marți, mai 24, 2022

Răzbunarea pe Macovei, unde dai şi unde crapă

Decomunizarea nu a fost un proiect cu acoperire populară. Motiv pentru care a finalizat înhăţat şi mutilat de politicieni.

Obiect de ură colectivă, motiv de insomnie pentru corupţii neamului care ajunseseră să vorbească cifrat la telefon, să-şi consulte avocaţii înainte de a-şi completa declaraţiile de avere şi să se ascundă prin boscheţi când puneau la cale câte o sifonare a banului public, Monica Macovei a fost pedepsită cu lustrarea. Exorcizarea de Macovei a întrunit consensul parlamentar, chiar dacă jihadul a pornit de la neîmpăcatul războinic împotriva DNA şi ANI, Máté András. Acest „bici al lui Attila“ pus pe spinarea a tot ce înseamnă anticorupţie a fost mânuit însă cu voluptate şi de PDL, UDMR şi UNPR. Ca dovadă: doar 4 abţineri de la vot. Că niciun politician n-o iubeşte pe Macovei era clar de mult, dar ca răzbunarea să ajungă până la a lustra prin lege întreaga categorie profesională a procurorilor frizează prostia.

Decizia va avea efecte perverse, pentru că va lovi acolo unde, sunt convinsă, nici actuala putere, nici opoziţia nu s-au gândit. „Procurori comunişti“ sunt pe unde nu te aştepţi. Ca, de exemplu, la Curtea Constituţională, unde Tudorel Toader (propus de PNL) a fost procuror la Panciu între 1986 şi 1990. La CCR lustrabilă este şi Iulia Motoc (propusă de PDL), care a apucat 5 luni ca procuror la Giurgiu, între septembrie 1989 şi ianuarie 1990. De la DIICOT vor fi lustrabili George Muscalu, actualmente procuror şef al Serviciului de Combaterea Infracţiunilor de Terorism, pe vremuri, adică 4 luni înainte de revoluţie, procuror la Parchetul din Câmpina, dar şi Raluca Cristiana Botea, acum procuror şef al Serviciului Combaterea Criminalităţii Organizate, care a fost procuror în 1989 la Făurei. La DNA „lustraţia Macovei“ loveşte direct în adjuncta lui Daniel Morar, procuroarea Carmen Gâlcă, care a fost între 1987 şi 1999 procuror la Parchetul de pe lânga Judecătoria Roman. Însăşi preşedinta ÎICJ, Livia Doina Stanciu, numită în funcţie de preşedintele Băsescu în septembrie 2010, a fost între 1980 şi 1994 procuror la Parchetul din Galaţi, iar procurorul general adjunct de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Aurel Băjenaru, a fost şi el procuror timp de patru ani înainte de 1989. Lista lustrabililor posibil căzuţi la datorie alături de Macovei poate continua cu Mircea Aron, procuror începând din 1981, Graţiana Isac, procuror la Sfântu Gheorghe între 1996 şi 1992, George Bălan, procuror câteva luni înainte de 1989. Toţi sunt acum membri CSM, dar legea îi va împiedica să mai fie procurori în România. „Lustraţia Macovei“ se subscrie perfect zicalei „unde dai şi unde crapă“. Cu certitudine, din cei aproximativ 2.400 de procurori din întreaga ţară, un număr semnificativ vor cădea pradă aberantei legi.

În fine, problema nu ar fi că articolul este perfect neconstituţional, mergând pe logica din chiar motivarea CCR care spune că nu poţi lipsi de diferite drepturi categorii sociale sau profesionale, ci cine îl va contesta la Curte. Cum dinspre partidele politice slabă speranţă, PSD a spus că n-o va face, îi convine aşa cum este, PNL e dilematic, să atace legea sau şi-o tragă pe propria spuză, iar PDL pluteşte euforic într-o realitate paralelă, nu rămâne decât preşedintele. Teoretic, Traian Băsescu ar trebui şi să întoarcă legea în parlament, şi s-o conteste la Curte. L-ar putea opri doar viziunea sa despre pagina de istorie, miza că în dreptul său se va scrie că după condamnarea comunismului a reuşit şi lustraţia. Probabil că, dacă va înţelege că după previzibila virgulă vor urma exact criticile care se aduc zilele acestea proiectului, în frunte cu ticăloşia privind procurorii, o va contesta. Rămâne însă de văzut dacă Băsescu va fi capabil să se ridice împotriva propriilor proiecte sau, mai bine spus, deasupra lor. Dar chiar şi fără asta, la prima aplicare a legii, în termen de 90 de zile de la publicare, va veni şi primul proces care va duce pe drumul scurt către Curtea Constituţională. Altfel zis, sunt puţine şanse ca legea să rămână în forma actuală.

Indiferent însă de rezultatul final, care contează doar din perspectiva procurorilor, lustraţia românească este produsul unei societăţi care nu şi-a dorit-o cu adevărat niciodată. Cu excepţia unei minorităţi, aceeaşi care a făcut şi revoluţia, decomunizarea nu a fost un proiect cu acoperire populară. Motiv pentru care a finalizat înhăţat şi mutilat de politicieni. Prea târziu, prea puţin şi îngrozitor de strâmb. //

Aricol preluat din Revista 22

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

    • In `90 aparuse un partid care avea un logo de genul „Nu oameni pentru un partid, ci un partid pentru oameni!” Nu stiu ce s-a intamplat cu partidul respectiv, trecut probabil efemer prin politica balcanica, dar gaselnita aia am gasit-o macar corect enuntata, daca nu chiar reusita.
      Acum doamna Pora ataca legea lustratiei ca fiind una „antimacovei” si, enumerand cateva nume astfel lustrabile, pare ca propune exact contrariul: o lege care, nu sa fie anti, ci pro. Schimba semnul algebric cumva valoarea absoluta a unei marimi? Eu zic ca nu.

      Legea lustratiei eu as fi asteptat-o cu totul altfel: nu sa obtureze sau sa permita unora sau altora accesul la viata publica, ci sa informeze corect electoratul asupra trecutului respectivilor aspiranti. Cea mai buna lustratie se petrece la urne, cu conditia ca alegatorul sa fie deplin informat asupra celui care i se infatiseaza pentru a fi ales.

  1. Monica Macovei a spus la Eugenia Voda in emisiune:nu ma las si nu va las;
    si eu o cred.
    Andrea Pora are admiratia mea in fiecare zi.
    Femeile vor salva tara mea -asa cred eu.

    • Personalul auxiliar. Asta e denumirea corecta politic a colaboratorului care face curatenie la locul de munca.
      Aveam la birou o doamna care facea acest lucu cu precizie de ceas atomic: incepea la 8:00 prin a spala pe jos si termina la 12:00 ducand la tomberon gunoiul. Credeam ca nu se poate mai bine, asa ca, atunci cand a intrat in concediu de maternitate, ne-a parut rau. A venit o alta doamna, care inca de la inceput iesise din tipare: nu spala zilnic podeaua. Isi incepea ziua de munca la 9:00, odata cu pauza mica, si termina la 13:00 odta cu sfarsitul pauzei de pranz. Aproape ca n-o mai vedeam, insa am inceput sa simtim schimbarea: facea curatenie in timp ce eram in cantina, iar ca bonus ne golea si birourile de paharele de plastic, aerisea si dadea cu parfum. Dupa doua saptamani a cerut conducerii bani si a pus flori in birou. Si-o fi tras si ea vreun rest. Nici acum nu spala podeaua zilnic, dar parca nu ne mai pasa.Iar de cand e imprimanta intotdeauna plina cu hartie si toner sau de cand gasim mereu cana de cafea plina pe marginea biroului, incepem sa speram ca cealalta doamna s-o grabi sa mai faca vreo doi urmasi.
      Poate incearca si doamna Macovei sau macar doamna Pora.

      • Sau mai bine incerci tu. Desi nu e o garantie ca nu o sa mai debitezi ineptii pe forumuri. Articolul este corect scris, la obiect. Tu vii cu trendul Antena 3: „Andreea Pora e sluga basista”. Du-te frate pe forumul lor si emana-ti intelepciunea catre telespectatorii si fanii lor.

  2. „procuror la Sfântu Gheorghe între 1896 şi 1992” – Sa intelegem ca doamna respectiva a trecut de 100 de ani?

    Nota editor: am corectat, multumim.

  3. Pe cat de combativa si acida sunteti in unele aparitii televizate, pe atat de obiectiva si echilibrata sunteti in scris. Felicitari pentru un articol, este un pas cu dreptul pe contributors.

  4. Doamna ,
    aveti toata admiratia mea , este o placere sa va citesc si sa va urmaresc la tv. Sinteti mereu pe faza si la subiect. Felicitari !
    La multi ani ! de ziua femei .

  5. Eu nu inteleg. De ce razbunare vorbeste autoarea? Legea se aplica si basta.
    Pacat ca Riseproject nu isi lanseaza investigatiile cu privire la acesti procurori. Nu poti sa judeci plecand de la cateva simple pareri. Nu este exclus ca aplicarea legii sa se justifice pe drept.

  6. Admir obiectivitatea dvs. si va multumesc ca nu v-ati lasat cumparata de nici o putere aflata vremelnic la guvernare. Dvs, Dan Tapalaga, Dan Turturica si alti cativa colegi, sunteti printre putinii jurnalisti pe care-i urmaresc cu placere.

  7. Felicitari pentru articol !

    <> asta nu o cred , procentual se poate vorbi de peste 90% dar nu nici unul… !

    <>

    de ce ma rog nu ne-am delimita de aceste persoane, din functiile pe care le detin !?
    se pot reprofila nu este o problema pentru persoane competitive dar pentru cei cu interese e nevoie a fi taiat in carne vie

    Incet, incet oamenii vor afla si istoria adevarata.

    Din pacate ea va fi scrisa cu adevarat abia cand nu va mai interesa decat ca obiect de studiu.

    Acum putem macar sa ne delimitam !

    Sa respectam activitatea Doamnei Macovei, se poate face mult atunci cand iti urmaresti telul.

    Cu stima

  8. Bun,si care e problema ? Persoanele respective trebuie sa se retraga,si ce nu mai sunt inlocuitori? Cimitirele sunt pline de oameni indispensabili !

  9. Cred ca in povestea asta, e chiar foarte adevarat proverbul „Unde dai si unde crapa” :) , pacat ca aceste lucruri nu le citesc si cei care sunt atinsi de acest subiect, nu-i asa?

Dă-i un răspuns lui Alex Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Andreea Pora
Jurnalista

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro