre 1823-1926 teritoriul Afganistanului a fost numit Emiratul Afgan si disputat intre Rusia si Marea Britanie, pustiit de 3 razboaie Anglo-Afgane (1838-1842; 1878-1880 si in 1919)  pe care Marele Imperiu Britanic nu le-a castigat. In 1926 Emiratul Afgan se transforma in Regat, care va fi disputat in continuare intre interesele Marii Britanii, Rusia (din 1920 URSS) si dupa 1939 Germania lui Hitler. Cel de al II-lea razboi mondial atenueaza disensiunile dintre puterile divergente. Dupa inceputul “razboiului rece”, disensiunile continua. In 1973, regatul se transforma intr-o republica cu ambitii democrat-liberale. Guvernul condus de Mohammed Daoud Khan incearca reforme si democratizarea Afganistanului. Dupa numai 5 ani, in 1978, Daoud Khan,  declarat de sovietici ca element pro-occidental, este rasturnat printr-o lovitura de stat de o junta militara condusa de Nur Muhammad Taraki si elemente loiale partidului comunist afgan. Sustinut de sovietici, noul conducator al Afganistanului creaza un partid unic, abolind de fapt partidele politice.

Intre 1978 si 1992, Afganistanul se transforma in Republica Democrata Afganistan. In decembrie 1979, URSS intra in noul stat comunist pentru a sustine prospatul stat comunist si incepe razboiul civil intre comunistii afgani cu sustinerea activa a sovieticilor. In acest razboi au participat toti impotriva tuturor, direct sau prin serviciile secrete (american, pakistanez, indian, iranian, israelian… etc.)  Razboiul va inceta de iure dupa retragerea sovieticilor din 1988 si tratatele de la Geneva (1987–1989). De facto, razboiul civil continua (1989-1992) intre guvernul comunist si elementele islamiste (Talibanii), care au dus razboiul cu sovieticii. Talibanii castiga razboiul si in 1992 Afganistanul este declarat Emirat Islamic, guvernat de talibani. Afganistanul devine vitrina terorismului islamic mondial, sustinand revolutia islamica de pretutindeni, inclusiv in Bosnia, Kosovo, Cecenia si in orice parte a globului unde existau comunitati islamice militante.

Dupa evenimentele din 11 septembrie 2001, Talibanii sunt infranti si alungati printr-o interventie militara. Afganistanul ramane o Republica Islamica (Jomhurī-ye Eslāmi-ye Afganistan) de asta data condusa de lideri “democratici”, in frunte cu Hamid Karzai. De aici ca ne aflam in al 10-lea an al acestei noi entitati si in al 22-lea de razboi civil de la invazia sovieticilor in Afganistan [2]

Problema afgana

Afganistanul prezintă două probleme majore pentru lumea occidentală. Prima şi cea mai actuală (aproximativ de la începutul anilor 80) este insurgenţa islamistă, reprezentată de alianţa între Talibani Afgani şi Islamişti Suniţi-Wahabiţi, de sorginte a Fraţilor Musulmani, care au generat Al-Qaida. A doua problemă, mult mai veche, este producţia de Opium + derivate (Heroina şi crackul). Pentru a avea o reprezentare grafică a problemei secunde, adică producţia de opium şi derivate vezi harta T-1.

Populaţia Afganistanului este atât de eterogenă, încât nu se poate vorbi cu adevărat despre un popor Afgan în sensul clasic al cuvântului. Nici despre stat naţional nu se poate vorbi, probabil că cel mai nimerit termen ar fi Confederaţie etnică, bazată pe o comuniune tribală (Tribal Commonwealth). Vezi harta T-2.

Actorii Geopolitici

Actorii Principali: Afganistan, SUA, NATO, Coaliţia Talibană,  al-Qaida, Pakistanul, Arabia Saudită.
Actorii Secundari Regionali: India, Rusia, Iran, Irak, Fostele republici Sovietice-Musulmane, China.
Actorii Secundari Medieni: Turcia, Israel, Egipt, Ţările Balcanice, Siria-Libanul.
Patroni: SUA, Pakistanul şi Rusia.

Înainte de intra în explicaţii, de ce enumeraţii de mai sus au rolurile pe care eu le atribuiesc, doresc cu umilinţă să spulber câteva idei, care sunt profund înrădăcinate si complet neadevarate.

(1.) Afganistanul nu este o ameninţare serioasă pentru SUA şi nici al-Qaida. Nici măcar drogurile nu sunt o problemă, pentru că piaţa Americana este, de facto, o piaţă capturată de “băieţii” din Sud-America.
(2.) Dezordinea şi luptele necontenite în Afganistan sunt un interes naţional al Pakistanului, care este pe departe cel mai interesat de perpetuarea acestui conflict.
(3.) Pentru Pakistan, războiul Afgan este o sursă principală de venituri, influenţa politică şi bunăvoinţă “Americană”.
(4.) Acelaşi interes îl au şi Saudiţii, care-şi doresc “băieţii” întorşi acasă ca pe un cui în cap. Mai bine să se lupte în munţii Afganistanului decât pe străzile Riadului.
(5.) Diferit de Orientul Mijlociu (Israel-Palestina) în care eu nu văd o rezolvare rezonabilă şi coerentă în generaţia noastră, conflictul Afgan poate fi rezolvat foarte uşor.

