luni, ianuarie 18, 2021

Răzbunarea pe Macovei, unde dai şi unde crapă

Decomunizarea nu a fost un proiect cu acoperire populară. Motiv pentru care a finalizat înhăţat şi mutilat de politicieni.

Obiect de ură colectivă, motiv de insomnie pentru corupţii neamului care ajunseseră să vorbească cifrat la telefon, să-şi consulte avocaţii înainte de a-şi completa declaraţiile de avere şi să se ascundă prin boscheţi când puneau la cale câte o sifonare a banului public, Monica Macovei a fost pedepsită cu lustrarea. Exorcizarea de Macovei a întrunit consensul parlamentar, chiar dacă jihadul a pornit de la neîmpăcatul războinic împotriva DNA şi ANI, Máté András. Acest „bici al lui Attila“ pus pe spinarea a tot ce înseamnă anticorupţie a fost mânuit însă cu voluptate şi de PDL, UDMR şi UNPR. Ca dovadă: doar 4 abţineri de la vot. Că niciun politician n-o iubeşte pe Macovei era clar de mult, dar ca răzbunarea să ajungă până la a lustra prin lege întreaga categorie profesională a procurorilor frizează prostia.

Decizia va avea efecte perverse, pentru că va lovi acolo unde, sunt convinsă, nici actuala putere, nici opoziţia nu s-au gândit. „Procurori comunişti“ sunt pe unde nu te aştepţi. Ca, de exemplu, la Curtea Constituţională, unde Tudorel Toader (propus de PNL) a fost procuror la Panciu între 1986 şi 1990. La CCR lustrabilă este şi Iulia Motoc (propusă de PDL), care a apucat 5 luni ca procuror la Giurgiu, între septembrie 1989 şi ianuarie 1990. De la DIICOT vor fi lustrabili George Muscalu, actualmente procuror şef al Serviciului de Combaterea Infracţiunilor de Terorism, pe vremuri, adică 4 luni înainte de revoluţie, procuror la Parchetul din Câmpina, dar şi Raluca Cristiana Botea, acum procuror şef al Serviciului Combaterea Criminalităţii Organizate, care a fost procuror în 1989 la Făurei. La DNA „lustraţia Macovei“ loveşte direct în adjuncta lui Daniel Morar, procuroarea Carmen Gâlcă, care a fost între 1987 şi 1999 procuror la Parchetul de pe lânga Judecătoria Roman. Însăşi preşedinta ÎICJ, Livia Doina Stanciu, numită în funcţie de preşedintele Băsescu în septembrie 2010, a fost între 1980 şi 1994 procuror la Parchetul din Galaţi, iar procurorul general adjunct de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Aurel Băjenaru, a fost şi el procuror timp de patru ani înainte de 1989. Lista lustrabililor posibil căzuţi la datorie alături de Macovei poate continua cu Mircea Aron, procuror începând din 1981, Graţiana Isac, procuror la Sfântu Gheorghe între 1996 şi 1992, George Bălan, procuror câteva luni înainte de 1989. Toţi sunt acum membri CSM, dar legea îi va împiedica să mai fie procurori în România. „Lustraţia Macovei“ se subscrie perfect zicalei „unde dai şi unde crapă“. Cu certitudine, din cei aproximativ 2.400 de procurori din întreaga ţară, un număr semnificativ vor cădea pradă aberantei legi.

În fine, problema nu ar fi că articolul este perfect neconstituţional, mergând pe logica din chiar motivarea CCR care spune că nu poţi lipsi de diferite drepturi categorii sociale sau profesionale, ci cine îl va contesta la Curte. Cum dinspre partidele politice slabă speranţă, PSD a spus că n-o va face, îi convine aşa cum este, PNL e dilematic, să atace legea sau şi-o tragă pe propria spuză, iar PDL pluteşte euforic într-o realitate paralelă, nu rămâne decât preşedintele. Teoretic, Traian Băsescu ar trebui şi să întoarcă legea în parlament, şi s-o conteste la Curte. L-ar putea opri doar viziunea sa despre pagina de istorie, miza că în dreptul său se va scrie că după condamnarea comunismului a reuşit şi lustraţia. Probabil că, dacă va înţelege că după previzibila virgulă vor urma exact criticile care se aduc zilele acestea proiectului, în frunte cu ticăloşia privind procurorii, o va contesta. Rămâne însă de văzut dacă Băsescu va fi capabil să se ridice împotriva propriilor proiecte sau, mai bine spus, deasupra lor. Dar chiar şi fără asta, la prima aplicare a legii, în termen de 90 de zile de la publicare, va veni şi primul proces care va duce pe drumul scurt către Curtea Constituţională. Altfel zis, sunt puţine şanse ca legea să rămână în forma actuală.

Indiferent însă de rezultatul final, care contează doar din perspectiva procurorilor, lustraţia românească este produsul unei societăţi care nu şi-a dorit-o cu adevărat niciodată. Cu excepţia unei minorităţi, aceeaşi care a făcut şi revoluţia, decomunizarea nu a fost un proiect cu acoperire populară. Motiv pentru care a finalizat înhăţat şi mutilat de politicieni. Prea târziu, prea puţin şi îngrozitor de strâmb. //

Aricol preluat din Revista 22

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

    • In `90 aparuse un partid care avea un logo de genul „Nu oameni pentru un partid, ci un partid pentru oameni!” Nu stiu ce s-a intamplat cu partidul respectiv, trecut probabil efemer prin politica balcanica, dar gaselnita aia am gasit-o macar corect enuntata, daca nu chiar reusita.
      Acum doamna Pora ataca legea lustratiei ca fiind una „antimacovei” si, enumerand cateva nume astfel lustrabile, pare ca propune exact contrariul: o lege care, nu sa fie anti, ci pro. Schimba semnul algebric cumva valoarea absoluta a unei marimi? Eu zic ca nu.

