sâmbătă, aprilie 13, 2024

Răzbunarea tocilarilor: la ce servesc integralele?

Mâine vin rezultatele simulărilor pentru Evaluarea Națională. Acuși vine perioada examenelor și, după o nouă serie de rezultate previzibil catastrofale, se vor activa, într-un veritabil cor al reflexelor pavloviene, cei care vor spune „programa e prea încărcată, la ce au nevoie în viață copiii de integrale, să învețe lucruri practice, care le servesc în viața de zi cu zi”. E incorect ca toți neterminații (din păcate prea adesea jurnaliști-urechiști sau tot felul de vraci educaționali, cu priză la public) să se răstească revendicativ la Școală cu tâmpa întrebare: ”la ce mi-au servit integralele”, iar cei mai inteligenți, care au știut să le folosească, să tacă modest. Păcat că tac. Pentru că așa cum prostia nu ezită să ocupe spațiul public în numele mult-veneratei modestii, e poate momentul ca și cei pentru care excelența e un firesc să împărtășească tinerilor viața lor. Imun la acuze de aroganță o fac eu, în numele lor, pentru că nu e nimic rău să vorbești despre lucrurile bune pe care le-ai făcut.

Răspunsul meu la întrebarea „la ce mi-au servit în viață trei sferturi din cele învățate la școală?”: e treaba voastră dacă ați fost ignoranți și nu ați utilizat tot ce ați învățat. Eu am găsit câte o utilitate cam la tot ceea ce am învățat și îmi pare rău că nu am învățat și mai multe. Scuzați abordarea diferită sau, după caz, vedeți-o ca pe răzbunarea tocilarului. Să o luăm sistematic:

Chimia, e clar, e meseria mea. Pentru că am fost la vârful generației mele, primul meu salariu, la 23 de ani din cea mai mare firmă de medicamente din lume, în SUA, a fost de 6000 de dolari (chiar și 8000 cu bonusuri). Vă asigur că e o senzație foarte faină când ai 23 de ani, termini șef de promoție la o mare universitate a lumii, și trei laureați Nobel te invită să lucrezi pentru ei.

Fizica avansată, matematicile avansate și biologia mi-au servit la greu în cercetările mele legate de chimie și chimie biologică. Pentru că le știam și le foloseam transdisciplinar aveam idei care mi-au dat joburi în marile universități ale lumii și am câștigat granturi competitive de milioane de euro.

Stăpânirea acestor științe mă face să îmi inspir copiii să le învețe, îi ajut cu plăcere și le explic ceea ce profesorii de la școală nu fac. Beneficiu net pentru familia mea.

Anatomia și fiziologia pe care le cunosc foarte bine din școală, m-au scutit de fumat, băut și, în general, de orice exces. Nu știu ce îmi rezervă ziua de mâine dar, fizic, în afară de lipsa părul de pe cap, nu mi-aș da organismul pe al nimănui. Gimnastica de performanță, cu câte 3-4 ore de antrenament la limita rezistenței, zilnic, atletismul, fotbalul mi-au dat și ele o capacitate de rezistență fizică, o coordonare ochi-mână și reflexe esențiale pentru o viață agreabilă sau chiar, uneori, salvatoare.

Întrebați-l pe Teodor Baconschi dacă, fără reflexe și simți anticipativ, aș fi putut evita un accident… inevitabil. Cine știe dacă am mai fi trăit azi. Aș fi putut atunci să întreb: „la ce mi-a servit să fac gigantice la bară”? Cred că din capacitatea de concentrare dobândită în sportul de performanță, din liniștea în mijlocul furtunii pe care mi-o găseam când jucam finale naționale (pe echipe) la șah, mi-am clădit „știința” de a rămâne lucid în situații de criză. Nedevenind șahist, mi-au servit la ceva apărarea Alehin sau indiana Nimzovici? Da, la caracter și la… prietenia lui Viswanathan Anand.

Faptul că am „tocit” și tabla înmulțirii, și tabelul periodic, și zeci de poezii și comentarii literare în gimnaziu mi-a stimulat și întărit memoria, ceea ce mi-a adus numai beneficii în viață. Știți ce mult contează să îi evoci unui om important detalii despre o întâlnire de acum 10 ani și să construiești un dialog pe baza acelor detalii? Aveți idee ce avantaj uriaș ai în viață dacă deții o bază de date bogată, operaționalizabilă instantaneu, în minte, nu numai pe google dot com? Nu degeaba peștii mușcă momeala și după ce au scăpat prima dată din cârlig: pentru că uită că i-a înțepat. Mi-a îngrădit cumva acest efort de memorare capacitatea de inovare, imaginația? Dimpotrivă, mi-a crescut-o, pentru că aveam soclul informațional mai bogat, o elasticitate și o viteză de procesare mai mari.

Literatura clasică, parcursă în adolescență, mai cu seamă analiza involuntară a personajelor, împreună cu istoria, în care nu excelam, dar trăgeam concluziile importante (am avut un profesor slab, care nu venea la jumătate din ore pentru că făcea taxi!), m-au făcut înțeleg rapid cum vor evolua lucrurile și m-au ajutat să iau decizia de a părăsi, singur, la 17 ani, România comunistă. Și să-mi evit astfel, 2 ani de dictatură și 30 de tranziție scremută. Great life. Am plecat primul din generația mea de olimpici și am ajutat cel puțin alți doi să vină în laboratoare de top.

Pus în situația limită să îmi găsesc singur un liceu în Strasbourg, fără niciun sprijin, am reușit să merg la cel mai bun. De ce? Pentru că înțelesesem din cărți (Tom Jones) importanța perseverenței și nu m-am lăsat până nu am intrat în biroul inspectorului general din Strasbourg. Căruia, așa ostil cum era, i-am câștigat simpatia în două minute care s-au dovedit esențiale pentru viitorul meu, spunându-i și dovedindu-i că eram pregătit în orice domeniu găsește util să mă întrebe ceva.

Tot umanioarele m-au făcut să înțeleg că nu voi fi niciodată un om complet dacă nu trăiesc o vreme în Orient. De aceea, la 30 de ani, am ales să mă completez ca om în Japonia, după ce mă formasem în culturi majore în preajma elitelor din Franța și SUA. Iar mai apoi, după Japonia, am simțit nevoia să mă impregnez de altă cultură majoră: Germania.

Geografia învățată de nevoie și fără plăcere (atunci învățam despre resursele diferitelor țări africane) m-a făcut totuși să intuiesc sau să înțeleg a posteriori multe mișcări geopolitice.

Nu am excelat la filosofie, dar am recuperat în viața de adult. Cum credeți că am reușit să trec o lege cap coadă (a propos, mai știți vreun ministru care a trecut o lege atât de complexă? Eu nu!)? Vă spun eu „șiretlicul”: o bună înțelegere a naturii umane, a mecanismelor de schimbare a marilor sisteme, o clară înțelegere a mecanismelor de negociere în contexte cu interese divergente. Când unii politicieni de doi bani credeau că au descoperit metoda de a mă opri, eram deja cu două stații înaintea lor pentru că le intuisem din timp stratagemele. Credeți că e ușor să fii într-un guvern care trece țara printr-o mega criză economică și să și dai o lege ultra-reformistă? Credeți că e ușor să fii în mijlocul unei lovituri de stat, ca în 2012, și în loc să te pierzi cu firea găsești soluții și mai și demolezi adversarii? Nu e. Dar dacă ai siguranța pe care ți-o dă modul în care te-ai construit, răzbești.

Azi, grație solidei formări științifice și umaniste am privilegiul să petrec multe momente în compania marilor gânditori ai lumii, să fiu invitat la ceremonii de decernare a premiului Nobel, să primesc în casa mea membri din comitete Nobel, bref, am privilegiul ca orice ușă să mi se deschidă cel puțin o dată, că la orice număr de telefon format să mi se răspundă, să fiu întrebat de mari personalități despre mersul lumii.

Am învățat informatică și desen tehnic de mi-au mers fulgii. Aș putea spune că nu mi-au servit în viață, pentru că nici desenator și nici informatician nu am ajuns. Dar… think again. Dacă vă place claritatea cu care scriu, apoi să știți că e rezultatul unei gândiri algoritmice. Turbo-Pascal pe pâine, oameni buni. Combat ușor erorile adversarilor și sesizez cele mai subtile fracturi logice pentru că mi-am format mintea folosind și algoritmica informaticii.

Nu m-am omorât cu artele. Praf la muzică și desen artistic. M-au „chinuit” însă învățătoarele cu caligrafia. Deh, conservator retrograd: la ce îmi servește când toți scriem la computer? Vă vor spune ce plăcere primesc cei cărora le mai scriu câte un cuvânt bun, de ziua lor sau nu, cu penița. Regret enorm, în schimb, că nu am învățat mai mult la muzică. Mi-am descoperit, totuși, tardiv, plăcerea de a sculpta. Great fun.

Țineți mine orele alea de „atelier”, PTP, în care dădeam la pilă și traforaj? Nu am devenit dulgher sau sculer-matrițer, dar am deprins dibăcia de a repara cam orice în casă și siguranța muncii. Din predare, dar și din posterele alea comunistoide afișate în sinistrul și frigurosul atelier de la Generală 18. Acum sunt ultra-precaut și mă protejez adesea mai bine ca profesioniștii. Am construit o casă fără cel mai mic accident.

Mai sunt, pe lângă toate astea, o groază de avantaje dacă ești deștept și folosești tot ce înveți la școală. De exemplu nu te plictisești niciodată, pentru că întotdeauna ai ceva interesant de spus celor din jur, iar aceștia, mai ales fetele, natural, caută compania ta. E extraordinar de gratifiant ca după 20-30 de ani petrecuți alături de cineva să ți se spună că viața alături de tine e tot timpul interesantă, când nimeni, niciodată, nu se plictisește în jurul tău.

Toate astea, luate împreună, îți dau siguranță. Siguranța de a putea să stai de vorbă, firesc, simțindu-te confortabil, și cu regi, și cu muncitori, împărțind și icrele negre cu unii, dar și pâinea neagră cu alții. Și, eventual, o dușcă de țuică. Pe scurt dobândești luxul de a-ți permite să fii confortabil în condiții austere. Astea îți dau și un foarte fin miros pentru a detecta impostura, superficialitatea, lipsa de valoare umană și pericolului care izvorăște din ele, și te ajută să te protejezi.

Sigur, mai sunt multe de spus. De exemplu că a ști multe lucruri și a le exprima interesant mi-a dat în tinerețe un avantaj competitiv enorm față de alți băieți în relațiile cu fetele. Sau, alt exemplu, că rar am învățat ceva, inițial cu plăcere. Credeți că m-am trezit dimineața entuziasmat că trebuia să învăț Li, Na, K, Rb, Cs, Fr? Sau capitalele din America de Sud? Sau să schimb trei tramvaie în frig să merg la antrenament la Poli cu Cosmin Căruntu sau să mă chinui la gimnastică? Nu, în niciun caz. Plângeam când la caligrafie trebuia să scriu pagini întregi de g și f, dar după ce am început să pun cap la cap lucrurile totul a devenit limpede și pe măsură ce avansam entuziasmul creștea.

A fost plăcut să fiu amenințat de colegi mai mari, uneori mai luând și o cafteală în pauză? Nu, dar am învățat să evit pericolul, să navighez în mediu ostil și să fac alianțe. M-a învățat când să fug și când să lupt și, în loc să îngroș corul plângăcioșilor că „mi se face bullying” să mă… descurc.

Cunoașterea, dragii mei, sau cel puțin refugiul în cunoaștere, te ajută și să treci peste dificultăți… de netrecut din viața ta. Pe mine m-a ajutat, enorm, să trec peste pierderea mamei la 5 ani. A fost un refugiu din calea durerii și, la fiecare probă dificilă a vieții, e un ultim refugiu pe care îl găsesc tot timpul primitor. Când mi-a murit bunicul iubit -de cancer- m-am grăbit la librărie și am cumpărat Atlasul Anatomic pentru ca să-l răzbun și, când voi fi mare, să vindec eu cancerul. Am reușit? Nu, dar nu am căzut pradă utilitarismului, ci am avut reflexul să mă refugiez în cunoaștere și… acțiune.

Am avut numai profesori geniali? Deloc! Majoritatea erau destul de slabi și fără har. Dar puținii geniali, precum învățătoarea Schoereg Rosalia, profa de chimie din generală, Maria Crîsnic, mi-au arătat calea și nu am ezitat să o urmez.

Sunt un om perfect grație acestor lucruri? Cu siguranță nu, departe de asta, mai și greșesc, dar pot spune cu relaxare că, la o vârstă relativ tânără, mi-am îndeplinit de multă vreme obiectivele pe care mi le-am fixat pentru întreaga viață. În mare parte pentru că am ales să folosesc tot ce am învățat. Degeaba ți se dau lămâi dacă nu le storci până la ultima picătură. Așa că tot ce vine de acum înainte în viața mea e un nesperat bonus. Asta cu gândul că oricând poate veni o surpriză neplăcută. Mă mai gândesc la ultimii 30 de ani din viețile foștilor mei colegi din loturile naționale de mate, fizică și chimie și îmi dau seama că ar putea scrie aproape aceleași lucruri ca mine pentru că și ei au ales să folosească tot ce au învățat la școală și de aceea sunt profesori în mari universități ale lumii. Probabil din modestie ei nu o fac.

Da, dragii mei, Școala Românească are multe și serioase defecte. Cataclismice pe alocuri. Dacă era brici nu mi-aș fi pierdut 4 ani din viață încercând să o repar: pentru mine faptul că am fost ministru a fost cea mai puțin cool realizare a vieții mele. Dar dacă tot vreți să participați la repararea ei, începeți prin a găsi adevăratele cauze ale dezastrului, ascultând mințile mature și luminate, nu veniți cu critici facile și la modă, însă profund greșite. Căzând în această capcană rezolvăm probleme inexistente, ne ambalăm pe drumul unor false profeții, iar peste 30 de ani ne mirăm că suntem tot aici, pentru că am dat pumni în ceață!

În final am să vă spun ceva care doare:
fiecare epocă din istorie are anumite criterii de selecție naturală. Forța fizică în timp de război, rezistența la bacterii până s-au descoperit antibioticele sunt doar două exemple. Trecerea cu succes a selecției naturale în epoca hiperconectivității și hiperinformației – darwinismul zilelor noastre – e dată de discernământul fiecăruia. Iar discernământul este cu atât mai dezvoltat cu cât folosiți mai mult din lucrurile învățate în școală. Școala vă dă, gratis, acces la cunoaștere. În mod inegal, cert, dar ce e egal în viață în afară de moarte? Luptând și învățând pentru viitorul vostru, vă asigur că o să vă fie bine. Că și eu am început școala la Săvârșin, cu toaleta în curte și 45 de minute de mers pe jos la școală.

Odată ieșiți din școală e strict treaba voastră la ce o folosiți, și nu prea e treaba școlii să vă convingă la ce e nevoie de cunoaștere în viață. Treaba școlii e să vă dea cunoașterea, restul e pe cont propriu.

Vă doresc o zi frumoasă și gândul cel bun când vorbiți copiilor voștri despre utilitatea sau inutilitatea lucrurilor învățate la școală. Poate, acum, dintr-o perspectivă nouă. Și poate le spuneți că e foarte greu să devii ”cineva”. Dar e și mai greu să devii tu însuți.

Distribuie acest articol

216 COMENTARII

  1. Stimate domn, integrala este o suma. O suma formată din multe feliuțe sau bucatele extrem de mici, cât de mici posibile. De exemplu, poți folosi o integrala pentru a aproxima masa unui salam care nu are aceeași densitate, cu o balanța de bijutier care nu îți permite sa cântărești tot salamul. Îl faci felii subțiri, nu le cântărești pe toate ca nebunul, cântărești câteva, le faci densitatea, faci un grafic cu evoluția densității, si faci apoi integrala ce îți da masa totală. De câte ori credeți ca în liceu un profesor de matematica a explicat așa o integrala? Sa va spun? NICIODATA! De câte ori credeți ca am avut de rezolvat o problema practica în liceu care sa te forțeze sa o transformi într-una abstracta, sa folosești integrala si apoi sa o interpretezi în contextul problemei, gen energia necesară parcurgerii traiectoriei este egala cu. NIMIC. La fizica nu se puteau folosi integrale pentru ca nu fuseseră încă predate iar la mate când au fost predate erau predate sec, fără nici o legătură cu lumea reală. Ca de la un matematician la altul. ACEASTA este problema. Si nici nu mă mira ca nu le înțelegeau elevii.

    • Integrala este o arie sub o curba. Dacă ai un teren delimitat de un rău leneș, ai nevoie de integrare ca să știți câte hectare ai.
      Da, puțini profesori de matematica au har. Și asta nu numai în România. Am reinvățat statistică avansata prin niște cursuri online ținute de un pakistanez. Și făcusem asta în facultate cu ani buni înainte. Trecusem examenul cu 9 dat nu înțelesesem mare lucru din toată teoria pentru ca profesorul nu ne-a dat nici un caz concret de aplicare a teoriei.
      Avem nevoie mare de profesori care sa vrea sa facă aceasta meserie. Mai peste toți insa tinerii inteligenți vor sau lucreze in bănci de investiții. Ce irosire de inteligenta!

    • Asa este. In anul 2 TCM , la Rezist determinarea suprafetelor neregulate / neuniforme, se foloseau curent S . In anul 1, pentru Gauss – Ostrogradski se invata numai demonstrarea ; aplicatii practice – nimic. Nici chimia organica nu era explicata , asa inact, un elev de a IX-a , care la anorganica avea in teze 9 si 10, iar media trimestriala era ~8.50, in a X-a era sa ramana repetent, din cauza organicii. In a XI-a a ramas doar corigent pe trim I, iar in trim 2 l-au salvat logaritmi neperieni.
      Totusi, dle. Funeriu, fara sa fiu malitios, ati uitat sa ne scrieti ceva despre determinanti, locul geometric al tuturor punctelor , geometria neeuclidiana . Observati ca nu va intre de refractie .

      • Printre altele , eu observ totuși cum își expune ideile domnul Funeriu și cum vi le expuneți dumneavoastră . Credeți că mulți au priceput că integralele sunt mult utilizate în anul doi de facultate la T.C.M , la cursul de Rezistența Materialelor ? Cei tineri și care nu au habar de specializarea T.C.M a unei facultăți ( pentru că facultatea nu se mai numește așa ) se vor întreba – oare ce legătură au integralele cu cei de la #Rezist . Și fără să fiu malițioasă , eu v-aș ruga , dacă domnul Funeriu a uitat să scrie de determinanți , locul geometric al tuturor punctelor , geometria neeuclidiană , scrieți ceva dumneavoastră .

    • Pe vremea cand inca se mai facea scoala…la un examen de hidraulica s-a cerut determinarea timpului in care se scurge jumatate din volumul de apa dintr-un con, cu varful in jos. Atat studentii fruntasi cat si profesorul au fost atenti la aspectul hidraulic, acceptand unanim ca jumatea volumului e acolo unde inaltimea conului se imparte in doua.

      Intr-un caz practic, inlocuind apa cu țuica, cel ce lua prima jumatate era intotdeauna mai vesel, fara sa-si dea seama ca datoreaza asta geometriei.

      • Funny Dom profesor, m-ati facut sa rad.
        Totusi din antichitate e considerat ca geometria e stiinta lui Dumnezeu.
        Anticii au pus egal intre matematica si geometrie.
        Discutie lunga…

        • Nu contează că e lungă , dar cred că domnul , dacă e într-adevăr prof de geometrie, știe și ce nu ați mai povestit dumneavoastră.

    • pot să vă contrazic… argumentul este prostuț… matale nu ești matematician, cum nu e autorul fizician… deși practică disciplina chimiei, care este doar electrodinamică cuantică, mai puțin partea fundamentală, doar comportamentală… restul… a gentleman should never take himself too seriously

      • Credeti-ma, am citit textul Dvs de 2 ori. In ambele cazuri la final creierul mi-a dat „parse error” si un cod. Ma duc sa beau o cafea. Dar da, nu sunt matematician.

        • păi, asta e problema: trebuie mai mult STEM… după peste 100 de comentarii, se poate vedea nivelul de înțelegere… altfel ajungem la slicing salami, cheese, țuică… or Chuck Norris

        • Așa e: după ce am citit de două ori textul, nu am aflat la ce se folosesc integralele alea.
          Noroc de comentatori, care au explicat destul de bine.

      • Chimia nu este deloc electrodinamica cuantica. Nu inteleg de ce v-ati apucat toti sa aratati ce mai stiti din fizica, matematica si chimie. Pentru ca autorul a pus cuvantul „integrale” in titlu s-a dezlantuit valul de comentatori care explica ce stiu ei despre integrale (si alte notiuni de acelasi calibru).