Din punct de vedere American, Afganistanul nu este o provocare tactică, adică nu există o primejdie imediată la adresa Statelor Unite. Episodul 9-11 a fost singular. O altă surpriză de acest fel, din aceeaşi regiune, este foarte puţin probabilă. Terorismul Islamic din această regiune s-a adaptat la situaţia existentă pe plan local şi internaţional. În Afganistanul de astăzi sunt prezente numai bazele la nivelul de indoctrinare, antrenament, într-o parte, şi de hartuire şi paralizare a unor forţe occidentale importante, care au fost dislocate pe teren, în alta. Adică metaforic vorbind, aduceţi voi aici cât mai mulţi soldaţi, cu multe “zorzonele” militare ca să putem noi lucra în linişte la voi acasă.

Bazele de recrutare şi de acţiune se află de mult în Balcani, Africa de Nord (Maghreb), Anglia, Franţa şi Canada. Islamismul a dezvoltat o doctrină clasică de “etajare” logistică şi combatantă, bazându-se pe o structura dualistă. Prima structură, cea politică, ideologică şi religioasă – care este din nefericire acceptată de democraţiile occidentale, fiind considerată legitimă şi a doua structura, cea subterană, alimentată financiar şi politic de prima, care în opiniile occidentale este nocivă, periculoasă şi ilegală, dar care este ascunsă şi mascată de legitimitatea acordata de structura legala.

Trebuie să amintesc cititorului avizat, că au existat suficiente cazuri în istoria recentă a umanităţii în care deficienţele legale ale democraţiei au provocat mari catastrofe, fiind exploatate de forţe anti-democratice. Aşadar lupta în Afganistan NU este de fapt o luptă împotriva terorismului, ci o luptă care are la bază alte interese, majoritatea poziţionate în zona resurselor şi a echilibrelor dintre EST-VEST-NORD-SUD. Bibligrafie completa la articolele mentionate la punctul [2].

Mize Geostrategice

(1.) Zona EST-VEST este zona în care două puteri nucleare se află într-un conflict care a generat deja două războaie, încă convenţionale (Pakistan-India). Acest conflict a creat prima radicalizare Islamică, începând din 1949 şi până în prezent. Islamul radical nu se află numai în Iran, el se află, în primul rând, în Pakistan.
(2.) Zona NORD-SUD este cea pe care Afganistanul o foloseşte drept zonă tampon intre resursele energetice din Asia Centrală şi Orientul Mijlociu. Cine “stăpâneşte” zona poate asigura un paralelism şi o separare a surselor energetice, pe parcursul lor EST-VEST. Sau, din contră, o cartelizare a lor în mâna unei singure puteri.
(3.) Acelaşi Afganistan este, încă o dată, zona de tampon între Islamul radical propagat de Iran şi cel incipient din statele foste sovietice din Asia Centrală şi de Sud. O cădere a Afganistanului sub influenţa Iraniană ar facilita cartelizarea Islamică a celor doua zone geografice şi implicit a resurselor energetice din cele două zone.
(4.) Interesele Rusiei. De două feluri, cele defensive constau în păstrarea hegemoniei în fostele republici sovietice şi apărarea lor de influenţe islamice radicale. Cele ofensive sunt constituite de visul Rusiei Imperiale care stăpâneşte Orientul Mijlociu. Vis vechi de cel puţin 200 de ani.

Note si Bibliografie:

[1] Profesorul Jones a avut doua  dezavantaje – a fost mult prea realist si sceptic pentru dinozaurii geostrategi  de la Zbigniew Brzezinski incoace si este un om tanar (anii ‘30) lucru destul de dificil in lumea academica de pretutindeni. Astazi Prof. Jones lucreaza ca expert pentru RAND, consiliaza comandamentul trupelor speciale ale Statelor Unite,  este Profesor la Universitatea Georgetown (Washington, D.C) si la Institul Naval din California (Naval Postgraduate School in Monterey, Ca.).
[2] despre razboiul civil din Afganistan puteti citi detalii in articolul “Afganistan: o vale prea departe! “ publicat pe 26 februarie 2011 pe blogul Politeia  si/sau “Afganistan – Studiul de caz” pe situl Politeia Geopolitical Analyses.
[3] Jones Seth, In the Graveyard of Empires: America’s War in Afghanistan, (W.W. Norton, 2009.