      Legea lustratiei eu as fi asteptat-o cu totul altfel: nu sa obtureze sau sa permita unora sau altora accesul la viata publica, ci sa informeze corect electoratul asupra trecutului respectivilor aspiranti. Cea mai buna lustratie se petrece la urne, cu conditia ca alegatorul sa fie deplin informat asupra celui care i se infatiseaza pentru a fi ales.

  1. Monica Macovei a spus la Eugenia Voda in emisiune:nu ma las si nu va las;
    si eu o cred.
    Andrea Pora are admiratia mea in fiecare zi.
    Femeile vor salva tara mea -asa cred eu.

    • Personalul auxiliar. Asta e denumirea corecta politic a colaboratorului care face curatenie la locul de munca.
      Aveam la birou o doamna care facea acest lucu cu precizie de ceas atomic: incepea la 8:00 prin a spala pe jos si termina la 12:00 ducand la tomberon gunoiul. Credeam ca nu se poate mai bine, asa ca, atunci cand a intrat in concediu de maternitate, ne-a parut rau. A venit o alta doamna, care inca de la inceput iesise din tipare: nu spala zilnic podeaua. Isi incepea ziua de munca la 9:00, odata cu pauza mica, si termina la 13:00 odta cu sfarsitul pauzei de pranz. Aproape ca n-o mai vedeam, insa am inceput sa simtim schimbarea: facea curatenie in timp ce eram in cantina, iar ca bonus ne golea si birourile de paharele de plastic, aerisea si dadea cu parfum. Dupa doua saptamani a cerut conducerii bani si a pus flori in birou. Si-o fi tras si ea vreun rest. Nici acum nu spala podeaua zilnic, dar parca nu ne mai pasa.Iar de cand e imprimanta intotdeauna plina cu hartie si toner sau de cand gasim mereu cana de cafea plina pe marginea biroului, incepem sa speram ca cealalta doamna s-o grabi sa mai faca vreo doi urmasi.
      Poate incearca si doamna Macovei sau macar doamna Pora.

      • Sau mai bine incerci tu. Desi nu e o garantie ca nu o sa mai debitezi ineptii pe forumuri. Articolul este corect scris, la obiect. Tu vii cu trendul Antena 3: „Andreea Pora e sluga basista”. Du-te frate pe forumul lor si emana-ti intelepciunea catre telespectatorii si fanii lor.

  2. „procuror la Sfântu Gheorghe între 1896 şi 1992” – Sa intelegem ca doamna respectiva a trecut de 100 de ani?

    Nota editor: am corectat, multumim.

  3. Pe cat de combativa si acida sunteti in unele aparitii televizate, pe atat de obiectiva si echilibrata sunteti in scris. Felicitari pentru un articol, este un pas cu dreptul pe contributors.

  4. Doamna ,
    aveti toata admiratia mea , este o placere sa va citesc si sa va urmaresc la tv. Sinteti mereu pe faza si la subiect. Felicitari !
    La multi ani ! de ziua femei .

  5. Eu nu inteleg. De ce razbunare vorbeste autoarea? Legea se aplica si basta.
    Pacat ca Riseproject nu isi lanseaza investigatiile cu privire la acesti procurori. Nu poti sa judeci plecand de la cateva simple pareri. Nu este exclus ca aplicarea legii sa se justifice pe drept.

  6. Admir obiectivitatea dvs. si va multumesc ca nu v-ati lasat cumparata de nici o putere aflata vremelnic la guvernare. Dvs, Dan Tapalaga, Dan Turturica si alti cativa colegi, sunteti printre putinii jurnalisti pe care-i urmaresc cu placere.

  7. Felicitari pentru articol !

    <> asta nu o cred , procentual se poate vorbi de peste 90% dar nu nici unul… !

    <>

    de ce ma rog nu ne-am delimita de aceste persoane, din functiile pe care le detin !?
    se pot reprofila nu este o problema pentru persoane competitive dar pentru cei cu interese e nevoie a fi taiat in carne vie

    Incet, incet oamenii vor afla si istoria adevarata.

    Din pacate ea va fi scrisa cu adevarat abia cand nu va mai interesa decat ca obiect de studiu.

    Acum putem macar sa ne delimitam !

    Sa respectam activitatea Doamnei Macovei, se poate face mult atunci cand iti urmaresti telul.

    Cu stima

  8. Bun,si care e problema ? Persoanele respective trebuie sa se retraga,si ce nu mai sunt inlocuitori? Cimitirele sunt pline de oameni indispensabili !

  9. Cred ca in povestea asta, e chiar foarte adevarat proverbul „Unde dai si unde crapa” :) , pacat ca aceste lucruri nu le citesc si cei care sunt atinsi de acest subiect, nu-i asa?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Andreea Pora
Andreea Pora
Jurnalista

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Stânga europeană iubeşte de fapt neoliberalismul şi corporaţiile, cu condiţia să fie chinezeşti

Chiar pe 31 decembrie, când lumea punea şampania la rece, UE a semnat cu China un acord comercial cu cântec. Comisia –...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.