        Mie articolul D-lui Funeriu mi-a placut, avand principalul scop de a demonstra ca mult din ce inveti la scoala este necesar in viata, chiar daca majoritatea elevilor si parintilor sunt de alta parere. Dar, ca profesor, D-l Funeriu trebuie sa stie ca nu intotdeaauna esti convingator cand te plasezi ca exemplu. Aceasta metoda functioneaza doar cand te autoironizezi, ceea ce nu este cazul cu acest text.

    • Integralitate, totalitate, sumă! Da, așa este, integrarea este însumarea elementelor cu aceeași funcție caracteristică precum întregul. Aplicabilitatea practică ați sugerat-o foarte bine, iar dacă densitatea salamului poate fi descrisă matematic ca o funcție, atunci poate fi și ea integrată.
      Dar ce sunt derivatele? Diferențialele adică! Sunt ele doar diferențe sau mult mai mult decât atât?

      • Diferentialele sunt viteze. Adica ai ceva care depinde de unul sau mai multi parametri si doresti sa vezi viteza cu care acel ceva variaza atunci cand unul sau mai multi parametri sunt variati. De exemplu viteza este diferentiala coordonatelor in raport cu timpul. Acceleratia este diferentiala vitezei in raport cu timpul, deci diferentiala de ordin 2 a coordonatelor in raport cu timpul.

        • Mulțumesc, dar aș zice ca sunt tendințe. E mai general! Derivatele arată diferențe între punctele succesive de pe curba graficului funcției studiate. Cu cat variația în modul este mai mare, cu atât viteza și accelerația instantanee sunt mai mari. Semnul algebric arată sensul variației. Derivatele la stanga si la dreapta punctului dau informații despre punctele de inflexiune sau întoarcere.

    • M-am supărat pe profesoara de chimie că m-a admonestat când am spus că regula de trei simplă este o ecuație de gradul întâi învățată la algerbă și că aș fi putut da și repezentarea grafică învățată la geometrie analitică. Dar avea dreptate, cine ar mai învăța calcul cantităților de substanțe din reacțiile chimice dacă ar trebui să știe bine algebră și geometrie analitică înainte pentru a jongla cu modelul matematic al reacțiilor, chiar simplificat?

      Funeriu are dreptate, înveți și apoi e treaba ta să înțelegi, să corelezi, să aplici.

      • Chiar și în liceu, după ce am învățat despre integrale, era un capitol în manual în care se explica cum prin integrare se calculează aria sau volumul corpurilor geometrice. Din păcate era chiar in ultimele ore din ultimul trimestru și mediile erau deja încheiate, iar interesul pentru învățat tindea spre zero.
        Dar formulele învățate până atunci practic pe de rost deveneau imediat logice. Și mult mai ușor de reținut.
        Asta este! Începem învățătura de la cazuri particulare și apoi generalizăm: pătrat- dreptunghi-trapez sau romb-patrulater șamd. Teorema lui Pitagora generalizată ar fi suficientă pentru toate cazurile. Dar e mai ușor și mai intuitiv să începi cu triunghiul dreptunghic.

      • @Neamtu Tiganu: 1.dai cascavalul prin razatoare 2.il incalzesti la foc mic intr-o oala suficient de mare pana se topeste si mesteci incet ca sa iasa tot aerul din el 3. dupa ce s-a topit, opresti focul si astepti sa se intareasca 4. il scoti cu atentie din oala, si tai „pizza” de cascaval obtinuta in cate felii egale doresti. Pofta buna!

      • Două variante: fie bucăți cât mai mari, fie cât mai mici. Astfel influența găurilor se reduce semnificativ. Chiar dacă ele sunt neregulate, distribuția lor e regulată, bacteriile care le-au produs distribuindu-se uniform în masa lactică. Dacă tai roata în două ai două bucăți de masă egală. Dacă îl dai pe o răzătoare fină, atunci ai nenumărate așchii de cașcaval cu toleranțe foarte strânse de greutate. Important este ca dimensiunile bucăților să fie cât mai depărtate de cele ale găurilor.

      • Taindu-le intr-un avion ce coboara accelerat spre Pamant cu exact g. Poti taia absolut cum doresti intrucat in momentul in care tai, greutatile tuturor fragmentelor taiate sunt intotdeauna egale si egale cu 0. De fapt poti sa nu tai deloc. Cat timp avionul coboara mai ai un paradox: greutatea cascavalului este fix egala cu cea a gaurilor! Lucru cunoscut in toate ministerele si de catre toti alesii publici.

      • Topesti roata de cascaval(fara sa contaminezi, pentru a nu schimba densitatea), torni lichidul intro forma regulata, careia ii cunosti dimensiunile 3D, masori cate bucati egale vrei, tai.

      • Dumneata te referi la șvaițer. Oricâtă matematică ți-ar anima existența, dacă îl vinzi la preț de cașcaval, ieși în pierdere. Încă o dovadă că structurile lacunare sunt la mare preț.

      • @Neamtu, folosești un program de simulare 3D. Cel mai probabil, Catia. Sau Solidworks.
        Radiografiezi rotita, imporți datele, decizi in cate bucăți vrei sa o tai și folosești toolul. Cred că are deja integrat acest feature, de „feliere”.
        Dar sigur, unii vor să ne întoarcem la hârtie și creion. :)

    • Elevii pot intelege orice de la un profesor care are metoda . Adica stie si poate sa se faca inteles unei mase de elevi cit mai mari dintr-o clasa . Din pacate astfel de profesori au fost foarte putini inainte de 1989 . Astazi aproape nu exista . Pentru ca sistemul bugetar a fost populat politic cu scursuri si secaturi .

    • N-am înțeles nimic din ce spuneți. Amestecați predarea unei discipline cu utilizarea cunoștințelor în alte discipline, ca și cum profesorul de matematică ar trebui să facă totul. Faptul că ceea ce se învață la matematică nu este utilizat nu este vina matematicienilor ci a celor care nu sunt în stare să facă legăturile.

      • “ Faptul că ceea ce se învață la matematică nu este utilizat nu este vina matematicienilor ci a celor care nu sunt în stare să facă legăturile.”
        Nu mi-e clar ce il impiedica pe profesorulde matematica sa faca legatura cu fizica, chimia,…Sunt doua motive care va contrazic opinia:
        1) un profesor este mai in masura decat studentul sau sa faca legatura, nu?
        2) cunoasterea de azi este mai interdisciplinara decat oricand in trecut: LLM&AI, calculatorul quantic si cel termodinamic, programarea simbolica&statistica,… toate cer cunostinte SIMULTANE din matematica SI fizica, chimie, biologie, mecanica, stiinta materialelor,…Limbajul comun este matematica. Un matematician TREBUIE sa fie in stare sa lege rezultatele din matematica cu celelalte stiinte. Este drept, in ultima suta de ani au fost fizicienii cei care au preluat o mare parte din sarcina construirii puntilor de legatura.

            • Exista un model pentru “toata” matematica? Este acesta un model matematic?

          • Boah! Asta era! Poate că ar trebui introdus în programa școlară un curs interdisciplinar, care să îi învețe pe elevi să combine cunoștințele dobândite în materii diferite. Oricât de paradoxal ar părea, știința este continuă, iar structurarea ei pe “discipline” este necesară doar pentru ușurarea inițierii. Dar în natură nu există limite: până aici e fizică, după aia e chimie, pe partea stângă e geografie, iar pe dreapta istorie, mai încolo e matematică și undeva deasupra avem modelare.
            Privitul cu ochelari de cal și numai până la marginea farfuriei proprii …

            • @Hantzy
              „Recompensa” cu statul la colt a expirat?
              Ce se intampla daca se trece din nou la camere de filmat la examene inclusiv cu control in urechi daca nu sunt casti pentru surzi sau copiatori.
              Sunt destule fonduri PNRR pentru ajutorarea tuturor celor cu ceara in urechi?

              :))

            • Nu exista Metoda de Invatare care sa faca prostul destept ! Legaturile interdisciplinare – sau intradisciplinare le va realiza elevul dotat din nascare si nu le va realiza cel nedotat ! Profesorul poate doar initia, creiona asemenea idei, dar realizarea va fi in totalitate a elevului ! Chiar sa li se dea „mura-n gura” ? Chiar putem crede ca ar fi o solutie ? Elevul trebue antrenat sa lupte SINGUR – Ca asa va fi in viata ! Sa-si deschida singur drumul si sa stie sa pareze loviturile ce vor veni ! Examene dure – pregatesc lupta in viata : extemporale „neanuntate” – pregatesc pentru bruste atacuri in viata, furtuni din cer senin.

        • Cica „faceti confuzie intre matematica si modelare matematica”…. In mod normal insa, modearea matematica e inclusa in matematica. E ca si cum ai zice ca aplicatiile fizicii la zborul rachetelor nu ar fi fizica.
          Confuzia e intre ce credeti dvs ca e matematica abstracta, si ce e matematica mai larg in stiinta. Din pacate predarea actuala a matematicii face ca multi elevi sa se indeparteze de ea. E oricum cel mai dificil subiect, si daca e predat rigid, atunci toti studentii care ar fi inclinati nativ spre matematica se duc spre alte domenii (informatica, inginerie, etc). Ar trebui explicat la scoala/facultate de unde provin formulele, ce reprezinta intuitiv fiecare notiune, aplicatii, nu predate mecanic sec.

          • Eu as merge chiar mai departe: modelarea este chiar obiectul matematicii. “Modeling real reasoning” (Keith Devli , Stanford)

      • Domnule Gheondea, matematicile sint mai mult decit o disciplina scolara. Sint un limbaj.
        Un profesor care preda fara sa transmita nu vorbeste. E mut ca o lebada.
        Asta spune Lexa. Mai clar decit o spune domnul Funeriu. Al carui tata este lingvist.

        • Uite că am ajuns în sfârșit să-mi se spună și mie cineva ce este matematica, un limbaj. Pe când eram student asta o spuneau unii dintre colegii de la facultatea de fizică cu sensul că noi, ăștia de la matematică, ne pierdem timpul în loc să facem ceva serios. Iar chestia asta: „Un profesor care preda fara sa transmita nu vorbeste. E mut ca o lebada.” m-a dat pe spate. Este scris adânc.

      • Cred că ceea ce vrea să spună Lexa este că în momentul predării nu-i este niciunui elev clar ce urmărește profesorul cu integralele. Trecând prin șiruri, limite, convergențe și alte concepte pur teoretice, aplicabilitatea practică are de suferit. Iar elevul înțelege mai bine când poate „atinge” fizic obiectul studiat.
        Nu e nevoie ca profesorul să îi spună elevului că integrarea se poate folosi pentru calculul energiei consumate pentru a pune și menține un vehicul în mișcare neuniformă, dar ar fi folositor să îi arate de la început că dorește să afle care este suma unor elemente cu o anumită caracteristică aflate între anumite limite, exemplficand cu arii, volume, circumferința șamd.

      • In mod ciudat, nu exista Nobel pentru matematica. De obicei matematicienii iau Nobelul pentru economie. Semn ca probabil o legatura exista si cu alte stiinte iar profesorul de matematica o poate face daca doreste. In fond, salam, apa, cartof nu sunt concepte chiar atat de abstracte ca sa necesite intelegerea unor stari cuantice aflate in superpozitie pe o poarta logica de siliciu dopat cu germaniu super-racita.

        • Despre premiul Nobel și matematică sunt mai multe explicații disponibile, aia mai glumeață spune că Nobel a fost trădat în amor pentru un rival matematician, alta mai serioasă spune că Nobel nu considera matematica o îndeletnicire utilă. Interesant este că din ideea inițială a domnului Funeriu s-a ajuns la acuzații grave aduse predării matematicii care nu face ceea ce ar trebui, adică pe dos decât spune autorul articolului. Restul comentariului dumneavoastră este de neînțeles pentru mine, e prea adânc.

          • Dom Gheondea
            Nu lasati garda jos. Din pacate nu vad multe comentarii apreciative si e mare pacat. Sunteti un profesor pe care lasi fi apreciat (pozitiv) de ar fi fost.
            In alta ordine de idei; v-am vazut o poza de cand erati mai tanar cu parul lung si cret, un pic de barba si mustata.
            Combinatia de neconformism cu cea de om de stiinta mi se pare aducatoare de proges. Sa traiti mult Dom Profesor.

      • „N-am înțeles nimic din ce spuneți. Amestecați predarea unei discipline cu utilizarea cunoștințelor în alte discipline, ca și cum profesorul de matematică ar trebui să facă totul. Faptul că ceea ce se învață la matematică nu este utilizat nu este vina matematicienilor ci a celor care nu sunt în stare să facă legăturile.”
        Îmi permit sa vă contrazic: imi amintesc ai acum de problemele acelea cu „un tractorist ară azi 1/2 din ogor, mâine 1/4. Calculați cât din ogor a mai rămas de arat”.
        Din păcate, ceea ce funcționează pentru lucrurile simple nu pare să meargă și pentru cele complicate.

    • Si autorul si comentatorul au atat de multa dreptate, incat pe moment nici nu stiu ce s-ar mai putea spune. Decat sa ne reamintim de Socrate, care spunea: „Nu poti invata nimic pe nimeni, poti doar sa ii faci sa gandeasca”. Dar in epoca Internetului este din ce in ce mai greu…

      • Asta nu reuseste sistemul public de invatamint din romania ; sa il faca pe elev sa gindeasca . Sistemul public de invatamint ( la fel ca cel de sanatate ) nu e concentrat pe elev ( pe pacient ) ci invataori si profesori ( pe asistenti si medici ) .

        • Perfect adevărat ! Căutând să angajez colegi noi pentru firma la care lucrez, în cadrul testelor inițiale există și probleme de logică de clasa a III-a sau a IV-a. Candidaților li se par cele mai dificile și nu le rezolvă rapid și corect (doar gândind și imaginând situații) decât 2-3 % dintre ei. Restul încearcă greoi să aplice diverse șabloane matematice memorate în școală și, de cele mai multe ori, greșesc. De ce dau asemenea probleme unor licențiați în specialități direct legate de Informatică ? Pentru că un bine pregătit într-un domeniu va putea să rezolve sarcinile de serviciu care țin de acel domeniu la un moment dat (primii ani după absolvire). Un om deștept și erudit se va adapta rapid și la schimbările de pe parcurs folosindu-și inteligența și cunoștințele acumulate în viață, chiar dacă nu au legătură directă cu munca actuală. Mi-a plăcut un exemplu de mai sus, cel cu volumul conului… :)

          • Am calculat eu: x-0,7937h adica un plan care sectioneaza conul la 0,7937 din inaltimea conului, fata de varf, va imparti volumul conului in doua volume egale.

            • Corect ! Aplicând o regulă mai empirică, planul ar trebui să treacă la h/4, pornind de la bază.

        • Chiar credeti ca este ALTFEL aiurea ? Sunt de cativa ani prin USA si sunt uluit de starea jalnica a invatamantului public in USA !! JALNICA STARE ! Va rog sa ma credeti ! The Union – sindicatul din invatamant are doua interese : 1 / Activitatea politica, de sustinere a unor politicieni si 2 ? obtinerea de noi si mari avantaje materiale pentru „profesorasi”, care sunt de foarte slaba calitate ! Doar „banul” si interesul politic conteaza ! De altfel – de multi ani USA lucreaza in cercetare si ramuri industriale ce specialisti formati in afara USa si „incetateniti” ! De fapt „sindicatele americane” sunt – actualmente – o frana in dezvoltarea cercetarii si industriei. Ca un exemplu : Taiwanezii au inceput in 2022 o investitie – mare fabrica de cipuri – in Japonia – In Feb. 2024 fabrica este montata si intrata in probe – productia -luivrarile, vor incepe in vara 2024 ! In USA taiwanezii au inceput o alta fabrica de cipuri – constructia merge „greu” montajul utilajelor n-a inceput si punerea in functiune se amana prin 2026 ! Investitorii, printre alte motive – amintesc si de „greutatile facute de sindicate” ! Deci mai au si altii probleme cu …. sindicatele ! (Macar vechile bresle medievale se OCUPAU serios de calitatea instruirii viitorilor mesteri (initial ucenici – calfe ) si de CALITATEA PRODUSELOR executate de mesteri ! Azi – sindicatele fac politica si cer salarii mari – chiar daca lucratorii sunt lenesi si necalificati !

    • Funeriu care este chimist stie ca densitatea are o unitate de masura care presupune doua determinari, masa si volumul feliutei de salam. Cu balanța de bijutier nu vei determina niciodata volumul.

    • Pe scurt, din ce ii amintesc de la scoala:
      1) Integrala nedefinita a unei functii f este multimea functiilor a caror derivata este egala cu f.
      Daca g este una duntre ele, aceasta multime este
      {g+c/ c fiind orice numar real}
      2) Integrala definita se asociaza unei functii integrabile, f si unui interval, [a,b] Ea este un numar real egal cu g(b)-g(a), g fiind functia de la punctul precedent.
      Observatie: Daca valorile functiei sunt mai mari sau egale cu zero pe [a,b], valoarea integralei de la a la b este egala cu aria suprafetei dintre axa xx. graficul functiei si dreptele de ecuatii x=a si x=b

    • Cu tot respectul, poate pt că în liceu elevii nu au inca nivelul de înțelegere pt problemele propuse de dvs? Și își formează baza, aparatul matematic, urmând să abordeze astfel de aspecte la nivel universitar….Nu poți aborda nimic practic fără să stăpânești teoria, iar elevii refuza acest pas.
      Școala este acuzată că se axează pe prea multa teorie. Păi cam asta este rolul ei, să te expună acestei cunoașteri. Calificarea/ specializarea vine ulterior

    • Iata o replica INUTILA. Ce rost are sa ne explici, de exemplu, ce-i aia o integrala ? D-l Funeriu vorbeste despre cu totul altceva in acest articol.

    • Chiar așa ca dumneavoastră , niciunul . Cu altfel de feliuțe decât cele de salam , au mai fost , dovadă câți știm totuși ce sunt integralele.

  2. Mie mi-a placut acest articol.
    Bine, ma mai gandesc daca sa mai am suparari pe directorul beat care m-a chemat in biroul lui si a incuiat usa, cand eram la balul de sfarsit de clasa a 8-a. Am facut pe proasta atat de tare ca a descuiat usa singur. Si pe proful de chimie care mi-a dat cu caietul in cap pt ca scriam cu pix si nu cu creion, in prima mea zi de scoala noua. Motiv pt care, din pasionata de chimie de clasa a 7-a, am ajuns ultima din clasa pana la sfarsitul liceului – ghinion, acest individ devenise profesorul meu de chimie. Si pe asistentul de facultate care isi barfea amantele studente dupa ce le consuma, si care incerca sa ma retina in biroul lui tragandu-ma de cap cand am ajuns la el intreband de lucruri mai stiintifice. E drept, la un moment dat i-am trimis pe toti la dracu si m-am apucat singura de invatat. Am ajuns departe? Da! Pot sa zic oricui sa se duca undeva fara prea multe mustrari de constiinta. Altfel… o ratata, dupa standardele sociale din prezent. Dar o ratata cu resurse nelimitate de reinventate.
    Multumesc pentru mesaj.

  3. Si eu sunt de acord ca aproape tot ce am invatat mi-a folosit intr-un fel sau altul. Am avut un parcurs similar, facultatea in Romania, doctorat in SUA (stiinte exacte), apoi predat la universitati din strainatate. Este vorba in general de placerea de a cunoaste si de a face legaturi, ca lumea din jurul nostru sa devina mai clara, sa ii cunoastem resorturile. Am fost si la olimpiada de Chimie. Mi-a folosit la ceva, avand in vedere ca nu am continuat cu Chimia? Eu cred ca mi-a folosit, mi-am imbogatit cunostiintele si am avut o experienta competitiva.
    Cel mai mult, din domeniile in care nu am continuat, mi-au placut istoria si lb straine. Si acum citesc multa stiinta si istorie, deseori in engleza sau franceza.

    Ideea de baza e ca invatamantul sa fie mai aplicat, sa se prezinte elevilor de unde au pornit notiunile respective, si la ce sunt bune. Din pacate la noi si nu numai la noi, materiile se prezinta schematic si sec, elevii nu prea vad de unde provin acele notiuni/teorii, si unde se aplica. Ar trebui sa se prezinte la scoala multe documentare de stiinta, despre planete, cosmos, astronomie, mate, fizica, istorie, geografie, etc.
    Apoi ar trebui sa existe multe licee de meserii. Orice am face, nu toti copii sunt f.inteligenti si nu toti vor/pot sa invete. Nu pot face toti facultatea (asta presupunand ca facultatea e „pe bune”). Liceele de meserii sunt o solutie, si ar fi foarte cautate.

    • Cu toate cele descrise va este rușine să vă semnați cu numele real …. Că mulți alții . O fi facind parte și acest comportament din abstractizarea lumii – cum spune un comentator mai jos .

      • Adrian Popescu: dati dovada ca nu ați inteles mult din integralele alea si nici din matematica, in general: sunt mai multi Adrian Popescu in lumea asta decât @thor. @thor este mai personalizat decat dvs. Daca v-ati fi semnat cu degetul, însă…cu siguranta ca va este si mai la indemana.

      • @Adrianpopescu. N-ai inteles nimic. Emiti ineptii, ca si in alte comentarii pe care le faci la diverse articole. Numele real nu este relevant in comentarii. Nimeni nu isi da in comentarii numele real. In domeniul meu sunt cunoscut, ceea ce e suficient.
        Ai grija mai bine cum scrii in lb romana, ai grave probleme de vocabular si punctuatie!

  4. Excelent articol. Ar trebui citit de toti elevii care vor sa ajunga „cineva” in viata si, in acelasi timp, sa se bucure ca „traiesc” cu adevarat. Scoala te „construieste” pe interior si este treaba ta daca folosesti aceasta constructie sau o lasi in paragina. Orice organ neintrebuintat se atrofiaza si mai ales …creierul. Asta te invata scoala: sa iti folosesti creierul. Ca il folosesti sau nu este strict optiunea ta; ca il folosesti intr-o directie sau alta, intrun scop nobil sau reprobabil tot decizia ta este. Ai libertatea de a alege, iar scoala iti da uneltele necesare (daca le…vrei).

  5. Și ce revelație când, în ultimul an de liceu, am descoperit aplicarea integralelor la rezolvarea problemelor de mecanică fizică dintr-o culegere a d-lui Anatolie Hristev!

  6. Tot respectul pentru domnul Daniel Funeriu și pentru ce a făcut în viața asta, pentru el și pentru România. Am citit tot articolul, am reușit să trec peste ideea că poate este un pic cam multă aroganță pe alocuri.

    Spre final am înțeles că nu este aroganță, fiindcă este într-adevăr un vârf, este elită. Chimie, șah, gimnastică, etc, nu sunt mulți atât de dăruiți.

    Și exact aici este problema. Ce ne facem cu cei mai puțin dăruiți? Ce ne facem cu cei care nu pot înțelege nici dacă le explică cel mai bun profesor din lume? Cu cei care nu pot da cu piciorul în minge nici după 30 de ani de antrenamente zilnice?

    Logica mea spune că ar fi mai bine pentru ei (și societate) să descoperim lucrurile care le pot face și mai ales, să le facă plăcere să le facă. Școala românească nu face așa ceva.

    P.S. Chimia este ramura fizicii pentru cei insuficient dăruiți să înțeleagă singura știință adevărată, iar matematica este unealta pe care o folosesc fizicienii pentru a abstractiza lumea. Puțini sunt cei aleși.

  7. Ma bucur ca vad si o astfel de perspectiva, e bine sa existe cineva care sa contrabalanseze opinia generala si sa ne dea de gandit. Cu toate ca sunt de acord cu numeroase puncte ale articolului nu sunt de acord cu un principiu care desi nu a fost articulat textual, l-am subanteles: exista si exceptii, exista oameni care au invatat si au ajuns la varf valorificand aparent tot ce au invatat; aceasta este dovada unui sistem de invatamant bun, tu ca elev trebuie doar sa vrei. Exceptionalismul nu scuza performanta slaba a maselor care nu are neaparat nevoie de integrale ci de notiuni mult mai practice si mai aplicabile (evident cine este pasionat poate aprofunda). Un sistem bun scoate un average bun per total. Un sistem prost scoate un average slab dar asta nu exclude varfuri exceptionale. Cred ca trebuie sa tintim spre un sistem care sa produca o medie cat mai buna si competitiva global, nu sa ne axam pe varfuri ocazionale. Dvs suntei in partea dreapta a distributiei Gaussiene dar sistemul produce un mijloc care e varza si asta si pentru ca ,printre altele ,programa este prea rupta de realitate, complicata inutil pe alocuri si superficiala in aspecte mai practice si esentiale.

    • Ca să dorești să „aprofundezi” ceva, trebuie să ai idee in ce consta chestia aia și să îi cunoști cât de cât noțiunile de bază. Eu vreau să se facă in școala și integrale și caligrafie și muzica și chimie și sport și desen și istoria religiilor și geografie și chiar și educație sexuala! Când alege copilu ce și cum să facă mai departe, sa știe de ce a ales!

  8. Suntem oameni și oameni. Unora li se potrivesc integralele, altora ba.
    Pe de altă parte, important este și gradul nostru de acreală (prin articole, de pildă), al celor care am reușit de tineri în viață.

  9. Mie nu mi-a placut niciodata munca fizica si nici orele de „atelier”. Maistrul ne ochise pe mine si pe un alt coleg, si el traitor azi in strainatate, si ne dadea bani sa-i luam 8 sau 10 beri de la circiuma de linga liceu. Mai beam si noi doua si eram toti fericiti. Am fost intotdeauna de parere ca fiecare sa-si faca treaba la care se pricepe mai bine iar reparatii, montari sau mai stiu eu ce constructii sa le faca cei care au facut-o toata viata, mai ales ca plata lor orara e cu mult sub cea a mea.
    Altfel as recomanda din contra, ca fiecare sa se concentreze pe ceea ce vede ca poate face mai bine si sa nu se piarda in chestii inutile pt parcursul profesional. E minunat sa ai o educatie multilaterala dar irelevant dpdv profesional.
    Pt a deveni tu insuti trebuie sa-ti urmezi calea proprie si nu cea trasata de un sistem de invatamint bazat pe invatat pe de rost.

    • ” si ne dadea bani sa-i luam 8 sau 10 beri de la circiuma de linga liceu.”
      La nu era chiar asa dar nici mie nu imi placea sa „dau la pila”.
      Aveam atelier unde se faceau difuzoare ca sa se asculte cat se poate de clar discursurile lui Ceausescu.
      Si in pauza si dupa program ne lasau sa cumparam bere la terasa de vizavi de stadionul Dinamo si nu ne cereau buletinul.
      Dar nu se servea alcool decat dupa ora 10 dimineata.
      :))

  10. Frumoasa pledoarie, din interior. (greu de crezut insa ca ajunge la mintile obtuze carora li se adreseaza.)
    De la cel mai bun (sau cel putin interesant) ministru al invatamantului de dupa Revolutie. De fapt, singurul, alaturi de Miclea, care a inteles pentru ce era chemat acolo.

  11. ” le explic ceea ce profesorii de la școală nu fac”.
    Corect! Nu tin minte sa fi auzit o explicatie umana de la orice profesor de matematica, fizica sau chimie!

  12. Cu articolul ăsta nu pot să nu fiu de acord. Nu am fost tocilar, dimpotrivă, dar pentru că nu puteam scrie repede și aveam repulsie să scriu după dictare, fără să am răgazul de a „rumega” ceea ce scriu, am preferat să fiu atent la cursuri. Și să pun întrebări, chiar dacă astfel îmi exasperat colegii și, uneori, și profesorii. (Pe unii ii simțeam chiar că nu stăpânesc ceea ce predau și atunci bombardamentul chestionar devenea și mai plăcut.) Dar totuși a căuta și alte informații din cărți sau culegeri nu poate fi înlocuit nici de memorie nici de logică, oricât ar fi ele de performante.
    PS. Am făcut și eu sport de performanță: atletism și baschet. Acum mă antrenez pentru câteva semimaratoane locale, și nimic nu e mai reconfortant decât să te gândești la evenimentele din actualitate în cele 90 minute de alergare. Poate doar grădinăritul să fie mai atrăgător.

  13. Stimate domnule Funeriu,

    Am citi cu nesaț articolul dumneavoastră și sunt de acord ca tot ce ne învață școala nu poate fi decât de folos . Ar putea fi altfel ? Mi-am dat seama că totuși vă lipsește ceva: înțelegerea creștinească a lucrurilor.
    Puțină smerenie nu strică niciodată.

    Însă nu este prea târziu, puteți să recuperați deoarece , așa cum afirmați chiar dumneavoastră în articol v-ați îndeplinit tot ce vă propuseseți pentru această viață, ar fi vreme.

    Am mulți foști colegi care au reușit în viață (poate chiar mai bine decât dvs) dar nu cred că i-ar veni vreunuia ideea să scrie un astfel de laudatio. What’s the point?

    Cărui public țintă ați adresat de fapt acest articol?
    Eu îl consider bizar.

    Cu stimă,
    George Călămar

    Cu stimă,

    • Tinărul necunoscator al modului cum funcționează societatea omenească ( și plin de pofte ) e mană cerească pentru economie și burdușirea bugetelor publice furate de guvernanți ( locali . regionali și naționali ) . Eu am convingerea că poporul român poate trăi firesc consumind la jumătate . Vă dați seama cum ar arata economia și bugetele publice într-o astfel de situație ?! Sau citi bugetari căpușă ar mai fi în funcțiile de furaciune și abuz?!

  14. Dragă Domnule Ministru,
    Un om deștept învață și în șanț. Problema e cu noi ăștialalți care avem nevoie de un profesor bun să învățăm cîte ceva din materiile din școală. O știți p-aia cu „un om are nevoie de zece miii de ore să stăpînească o meserie”? Sau p-aia cu „bogatul nu-l crede pe sărac”? E ușor cînd Dumnezeu v-a înzestrat cu darul învățării să ne luați pe noi de leneși – dacă domnia voastră a reușit să învețe repede și la chimie și la biologie și la sport!, noi muritorii de rînd am fost nevoiți să decidem ce sărim la învățat din lipsa timpului, pentru că nouă ne-a luat de două-trei ori mai mult timp să înțelegem cîte ceva din integrale, cortinariaceae sau hibridizare. Și cum în liceu vă caftea cîte unul, ați ales să ne luați la refec acum pe noi, ordinarii, și s-o dați subtil cu darwinismul.
    Știți ce am remarcat din textul dumneavoastră? Că nu prea ați dat pe la biserică și că n-ați prins-o p-aia cu „fericiți cei săraci cu duhul”. Pesemne că ați sărit peste ea crezînd că e vorba despre proști, dar popa de la mine din sat zicea că e vorba de fală. Dacă le punem cap la cap p-astea două, nu cred că e mare diferență între dumneavoastră și Gigi Becali – amîndoi sunteți băieți deștepți și nu prea sunteți săraci cu duhul. Eu m-aș gîndi și la asta înainte de a scrie un text ca cel de mai sus!
    Că tot ați adus vorba, vă felicit că ați fost cel mai bun ministru al învățămîntului (dintre cei mai buni chiar din istoria modernă românească, nu sunt ironic acum). Doar că nu s-a schimbat nimic! Doar ați pus o oglindă clară să se vadă cît de hîdă este școala actuală. NU e puțin lucru, doar că nu s-a schimbat nimic. Cred că ați sărit la istorie peste „doctorul cărămidă” și nici n-ați avut inspirația să recitiți partea aia cu „forma fără fond”. Sau mai corect spus – tot n-aveți timp să le învățați pe toate sau să le faceți pe toate (se vede că nici de Iorga nu prea ați citit la istorie, băiat deștept, dar varză ca ministru). În loc să vă luați de piept cu tot sistemul, bunul vostru simț (ăla legat de sărac cu duhul) le-ar fi prins mai bine actualilor copii normali, dacă ați fi făcut niște schimbări direct pentru ei, să se simtă la firul ierbii. Dar, nuu, eu cel care mă învîrt printre profesori din comitete Nobel trebuie să mut munții din loc. Dar ce să vezi?! muntele a scremut un șoricel!
    Încă o dată, vă admir ca politician și vă felicit pentru toate realizările reușite pînă acum. Poate textul de mai sus s-a vrut a fi altceva, dar nu v-a ieșit.
    MP

    • Draga domnule MP, toti oamenii – cu foarte putine exceptii – se nasc cam cu aceeasi capacitate intelectuala (subliniez: cam cu aceeasi), doar ca accesul „randomly” la informatia detinuta stocata in creier are loc la viteze diferite pt oameni diferiti si, in plus, informatia trebuie sa existe pt a fi accesat ceva din creier. Dl Funeriu nu s-a nascut altfel decat oricare dintre noi, dar A FOST EDUCAT IN ALT SPIRIT decat noi, de catre iubitul sau bunic. In cazul tatalui meu, care tot de la tara a provenit si nici macar nu a avut vreun bunic sau tata dispusi sa-l sutina la scoala, dorinta de invatatura a fost un dat natural, stimulat de viata romanilor plugari vazuta in jur ( si asa, tatal meu a ajuns profesor universitar, prin propriul efort si vointa de a invata, sustinut cu burse acordate oficial. Asta SE POATE si in ziua de astazi in Romania, in imprejurari mai „mafiotice”, dar se poate. Aproape totul este sa vrei sa faci efort pt asta… nu pentru distractii de tot felul. Desigur, nu toti vom avea realizarile d-lui Funeriu prin aceste eforturi, dar cu siguranta am avea doar de castigat.

  15. Iarasi ne alintam?
    Daca scoala din Romania e asa buna, de ce ai plecat?
    Nu ai zis nimic despre socialism științific, probabil ti-a placut.
    Nu știu unde ai studiat, dar cred ca pot afla … probabil un liceu bun si o clasa de performanta.
    Acolo poate erau profesori dedicati, nu putori care doar dau documentul cu lecția pe Google class sau „profi de religie” care pun copii sa deseneze ingerasi si sfinți de un copil pasionat de arta se declara scarbit.
    Eu am făcut un gimnaziu dintr-un orășel (cica media 10, dar mno nimic olimpic mai sus de un loc 4 la judetean, dar la admitere am luat 10 la mate si doar 8,40 la romana). Nivelul era jos: faceam mediile pentru profa suplinitoare de franceza, ultima teza de mate din clasa a 8-a am terminat-o in jumate din timpul alocat, .
    Apoi un liceu considerat bun „la oraș”, dar tot am avut profesori varza (pana la nivelul in care profesorul de profil – informatică – a fost dat afara in primele 2 luni pentru ca era beat la ore si preda din carte istoria informaticii), am studiat rahaturi ca religia (am studiat vreo 2 ani cat timp am avut profesor un preot pasionat ce ne cerea recitare in scris cu versete, etc – după asta am studiat religia ca sa studiez slabiciunile prostimii), acum înțeleg ca se studiaza desen si muzica la liceu (are sens pentru cei care vor arhitectura, dar doar număr de ore pentru restul).
    Am schimbat vreo 4 profi de fizica (primul era dirigintele care a decis sa se faca inspector, al doilea era un bully fara pic de metodica (sotul inspectoarei generale), apoi încă niște detasati care ii țineau locul cald inspectorului – cam cum i se ține locul cald lui Iohannis de 20 ani si elevii din liceul din piata centrala a Sibiului studiaza cu detasati).
    La romana am prins directorul in ultimul an de invatamant (scriitor), dar repeta aceleasi povesti … noroc ca materia de a 9-a nu e ceruta la BAC. Apoi a venit o profesoara ok-ish dar care ne-a lăsat ca sa iasă la pensie cu legea din 1998 (65% din salariu), apoi a venit o femeie-barbat bine gen Anca Florea – care a devenit directoare după absolvire.
    La info erau cateva „module” care se făceau cu diverși profesori, un betiv (dat afara din cauza băuturii), apoi vreo alti 3. Unul era o scarba de om, preda putin si era fustangiu: făcea avansuri fetelor de a 12-a. Apoi a gasit loc la universitate, măcar alea erau majore cu acte în regula.
    Singurul prof pe care il laud la superlativ a fost cel de matematica, sever dar corect. Arunca catalogul pe catedra si ne asculta la tabla in ordinea alfabetica.
    Un batranel care predase prin Africa in tinerete, dădea probleme din culegeri frantuzesti vechi de 50 ani. Am luat la el un singur 10 la un extemporal de sisteme de ecuatii si sunt mandru. Batranul locuia vizavi de liceu și a acceptat sa ne fie „diriginte” la intalnirea de 10 ani, inlocuitorul inspectorului a dat bir cu fugitii.
    Si asta era in pana in anul 2000.

    • Intrebarea dvs ‘de ce ai plecat” nu este doar rauvoitoare, este si prosteasca. Rauvoitoare este pentru ca la nivel preuniversitar scoala romaneasca ofera aceleasi sanse ca orice scoala din Vest, cu conditia sa vrei sa inveti; pe cand universitatile romanesti, atata cat sunt de bune, NU pot oferi acelasi nivel ca cele din SUA sau Europa de Vest si nici nu se straduiesc, din pacate, in acest sens. Sub guvernarea comunista, in Romania se putea face scoala foarte buna la nivel de liceu si facultate doar la cateva specialitati, precum matematica, iar dovada este un coleg de-al meu, provenit de la tara, care a luat un doctorat in matematica la Bucuresti si, defectand din socialism, a ajuns imediat profesor la o universitate din Suedia. Deci, se putea chiar si in acel regim politic, cu conditia sa vrei si sa faci efort…ceea ce si d-l Funeriu sustine in acest articol. Or, in ziua de astazi, in Romania cetateanul mediu vrea masina tunata, mancare si bautura, eventual femei si asa isi educa si progeniturile. Ce poate iesi de-aici ?

  16. Deși am fost în aceeași tabăra politica (nu sunt vreun pesedist), deși știu ca i s-au făcut mizerii cât timp a fost în politica la vârf, domnul Funeriu a reușit sa ma facă sa păstrez o distanță față de el. De mai multe ori a ieșit aruncând cu noroi în proști și cu acest articol nu a face decât să îmi întregească o impresie nu foarte pe care o am despre domnia sa. Știu că un om deștept nu ar face asta și nici nu ar scrie articole în care sa se preamareasca pe el însuși mai intai, chit ca punctează pe ici, pe colo, ca nici el nu e perfect, ca de, știe că nu e tocmai de bonton, dar articolul despre asta mi se pare ca e scris.
    Prima chestie pe care ar trebui sa o știe dansul e ca pretutindeni, dar mai ales în România, șefii de promoție nu sunt genul de om pe care vrei sa il ai aproape. Bineinteles, exista si exceptii. Știu, ei vor spune ca strugurii sunt acri și sunt mulți frustrați și invidioși pe lume. În general oricine ii pune la indoiala cu ceva, poate fi pus la locul lui invocând performantele academice inferioare, fie ele si de acum 25 de ani. Pentru ca au avut niște rezultate o data, acești oameni dezvolta tot felul de alte probleme de personalitate, fiindcă nimeni nu ii mai poate pune la îndoială câtuși de puțin. Dar nu e chiar asa, nu e mereu invidie sau neintelegere. Uneori e si experiență de viata. Eu bunaoara am rude si cunostinte foarte apropiate cu rezultate academice bune, dar care în primul rand nu sunt ele fericite si au unele probleme de personalitate, fiind abuzive în relația cu ceilalți. Dacă îmi permit o explicație, aceasta ar fi in primul rând că oamenii cu adevărat excepționali nu sunt îmbrățișați de sistemul academic. De la Cioran la Einstein, ce sa zic, unii au razbit, dar cu greu. Șefii de promoție, hm… eu cred ca sunt niște mediocri care au fost mânați în lupta de o mare frica de eșec și de respingere, si au luat pe nemestecate tot ce li s-a aruncat de sistemul academic, format din oameni de genul asta care au predat mereu ștafeta unora dupa chipul si asemanarea lor. Și de ce ti-e frica nu scapi, mulți rămân niște tocilari pe care toți ceilalti ii resping, și chiar daca poate treaba e undeva 50-50%, da, e și invidie, dar nici ei nu sunt cei mai plăcuți oameni, din contra. Exista acel serial, „The Big Bang Theory” cu umor făcut pe seama unora ca ei, dar lucrurile în viata nu sunt de râs…
    A doua chestie e ruptura dintre educație și rezultatele ei. De ce înveți? Ca sa devii mai adaptabil, mai independent și în final mai fericit. Nu însă și când fundația e turnata prost. Mulți oameni deștepți ajung nefericiți, căci e frica de eșec, frica de a nu ramane prost și care la unii devine încet încet un fel de lacomie: frica de a fi pe locul 2. „Doar prostii sunt fericiți”, spun ei. Scriu articole în care enumera chestii ca sa ne arate ce bine sunt ei, dar tocmai pentru ca nu sunt. Nu vor sa spună un cuvant despre criza și marasmul învățământului. Profesori care nu dau socoteala nimănui, decât în cazuri extreme, când sunt filmați cu telefonul, spaima lor numărul 1. Da, majoritatea au înțeles ca trebuie sa dea minimul și restul în privat, ma rog, cei care nu sunt retarzi și ai căror materii sunt căutate… Nu ne spun de provocările vremurilor, de materiile inutile. Ce ne spune Funeriu e ce spune orice abuzat/sindrom Stockholm. Îmi zicea o data cineva: „pai ce, tata nu m-a bătut pe mine? Oho, si inca cum! Și uite ce bine am ajuns, daca nu ma bătea, cine stie, se alegea praful de mine”. Nu e cazul sa va spun ca persoana credea cu tărie în virtuțile corecțiilor fizice si ca orice abuzat, crede ca alta cale nu exista. Înlocuiți bătaia și părinții cu profesori inepti și materii inutile și predate și mai prost…

    • Din expunerea dv rezulta ca nu aveti tangenta cu lumea scolii. Elevii nu au toti aceiasi nivel de inteligenta, aceleasi abilitati cognitive, talente. Prin urmare, cei care devin sefi de promotie nu au frica de esec cum afirmati dv. Ci au acele insusiri native care ii fac sa priceaa si sa asimileze maai usor un domeniu care le place sau pt care au talent. Greseala scolii din Ro este ca nu are formule de scoli si licee adaptate dupa realitatile economice si sociale si nici dupa nivelul de inteligenta al copiilor. Persoanele cu rezultate f.bune nu sunt abuzive ci doar au cerinte mai inalte pe care cei din jur nu le pot intelege si realiza. Mediul academic din Ro nu te ajuta sa te dezvolti profesional.

      • Este părerea dvs. Nu ma astept ca cei vizați sa îmi împărtășească părerile, asa cum spuneam, exista numeroase mecanisme de protecție ale ego-ului care ne fac pe unii sa nu vedem portiuni mari din realitate.
        Am terminat intr-un liceu de top, am facut o facultate care imi permite sa lucrez ca IT-ist si nu ma plang, nici nu vreau sa ma justific fata de dvs., ar fi inutil, nu m-ati crede. Credeti cum am spus mai sus, ca sunt un invidios frustrat si certat cu scoala. Acelasi tip de alegatii ca cele ale domnului Funeriu si cei care au citit cateva carti si care, in afara ca si-au dezvoltat un ego de oameni culti, cred ei, nu prea pot sa emita nicio judecata de valoare…
        Mai am ceva de adaugat despe asa-zisii sefi de promotie – vedeti ca se cam pierd pe drum… Am numerosi colegi si prieteni care s-au pierdut, unii din primii ani de facultate, altii mai tarziu, chiar daca au reusit sa ia doctorate in strainatate. Unii s-au reinventat, dar a fost dureros, altii raman tributari acelei gandiri, ca scoala i-a facut mari oameni, dar societatea nu le ofera ce merita. Uitati-va la ce a scris dl Funeriu despore el in sectiunea de profil, realizarea dansului e ca a obtinut un grant de cercetare. Ce o fi facut cu el, ce se intampla cu cercetarea pe la noi, mai bine sa o lasam asa… Si la cum incepuse, nu credeti ca trebuia sa aiba ceva rezultate mai palpabile? De ex. domnul Cristian Presura, fara atatea solemnitati academice, poate spune ca a inventat senzorul de puls care e pe toate smartwatch-urile si ca a scris o carte de fizica pe intelesul oamenilor de rand, ca sa nu mai spun de activitatea online. Respect si chapeau de la un fost olimpic la fizica (na ca am zis-o) . Funeriu? Nu e in stare nici sa raspunda la comentarii. In afara de niste alegatii si noroi improscat in stanga si dreapta, nimic…

        • Am curiozitatea de a citi comentarile – nu numai articolul! Și trebue să recunosc ca inițial m-ați intrigat, dar acest ultim comentariu m-a lămurit. Sunteți un bun și bine plătit specialist IT. Am în familie un tânăr ultraspecializat IT, care lucrează pentru o mare firma americană, bine plătit și – cum zice olteanul : procopsit. Dar – ca tot specialistul roman, este mândru ca “n-a pierdut timpul cu prostii” în școală și “n-a citit nici o carte” de literatura în toată viața ! Mulțumesc, dar prefer să mă mențin la un nivel mediu dar “ceva mai multilateral”. Veche zicere latina : Mediocritas Aurea! Sau, ceva mai modern : Ce este un specialist ? Acel care știe din ce în ce mai mult – despre din ce în ce mai puțin , până știe TOT despre NIMIC ! În rest să auzim numai de bine -și scuze pentru …. deranj !

          • Asertiunea: „Ce este un specialist ? Acel care știe din ce în ce mai mult – despre din ce în ce mai puțin , până știe TOT despre NIMIC !” este o imensa prostie, iar intelegerea dvs. despre continutul expresiei latine „aurea mediocritas” este foarte limitata. In rest, numai bine !

          • Ma bucur ca v-ati lamurit in sfarsit. Uitati cum se vede de la mine, cu mentiunea ca in lumea IT exista o mare varietate de personalitati, abilitati, niveluri de educatie. Totusi, nu cred ca toti IT-istii sunt niste manelisti sau fotbalisti daca vreti, adica niste inculti care castiga nemeritat, desi asa sunt vazuti din exterior. Din contra, eu cred ca au un nivel minim de decenta pe care in restul societatii nu il gasesti.
            Si aici e prima problema, ca generalizati. Nu stiu daca si cata invidie e, dar in mod cert aveti probleme de logica. Asta ma face sa ma intreb la ce a folosit educatia daca nu va puteti controla umorile decat cu generalizari de doi bani, care mie imi indica o frutstrare. Ati vazut un IT-ist si stiti cum sunt toti? Pai in cazul acesta ati mers la scoala degeaba, la ce bune cunostintele fara o minima logica?
            Apoi, ca si altii in acest grup, sunteti extremist. Nu va puteti imagina ca cineva care il critica pe Funeriu, chit ca a scris destul de mult ca sa explice de ce, este altceva decat un incult agresiv, sau ma rog un om cu o pregatire foarte de nisa ceea ce il face aproape un incult in opinia dvs. Sa fie proiectie (vedem la altii ce nu vrem sa vedem la noi)?
            Trei la mana, si aici ma repet, stiu, ca multi altii, nu faceti legaturi minime cauza-efect, sau nu va obostiti sa le explicati. Am mentionat ca am niste cunostinte mult peste medie in mai multe domenii, concretizate cu niste diplome la concursuri nationale si chiar peste hotare. Dar nu cred ca ele „m-au facut”. Cu acele cunostinte, tot trebuie sa am rezultate in viata de zi cu zi si ma gandesc la ce las dupa mine. Sunt satul pana peste cap de misecuvenismul gaunos al romanului „ajuns” fie financiar, fie sub alta forma, sa zicem academico-cultural. Poate ar trebui sa va faceti o Asociatie a Cultilor Intangibili Anonimi. Sa va intalniti si sa va prezentati reusitele culturale. Am citit Sadoveanu si ce mai era in programa PCR plus vreo doua carti care se dadeau pe sub mana si cred am o cultura exhaustiva in mai multe domenii. Si la ce iti foloseste? Pai m-a format ca un om misto, multilateral dezoltat. Ce te face sa crezi ca esti un om misto, ce rezultate ai ca sa iti alimentezi parerea asta? Pai… nu prea stiu, societatea asta plina de inculti care castiga mult nu mi-a dat ocazia sa arat, dar stiu sigur ca sunt misto. Bine ai venit in grupul nostru. Si noi credem ca suntem misto si ne-am format misto fiindca am avut experriente misto si ca lumea e un loc urat, care nu ne ofera ce meritam. Am citit carti, am frecventat facultati, avem diplome. Nu vom lasa nimic dupa noi, dar ne place atat de mult de noi asa cum suntem. Nu ne-am pus niciodata intrebarea: bai, si daca nu suntem cum credem noi? Nu am iesit niciodata din zona de confort, ba chiar am cautat confortul, poate un job la stat, daca nu, tot dupa confort am umblat, cum sa punem noi mana pe ceva, e munca pentru aia inculti…
            Am invatat ca asta se numeste autoreferentialitate. Trebuie sa iti iei un punct de referinta la tot ce crezi, mai ales despre tine. Dar cand scoala iti distruge gandirea critica si te umple de lozinci, ce poti sa mai faci?

    • Draga Gigel, d-l Funeriu NU ARUNCA CU NOROI IN NIMENI ina cest articol, dar daca esti, cumva si Militaru, pot intelege usor atitudinea ta.

  17. Sunteti laudaros, dar aveti cu ce va lauda.
    Sunteti o colectie de priceperi, talente, intuitii, tenacitate, minte combinativa, sclipiri. Un om neobisnuit, un fenomen!
    Chiar daca dumneavoastra insiva sunteti un fenomen de exceptie, tocmai fiindca puteti, trebuie sa faceti o descoperire stiintifica geniala, sa mutati granitele cunoasterii macar cu „un centimetru”.
    Sau ati facut-o? Daca da, spuneti-ne. Daca nu, va rog sa incercati!.

  18. Foarte frumoasa expunerea.

    Da, este nevoie de foarte multe astfel de expuneri ca sa acopere corul analfabetilor care au au acaparat media si imaginarul colectiv.

  19. Domnule Funeriu , aveti o statistica din care sa putem afla citi absolventi de liceu ( bacalaureati sau nu ) au folosit in activitatea lor profesionala si in viata personala integralele ? Ca sa ma refer numai ala astea . Sau o statistica din care sa aflam citi absolventi de facultate ( cu licenta sau nu ) au folosit in activitatea lor profesionala si in viata personala integralele ?
    Citi functionari de la ANAF folosesc integralele in munca lor ? Citi contabili folosesc integralele in munca lor ? Citi manageri de intrepindere folosesc intergalele in muca lor ? Ca sa nu mai amintesc faptul ca multi absolventi de liceu sau facultate nici macar nu profeseaza ( ulterior absolvirii ) in domeniul in care au studiat . Nu v-a spus nimeni pina acum sa incepeti sa deveniti redundant si / sau obositor cu un astfel de subiect ?! Sau plat-forma asta pentru asa ceva exista ?! ,, Guvernantii ” romani fura si tilharesc si noi batem cimpii p’aici ; autori si comentatori . Daca aveti asa mare greutate in societatea romaneasca cu studiile dumneavoastra si pozitia sociala faceti ceva sa influentati guvernarea sa nu mai fure si sa minta poporul asta . Ca noua talpasilor ne este mai putin la indemina decit dumneavoastra .

  20. Nu e chiar așa de simplu. Nu depinde totul de profesor. Profesorul meu de matematică din liceu avea în lucru o culegere de probleme din mai multe domenii care se rezolvă cu ajutorul integralelor și derivatelor. Ne-a explicat foarte clar la ce folosesc și totuși nu mulți am fost interesați să le înțelegem. Probabil și mai puțini le-am folosit ca să excelăm în domeniile noastre de activitate. Eu unul am impresionat angajatorul folosind analiza matematică și numerică în navigație și transport de mărfuri, ca exemplu. Dl. Funeriu are dreptate când spune că trebuie să arătăm copiilor partea utilă a oricăror cunoștințe așa ușor de dobândit în școală. Pe vremuri se făceau eforturi enorme ca să ajungi să ai acces la cunoaștere. Azi copiii o primesc gratis, dar pur și simplu își bat joc de timpul petrecut în școală. Asta deoarece în societatea românească s-au cocoțat în funcții de putere politică și economică multe lichele și impostori, nu numai proști, dar și fuduli și cu dispreț pentru autenticitate. Toți aceștia sunt exemple nocive pentru tineret. Dorința de cunoaștere trebuie să vină în primul rând de la copii, cărora trebuie să le-o insufle familia (sau măcar societatea, cât-decât). Astfel vom avea excelență în orice sistem de educație. Mă hazardez să afirm că și profesorii vor performa mai bine în asemenea condiții. Copiii trebuie să înțeleagă că școala nu-ți furnizează doar informații, ci lucrând cu foarte multe informații structurate corect îți antrenează creierul. Chiar dacă nu vei folosi în viitor aceste informații, ele te fac să înțelegi lumea în complexitatea ei. Se poate observa foarte ușor că oricine a trecut printr-o universitate, chiar dacă n-a excelat deloc, are o gândire mai complexă decât cei care n-au studiat la fel de mult.

  21. analiza matematica am facut-o in ultimele clase de liceu, integralele si derivatele prin clasa a XII a .
    tin minte ca integralele sunt inversul formulelor derivarii, si sunt vreo cateva formule la integrale, cu care am invatat sa calculez arii si volume a diverselor obiecte prezentate in exercitii ( pentru stiinta celor care intreaba daca folosesc le raspund ca da, si nu numai integralele , ci si calculul algebric, si trigonometria, si alte metode de calcul ).

    matematica e chiar faina daca te tii de ea si te antrenezi corespunzator. adica devii bun daca pui osul la treaba si te apuci de calcule constant si cu perseverenta.
    nu merge sa îngrași porcul in ajun si nici nu poti fenta daca nu prinzi logic cum sta treaba.trebuie sa fii constant.asta daca ai norocul sa fii un pic instruit si sa ai in fata la ore un profesor un pic mai dedicat.

    de multe ori calculul matematic o ia înaintea fizicii cea de toate zilele, si cred ca orice fenomen fizic poate fi modelat matematic, nu e mare talent in asta,trebuie doar sa iti pui un pic mintea la contributie, e multa munca si trebuie antrenament consistent.

    ce spune dl ministru Funeriu e destul de adevarat , daca nu prinzi ce trebuie ca si cunoastere atunci cand trebuie, adica in scoala, vei iesi la sfarsitul scolii cu lipsuri destul de grave, care vor face diferenta intre tine si altii mai tarziu.
    exista si posibilitatea sa fii nevoit sa fii nevoit sa completezi acele lipsuri, trebuie doar sa vrei si sa iti placa.
    restul sunt vorbe la ceas de seara.

  22. Dle Funeriu, demonstratia dv.este laudabila dar nu la societatea actuala. Extinderea fara limite ale instrumentelor digitale, al internetului au facut ca scoala sa nu mai detina valoarea din trecut. Copii de 3- 4 se joaca pe telefon mobil, cei de 6-10 ani fac totul pe tableta si laptop. Dar numai au un dialog activ cu parintii, cu cei din jur si nici prea mult cu profesorii. Azi, modul propriu de a procesa, selecta, interpreta informatiile, de a face conexiuni nu mai este de trebuinta. De aici si slaba pregatire in muite domenii iar robotizarea nu rezolva decat niste aspecte punctuale. Recent in Anglia au interzis telefoanele mobile in scoli.

  23. Viata omului trebuie sa fie in mod natural suma de alegeri . Nu suma de impuneri din partea unui sistem plin de constipati mintal . Care e diferenta intre un analfabet cu 8 clase si unul cu 10 sau 12 ?
    Si pentru unul si pentru celalalt poporul roman a platit sume imense de bani pentru cheltuielile institutiilor ( in mare parte beneficii imense pentru educatori care nu sint capabili sa isi cistige piinea in mediul concurential ci se insurubeaza intr-un astfel de sistem corupt care exista pentru ei nu pentru elev ).
    Iar alegerile trebuie facute pe cheltuiala proprie . Invatamintul universitar trebuie sa nu mai fie subventionat . Materiile de studiu sa le aleaga elevii impreuna cu parintii . Iar pentru ceea ce aleg sa plateasca . Astfel devin responsabili pentru alegerile lor . Sa gindeasca . Cunosc roman care a absolvit cu licenta la teologie pentru ca asa i-a impus tatal care este preot . Poporul roman a facut cheltuiala asta cu el . Apoi i-a spus tatalui sau : ,, Am facut ce ai vrut tu acum o sa fac ce vreau eu ” . Si a mers la Automatica . A terminat printre primii si a plecat in SUA . Si acolo a ramas . De 20 de ani . Si pot continua cu exemple . Pe asta se duc banii din bugetele publice in tara asta ; pe ineficienta . Ca sa isi justifice existenta in sistem niste indivizi absconsi si servili politicului .
    Nu mi-a folosit in viata diagrama fier-cementita din liceu cu tot cu ,,Utilajul si tehnologia lucrarilor mecanice ” .In domeniul mecanic am invatat lucruri concrete trudind ca lacatus . Cu chimia m-am intilnit in viata asta numai in baie si in bucatarie . Chimia de liceu nu mi-a folosit dar poporul roman a platit tot ce trebuia ca sa trec eu pe linga ea . Filozofia din liceu nu mi-a folosit la nimic .Si multe materii din liceu de care nu imi aduc acum aminte pentru ca sint indignat si indignat in urma citirii articolului . Din punctul meu de vedere filozofia este hirtie igienica in comparatie cu religia . Filosofia e altceva . Economia politica din liceu cui a folosit ? Sistemul public de invatamint ii face pe elevi viitorii cetateni truditori servili ai tilharilor si mincinosilor care guverneaza . In ce institutie de invatamint din tara asta sint invatati elevii cum ii fura si ii mint institutiile bugetare ale statului ? Toti sint invatati sa se conformeze unor legi impuse care ingradesc libertatea individuala , le umbla adinc cetatenilor in buzunare ( prin taxari si impozitari din c e in ce mai mari ) nu pentru investitii in folosul lor ( al cetatenilor ) ci pentru burdusirea buzunarelor bugetarilor si demnitarilor . Astia din urma isi voteaza singuri drepturi dar cetateanul nu are posibilitatea sa nu le plateasca salariul si sa ii concedieze .
    Darwinismul este un bluf . Discernamintul il poate invata numai un catehizat . Morala crestina inainte de toate . Poporul asta e satul de poilitisti , procurori si judecatori care nu fac dreptate , care inchid ochii la ilegalitatile din institutiile bugetare , care intreaba ( mai nou ) pe parintii decedatilor din accidentele auto produse de soferi drogati de actele de identiatte ale decedatilor .
    Scoala nu da gratis acces la cunoastere . Totul e platit din truda celor care produc valoare adaugata . Sistemul public de invatamint ( si nu numai el ) toaca ineficient valoare adaugata producind loaze . Prea multe loaze . Poporul roman trebuie responsabilizat . Iar asta nu se poate face cu bani aruncati aiurea in economie . Sint indignat , asa cum am spus si poate nu am reusit sa gasesc cuvintele corecte politic . Nici intentie de a jigni pe cineva nu am dar spun ce simt si ce gindesc .

  24. In ceea ce priveste partea cu bullying-ul, depinde de bullying. Una e cand te iau din cand in cand peste picior aia mari, dar alta situatie este atunci cand, de exemplu, un elev este batjocorit constat de o multime de alti elevi; in acest din urma caz, poate fi foarte presant si traumatizant pentru copil si atunci este normal ca adultii sa intervină, pentru ca NU e ok sa lasam un copil intr-o asemenea situatie doar pe motiv ca „se va invata sa se descurce”, iar dvs nu sunteti psiholog!

  25. Am avut un parcurs similar, cu facultatea facuta in Romania, apoi doctorat si predat la universitati in strainatate. Aproape tot ce am invatat, chiar daca in domenii in care nu am continuat, mi-a folosit intr-un fel sau altul. E vorba de placerea de a afla lucruri noi si de a explica lumea in care traiesti, de a face legaturi intre diferite fenomene. De exemplu am fost la olimpiade la chimie si, desi nu am continuat cu chimia, mi-a folosit experienta competitionala, si unele cunostiinte. Nu mai vorbesc de fizica, matematica, istorie, lb straine, geografie, sau literatura. Toate sunt importante. Nu poti face de exp fizica sau inginerie fara matematica. In ziua de azi e important sa stii bine cel putin o limba straina, chiar doua.

    Cine nu gaseste utilitatea cunoasterii, a invatatului activ si permanent, nu stie ce pierde. Ma mira ca foarte multi azi spun ca se „plictisesc” si isi gasesc consolarea pe retele sociale sau mers la mall…
    Educatia ar trebui sa explice clar elevilor de unde provin notiunile si la ce folosesc, cum se leaga de fenomene pe care ei le vad in lumea reala. Nu predate lucruri seci, rigide. Ar trebui date la clasa multe documentare de stiinte, astronomie, fizica, cosmos, istorie, geografie, geologie, etc. Altfel apar generatii analfabete stiintific care cred toate aberatiile despre vaccinuri, schimbari climatice sau perioade istorice.

  26. Gasesc articolul domnului Funeriu extrem de elitist, ne-practical, ba chiar arogant pe alocuri, pentru ca nu tine seama deloc de ce e nevoie pentru un elev de inteligenta mijlocie.

    Desigur ca e nevoie de scoli de elita, in general private, unde elevi cu capacitati de invatare mare sau dotati sa aiba parte de o educatie pe masura.

    Insa elevii de inteligentie medie au nevoie de un alt sistem de educatie, care sa le ofere abilitati pe care sa le foloseasca in viata.

    Educatia medie in SUA este extrem de pragmatica. Exista si clase de stiinte in care elevii primesc o educatie stiintifica elementara. Exista si o educatie umanista. Insa ce elevii invata este sa gandeasca critic despre o situatie si sa integreze cunostiintele. La lectiile de literatura nu tocesc comentarii. Ei trebuie sa creeze continut original pe o anume tema, de exemplu care e conditia femeii ca reflectata intr-o carte, si elevul are parte de o dezbatere la clasa pe materialul prezentat. Pentru alte domenii cum e e muzica, dezbaterile, fanfara, sau sah exista clase optionale sau cluburi scolare.

    De asemenea, elevii invata abilitati fundamentale despre spiritul antreprenorial, cum sa isi conduca finantele sau chiar bazele unei gospodarii pe langa educatia fizica.

    Ca urmare a educatie primite, elevii americani parasesc casa parinteasca la 18 ani si incep a lucra la 16, fiind practic independenti la terminarea liceului.

    Nu foloseste nimanui un elev toba de teorie si traind pana la 35 de ani cu parintii, pentru ca nu pot functiona pe cont propriu.

  27. Domnule Funeriu
    Eu va dau dreptate in ceea ce afirmati despre scoala, invatare, utilitatea cunostintelor, etc. Din comentariile postate am dedus ca nu s-a inteles foarte bine mesajul pe care il transmiteti. Folosirea integralelor ca titlu este doar pretextul de a puncta unele probleme privind eficienta invatamantului nostru.
    Dar copiii nu sunt la fel. Nu toti au acelasi apetit pentru cunoastere sau macar disciplina de a a-si indeplini cat mai bine obligatille scolare. Categoric scoala nu tine pasul cu dinamica sociala, economica, tehnologica (si asta nu doar la noi) astfel incat mereu pare defazata oferind motive de critica. Este insa (sau ar trebui sa fie) principalul instrument de dezvoltare psihica pe toate planurile: cognitiv, afectiv, motivational…. Si cu toate limitele lui invatamantul nostru poate face asta. Numai ca elevii, parintii nu inteleg sau nu sesizeaza importanta scolii.
    Trebuie sa atrag atentia si asupra unei situatii periculoase (dupa mine): pentru toate neimplinirile sunt aratati cu degetul profesorii. Ei sunt vinovati ca nu stiu elevii, ca suntem ultimii la Pisa, ca, ca….. Nu-i asa! Da, sunt si profesori care nu stiu cum sau nu vor sa fie eficienti dar nu reprezinta majoritatea. Cauzele sunt mult mai multe si complexe. Spun asta si din perspectiva experientei mele de vreo 30 de ani in invatamant.
    Ar fi multe de spus dar nu este loc pentru comentarii foarte ample.

  28. Super ! În mod similar cu dumneavostră, am ajuns la o şcoală în străinătate, Nu ştiam de ce învăţ limba engleză în clasele v-viii şi liceu, dar mai apoi am aflat: şcoala era în Anglia. Şi m-am descurcat foarte bine. Că citisem clasicii, că făcusem mecanică, electicitate, că ştiam să lucrez, chiar cu oamenii din UK şi nu m-am dat bătut nici din a face un film pentru Opeln Day. Da, a fost bună şcoala, chiar dacă la unele materii n-am excelat. Dar am citit încontinuu. Eram curios şi mi-am antrenat, aşa cum ziceţi, memoria. Încă îmi amintesc colegii din i-iv. Am aproape 70 de ani. Facultate şi doctorat în UK. Nu mai ştiu logaritmi, am priceput trigonometria după terminarea liceului, dar încă mă mai văd cu învăţătorul meu şi în iulie vom sărbători 50 de ani de la terminarea liceului. Şcoala şi biblioteca m-au ajutat să fiu cine sunt.

  29. Frumoasă tema, dureros de reală și frazele sunt construite de un om care pare că a mers la școală…care parcă n-ar mai face parte din generația actuală de politicieni….
    Cred că îmi scapă ceva. Aaa daaa, nu vă cred pentru că încă n-am înțeles explicația cu pixelul albastru.

  30. Discursul este mai mult decât discriminatoriu,inacceptabil și sfidează legile generale ale psihologiei și funcționării societății. Acest discurs este o lipsă totală de politețe și de logică , ca să nu mai spun că argumentele sunt de tip comunist și ultra-extremist . Niciun elev nu este obligat să cunoască tot , deoarece nu este o responsabilitate, iar pe piața muncii avem nevoie de oameni care știu să își facă treaba așa cum trebuie doar pe un singur domeniu. În toate țările lumii, dar mai ales în occident se pune accent pe specializare nu pe generalitate. De ce doar în România se pune accent pe atâtea discipline care sunt în realitate pseudoștiințe și se evită specializarea? Vă spun eu de ce : ,, Ca elevii să fie manipulați și să li se distrugă creativitatea și posibilitatea de a excela într-un singur domeniu ,, . Se pare că guvernanții și extremiștii de la putere cer revenirea la metode barbare și comuniste de tip ,, evul mediu ,,. Unii chiar cred că le știu pe toate , deși în realitate nici praful de pe tobă nu cred că este bine știut de cel care spune .L-au ajutat cu ceva toate bazaconiile astea ? I-au salvat viața sau i-au prelungit viața? Răspunsul: ,, Nu . ,, De ce ? Deoarece fiecare persoană are propriile pasiuni și propriile talente și nimeni nu este obligat să știe și să aplice lucruri din domenii diferite, de aceea există specialiști pentru fiecare domeniu, deoarece dacă toți le-ar știi pe toate ar fi totul un haos și ar fi o dovadă de egoism ca o persoană să dețină mai multe informații din mai multe domenii și practic să îi limiteze altuia dreptul de a alege acele domeniu sau acele informații aplicate sau nu. Ce ar însemna ca medicul să fie și inginer și profesor și matematician și istoric și sculptor în același timp ? Vă spun eu răspunsul : ,, Ar fi o bătaie de joc ordinară și un oprobriu asupra celorlalți ,, .Și da , avem dreptul să gândim și să spunem ceea ce știm, având în vedere că sunt din domeniu și chair am dreptul la fel ca și ceilalți să spun adevărul. Lăsați narațiunile mincinoase și propaganda comunistă și nu mai blamați copii și elevii . Jos labele de pe copii! Susțin reforma occidentală în învățământ!

    • esti varză ! ca să nu mai spun de lipsa de inteligență ce ti se vede din Cosmos ! Cunostințele multiple ajută la dezvoltarea creierului propriu si a gândirii, a dezvoltării unor abilităti si unor calități cu care te naști, a rezolvării unor probleme propri fără ajutorul unui mare specialist, nu ca să iei locul altuia specializat ! Ce să mai spunem despre un bun specialist intr-un domeniu tehnic, de exemplu, si care este si un exceptional sportiv ! Pe cine să cheme el să-i facă treaba de campion ???? Dar , în consonanță cu gândirea ta, tu poti să chemi pe cineva să vorbească si să scrie in locul tău !!!

    • @A
      Aoleu !! Reforma occidentala in invatamant, adica abordarea actuala a „occidentului”, este un DEZASTRU (ma refer iin special la cea de sorginte psiho US style). Nu aceasta abordare a creat societatea occidentala si nici nu a adus cuceririle stiintifice/tehnologice de care ne bucuram astazi. No way!

      „Discursul este mai mult decât discriminatoriu,inacceptabil și sfidează legile generale ale psihologiei și funcționării societății.” Serios ?!? De unde pana unde atata certitudine?!? Poate ati putea motiva/argumenta putin.

      „De ce doar în România se pune accent pe atâtea discipline care sunt în realitate pseudoștiințe”. Niste exemple, ceva ?!?
      Daca e sa ne referim la disciplina „psihologie”, mai ales la cea moderna izvorata din fumul substantelor freudiene, poate sa fie orice dar numai stiinta nu. Pseudostiinta, ego cat casa si pretentii enorme din partea unei psudostiinte care impune bizar societatii acceptarea unor explicatii si teorii pe cat de efemere pe-atat de bizare.

  31. Dar cata pricepere si modestie! Sunt surprins de atitudinea nemaivazuta si a tot stiutoare de om umblat prin lume care se intoarce in satul natal cu aere de „ai nostri tineri la Paris invata”.
    Eu as zice sa te uiti pe topul international, suntem cu o singura unversitate in top 1000 si sa lasi vorbele poetice pentru poeti. Nu m-au ajutat cu aboslut nimic nici integralele triple, nici transformata Fourier, nici geometria diferentiala, nici comentariile literare tocite de nevoie. Ne-au invatat tot felul de concepte abstracte si complicate, fara nicio legatura cu lumea din zilele noastre. Te duci la banca si semnezi ca bou’ contractul de credit pe 30 ani, fara sa ai idee ce-i ala DAE.
    Poate era mai bine pentru tine daca ramanei in lumea elitista in care te-ai invartit in anii de glorie.

    • Daca si Einstein si toti cercetatorii, oamenii de stiinta ziceau asa, astazi mergeati cu caruta la targ sa va cumparati opinci si ciubere.
      Mintea copilului trebuie exersata cu operatii matematice dificile, indiferent ca are chef sau nu, sau daca ii vor fi necesare la un viitor job. Nimeni nu stie ce geniu se declanseaza intr-o generatie studioasa. Lamentatia permanenta ca in scoala nu inveti nimic util societatii si ca nu te pregateste pentru viata este o rusine pentru orice intelect. Nemultumirea fata de sistemul de educatie romanesc, strigata din scaunul de la laptop si aprecierea unor universitati care au decazut din etica si deontologie clasica nu-si mai au locul.
      Cu o societate destructurata, cu o adormire nefireasca a oamenilor care ar putea face ceva, cu o vesnica si neputincioasa miorlaiala, ma indoiesc ca se poate lupta impotriva elitelor nemiloase.

      • Nu toti suntem facuti pentru a ne valoriza cu integrale. Sunt IT-ist si nu cred ca mai stiu ecuatia de gr. 2. Nu o spun cu mandrie, asta e, nu am mai folosit-o. Integrale? Hai sa spunem adevarul: toti ne valorizam cu ceva. Unii cu ce stim, altii cu ce bani castigam. Exista manelisti care castiga de 10 ori mai mult ca mine sau chiar mai mult. Au mai multa valoare ca mine? Nu cred. La fel si cu „stiinta”. Sunt oameni care stiu matematica de 10 ori cat mine, va asigur ca pe aia de gimnaziu cel putin inca o visez, am copil si mai fac cu el. Ce sa fac acum? Sa nu mai scot capul in lume? Am invatat si eu atatea lucruri si inca mai invat. Cunosc oameni care sunt minunati si nu au multa scoala, nu castiga mult, dar sunt oameni. Si cunosc si destui la polul opus, care cred ca au invatat to ce se poate invata si pot sa emita pareri despre orice, dar sunt niste oameni de toata jena, care cand ii iei la bani marunti, gen „ce crezi ca iti da dreptul sa ai pareri asa de puternice”, te jignesc. Uitati-va aici la comentarii. La romani, chestia asta cu stiinta, are o semnificatie aparte. Ceauseasca a vrut si ea sa aiba valoarea asta, mare chimista si „academicianca”. Pe copiii ei i-a facut matematicieni, fizicieni, sa spunem lucrurilor pe nume: era un titlu de noblete si de inteligenta sa termini mate, fizica si chimie, chiar daca, hai sa spunem adevarul dureros, nu le foloseam la nimic. Unii se duceau pe Luna, altii faceau computere. Noi? Doar comisii si comitete, cercetatori care scriu despre orice, sa aiba acolo ceva „output” ca sa isi justifice banii. Si astia mai slabi de inger ce au zis? Hai sa fie si copilul nostru om „dăștept” ca vorba aia, chelului tichie de margaritar ii trebuie, si-au trimis odraslele la meditatii, i-au impins de la spate, ca sa fie si ei oameni cu certificat de om destept. Si copiii aia au invatat, dar nu s-au descoperit pe ei. S-au facut ce s-au facut ca asa a zis ta-su, dar nu stiu ce li s-ar fi potrivit. Au ramas asa, neispraviti, intre doua lumi, baiatul lu’ tata, cu ideile si conceptiile de viata ale lu’ tata, cautand sa lucreze la stat daca se poate (ca ta-su), ei, oameni cu doua doctorate si 5 mastere, unele cumparate poate, au cochetat si cu poltica, si au ramas niste oameni slugarnici si docili pusi pe dat din coate. Au publicatii, dar nu spun nimic de fapt, nu ai nici intelegere si nici idei profunde.
        Am sa le las unora, din categoriile sus mentionate, placerea sa ma faca analfabet sau cum o fi. Vorba aceea, prostii sunt atat de previzibili. Integrala? Pai ar trebui ca la scoala sa ni se spuna despre intelesul ei si la ce e buna, e buna la ceva, si cine vrea sa aprofundeze cu probleme grele din mii de culegeri, nu are decat. Ce primim in schimb? Care face probleme mai grele si de care nu se va lovi in viata cu probabilitate de 99,99% e destept, restul prosti, dar niciunul nu poate explica conceptele si nu va sti sa le integreze mai tarziu in munca lui. Adica analfabet functional. Ca si la fizica, domeniu la care ma pricep si mai bine, nu vedem padurea de copaci. I s-a spus unui copil de clasa a 6-a ca „densitatea e o constanta de material”. Si il intreb pe fi-meu: adica, ce e aia „constanta de material”? Nu stiu, asa ni s-a spus…. I-am explicat cum am putut, ca o bucata de svaiter e tot branza, dar e mai usoara ca are gauri in ea, nu e numai ce material e in sine dar conteaza cum e construit. Nu s-a obosit profesorul sa le explice chestii d-astea, ca deh, se considera prost platit ca sa ofere altceva decat minimul. Ce sa zic, „felicitari” domnilor de la minister, inclusiv Funeriu, sau cine a mai trecut pe acolo. De aia oamenii uita dupa 2 ani tot ce au invatat, chiar si aia care au facut probleme de mare dificultate, iar 95% nu pot sa iti spuna ce reprezinta integrala de fapt, chit ca la scoala aveau note bune la mate si faceau probleme grele cu integrale. Si care da, nu le mai folosesc, nu mai stiu la ce sunt bune, dar considera ca daca au invatat odata despre ele si au facut niste probleme, ei bine, asta i-a facut oameni. Sau chestia aia, am citit „pe X”, „pe Y” si gata, sunt cult. Dar daca il intrebi: ok, si ce ai invatat mai exact din cartea lui X sau cea a lui Y, stii ce iti spune? Te jigneste. Esti prost, incult, analfabet, ma pui la indoiala? Tu nu ai inteles nimic. Ce e mai trist e ca el nu s-a gandit niciodata la intrebarea asta singur. Fiindca nu la interesat niciodata rezultatul final, ci doar sa bifeze: cursuri, diplome, samd., doar ca sa si le agate ca tinichele de coada.

    • Iata un comentariu care pune lucrurile in context!
      Jos cu tocilarii, sa ne traiasca sefii de promotie ai Scolii Vietii!
      Nu e nevoie de scoala, e nevoie de tupeu!
      Sa nu ne-nvate pe noi Fourier cum sa ne transformam, noi ne trasformam prin noi insine: Firea, Mircea Badea, Steer, Sosoaca, Simion, Becali, Borcea, Guta, Florin Salam – ce ne zice ei, zice bine!
      N-avem nevoie de Nicusor Dan, Funeriu, Andruh, Moroienii si clica lor de matematicieni , chimisti si fizicieni aiuriti, ii avem (si ne-ajunge) pe Dottore, Kakarau, Palada, Ghita, Tudose, Bogdan, Cristescu, Grapini, Tarziu, Stanescu, Caciu, Peia, Pandele,… care ne arata calea spre prosperitate! Ei e toti prosperi! Prin voi insine, ad astra! Jos bacalaureatul! Hai Steaua!

  32. Articol absolut excelent. Sunteti un om cu multa putre de munca, inteligent, educat si implicat.
    Dupa mine, sinceritatea dvs scoate la iveala o trauma din copilarie, un anumit nivel de narcisism si o neintelegere a nivelului de coruptie din Romania. Nu-i nimic!
    Va rog mai scrieti.
    Numai de bine Domnule Funeriu. Respectele mele daca au vre-o semnificatie.

  33. Un singur lucru se pare că nu a reușit domnul Funeriu să-l învețe in mulții ani de școală parcurși: modestia (ar mai fi și simțul umorului, dar să zicem că nimeni nu este servit cu comedie in aceste instituții publice…extrem de serioase).

    De aceea nici nu poate pricepe la ce folosește ignoranța. Altora, îndeosebi.

    Dacă nu ar fi fost atât de sigur că cunoașterea enciclopedică este totul in viață ar fi putut descoperi că excelența vine adeseori cu o doză masivă de ignoranță. De aceea cei mai mulți oameni preferă de pildă să savureze un film de Tarantino -un soi de analfabet rebel care habar n-are de integrale, decât să pritocească un referat de Funeriu -un geniu autoproclamat dar lipsit de operă. Sau să asculte o interpretare a lui Mozart fără să se gândescă niciun moment la diplomele acestuia ori ale muzicienilor care ni-l dăruiesc astăzi. Este ceva ce ignorăm, prin definiție, atunci când lăsăm arta să intre in noi.

    Pentru că nu cunosc modestia, aceste tonomate umane de informații (domnul Funeriu nu este singurul) nici astăzi nu au sesizat concurența aprigă reprezentată de Inteligența Artificială. Poate că până mai ieri orice băiet mediocru (dpdv fizic și spiritual) putea vrăji fete intelectualofile recitînd mecanic poezioare și versuri folk, dar de mâine s-a terminat cu jocurile astea, căci la un click distanță se află toată cunoașterea. De unde și numele mai potrivit pentru AI – Platitudinea Artificială.

    Desigur că, in continuare, orice sărac cu duhul poate părea savant dacă memorează o duzină de tomuri din care nu pricepe și nu folosește in viață mai nimic (teoretic oricine poate face asta, deci de ce nu și-ar dedica viața transformării in totem informatic?), dar locurile in care să-și proclame pedanteria se împuținează văzînd cu ochii. Vor fi pe atât de ignorați și irelevanți pe cât s-au chinuit și și-au chinuit mintea crezînd tot timpul că nu există limite in cunoaștere, că ‘hardul’ lor este infinit și că ignoranța este un …păcat.

    Pentru cel ce înghesuie in mintea lui in fapt puțină, de omuleț iară nu de zeu, zeci de științe născocite de alții e necesar să abolească ierarhia etică a cunoașterii: orice informație e musai să fie bună dacă tot ocupă un loc in sertarul prăfuit al memoriei. Nu e foarte clar insă de ce ar mai fi nevoie și de zeci de diplome care să ateste prezența informației in sertar…

    Integralele nu servesc la nimic in plan social. Tocilarii locali sunt pe punctul de a pierde totul, tocmai in virtutea democratizării și globalizării cunoașterii: de-acum orice chinez cu 10 clase la o profesională poate deveni laborant de succes intr-o corporație farma din America. Desigur, pe un salariu mult mai mic (pentru că altfel acești producători de medicamente și vaccinuri mediocre, nedorite de nimeni, ar da iute faliment).

    Îmi pare rău pentru domnul Funeriu: oamenii cu peria lucrează full-time pentru politrucii pe care-i încondeiază aici. De aceea nevoia sa de apreciere in mediile pe care le abordează este probabil slab satisfăcută și prin urmare a obținut momentele penibile pe care le va trăi citind aceste comentarii malițioase (scuze, dar eu nu pot uita că ați făcut parte dintr-o guvernare dezastru, in care cin’ se aseamănă s-adună, și nu, nu vreau să admit nici mitul tehnocratului dibaci și inocent).

    • “ Integralele nu servesc la nimic in plan social.”
      Un plan e definit de trei puncte. In cazul planului social, cele trei puncte definitorii sunt: integrarea (libertarianismul este bun pentru fiintele pre-sociale), sincronizarea (limba, moravuri, educatie) si diversificarea (sursa puterii de adaptare).
      P.S.
      Daca crezi ca termenul “integrare” e folosit abuziv aici, inseamna ca, in plan social) ai carente de sincronizare (mai precis, la capitolul educatie tehnica).

  34. Singur printre straini, intepenit inca de emotiile calatoriei spre necunoscut sub regimul de teroare comunist, fara un ban in buzunar si un acoperids sub cap.
    Doar ambitia v-a salvat
    https://fr.m.wikipedia.org/wiki/Lyc%C3%A9e_international_des_Pontonniers
    https://www.ziuadevest.ro/daniel-funeriu-un-ministru-pentru-interesele-familiei-sale/?amp=1
    Domnule Funeriu admiratie am pentru Razvana Stanciu care a terminat la 17 ani cu exclenta studiile la Atheneul Robert Cateau la Brussel devenind unul din cei mai straluciti pediatrii specialisti in autislm din Europa. Razvana , fiica de medici s-a imbracat numai din ajutoare si dadea meditatii pentru a face fata greutatilor familiei avand o sora mai mica Cezara, care a terminzt Dreptul. Alina a absolvi, Lettre classique. Laurentiu Chiriac este medic la Viena si Laura in Australia . Acesti tineri nu au ajuns in occident gratie pozitiei privilegiate a unuia din parinti.
    Facand parte din alesii regimului comunist si protectia grupului de la cluj ati capatat superbia posturii in care va aflati.
    Cu ce ati inobilat educatia in Romania domnule
    Ministru?

  35. Ești rău și asta se poate demonstra științific, chiar prin integrare!!!
    Toți absolvenții de liceu au parcurs doi ani de studiu în analiza matematică. De calculat câți și câte ore în total.
    Din toți absolvenții de liceu au ajuns la studii superioare în domeniu real, doar o foarte mică parte. Aceștia au continuat să studieze matematici superioare, integrarea dublă și triplă ( mie mi-a folosit integrarea triplă doar la diploma de licență unde am folosit ecuațiile Navier-Stokes). A fost ultima oară în 30 de ani de la Licență.
    De calculat tot prin integrare utilitatea calculului integral, raportat la numărul de absolvenți de liceu ( ar fi mult 5%).
    Dintre absolvenții din domeniul real , marea pondere ajunge în producție sau alte activități fără legătură directă cu studiile.
    Câți ajung cercetători, pentru a folosi calculul integral?
    1 la mia de absolvenți universitari și dacă integrezi corect poate ajungi să vezi că din cei care au studiat 2 ani cel puțin 2 ore pe săptămână în școală și multe acasă, doar 1 la 10 mii, poate chiar 50 de mii ajunge să mai folosească accidental calculul integral.

    Dacă vrei să fii corect, integrează timpul pierdut de atâția oameni care nu au învățat altceva, mult mai util și mult mai frumos pentru ei și ceilalți.
    Acum integrează numărul de profesori și timpul folosit de ei degeaba!!!
    Acum integrează costurile în bani plătiți de stat pentru studii cu rezultate zero!!!
    Mai poți integra câți absolvenți au ratat bacul din cauza integralelor și nu au putut evolua în alte domenii care nu necesită cunoașterea matematicilor superioare.

    Așa ar fi corect din partea unui cercetător care pretinde că știe să calculeze prin integrare.

    Dacă nu vei face aceste calcule și nu le vei face publice, înseamnă că ori nu ești cercetător, ori nu știi să integrezi.

    Până atunci, ești doar rău, pentru că nu ai abordat că un om de știință serios această problemă sub toate aspectele ei.

    Cu deosebită considerație pentru cei care și -au făcut timp să emită un răspuns,
    Ing. Roger Butuc

  36. 1. Un articol excelent, un articol manifest, care ar putea servi ca speech motivational la inceperea oricarui an scolar la orice liceu din Romania sau ca speech motivational la festivitatea de absolvire a unei generatii, la orice universitate din Romania.

    2. Articolul asta imi aminteste de un speech motivational clasic pe care Matthew McConaughey l-a tinut University of Houston, in 2015 a carui introducere suna cam asa:

    „Așa că am să vă vorbesc despre câteva lucruri pe care le-am învățat în călătoria mea prin viata…Cele mai multe din experiență, altele le-am auzit în treacăt, multe dintre ele încă le exersez, dar toate cred că sunt adevărate…Sunt ale voastre de furat, sunt ale voastre de împărtășit, sunt ale voastre de asemănat cu propriile voastre vieți, sunt ale voastre de aplicat personal în propriile voastre vieți, fiecare în felul vostru, dacă alegeti sa le folositi”

    https://www.youtube.com/watch?v=yjr3cuSUs2A

    3. Pentru cei care comenteaza steril si aiurea, si care sar la gatul Dlui Funeriu, vis-a-vis de unele afirmatii ale Dlui: Articolul asta nu va este va este adresat Dvs, ci copiilor si tinerilor din Romania care au acum intre 12-24 de ani. Daca aveti copii, faceti-le o favoare si rugatii sa citeasca articolul asta. Pentru un numar foarte mic dintre ei, s-ar putea sa fie batul de chibrit care aprinde focul.

  37. Da într-adevăr tot respectul ne putem urca pe cele mai înalte culmi ale materiei urcând treaptă cu treaptă. .. Și totuși am rămas în suspans pentru că nu am întrezărit nimic din trăirile spirituale ale Dumneavoastră .Materia fără Spirit este tot materie și este o continuă căutare după ceva … întrebarea mea este chiar sunteți un om Împlinit?? Tot respectul

  38. Dl. Funeriu sufera de narcisism. Nu cred ca am mai vazut pana acum o persoana publica din Romania care sa se laude cu atata inversunare.

    Din Google Scholar putem afla ca cel mai performant articol la care a colaborat Dl. Funeriu a avut 203 de citari. Ca termed de comparatie, cel mai cunoscut articol publicat de mine, un anonim, are 1182. Si desi am excelat la matematica in liceu, pot spune ca nu am folosit niciodata nimic din ce stiam atunci in cei 60 de ani de la terminarea liceului.

  39. „(am avut un profesor slab, care nu venea la jumătate din ore pentru că făcea taxi!)”. Ați fost ministru, ce ați făcut pentru ca profesorii să nu aibă și alt serviciu? Mai mereu aveați (în perioada când erați ministru) aroganța de a critica profesorii că sunt slab pregatiți.
    „Primul meu salariu, la 23 de ani din cea mai mare firmă de medicamente din lume, în SUA, a fost de 6000 de dolari (chiar și 8000 cu bonusuri). Vă asigur că e o senzație foarte faină…”.Salariul unui profesor nu aducea senzație de plăcere, domnul ex-ministru.

  40. Articol bunicel, dar problema e pusă în mod subiectiv, poate autorul ar trebui sa pună altfel de întrebări cum ar fi: La câți oameni le vor folosi integralele…?Sau poate că autorul are impresia că suntem într-o lume cu genii în proporție covârșitoare?Apoi tot autorul ar trebui sa se întrebe dacă e normal că un elev de clasa a 7-a trebuie să învețe o materie pe care cu câteva generații înaintea lui s-a predat la liceu?Sau tot autorul ar trebui sa se întrebe cate posibilități mai are generația de azi să pună în practică ce învață ….și încă ceva toți aceia pe care îi catalogați la începutul și în cuprinsul articolului muncesc majoritatea și nu sunt toții ….aleși de viață să lucreze cu premianți Nobel….

  41. Domnule Funeriu,

    Vă mulțumesc pentru acest articol minunat și bine argumentat!
    E bine să fim modești, dar uneori trebuie să spunem și lucrurilor pe nume. Chiar așa!
    De ce ar trebui să fie modești cei puțini, care au învățat „pe bune”, pe când cei, prea mulți, care au obținut fraudulos diplome, nu sunt…

  42. Absolut tot ce invatam – acasa, pe strada sau la scoala – ne foloseste in viata.
    As zice ca detectez ceva narcisism, in articol si-n multe comentarii, dar ideea principala mi se pare corecta. Absolut orice ne atinge, ne provoaca sau ne antreneaza mintea, corpul si spiritul, ne ajuta, ne impogateste (nu neaparat material), ne intareste, ne ajuta sa evoluam.

  43. Un frumos exemplu care vine sa intareasca faptul ca elitele intelectuale sunt rupte de restul populatiei.
    Asta vine din partea unuia care a folosit Runge-Kutta de gradul 4 intr-un doctorat muncit, nu primit.
    Cum zicea bunica: Unde-i carte multa maica, e prostie si mai multa!

  44. Articolul este foarte fantezist si prea laudaros. Omul minune, personalitatea multilateral dezvoltata. Omul constient, care isi face singur viitorul. Ca ti-l faci pe al tau, foarte bine. Dar nu poti face viitorul altora, fara sa-i consulti. Asta n-ai invatat la scoala? Pacat!
    Tragedia este ca romanii nu au o conceptie proprie despre ce se vrea in scoala. Se merge pe modele. Fie comuniste, fie de import. (In conditiile in care scolile occidentale -de stat- sunt in criza de ani de zile si nu stiu cum s-o rezolve.)
    Cred ca nu putem vorbi de un lucru, fara a da si solutii.
    Ideea mea e foarte simpla: scoala obligatorie trebuie limitata la 8 clase!
    Din clasa a IX, trebuie sa avem un invatamint strict specializat; numai pe baza de voluntariat. Trebuie sa avem liceul real, uman, arte, agricol(cu toate sectiunile sale), forestier, auto, economic, sportiv etc. La aceste licee trebuie sa se adauge scoli profesionale de 3 ani. In toate domeniile.
    Inscrierea se va face pe baza notelor si taxelor. Copiii merituosi, care nu au bani, vor fi sustinuti de stat prin burse. La scolile profesionale copii vor primi bani, nu vor plati taxe!
    Liceele sa poata fi si private. (Pentru a deprinde o alta specializare, te poti inscrie la diferite profile pina la 40 de ani, chiar daca ai absolvit alte forme de invatamint. Inclusiv superior.)
    Scolile post liceale desfiintate. Sunt doar o sursa de venituri dubioase pentru profesori. Sunt destule facultati!
    Este necesar sa cerem firmelor mari, si oamenilor bogati, sa infiinteze fonduri de burse pentru studii, ca sa ajute copii fara posibilitati materiale. Atit la licee, cat si la facultati.
    Si mai putine facultati in teritoriu -private-, totusi!
    Cei care sunteti de acord cu acest sistem, promovati-l mai departe.
    Uniti-va in comitete de actiune si impuneti reforma!
    Va cedez gratuit ideile. Numai puneti-le in practica. (Eu sunt pensionar, nu are rost sa ma implic activ.)
    Poate reusiti sa capacitati un partid sau un politician cu popularitate sa traga la aceasta reforma, nu la mosi pe grosi ce s-a facut pina acum.
    Spor!

  45. Revin: Multe din cursurile de liceu din Romania ar putea fi inlocuite de unul de educatie financiara. Si aici pe site am observat o lipsa crasa a intelegerii fenomenelor economice si chiar a unor notiuni elementare, si asta de la oameni trecuti prin viata si aparent de succes in domeniile lor respective.

    • „Educație financiara” e matematică. Problema e că foarte mulți oameni cred ca legile matematicii, fizicii etc. se aproba în Parlament.

  46. D-le Funeriu,ati starnit din nou pasiuni printre comentatori.Mesajul de fond al articolului s-a pierdut ca un fir de fum in maniera si, mai ales, in posibilitatea de intelegere a fiecaruia.Mesajul l-ati pregatit pentru tineri dar v-au comentat (unii cu destul ranchiun) adultii si batranii cu fantezia tinzand spre zero dar cu replici destepte despre ce si cum trebuie conceputa o inegrala sau cantarita o felie de salam…Ati scris ,dupa parerea mea, un articol fain,curat,sincer si sugestiv,fara falsa pudoare despre conditia reusitei in viata prin efort si perseverenta la invatatura.In scoala. Multumesc.Sper sa fie citit si de cei carora sa le foloseasca dupa lectura. Dincolo de suficienta lectorilor plictisiti apriori : aaa,iar Funeriu…

  47. Excelent articol! Si este foarte amuzant sa citesti comentariile acestui articol. Confirma 100% ce spune, in esenta, dl. Funeriu: unora le place sa invete, fara sa se gandeasca in primul rand la ce au de castigat din asta, altii se ocupa cu urmarirea si torturarea ”tocilarilor”. Arta profesorului consta in a stimula calitatile ambelor categorii de persoane. Si sunt destui profesori care, practicand cu drag aceasta meserie, reusesc in aceasta misiune. Precum sunt si elevi care reusesc sa invete indiferent de calitatea profesorilor. Viata ii va rasplati pe fiecare dupa cantitatea de efort depusa.

  48. 2 articole, unul după altul, la foarte scurt timp. Într-un an electoral, fix înainte de Conferință xxx pe Cercetare. Probabil va doriți mai mult și testați apele, cu dumneavoastră în centru.

    Tocilarii adevărați nu se răzbună. Ei își continuă învățarea de-a lungul vieții și în celelalte arii de studiu, ajungând la self-development, împăcare și detașare. Răzbunarea e pentru tocilarii falși/ prosti, nu cei adevărați.

    Tocilarii adevărați nu trăiesc din gloria trecuta, nu își expun diplomele de la olimpiade peste tor și nu își afișează titlurile obținute pe orice petec de hârtie. Ei știu că ceea ce contează cu adevărat este prezentul și realizările din prezent, cum influențează ele viitorul. Nu trecutul, mai ales trecutul îndepărtat.

    Tocilarii adevărați știu că integrala este doar o unealta din timpuri străvechi, Ei au învățat în ultimii ani că sunt tooluri specializate care fac acesta calcule pentru ei. Și le folosesc, nu propovăduiesc hârtia și creionul.

    Tocilarii adevărați își văd de viața discret, fara fanfaronada și fără mimica de atoate-stiutori. Ei știu că lumea evoluează, tehnica evoluează, descoperirile sunt din ce in ce mai multe și pe domenii cat mai laterale (fata de matematica). Și își continuă învățarea, respectandu-i și pe non-matematicieni: economiști, psihologi, avocați, literați, actori, cântăreți.
    (Că tot mi-ati amintit, Chris Martin Este un tocilar adevărat, foarte perseverent in domeniul său. Sir Brian May, David Beckham… Ei sunt adevărații tocilari, care continuă să învețe și să crească. Nu trăiesc din gloria diplomelor trecutului, ci își construiesc continuu prezentul).

    Oamenii „înfloresc” in diferite perioade ale vieții lor și în diferite medii. Nu doar in perioada de școală când li se dă cu bățul peste degete. Tocilarii adevărați știu asta și își continuă învățarea, nu așteaptă să li se „ofilească” dezvoltarea odată cu praful de pe diplomele trecutului.

    Apreciez platforma Contributors că permite cat mai multor contributori să își publice articolele / gândurile.

    • @Fanel:
      “ Ei au învățat în ultimii ani că sunt tooluri specializate care fac acesta calcule pentru ei.”. Dle draga, toolurile alea s-or fi facut singure? Ele nu mai trebuie modificate niciodata? Unii invata sa le foloseasca (acum cei cu studii mediu, maine vor fi robotii). E nevoie de “tocilari” ca sa le aduca la zi. Acestia vor fi, ca si la scoala, din nou premianti. Vor fi priviti cu invidie de chiulangii si lenesi invidiosi pe coronitele, diplomele, casele si masinile din cartierul premiantilor, dar este un pret care merita.

      • @Judex, sunt 2 categorii: făuritorii de Tooluri și utilizatorii de Tooluri.
        Una este fabrica de tractoare/Tooluri și altul este șoferul care conduce tractorul/toolul.
        Da, tocilarii clasici vor aduce la zi toolurile, le vor perfecționa. Dar adevărații maeștri vor fi utilizatorii de Tooluri, cei care le vor pune la treabă pentru ei și vor aduce plus-valoare de pe urma lor.

        Dar da, înțeleg gândirea dumneavoastră. Pentru că este maximul la care se poate ridica generația tocilarilor. Maximul ce pot e sa fie „premianții” dintr-o companie, care nu este a lor. Middle class. Ceea ce aduce cu adevărat bogăție este antreprenoriatul. Și antreprenoriatul presupune folosirea tool-urilor. Sau realizarea unui tool dpdv al unui antreprenor, nu dpdv al unui tocilar.
        Dar da, va înțeleg. Este maximul ce a putut generația tocilarilor – să fie cei mai buni in companiile care le-a permis să se dezvolte. Și să fie plătiți bine, comparativ cu media Ro, pentru asta.:)

        Faptul că va comparați cu chiulangii și leneșii …e cam trist.

        • @Ștefan
          În disputa asta nu cred că trebuie să fie câștigători și pierzători. E pur și simplu o problemă de alegere. Când după revoluție am pornit să-mi fac o carieră, un unchi care mi-a fost mentor mai mult decât părinții m-a întrebat: „Ce preferi? Să fi patron, să nu poți dormi noaptea de grija afacerii și să trebuiască să-ți cauți mereu specialiștii, sau să fi specialist, să-ți vezi de familie și să te caute patronii?”. Am ales a doua variantă, totuși înțeleg perfect necesitatea existenței antreprenorilor. Progresul nu e posibil fără oricare din aceste categorii. Până la vârsta asta nu am niciun regret despre cum am ales. Am totuși o frustrare. Unchiul nu mi-a spus atunci că patronii nu vor asculta totdeauna de specialiști, și de multe ori vor face tot cum vor ei. E frustrant să vezi uneori că eficiența la care te-ai gândit are de suferit din cauza unor toane ale factorilor decidenți.

  49. Pe mine m-au ajutat. Aparatele RMN si CT pe care lucrez si le intretin (repar) functioneaza pe transformate Fourier si Laplace, adica integrale.

    • Efortul dumneavoastră și al celor ce v-au susținut (inclusiv financiar ) a primit cununa . In cazul multora cununa a rămas uscata in cui . Doar beneficiile celor din sistemul de învățământ au curs . Iar poporul a plătit .

  50. Vad ca foarte multi comentatori critica acest articol, insa ideea era ca toate stiintele, artele si sportul invatate in scoala, iti formeaza o gandire logica, artistica, capacitatea de a-ti exersa mintea si corpul. Desigur ca integralele nu te vor ajuta in viata, decat daca esti fizician sau matematician, nici faptul ca sti nu stiu ce ani in care a avut loc nu stiu ce batalie obscura, insa fiecare stiinta iti formeaza niste instincte si simturile necesare pentru a face fata unor provocari. Un copil nascut acum 10 ani, nu va intelege niciodata de ce face Putin ceea ce face in Ucraina si i se va parea „cool” un regim autoritar, razboinic, precum cel de la Kremlin. Daca ar fi studiat un pic de istorie ar fi inteles de ce se intampla aceste lucruri. Ideea ca fetele inca mai sunt impresionate de discutii filozofice sau stiintifice tine de domeniul SF-ului astazi. Daca-i spui unei fete ca este alcatuita din molecule si atomi, nici nu te crede si-ti mai iei si o palma. Cei care vor sa poarte astfel de discutii, ar trebui sa-si cumpere un robot dotat cu AI. Insa atunci cand ni se tot repeta obsesiv ca AI ne va „usura” existenta si va gandi in locul nostru, ce rost mai are scoala? Seamana cu un fel de genocid cultural.

  51. Am citit articolul cu fiul meu adolescent . Am pus accentul pe partea practică a folosirii cunoștințelor dobândite în școală. A se vedea: adaptarea cu ușurință, simțul umorului, carisma. Mi-a mărturisit că i-a plăcut articolul și vede eticheta de „tocilar” altfel. Și da, luând atitudine împotriva bullingului, poți lua, mai târziu atitudine susținută de argumente.

  52. 8 ore de lucru + 3-4 ore sport zilnic (cf articol) = 11-12 ore
    8 ore de somn + 2ore (timp de deplasare + timp de masa, dus zilnic, etc.) =10 ore
    Raman 2-3 ore pentru citit, familie, filme, scris articole…

    Probabil taiem de la somn, doar nu poate fi exagerat 3-4 ore de sport zilnic…

    • Se pare că la acest aspect nu s-a gândit nimeni până acum. Cu 3-4 ore de sport pe zi+ 8 ore de lucru cel putin, dar sigur dl. Funeriu mai ramane si peste program că poate mai invata ceva nou + deplasare prin Bucuresti (probabil cu elicopterul) + masa, dar aici dl. Funeriu a învățat de la stoici că înțeleptul trebuie să mănânce atât cât să poată supravietui, nu sa se îmbuibe cu mâncare aleasă. Dl. Funeriu a uitat de slujbele de la biserica, cel puțin 2 ore. Activitatea carturareasca de 2-3 ore e mai puțina decât gimnastica, deci pt dl. Funeriu trupul e mai inportant decat spiritul. De relații intime cu soția sau de relații sociale in genere nu se pune problema, dl. Funeriu stiind de la laureații premiului Nobel că un om de știință adevărat trebuie să fie mereu singur si dedicat muncii sale.

  53. Problema s-a pus legat de scoala romaneasca in contextul faptului ca avem peste 40% analfabeti functionali. Avand in vedere ca aceasta stare de fapt apasa destul de greu asupra eficientei societatii in general s-a pus problema daca nu ar fi mai bine investit timpul petrecut la scoala pentru a remedia aceasta deficienta decat sa se predea termeni si mai abstracti care oricum nu vor fi folositi. Sigur sunt alternative pentru a atinge acest scop cum ar fi diferite paliere educationale, unde absolventii vor avea trasee diferite. Si atunci evident se pune problema daca cineva care nu face facultate dar ar trece examenul de absolvire are nevoie sa stie anumite lucruri pe care nu le va intalni mai departe. Pe aceasta linie trebuie sa aiba loc dezbaterea.

  54. Cum se explica rezultatele la testele PISA ? Elevii din România au obținut rezultate mai scăzute decât media OCDE la matematică, lectură și științe.

  55. Câtă lipsă de viziune în majoritatea comentariilor! Nu vi s-a înțeles mesajul domnule Funeriu. Nici n-avea cum să fie înțeles de oameni cărora trebuie să le explice cineva ce e aceea DAE. Nici mie nu mi-a explicat nimeni, dar fiindcă am încercat întotdeauna să pricep ce mi se predă la școală am știut că și finanțele sunt ceva mai complicate decât „iei bani și îi dai înapoi”. Din literatură și istorie am înțeles că nimeni nu-ți apără interesele dacă nu ți le aperi singur. Așa că am căutat, am citit și apoi am pus multe întrebări ofițerului de credite ca să știu exact la ce mă angajez. Deci în primul rând școala trebuie să te învețe că viața e mult mai complicată decât crezi tu în copilărie. Apoi te poți specializa într-un domeniu, în care garantez că vei fi mai bun dacă ai mai multe cunoștințe generale. Haideți să nu simplificăm artificial realitatea. Dacă un specialist ajunge să cunoască un domeniu în detaliu, toți ar trebui să aibă măcar idee de principiile generale care guvernează acel domeniu. Și nu, nu trebuie să pornim de la ideea că majoritatea copiilor au un intelect limitat și trebuie să-i învățăm măcar o meserie. Trebuie să plecăm de la ideea că orice creier de copil are un potențial uriaș care trebuie încurajat să se dezvolte. Ți se predau multe în școală, dar nu te obligă nimeni să fi bun la toate, ci doar să încerci să le înțelegi atât cât să rămâi cu principiile generale și să-ți antrenezi creierașul. Lucrez mult cu oameni care nu sunt obligați la prea multă școală, dar ce imensă ușurare e când dau peste unii care s-au interesat mai mult decât bucățica lor. Orice lucru nou pe care trebuie să-l fac cu ei e mult mai ușor de explicat.

    • Doua viziuni diametral opuse a stârnit articolul. Unii care se regăsesc în „modestia” si elitismul intangibil al lui Funeriu si altii, care stiu ca viata e mult mai complexa decât atât. Cum spune proverbul, sa fii destept inseamna sa stii ca roșia e un fruct, sa fii înțelept inseamna sa stii ca roșia nu se pune la salata de fructe. Domnul Funeriu e blocat în stadiul de absolvent cu rezultate academice excepționale care a uitat ca ele sunt doar o cerință pentru a face ceva în viata, nu un scop în sine.

    • @Popeye foarte bine ati spus: „nu te obligă nimeni să fi bun la toate, ci doar să încerci să le înțelegi atât cât să rămâi cu principiile generale și să-ți antrenezi creierașul”. Aceasta conceptie privind „10 pe linie” sau „sa fi bun la toate” vine de undeva din comunism, atunci cand liderii comunisti vroiau sa se laude cu realizarile marete in toate domeniile, inclusiv cel educational si sa arate lumii vestice ca cetatenii lor sunt mult mai „educati” decat ceilalti din occident. Desigur, inginerii foarte buni, precum domnul Funeriu, au plecat prin occident si au avut cariere frumoase, insa majoritatea erau facuti la comnda regimului. De aceea matematica, fizica, chimia si tot ce insemna inginerie avea prioritate in fata stiintelor umaniste (limba romana, istorie, limbi sraine, etc.). Nu erai bun la matematica, atunci erai privit ca un paria, un elev prost, un nimeni. Cuvintele si gandirea libera au speriat regimul comunist mai mult decat orice. Astfel, ne-am trezit in anii 90 cu armate de ingineri facuti la comanda de regim, al caror scop fusese acela de a produce cat mai multe tehnologii comuniste (furate tot de la vestici) pentru a-i depasi pe cei din occident. O aberatie, pentru ca nici o mare tehnologie a lumii nu a fost inventata in URSS sau in fostele state comuniste.

  56. Oamenii care invata usor sunt cei care isi doresc sa invete, indiferent de cat de buna e scoala de care au parte. Ei nu isi vor pune niciodata problema ca invata lucruri pe care nu le vor folosi poate niciodata. Oamenii acestia sunt foarte putini. Din nefericire marea majoritate ajunge inevitabil sa fie ignoranta si nepasatoare. Marea majoritate asteapta profesorii geniali si salvatori, dar se pare ca nu se intristeaza daca acestia nu isi fac aparitia.

  57. Si totusi ….. la ce folosesc integralele!? La taiat salamul, … cascavalul!? La chimie si/ sau fizica!? La facultate!? La arat ogorul!? La condus vreo …. masinarie!? La dezvelit propriul ego!? La predat integralele!? La facut o casa …. o familie!? La sadit in pom!? La deplasarea din punctu A (catunul natal) in punctul Bucuresti!? La batut cuiul in perete!? …. tot nelamurit m-ai lasat profesore!

    • La intrebarea mea privind taierea cascavaului gaurit, in parti de greutati egale nu a raspuns nimeni corect. Mentionez ca nu e poanta si se aplica in practica.

      • Ghiciti si-n palma?
        Ar trebui sa recunoasteti, de fapt, ca multimea de soluții simple, corecte si amuzante pe care le-ati primit la o problema care vi se parea extrem de dificila si relevanta pentru integralitatea educației lumii va mira, va depășesc si nu le puteti combate in mod inteligent.
        P.S.
        Ati uitat sa puneti lumea sa va acceseze blogul pentru uimitoarea si unica solutie…

      • Se agață roata în cel puțin trei puncte pe circumferință împreună cu un fir de plumb. Centrul de greutate se va afla întotdeauna sub punctul în care este atârnat cașcavalul, adică la intersecția celor trei drepte „trasate” pe rând cu ajutorul firului de plumb. Prin acest centru trebuie să treacă toate tăieturile, pentru ca feliile să fie la fel de grele. Singura condiție este că unghiul la centru să fie același pentru toate bucățile. Asta se poate rezolva cu un șablon sau un raportor.

        • solutia ta e interesanta, s-ar putea chiar sa functioneze! Din pacate nu se folosesc integrale :) Am dat solutia pe blogul meu.

          • Funcționează, dar numai dacă bucățile sunt mari (6-10 felii la o roată). Dacă sunt mici (>12 felii) riscul ca neregularitățile locale să nu poată fi compensate crește.
            Am citit pe blogul tău. Mă indusese în eroare afirmația ca soluția se folosește în practică. Mă așteptam să vorbești de ciobani. Dar în sfârșit, tehnologiile de control non-distructive par a fi pentru tine “soluțiile corecte”. Am exemplificat și eu cu CT, care cred e mai performantă decât TT. Alte soluții ar fi MT, RT sau UT. Ultima cu ultrasunete este interesantă pentru ca în aceeași instalație se poate folosi o sonotrodă pentru tăierea perfectă a cașcavalului. Căci la ce ar folosi tehnologiile de testare high-tech, dacă e tocit cuțitul?

        • Tocmai am vorbit cu un Master în medicină nucleară și mi-a spus că au folosit în perioada practicii roți de Emmentaler pentru experiențe CT. Procentul mare de proteine din cașcaval are rol de substanță de contrast, iar găurile apar negre la vizualizare. Cam în 10-12 minute “se taie” astfel virtual o roată de 50 cm diametru în felii de 1 mm. Apoi se poate reconstitui interiorul în format neutru 3D, de exemplu .step sau .stl, iar cu un program 3D se pot calcula exact tăieturile, presupunând că densitatea brânzei este constantă în toată masa.
          E o soluție foarte exactă, dar mă îndoiesc că un producător de roți de cașcaval și-ar achiziționa un tomograf computerizat pentru chestia asta. Tăierea în bucăți cu greutate egală l-ar costa mai mult decât cașcavalul însuși.

      • @neamtu tiganu: „Mentionez ca nu e poanta si se aplica in practica”.
        1. La cat sunteti Dvs de mistocar pe forumul asta, as fi bagat mana in foc ca e poanta :))

        2. Si cred in continuare ca e poanta, pentru ca revenind la problema propriu-zisa, numai cu informatiile date, problema nu este rezolvabila. Cu ce date ati furnizat Dvs mai sus, se poate calcula usor masa cascavalului lipsa, dar in absenta oricarei informatii despre distributia gaurilor in volumul rotii de cascaval, si a numarului de bucati in care vreti sa taiati roata, cam greu sa vii cu o solutie fie ea si aproximativa (nu exacta cum cereti Dvs).

        3. Cum spunea Lanczos, „a lack of information cannot be remedied by any mathematical trickery”, dar sunt foarte curios sa aflu solutia sau metoda Dvs. si care sunt aplicatiile ei in practica, altele decat taiatul rotilor de cascaval.

    • Mi-a explicat un prieten, care e proiectant de nave, la ce folosesc integralele. Numai că el NU le folosește pentru că se bazează pe AUTOCAD și alte aplicații software specializate…
      Spune că mai important e să știi o limbă străină și programare.

    • Cu integrale nu poți bate cuie, dar poți calcula momentul de inerție al ciocanului, poți să îi faci mânerul ergonomic, ca să reduci riscul de a-ți da peste degete. Cineva trebuie să le facă și pe astea, dacă tu te mulțumești să bați cuie. Și să-ți facă și o nivelă perfectă, pentru ca, dacă bați mai multe cuie, ele să fie pe aceeași linie.
      Ai înțeles acum, profesore? (Virgula e obligatorie la vocativ. Nu se bate cuiul mai usor, dar gramatica este riguroasă.)

  58. Dragi tovarasi profesori,

    Nu as vrea sa pornim o galceava inutila si sterila fara rost. Haideti sa fim corecti si realisti. Nu am facut eu topul celor 1000 de universitati ale lumii. Nu am organizat eu testele PISA de anul asta. Nu spun ca sunteti de vina. De vina sunt cei 50 ani de comunism care au lasat cicatrici adanci si inca i se vad coltii. Am trecut si eu prin anii de scoala, am avut chiar si cativa profesori excelenti, pe care n-o sa-i uit toata viata.
    Problema de fond este ca scoala de azi te invata tot ca acum 50 ani, cum sa te faci pompier, politisit, medic sau profesor. NU cum sa devii antreprenor, cum sa intelegi ce incearca Guda sa-ti explice la TV sau sa te protejezi de fake news si conspratii stupide.

    Ce as vrea sa intelegeti, fara sa va suparati este asta: tinerii fara educatie functionala … repet, functionala … or sa fie mai usor de prostit si manipulat, or sa fumeze si or sa bea mai mult, or sa joace la pacanele, n-or sa poata lega doua informatii una de alta ca sa-si atinga scopul lor direct, n-or sa se adapteze veci la traiul in alta tara si or sa abia acces la job-uri prost platite. Nu vorbim de extreme, elite sau mai modesti intelectual, vorbim de marea majoritate.

  59. Unii dintre dumneavoastră ați înțeles că mesajul este pentru copii și adolescenți, e scris in felul lor în care sunt obișnuiți să audă o discuție, cu accent pe cum ar vedea ei avantajele faptului de a învăța, că ce altceva ar însemna tocitul dacă nu un pic de ironizare a învățatului.pe rupte, un fel de haz de necaz când îți pui toate rotițele și chiar corpul la învățat și un triumf când dinspre prezent te uiți către trecutul când ai învățat (și bine ai făcut!)
    Alții nu ați înțeles și ați tratat mesajul ca și cum domnul ar fi fost doar arogant. Așa sunt adolescenții, mesajul ajunge la ei doar dacă e un pic șocant, au pragurile mai sus decât le aveam noi, ăștia de comentăm. Așa sunt timpurile. E la modă să gândești în termenii aceștia patetici.
    În lumea civilizată se învață pe bune și oamenii văd de mici rostul, că văd și meritocrație în jur și au speranța că ea va exista și când vor fi mari…și chiar există. Lumea civilizată e orice bulă in care copilul face ce știe mai bine (chiar daca această bulă e întreținută artificial in jurul lor – nu e la școală, e in familie, e lângă mentori, etc.) iar dacă pentru a fi bun trebuie ca in Ro să fii într-o bulă, asta e dar e trist pentru țară, bine pentru omul cu pricina. Eu am fost performantă la mate, apoi nu la mate ci la geometrie, la fizica nu chiar dar la optica din fizica da, apoi la chimie, nu toată, doar cea organică. Nu pot sa uit cum o profesoară de gimnaziu pe care o credeam slabă ne-a făcut să ținem minte „Lina cară roaba din …” sau „Behăie măgarul care sare bara” (asta ca o „răzbunare” împotriva celor care susțin că școala nu trebuie sa fie plăcută). Ca sa nu mai zic de arte, muzică. Orice combinație de aptitudini e de încurajat în om și tânărul ghidat continuu pe parcursul anilor în funcție de asta, nu doar la final, când e zuz de cap de la nesomn.

    • „Așa sunt adolescenții, mesajul ajunge la ei doar dacă e un pic șocant, au pragurile mai sus decât le aveam noi, ăștia de comentăm.”
      Din păcate acest elogiu de sine pasămite plin de înțelesuri ascunse destinate adolescenților a fost publicat in formatul greșit și in mediul nepotrivit. Ideal ar fi fost să fie așternut in versuri cântate, pe ritmuri sacadate de trap, exprimat intr-un limbaj cât mai trivial și împărțit in 147 de filmulețe pe tiktok. Păcat că atâția oameni geniali nu stăpânesc deloc arta ‘influențării’…

  60. Părerea mea: poți sa spui ca integralele nu folosesc la nimic de pe doua pozitii: una e de analfabet care știe ca nu are suficient intelect sa le cuprindă vreodată asa ca se minte ca nu sunt bune. Dar se mai poate și altfel: ai învățat, ti-ai dovedit ca poți, dar ești destul de detașat de propriul ego încât sa iti pui problema dacă chiar ti-au folosit la ceva, dacă te-au făcut om, sau puteau sa ajungi tot aici sau chiar mai bine și fără ele… Din comentariile unora înțeleg ca ei nu si-au pus problema ca se poate și varianta a doua și asuma ca toți cei care își pun probleme sunt niște analfabeti, doar pe pentru ca nu accepta sa se puna la indoiala. Asta spune multe despre inteligenta lor, dar și despre educația primita.

  61. Singurul aspect care contează atunci când ești în vârful de decizie , este să fii foarte bun organizator. .34 de ani de reforme ?! Articolul mi-a plăcut, îl voi citi copilului meu,dar se știe că nu toți ne naștem ,, în faptul zilei,cu fața-n răsărit „

  62. Sigur nu v-a inspirat Rares Bogdan? La varsta de doi ani citise deja ” Levantul”. Era prieten la catarama cu Chuck Norris, care tocmai se nascuse intr-o casa construita cu mainile lui.

  63. apreciez laudele articolului, din comentarii, dar cred ca sunteti in alta lume; in scoala romaneasca actuala tocilarii nu prea sunt; trebuie sa facem o structura in care elevii sa vrea sa toceasca; asta nu intelegeti dvs!
    in ce priveste personalitatea multilateral dezvoltata, cred ca este un concept depasit; omul trebuie sa se specializeze de mic intr-un profil si sa aiba o pregatire fizica suficienta pentru o conditie medie; nu pentru un campion, cine vrea performanta, trebuie sa mearga la liceele sportive; daca se vrea schimbarea profilului sau un alt profil, mai face un liceu; liceul de specialitate trebuie sa fie baza invatamitului nostru!
    trebuie sa intelegeti ca daca mergem pe ideea scolii universal valabile, cu tocilari eminenti, care stiu totul si se descurca in viata perfect, vom esua; deja folosim acest concept si …
    trebuie sa folosim un mecanism prin care elevii sa faca suficiente teme si exercitii acasa, sa toceasca, fara sa se plinga si sa cosidere asta o corvoada; si profii sa-si faca datoria, fara gindul la mita/meditatii;
    este imbucurator faptul ca sustineti tocilarii (cu si fara ghilimele); nu-mi permit sa aflu daca ati fost tocilari sau ati ajuns la aceasta concluzie pe baza experientei personale; treaba dvs.; ideea e ca tinerii din ziua de azi trebuie sa revina la carte cu drag si interes; pentru ca, dragilor, daca nu ati aflat, „interesul poarta fesul”; degeaba cereti unui copil neinteresat, care isi descopera corpul si functiile sexuale, sa toceasca; stiti ca face ore sexuale cu cartea… (e un banc destul de vechi si raspindit, nu cred ca l-ati uitat sau nu-l stiti);
    nu mai fiti demagogi! incercati sa vedeti necesitatile reale ale invatamintului nostru si ale tinerilor; Funeriu este una dintre exceptii; si nu avem prea multe, chiar daca v-ati solidarizat cu el; si eu am fost tocilar, si am facut si sport(jucator legitimat si la juniori -liceu- si la seniori -facultate-); dar inteleg ca nu toti tinerii gandesc la fel ca mine; nici nu ar fi sanatos;
    in plus, e bine sa apara licee private, in care tinerii din aceeasi clasa sociala sa invete impreuna; daca scoala primara si gimnaziul se fac pe criteri regionale, zonale, la liceu trebuie sa existe departajarea pe merit, profil indragit si conditie sociala; terminati cu gramezile uniforme comuniste! si cu programa unica, care ii face pe toti savanti de renume mondial si „academicieni doctori ingineri”!
    vedeti dincolo de virful nasului si de partizanatul politic! (il apreciez pe domnul Funeriu, dar……..)
    Spor la tocit!

  64. As dori daca se poate, din partea dlui Funeriu, un articol care sa ne arate clar o structura de scoli si licee care sa fie calata pe nivelurile ds inteligenta nativa ale copiilor in concordanta cu cerintele de viitor ale pietei muncii si economiei din Ro. Apoi cum are trebui sa se deruleze verificarile pe discipline si examenele pe clase de invatamant si cati copii ar trebui sa existe la o clasa. In plus, cum ar trebui sa fie contractul de munca- perioada de proba ori nedeterminata, cum sa fie apreciati invatatorii si profesorii, daca sunt utile gradele 1 si 2, Cu multumiri, Agora.

  65. Placerea cunoasterii, placerea provocarii inteligentei, a limitelor intelegerii si depasirea conditiei de ignorant la un moment dat sunt esentiale in dezvoltarea individului. Acest tip de placere este fenomenul care ne schimba, ne infloreste, ne face sa ne descoperim. Unii o au, altii au nevoie sa o afle. Uneori, mai rar, profesorul providential are cheia magica in deschiderea usii spre fascinatia cunoasterii pentru elevi. Odata procesul inceput, el devine un fel de drog pentru unii copii si multi percep aceasta ca pe o dovada a iubirii, respectului si demnitatii in parteneriatul profesor-elev.
    Apostolatul este greu astazi intr-o lume marcata de relativism.

  66. Spuneti ca: «Faptul că am „tocit” … zeci de poezii și comentarii literare în gimnaziu mi-a stimulat și întărit memoria, ceea ce mi-a adus numai beneficii în viață. … Mi-a îngrădit cumva acest efort de memorare capacitatea de inovare, imaginația? Dimpotrivă, mi-a crescut-o, pentru că aveam soclul informațional mai bogat, o elasticitate și o viteză de procesare mai mari. … grație solidei formări științifice și umaniste am privilegiul să petrec multe momente în compania marilor gânditori ai lumii, să fiu invitat la ceremonii de decernare a premiului Nobel, să primesc în casa mea membri din comitete Nobel»

    Sa vedem un exemlu de om de stiinta celebru, un GENIU – cu o „imaginatie” si o „capacitatea de inovare” unice – a carui experienta este diametral opusa fata de a dvs.: Albert Einstein nu a reusit (si nici nu a dorit) sa isi „intareasca memoria tocind”! In ciuda acestui comportament „iresponsabil”, Einstein a reusit „sa primeasca” un Premiu Nobel 🙂

    Albert Einstein avea acum cincisprezece ani … Și, „se simțea nefericit că trebuia să se ocupe cu lucruri care nu-l interesau, dar pe care trebuia să le învețe doar pentru că trebuia să dea un examen la ele.

    Iată cum a descris Einstein situația într-o scrisoare scrisă în 1940: „Când eram în clasa a șaptea la Luitpold Gymnasium [și, prin urmare, aveam în jur de cincisprezece ani], am fost chemat de profesorul meu de la clasă care și-a exprimat dorința ca eu să părăsesc școala. La remarca mea că nu făcusem nimic în neregulă, mi-a răspuns că doar ‘simpla ta prezență strică respectul clasei pentru mine’. Eu însumi, cu siguranță, voiam să părăsesc școala și să-mi urmez părinții în Italia. Dar motivul principal pentru mine era metoda plictisitoare, mecanică, de predare. Din cauza MEMORIEI mele SLABE PENTRU CUVINTE, aceasta ÎMI CREEA MARI DIFICULTĂŢI pe care părea fără sens să le depășesc. Am preferat, așadar, să îndur tot felul de pedepse decât să învăț să bolborosesc pe de rost.

    Rebelul și nefericitul Einstein, care nu putea fi tolerat la școală și nu voia să învețe decât subiectele care îi plăceau, voia să plece.

    Einstein era deprimat și nervos; a căutat astfel o cale să părăsească școala. De aceea, când profesorul care răspundea de clasa sa – cel care și-a exprimat dorința ca Einstein să plece din școală – l-a enervat din nou, Albert a decis că va părăsi școala. A obținut un certificat de la medicul de familie, l-a prezentat directorului școlii, s-a retras din școală la 29 decembrie 1895

    https://www.researchgate.net/publication/225027429_Albert_Einstein_Rebellious_Wunderkind#pf10

    Am vazut candva un serial stiintific al lui Carl Sagan in care acesta descria sentimentele care l-au cuprins atunci cand, fiind in fata rafturilor interminabile cu carti ale bibliotecii publice din New York, si-a dat seama ca in toata viata lui, citind fara intrerupere, ar putea citi o parte nesemnificativa a acestor carti.

    Concluzia? Exista niste limite biologice de care trebuie sa se tina cont la conceperea programei scolare. Informatiile pe care un elev le memoreaza in timpul procesului de educatie scolara trebuie sa fie cele esentiale. Trebuie sa apara diferentieri de programa scolara mult mai accentuate (si mai devreme), tinand cont de interesul (aptitudinile) elevului – si NU de obsesiile unor profesori (obsedati de ideea ca materia lor este cea mai importanta). Trebuie stabilit clar care sunt cunostintele generale strict necesare unui elev (cu o capacitate de memorare medie), astfel incat acesta sa aiba timpul necesar sa aprofundeze disciplinele care il pasioneaza. In plus, pentru a ajunge la stadiul in care majoritatea elevilor vor fi pasionati de o anumita disciplina scolara, este obligatoriu ca (mai intai) sa avem profesori pasionati de profesia lor (marea majoritate a acestora).

    • Ati interpretat gresit “tocilari” din titlu. Sensul in care este folosit de Funeriu este cel de doritor de instructie scolara. In acelasi sens trebuie interpretat si gestul lui Einstein.

      • @judex

        Spui ca: «Ati interpretat gresit “tocilari” din titlu. Sensul in care este folosit de Funeriu este cel de doritor de instructie scolara. In acelasi sens trebuie interpretat si gestul lui Einstein.»

        ***

        I. Se pare ca tu ai interpretat gresit „gestul lui Einstein”. Astfel, este relevant faptul ca ai folosit sintagma „instructie scolara”, avand in vedere faptul ca cuvantul „instructie” este unul polisemantic, avand si sensul de „pregatire militara”!

        La școală, Einstein a simțit că stilul de predare era respingător, militarist; nu a putut suporta „instruirea sistematică în cultul autorității, care trebuia să îi obișnuiască pe elevi de la o vârstă fragedă cu disciplina militară”. Nici nu se putea gândi la momentul în care va trebui să îmbrace uniforma de soldat pentru a-și îndeplini datoria militară.

        https://www.researchgate.net/publication/225027429_Albert_Einstein_Rebellious_Wunderkind#pf10

        Sa vedem (inca o data) cum „trebuie interpretat gestul lui Einstein”:

        Reiser a explicat: „[…] ca student la limbi străine, Albert era doar mediocru. Îi lipsea darul fonetic, ca și cel mnemotehnic. Ura povara atâtor memorizări și nu arăta nici cel mai mic talent pentru învățarea pe de rost, pe care o cerea în special studiul limbilor clasice”.

        Albert rebelul a refuzat să învețe materii umaniste și a refuzat să învețe pe de rost. Mai ales, Hoffman și Dukas scriu că „Einstein nu putea ajunge cu ușurință să studieze ceea ce nu-l interesa. Einstein … s-a răzvrătit împotriva autorității;

        https://www.researchgate.net/publication/225027429_Albert_Einstein_Rebellious_Wunderkind#pf8

        ***

        II. Acum sa vedem «sensul in care este folosit de Funeriu» cuvantul «”tocilari” din titlu»:

        • «Faptul că am „tocit” … zeci de poezii și comentarii literare în gimnaziu … Mi-a îngrădit cumva acest efort de memorare capacitatea de inovare, imaginația?»
        • «Geografia învățată de nevoie și fără plăcere (atunci învățam despre resursele diferitelor țări africane) …»
        • «Am învățat informatică și desen tehnic de mi-au mers fulgii.»
        • «Credeți că m-am trezit dimineața entuziasmat că trebuia să învăț …»

        Mie, insa, cel mai mult imi place argumentul domnului Funeriu prin care acesta justifica incarcarea memoriei TUTUROR copiilor (si irosirea unui timp pretios) cu notiuni de anatomie si fiziologie neadecvate varstei (si preocuparilor majoritatii) lor:

        Daniel Funeriu: «Anatomia și fiziologia pe care le cunosc foarte bine din școală, m-au scutit de fumat, băut …»

        Sa vedem acum niste exemple dintr-un manual de biologie de clasa a VII-a (copii de 13-14 ani):

        Biologie – Manual pentru clasa a VII-a

        Acest manual școlar este realizat în conformitate cu Programa școlară aprobată prin OM nr. 3393 din 28.02.2017

        Pag.38

        Tunicile globului ocular … Corpul ciliar este format dintr-o parte secretorie (procesele ciliare, care secretă umoarea apoasă) și o parte musculară (mușchiul ciliar). Mușchiul ciliar este mușchi neted, cu fibre circulare și fibre radiare, prinse de cristalin printr-un ligament. … Coroida este localizată sub sclerotică, este vascularizată și se continuă anterior cu corpul ciliar. Vasele de sânge din coroidă au rol în hrănirea și reglarea temperaturii ochiului. … Neuronii localizați spre coroidă sunt neuroni fără dendrite (neuroni unipolari), dar cu corpul neuronal prelungit în formă de con sau de bastonaș. În aceste prelungiri se află substanțe fotosensibile, pigmenții vizuali (iodopsina, în celulele cu con și rodopsina, în celulele cu bastonaș).

        Pag.76

        Sub influența hipotalamusului, hipofiza secretă cele trei categorii de hormoni tropi (sau glandulotropi), care ajung la unele glande endocrine:
        • hormonul tireotrop (TSH) ajunge la tiroidă;
        • hormonul adrenocorticotrop (ACTH) ajunge la corticosuprarenale;
        • hormonii gonadotropi (FSH = hormon foliculostimulant și LH = hormon luteinizant) ajung la gonade (ovare și la testicule).

        https://www.manual.digital/39912.pdf

        Intrebare retorica: in ce masura va contribui „tocirea” informatiilor de mai sus la prevenirea (reducerea) consumului de alcool si tigari in randul copiilor si adolescentilor?!

        ***

        P.S. Daniel Funeriu: «se vor activa, într-un veritabil cor al reflexelor pavloviene, cei care vor spune „programa e prea încărcată.»

    • Einstein a fost dislexic. Dislexicii au o problema cu literele si cuvintele. Nu le văd ca un om normal, le fug ochi de pe rînd. Le trebuie de trei ori mai mult timp să citească un text. De multe ori se concentrează pe citit și pierd înțelegerea textului. Daca un paragraf are mai mult de trei-patru informatii disparate le e aproape imposibil.
      În România educatorii și profesorii nu sunt în stare să descopere astfel de copii. Îi cred proști și trec mai departe. Bine, educatorii si profesorii actuali nu îi știu nici pe cei care nu văd la tablă, dar măcar oculiști sunt pe la toate colțurile și miopia se poate îndrepta ușor cu ochelari. Dar dislexia cere timp și bani, pe care niciun ministru nu le-a găsit și astfel einsteini și tomicruzi ajung sa nu-și găsească vocația.
      GrigoreC

      • @GrigoreC

        Spui ca: „Einstein a fost dislexic.”

        Vorbesti serios? Einstein nu a fost niciodată diagnosticat cu dislexie!

        Einstein – Legenda copilului prostănac care a devenit un geniu

        La vârsta de 26 de ani, Albert Einstein, funcționar în domeniul brevetelor, a ieșit la iveală cu câteva lucrări științifice care, în curând, vor fi considerate produse ale unei minți extraordinar de creative.

        Cum se potrivește această imagine cu cea a tânărului Albert etichetat drept plictisitor, dislexic, chiar autist sau schizofrenic, de către un număr considerabil de experți și părți interesate din ziua de azi?

        Pentru a găsi un răspuns fiabil, ar trebui să ne abținem de la repetarea și perpetuarea tuturor conjecturilor dubioase răspândite la zeci de ani după moartea lui Einstein și să ne bazăm, în primul rând, pe sursele contemporane, originale, pentru a determina dacă vreuna dintre aceste etichete se aplică de fapt adevăratului Einstein.

        Dacă privim presupusa „dizabilitate de învățare” a elevului în contextul dezgustului său față de stilul de predare pe care l-a trăit ca pe un exercițiu militar și al propriilor sale preocupări mentale, atunci un blocaj psihologic pare o explicație mult mai plauzibilă decât o „dislexie” medicală. Mai mult, Albert nu numai că a avansat de la o clasă la alta fără a fi nevoit să repete nicio clasă, dar chiar și la materia de greacă – cu care un profesor antipatic i-a prezis că nu va ajunge niciodată nicăieri – Albert a primit note finale de 2 din 4, 1 fiind cea mai mare notă.

        Cel mai puternic argument că Einstein nu a fost dislexic este faptul că stăpânea perfect limba germană, iar capacitatea sa de a se exprima în scris și în vorbire a demonstrat abilități ridicate de înțelegere, discernământ și precizie.

        Cine îndrăznește să stabilească RETROACTIV, dacă geniul lui Einstein este rezultatul unor trăsături autiste sau al unor trăsături schizofrenice? Atâta timp cât experții își bazează judecățile pe afirmații de-a dreptul eronate despre deficiențele sale din copilărie, pe neînțelegeri privind performanțele sale școlare sau pe banalități de genul „Și-a lăsat părul să crească lung și nu l-a pieptănat. Purta haine vechi și nu-i păsa de stil”, aceste judecăți pot trece cu greu drept expertiză științifică de încredere. Atâta timp cât același simptom este citat ca dovadă a trăsăturilor schizoide de către unul și ca dovadă a faptului că este o tulburare din spectrul autist de către un alt expert, ar trebui mai degrabă să avem încredere într-un al treilea expert care recunoaște cu sinceritate că, deși un diagnostic înainte de moarte al unei tulburări fără markeri biologici cunoscuți ar părea destul de dificil, diagnosticele definitive post-mortem sunt în mod clar imposibile.

        http://www.albert-einstein.org/article_handicap.html

        • Stimate Cetațene,
          Nu ești în stare să citești și să înțelegi un text. „Einstein a fost dislexic” e doar pretextul să prezint problema dislexicilor în școala românească. Pune textul meu în contextul articolului și al comentariului tău și o să vezi că nimeni NU „îndrăznește să stabilească RETROACTIV” nimic.
          Și ca fapt divers, pun aici definiția pretextului (din dexonline.ro): motiv (neîntemeiat sau neadevărat) invocat ca justificare a unei acțiuni sau pentru a escamota un motiv real.
          GrigoreC
          PS. Daca „Einstein era dislexic” te-a supărat, ce spui de Spielberg e dislexic sau Tom Cruise e dislexic – ambii stăpînesc perfect limba engleză, iar capacitatea lor de a se exprima în scris, în vorbire și în imagini mișcătoare nu cred că o pune careva la îndoială.

          • @GrigoreC

            Spui ca: «Stimate Cetațene, Nu ești în stare să citești și să înțelegi un text. „Einstein a fost dislexic” e doar pretextul să prezint problema dislexicilor în școala românească.»

            Ma declar vinovat! Nu am fost in stare sa inteleg faptul ca afirmatia ta (FARA ECHIVOC) „Einstein a fost dislexic” nu se refera de fapt la Einstein ci la „problema dislexicilor din școala românească” 🙂

            Lasand gluma la o parrte, NU eu am o problema „sa inteleg un text” ci tu ai o problema la capitolul logica. Sa analizam acum enuntul tau, despre care acum spui ca a fost „doar pretextul să prezinti problema dislexicilor în școala românească”.

            In primul rand, trebuie mentionat faptul ca interventia ta a reprezentat un raspuns la comentariul meu, in care prezentam problemele pe care Einstein-COPILUL le-a avut cu un sistem de invatamant autoritar, in care accentul se punea pe „tocit”. Puteai sa postezi un comentariu DE SINE STATATOR despre „problema dislexicilor în școala românească”. Faptul ca nu ai facut acest lucru reprezinta un prim indiciu ca afirmatia ta „Einstein a fost dislexic” NU a reprezentat „doar pretextul”, ci a reprezentat OPORTUNITATEA de a prezenta intr-o lumina favorabila conditia dislexicilor (Daca si Einstein a fost „dislexic” !).

            Primul paragraf din primul tau comentariu suna astfel:

            «Einstein a fost dislexic. Dislexicii au o problema cu literele si cuvintele. Nu le văd ca un om normal, le fug ochi de pe rînd. Le trebuie de trei ori mai mult timp să citească un text. De multe ori se concentrează pe citit și pierd înțelegerea textului. Daca un paragraf are mai mult de trei-patru informatii disparate le e aproape imposibil.»

            Orice om cu o logica elementara intelege faptul ca acest paragraf face o paralela intre problemele lui Einstein-COPILUL, descrise in comentariul meu (la care tu ai raspuns, de fapt) si problemele dislexicilor. Concluzia ta, exprimata fara echivoc: „Einstein a fost dislexic”.

            Pana aici nu ai pomenit nimic despre „problema dislexicilor în școala românească” asa ca, pana acum, argumentul tau cu „pretextul” nu este unul valid. Sa vedem ce urmeaza.

            Paragraful al doilea (si ultimul) din primul tau comentariu incepe astfel:

            «În România educatorii și profesorii nu sunt în stare să descopere ASTFEL de copii. Îi cred proști și trec mai departe.»

            Din nou, orice om cu o logica elementara intelege faptul ca sintagma „ASTFEL de copii” are intelesul de „ASTFEL de copii precum COPILUL Einstein”, deoarece SINGURUL COPIL la care te-ai referit PANA ACUM a fost Einstein-COPILUL descris in comentariul meu (comentariu la care tu ai raspuns, de fapt) – despre care ai afirmat: Einstein a fost dislexic.

            Acest al doilea paragraf (din primul tau comentariu) se incheie astfel:

            «Dar dislexia cere timp și bani, pe care niciun ministru nu le-a găsit și astfel EINSTEINI și TOMICRUZI ajung sa nu-și găsească vocația

            In ultimul tau comentariu ai facut afirmatia: „Tom Cruise e dislexic„. Aceasta afirmatie, coroborata cu afirmatia de mai sus (din primul tau comentariu) despre dislexicii „EINSTEINI și TOMICRUZI” ne face sa deducem LOGIC faptul ca (in mintea ta) Einstein si Tom Cruise fac parte din aceeasi categorie, cea a dislexicilor.

            Aceasta ultima concluzie este una care demonstreaza faptul ca afirmatia ta: „nu ești în stare să citești și să înțelegi un text” reprezinta de fapt o diversiune, prin care incerci sa ne abati atentia de la convingerea ta ca „Einstein a fost dislexic” la „problema dislexicilor în școala românească”.

  67. Varsta limita pt vanzarea alcoolului este de 18 ani. Intr.un recent experiment s-a constat ca ca. jumate de casieri nu sunt in masura sa stabileasca varsta tanarului cand acesta ii arata cartea de identitate, idem acelasi expriment facut pe strada.

  68. Ma asteptam sa arate in mod clar, stintific cat de mult l-au ajutat integralele sa isi exercite functia de ministru, sa numeasca realizarile si transformarile extraordinare sau normale ale invatamantului ca ministru si cum a reusit sa transforme educatia (in bine) datorita faptului ca a fost tocilar. Dar nimic, zero!

    Ne-a spus cat de bun este el, de fapt cat de trist e….sa scrii un astfel de articol!

    Sa te lauzi ca ai castigat nu stiu cati bani, ca ai cucerit fete cu nemiluita, ca ai cunoscut personalitati mari, samd, e ridicol si tare pueril pentru un om care se considera fost tocilar, azi istet.

    E un articol gen TikTok care isi da singur ‘like’ si asteapta cu infrigurare alte ‘likeuri’, precum probabil ati facut toata viata, traind pentru apreciere, lauda, ‘like’, dintr-o nevoie enorma de a fi bagat in seama, de a nu fi ignorat!

    Pacat! Importanta si utilitatea studiilor, cititului, curiozitatii nu se argumenteaza prin fala, prin bani, prin cuceriri, etc. Cam asa ceva fac manelistii in video-clipurile lor….nevoia imensa de a aparea, de a fi respectati!

  69. Cei patru ani cât ați fost ministru, nu i-ați pierdut. Pt faptul că, în calitate de ministru, nu ați făcut nimic pt învățământul românesc(altfel s-ar fi văzut), pt asta ați fost FOARTE bine plătit. Pierderea a fost pt învățământul românesc. Îmi amintesc perioada respectivă, și știu că aveam o părere foarte proastă despre „ministrul învățământului”. Și m-am bucurat când n-ați mai fost pe-acolo. In rest, într-adevăr, pare că „v-ați descurcat” în multe situații. Nu știu, nu mă bag.

  70. Domnule Funeriu , ați stârnit o furtună de opinii ! Eu am înțeles că școala îți dă , sau trebuie să dea , noțiuni primare din mai multe domenii. Depinde de fiecare individ cum le folsește pentru propria lui realizare . Comentariile , unele combative, au în spatele lor, oameni instruți. O întrebare retorică : unde se plaseaza acești oameni în viața publică? Se manifestă la fel și față de cei care ne conduc , sau vor să ne conducă țara ?

  71. Am citit majoritatea comentariilor la adresa articolului scris de dl. Funeriu.
    Nimeni n-a întrebat pe distinsul fost ministru, de ce nu s-a consacrat în a da „meditații” unei majorități a oamenilor acestui popor, spre a învăța cum, pe cine și de ce să aleagă să-l conducă. Se pare ca știința asta o are de cand a fost pornit pe drumul ajungerii la vârful statului.
    Ați adăugat in palmares si postura de ministru, pe lângă acele calități personale expuse în articolul-CV, pentru a dovedi si populimii că sunteți un înzestrat.
    Este adevărat, dar ca un dascăl nativ declarat, nu uitați că de școala asta a vieții în care nu se studiază arta devenirii, nu au parte cei mulți si taxați financiar progresiv și asimptotic, de către toate guvernele.
    În locul preamăririi personale, mai bine ați fi spus românilor care sunt pârghiile prin care să se ferească și, legal, să se debaraseze de impostorii care flutură hârtie igienică pe post de diplome de bac, universitare, de doctorat și care v-au fost ieri colegi de guvernare iar azi continuă masacrul din interior, asupra unei Românii needucate intenționat.
    Pentru gradul de erudiție, tot respectul, dar găsiți modalitatea prin care, prin același gen de articole, să faceți școlarizarea inițiatică a românilor, în a ști ce să aleagă odată la 4 ani.
    Cineva trebuie s-o înceapă !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Daniel Funeriu
Daniel Funeriuhttp://contributors
Ministru al învățământului din 2009 până în februarie 2012. În anul 1999 a obținut titlul de doctor în chimie la Universitatea Louis Pasteur din Strasbourg, sub coordonarea laureatului Nobel în chimie, profesorul Jean Marie Lehn. Între 1999 și 2006 a activat ca cercetător științific la The Scripps Research Institute, La Jolla, California și la AIST, Amagasaki, Japonia. În anul 2006 a obținut un grant de cercetare oferit de Uniunea Europeană (UE), de 2 milioane de euro (Marie Curie Excellence Grant). Tot în 2006, a fondat o echipă de cercetare în cadrul Universității Tehnice München.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro