joi, martie 28, 2024

Reacția animalelor la bombardamente

Sistemele psihice generează reacții la stimuli radicali – în acest caz bombardamentele,  animalele din jurul oamenilor putând dezvolta stări comportamentale complexe, ce depășesc domeniul concret al etologiei. Putem afirma fără să greșim că animalele se manifestă prin stări sufletești, mai ales când se află în relații de afectivitate cu oamenii – comportarea emotivă întâlnindu-se practic la toate animalele care trăiesc în conexiune cu deținătorii lor umani.

În război civilizația eșuează, omul intrând în conduite atipice, pe de o parte aflându-se agresorul – cel care sosește și produce distrugerea, iar pe de altă parte (alcătuindu-și reperele supraviețuirii) cel agresat prin război.

Animalele din jurul oamenilor simt modificările apărute în starea acestora, mai ales când se produc schimbări determinate de situații neprevăzute și intens negative. Astfel, tiparul în care un animal percepe un stres de mare intensitate nu se manifestă în registrul comod al unor minime derivări – cum se întâmplă în cazul oamenilor – aceștia putând izola receptorii și chiar partaja informația, reușind să evadeze din regiunea dominată a stresului, administrându-și diferite motivații colaterale, pozitive.

Putem spune că animalele reacționează cu toată ”sinceritatea” – spaima odată indusă funcționând precum o reacție în lanț, datorită faptului că rezultanta stresului are și capacitatea de a reimpulsiona neliniștea, accentuând astfel tulburarea inițială.

În psihologia omului nu întâlnim frecvent astfel de fenomene, situație în care definim animalele ca având o sensibilitate sporită față de nivelurile intense de stres –  bombardamentele ocupând un loc major – după dezastrele naturale provocate de furtuni și incendii de vegetație scăpate de sub control.

Animalele sunt curajoase, îndrăznețe și ferme în comportament, în timpul vieții lor reușind să ne impresioneze, fapt pe care îl percepem mai ales după ce ele ne părăsesc. Majoritatea oamenilor rămân cu amintiri formidabile despre animalele lor dispărute din viață,         revenindu-le în memorie întâmplări pe care aceștia le înțeleg cu mult mai bine retrospectiv.

Frica indusă de bombardamente poate avea un efect devastator asupra animalelor aflate în jurul omului – atât cele de companie (cal, câine, pisică) cât și cele din gospodăriile zootehnice (porc, capră, oaie, vacă, păsări). Toate animalele sunt înfricoșate în timpul bombardamentelor, când mediul în care trăiesc devine impropriu.

Pentru a înțelege cu adevărat ce simt animalele în timpul bombardamentelor, să ne imaginăm că dintr-o dată o întreagă societate umană dezvoltată la nivel continental este atacată de entități ce provin din afara globului pământesc, care se desfășoară agresiv prin mijloace extrem de violente, ce presupun fenomene fizice și chimice necunoscute nouă – mediul ostil fiind caracterizat prin lumini și zgomote puternice, necunoscute și imposibil de suportate de om – în special datorită depășirii pragului de adaptabilitate caracteristic speciei.

Suntem profund afectați sufletește în aceste zile în care privim către Ucraina, context în care toată lumea civilizată vibrează emoțional în cote ample. Animalele simt aceste stări prin care trec oamenii, sesizează modificarea psihicului uman biciuit de aflarea veștilor din zonele de război. Dacă aveți acasă animale de companie – pisici sau câini, o să observați că acestea percep stările noastre, chiar dacă nu ne aflăm concret în zona de conflict.

Cu un oarecare timp în urmă am avut ocazia să vizitez o fermă de păsări. Acolo, în afară de doi îngrijitori care supravegheau procesele tehnologice, nimeni nu avea voie să pătrundă – interdicția urmărind siguranța epidemiologică. Mi-a fost oferit prilejul să intru singur pe un culoar. Pentru 3-5 secunde o sută de mii de păsări au tăcut într-o liniște perfectă. Experiența a fost extraordinară. Apoi au început să ”vorbească” liniștite pe glasul lor.

Să nu subestimăm simțurile animalelor! Și mai mult, dacă ne-ar păsa cu adevărat de toate animalele și plantele de pe planetă – atunci nu am mai avea războaie. Societățile dominate de dictatori devin incapabile de evoluție în șablonul ideii de umanitate.

Acum, în Ucraina, vedem în desfășurare specia umană agresivă, abjectă și josnică. Pentru un medic veterinar (definit nu neapărat prin statutul său de clinician, cât mai ales prin cel de biolog) – atacul pornit de trupe decerebrate (conduse de un lider deraiat de la ideea de umanitarism) reprezintă o cădere completă a omului de la menirea lui planetară, o involuare, o degradare, o stricăciune în genă, o ruinare a ideii de om.

Este foarte dureros pentru un om apropiat de biologie să vadă atâta distrugere – orientată către oameni și orașele lor, către animale, plante și mediul înconjurător în totalitatea lui.

Sperăm întotdeauna către echilibru – mai ales observând natura și ne dorim o societate clădită proporțional – atât în economie, cât mai ales în viața socială. Am crezut că răul nu este reversibil, că omenirea a depășit setea de război, distrugere, înapoiere și dominație prin dictatură.

Din păcate intrăm într-o epocă nouă în care binele trebuie activ polarizat, ca ultim bastion al normalității speciei noastre. Și mai mult, se pare că de acum înainte vom avea nevoie de un permanent scut militar – constituit în spiritul condiției păcii – care trebuie apoi proliferată către zonele înapoiate ale planetei, de unde se pot genera conflicte inutile, absurde și aproape demențiale – cum este cel alcătuit astăzi de către un personaj inutil istoriei, însă foarte periculos în aceste zile negre prin care trece Europa.

Dictaturile trebuie intens izolate prin comunități militare defensive, urmând ca lumea civilizată să ducă lupta educării tuturor națiunilor care sunt stăpânite prin limitarea drepturilor – dintre care cele mai importante fiind informația, libera exprimare și educația.

Includem așadar în categoria crimelor de război suferința și moartea animalelor, precum și alterarea mediului înconjurător prin bombardamente. Din păcate omul și animalele rămân mult timp amprentate traumatic după un astfel de război.

Zilele trecute, un unchi octogenar, inginer de profesie, tenismen și schior – om cu multiple pasiuni, mi-a povestit cu lacrimi în ochi o întâmplare din copilăria lui, precizând faptul că deși pe atunci avea numai șase ani, evenimentul i se pare și astăzi extrem de actual.

Obligați să părăsească Ţinutul Herţei (cedările teritoriale din vara anului 1940) într-o adevărată goană și spaimă deopotrivă, câinele Tekel al familiei a rămas în curte urmărind mașina care se îndepărta. În automobil, cei doi copii ai familiei, frate și soră, plângeau disperați. În curte, rămas  singur, căinele lor urla într-un mod în care nu-l mai auziseră niciodată. Sunt tragedii care nu se uită și care traumatizează definitiv omul dotat cu sensibilitate.

Continuăm abordarea cu o reflecție, enunțată aici nu neapărat ca un fapt divers. În zilele în care analiștii se întrebau dacă Rusia va ataca sau nu (argumentațiile curgând din puncte comune către direcții diferite) în mod statistic medicii veterinari erau siguri de atac, înlănțuirea judecăților către această opinie trăgându-și seva din zona sociobiologiei și neodarwinismului. Era evident că urmează atacul, de altfel bine premeditat.

În nici un caz nu reducem aici importanța analiștilor, nicidecum! Evidențiem o situație de nișă. Și dacă ne întrebăm cum de au știut medicii veterinari (din zonele științelor veterinare) că o să aibă loc un atac – răspunsul este simplu. Au văzut ”animalul” – căderea omului sub definiție, eșuarea echilibrului mental, apariția monstruozității și sensul autoritar.

Având ca pacienți animalele, medicii veterinari simt însușirea de a fi bun – specifică ființelor non umane, context în care în social ”liderul uman” le apare într-un evident contrast – în mod categoric deraiat către un anume primitivism, considerat aici ca deformare a omului spre un model dictatorial.

Medicii veterinari de caracter, educați în noblețea științelor umaniste, care își exercită viața în clinică vindecând animalele (excludem medicii comerciali) pot evalua în câteva minute un lider politic, oferind date de maximă acuratețe cu privire la personalitatea respectivului și mai ales pot  transmite instantaneu dacă au identificat și elementele ce descriu bunătatea – ca însușire a celui bun, potrivit a conduce comunități umane.

Societățile libere trebuie să aibă abilitatea de a selecta liderii și mai ales trebuie să aibă instituții pregătite pentru intervenții precise, mai ales atunci când există riscul de ascensiune a unor persoane care nu sunt alcătuite în forme utile unei societăți avansate – care își dorește echilibrul ca primă nevoie.

Aplicând principiul de mai sus observăm că în România de astăzi există în funcții persoane care nu corespund necesităților unei lumi cu adevărat avansate. Se tace și sunt lăsați să-și joace rolul, riscurile fiind ignorate și mai ales lăsate fără evaluări și riposte etice suficient utile.

”Intelligence Service” – trebuie să urmărească și natura psihosomatică (psihic, fizic, spirit și corp) a celui format în perioade istorice specifice – condiția de incompatibilitate cu prezentul asigurând o motivație suficientă pentru susținerea unei legi a lustrației în statele fostului bloc răsăritean – dacă ne decidem de comun acord să oferim viitorului o șansă prin oameni care nu s-au alcătuit în vremurile fostelor dictaturi.

Am demarat această temă pornind de la suferința animalelor într-o țară invadată, bombardată și transformată în ruină, am discutat despre bunătate și deprecierea categorică a omului ajuns lider prin lupte de culise și manipulări, prin șantaj și ”legea forței” – dezvoltând și câteva idei conexe, urmând ca în încheiere să invit cititorii să devină deschiși către o temă reală (ce bântuie și societatea noastră) cu referire la faptul că oamenii de calitate sunt puțin vocali, lăsând să existe nestingherite mii de modele de dimensiuni și intensități diferite, însă toate în tipar V.P.

„Slava Ukraini!”

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Domnule Cristian, va multumesc pentru tema ”demarata”. Mi-a starnit interesul, mai ales, urmatoarea afirmatie ”Societatile libere trebuie sa aiba (….) institutii pregatite pentru interventii precise, mai ales cand exista riscul de ascensiune a unor persoane care nu sunt alcatuite in forme utile unei societati avansate”. Va rog sa dezvoltati ideia, daca apreciati ca este justificat interesul meu. Va raman indatorat daca, intr-un mesaj privat, veti face referinte bibliografice la acesta tema. Cu stima.

    • Redactarea este spontană, nu s-au consultat alte surse, așa că nu există sugestii bibliografice.
      Mă bucur să sunteți și dvs. înclinat să constatați diluarea statalității prin lipsa mijloacelor de selecție în funcții – democrația înregistrând diformități atunci când comisiile de etică și nu-și urmează scopul pentru care sunt constituite.
      Democrația alunecă din definiție într-un stat în care educația devine deficitară. Se știe că există manipulare orientată în special în scopul asigurării voturilor și mai mult, se cunoaște faptul că mult prea multe decizii se adoptă în grupuri de interese.
      În medicină este normal să identificăm maladia la primele semne și să intervenim imediat. În societate lucrurile stau la fel – prevenția avându-și rolul său. Și asta nu limitează drepturile nimănui! Mai pe scurt – trebuie să facem diferența între cei care vin pentru a-și asigura interesele și cei care vin pentru a pune la dispoziția cetățenilor priceperea lor.
      Cât despre ”instituții” și ”intervenții precise” – aici nu trebuie să ne gândim la cine știe ce sofisticării – este suficient să observăm că ascensiunea celor nepotriviți își urmează cursul în paralel cu dinamica societății – care prin instituții diferite ne oferă și gradul de emancipare dintr-un anumit moment.
      Pentru că multe departamente instituționale ale societății nu funcționează corespunzător, concluzionăm că este necesară o instituție care să își exprime prompt și în timp util dezaprobarea – în toate situațiile în care profitând de beneficiile democrației – un individ începe să utilizeze libertatea în scopul ascensiunii sale, frecvent desfășurată și în nuanța deservirii unor entități externe diverse, nedemocratice.
      Sunt sigur că există pentru dvs. și ceilalți cititori numeroase exemple care se mulează perfect în tiparele mai sus descrise.
      Prilejul actual este astăzi formidabil, – în primul rând societatea de bună natură având dreptul la protejare – în acest sens existând instituțiile statului, în primul rând. Nu vă surprinde proasta calitate a liedership-ului? Cetățenii corecți, educați, harnici – au primul drept la pârghiile democrației!

      • ” ….concluzionăm că este necesară o instituție care să își exprime prompt și în timp util dezaprobarea – în toate situațiile în care profitând de beneficiile democrației – un individ începe să utilizeze libertatea în scopul ascensiunii sale, frecvent desfășurată și în nuanța deservirii unor entități externe diverse, nedemocratice.”

        Acea institutie este statul , adica cetateanul . Cetatenii trebuie sa iasa in strada sa faca corectia . Sa fiu mai clar ; pentru mine statul inseamna suma cetatenilor acelui stat si nu institutiile statului . Nu pot fi de acord sa asimilez statul cu institutiile statului .

        • Statul – ca entitate suprastructurală de organizare politică și administrativă este alcătuit din oameni – din cetățeni care lucrează în instituțiile statului, organizate ierarhic – așadar până aici nimic neadevărat.
          Misiunea statului este aceea de a asigura interesele cetățenilor – însă noi vedem că în țara noastră mulți cetățeni preferă să emigreze în alte state – mai bine alcătuite în acest sens.
          Patologia sistemului nostru de stat nu a fost rezolvată – și chiar dacă Doamne Ajută suntem în UE și NATO, sistemul nostru de stat se poartă ca un bolnav care evită un diagnostic de certitudine și chiar caută să scape de orice ”neplăceri”.
          Chiar dacă dvs. pe bună dreptate ezitați în a considera statul ca fiind format din instituții – acestea există obiectiv prin organele sale instituționale – de regulă supuse în ”Tranziție” politicului – ale cărui cutume negative le cunoaștem foarte bine.
          Așa că este mult mai ușor să observăm adevărul efectiv și să înțelegem că oricât de mult profităm de dreptul de a sta în stradă – ”10 august” se poate repeta, așa că cea mai bună cale rămâne totuși IMPLICAREA – în orice axă de organizare considerată minim utilă reformelor.
          Cetățeanul rămas în țară alcătuiește poporul, sau dacă doriți putem să-i spunem simplu: comunitatea umană ce ocupă teritoriul țării noastre – locuitori care însă sunt deconectați de la orice posibilitate de a influența statul ca instituție – chiar dacă așa cum spuneți dvs. și pe bună dreptate – statul este cu adevărat reprezentat de cetățeni.
          Din păcate lucrurile stau cu totul altfel: pe de o parte există populația și pe alta statul – reprezentat de interesele clasei politice – care frecvent își uită menirea – context în care nevoia reformelor tuturor instituțiilor statului trebuie să urmeze modelele statelor avansate, creatoare de democrație și tehnologie avansată și sustenabilă.
          S-au făcut multe lucruri bune în România și există oameni cu adevărat MINUNAȚI – care s-au IMPLICAT la modul excepțional – rămâne să fie susținuți în continuare și mai ales să înțelegem că cei care acceptă coabitarea cu favoritismele și nonvaloarea dovedesc o tăcere culpabilă – care iată unde poate duce …

  2. Heroiam Slava!
    Asa e, animalele sufera, sunt extrem de agitate cand aud zgomote puternice, ba uneori clacheaza de-a dreptul.
    Am 6 vaci si 5 caini („coconitele” mele si „bibanii” meie), le iubim si avem grija de ele cat putem de bine, uneori exageram, dar altfel nu putem! In credibil cat poti se te legi de o vaca, sa zicem, deobicei e vorba de caini sau pisici, cai…vacile sunt aproape ca si cainii, iti pun capul pe umar, se joaca, sufera cand le certi…ba chiar se supara pe tine, dar le impaci imediat cu o simpla mangaiere pe botic.
    De fiecare revelion , in jurul orei 12, (cand toti idiotii din sat „pusca” petarde foarte puternice, in rafale) atat eu cat si sotia mergem la ele., sa le calmam. altfel ar rupe garduri, ar fugi ….si o vaca de 800 de kg are forta cand loveste ceva. atunci nu mai judeca, nu mai conteaza ca eun gard in fata doar daac e foarte solid si rezista imoactului. Rup, se ranesc urat….
    Cainii fug si incearaca sa se ascunda pe sub lemne, paie, orice, toti vor sa intre in casa, se lipesc de noi, tremura de spaima apoi iar fug, cauta un loc unde sa nu se mai auda atat de tare pocniturile. Fac pe ei de frica, la propriu!
    Vacile incep si ele sa fuga, evident ca nu le poti baga in casa, in grajd e aproape si mai rau, se pot spanzura in lant daca sunt legate.
    Desigur, e un obicei care nu poate fi interzis, sa ‘dai” cu petarde si artificii, de revelion la ora 12…dar ar tebui limitat cumva, daca in vecinatate se afla animale. In fond poti sa dai si la o anumita distanta macar… nu musai langa niste adaposturi cu vaci, cai, gaini sau alte animale.
    Revenind, tragedia din Ucraina e ceva de neimaginat si pentru animale, sa ne gandim cate animale sunt si vor fi parasite, la suferinta „in plus” a stapanilor (deloc de neglijat) cate mor dar si cate nu mai pot fi ingrijite asa cum trebuie.
    Vacile trebuiesc mulse, fara curent nu functioneaza aparatele si salile de muls, fac mastite (ugerul se „impietreste, se inflameaza ,laptele se branzeste in uger, tratamente, probleme….cine se va mai ocupa de ele? sub bombe…) raman sterpe, se vor sacrifica…daca scapa si ele de bombardamente.
    Dupa muls laptele trebuie stocat in tancuri de racire ( ce diferenta pentru acelasi cuvant, tanc , Doamne!)care functioneaza si ele „pe curent”. Apoi il procsezi tu, sau il transporta procesatorul (daca mai vine sa colecteze sub bombe), printre rachete si bombe, acolo iarasi curent…Branzeturi, curent, depozitare, curent, transport, curent, carburant, masini,oameni…toate printre bombe si soldati care trag …vom avea in Ucraina (daca nu cumva avem chiar acum) o criza alimentara la nivel national.
    A inceput campania de primavara, se seamana ovazul, lucerna, se „da” cu azot, peste cateva saptamani incepe semanatul porumbului, erbicidarile de primavara.
    Cei care nu au apucat sa are in toamna trebuie sa are acum.
    Sunt lucrari care nu se fac in juma` de ora, apoi sa te duci in buncar, trebuie sa lucrezi zi lumina pe camp.
    Sa ai de unde sa cumperi motorina, sa ai piese de schimb, sa ai azot, erbicide, seminte
    Si toate din cauza unui psihopat nebun!

    .

    • VACILE sunt animale superbe! Păcat că noile cutume urbane au dus la alterarea ideii de civilizație rurală – lucru care nu se întâmplă de exemplu în Italia, Austria, Elveția, Franța, Olanda…
      Câinii alături de vaci dezvoltă un comportament excepțional.
      Vacile au o respirație aromată, sunt calde, sunt sensibile și fac parte din patrimoniul civilizației umane.
      În curte întâlnim rața și gâsca, găina și curca, oaia și capra, vaca, apoi calul, câinele și pisica. Toate aceste animale sunt iubite de oameni și mai ales de tineri și vârstnici.
      Mai presus de orice există natura – biotopurile sale.
      Societatea care i-a permis dictatorului să-și ducă traiul, este una încartiruită. Ceea ce face acum V.P. contrazice ideea de umanitate.
      Din păcate trăim un postcomunism controversat și tocmai de aceea acum în ultimul ceas trebuie să ne decidem ca națiune să alegem mai bine și să credem mai mult în noi!
      Desigur, fără discuții – petardele de Revelion trebuie interzise!
      Și nu spunem acest lucru în contradicție cu cei care doresc să simtă farmecul artificiilor, ci mai ales ca o solicitare elegantă către o concesie comună. Putem să păstrăm spectacolul public cu artificii din centrul metropolelor timp de 15 minute și este suficient. O invitație la moderație nu strică!

    • Mă bucur nespus că mai compătimește cineva împreună cu mine la noaptea dintre cumpăna anilor, adică își petrece revelionul cu cîinii. La mine, unul intră tîrîș sub masă unde dîrdîie de frică, celălalt scheaună încovrigat în cămară (ciobănești, unul 70 kg, celălalt 60kg), toată lumea îi mîngîie și vorbește cu ei, dar ei tot tremură de frică. Bașca monitorizare să nu moară pe cel de al treilea cîine (o bășcălie de Yorkshire, 950 gr. tuns, 1050 gr netuns și cu zgardă) care este viteaz, latră, aleargă de nebun și apără curtea pînă cînd face hipoglicemie, cade lat și trebuie să-i dai un vîrf de linguriță de miere ca să învie, după care o ia de la capăt cu scandalul. Asta e, să zicem mersi că nu sîntem la arabi că ăia trag pe uliță cu AKM-ul cînd se bucură, la noi datul cu pocnitori e apă de ploaie pe lîngă două-trei încărcătoare descărcate de arabul vesel, șugubăț și pus pe șotii.

      • Epocile… ați văzut, s-au succedat fiecare cu semnificațiile lor, cu regulile și impunerile de rigoare. Acum, în ”Tranziție” viața cetățeanului urmează judecăți tribale – mulțimea pestriță ce alcătuiește orășenimea oferind spectacole predefinite.
        Între timp câinii sunt aceeași – stabili și dăruiți oamenilor.
        Concluzia nu vine ușor, ci necesită puțină cugetare, știți dvs. la ce mă refer, – lumea contemporană crezând mult prea multe despre ea, realitatea fiind comod ascunsă vederii.
        Ce face omul de bună credință? Își apără câinii – sperând că într-o zi vremurile vor fi mai potrivite pentru aceștia, omului deocamdată fiindu-i permise toate capriciile, dintre care pe acesta îl considerăm de-a dreptul inutil.

  3. Domnule Isif, ceea ce ati scris aici e mai mult decit parerea unui veterinar si biolog competent si care isi practica impecabil meseria. E ce ar trebui sa auzim de la cei care conduc, indiferent in orce tara ar fi ei. Gindurile dumneavoastr intelepte radiaza aceasta intelepciune spre noi care le primim.Intr-un fel, noi cei din lumea occidentala sintem in stare de soc acum. Nu de frica, nu ne asteptam sa fim atacati, ci ce durerea de a vedea cum e torturata spre distrugere o tara intreaga cu tot ce misca in ea. Ce ne spuneti dumneavoastra aici e o forma de imbarbatare ca la mai mult de atita nu putem spera. Nu stiu cum se va opri dezastrul, pentru ca deja e prea tirziu a repara distrugerile, uciderile si schilodirile. Imi place sa cred, cu simpla intuitie animalica, ca SUA nu vor sta cu mîinile incrucisate. E irational ce simt, dar iata, in Al doilea razboi mondial SUA s-a mobilizat sa dea o raita necesara si vitala prin Europa.

  4. Corectie: ,,Iosif” – acest forum regretabil nu permite sa corectezi greseli facute din graba sau alte motive.

    • Da. Așa este, lumea civilizată este bulversată, năucită, chiar dezorientată – mai ales aici, la noi, unde deocamdată cetățeanul nu resimte eficient aspirațiunea către stat – entitate care mult prea frecvent a structurat baricade, în spate funcționând un sistem politic nerecunoscut de către omul de bun simț.
      De altfel clasa politică funcționează în cutume imposibil de digerat de către oamenii de bun simț. Nu generalizăm, însă tabloul tinde către astfel de definiții, moment în care abstractizarea chiar nu-și mai are rostul.
      Avem și lideri noi, din partide noi, care intră cu argumente pertinente – însă din păcate noile entități trăiesc războaie nepermise – lucru care miră omul pus pe treabă, harnic, sincer, limpede în gândire.
      Știm că democrația actuală ne propune un joc politic dur, însă nu înțelegem totuși lipsa de selecție și mai mult, căderea instituțiilor în această ”distracție” – interesele ”unora” dictând mai mult decât interesele noastre, ca națiune. Și aici nu mai țin partea românilor, ci mai ales României – un stat care a arătat imens în istorie.
      Suntem optimiști domnule Petrineanu, însă simțim nevoia reformelor în EXTREM de multe domenii ale societății.
      Și da, o durere imensă simțim când vedem în desfășurare această agresiune și mai ales divagațiile prin care este ”justificată”.

  5. Util și excelent articol! Măcar pe timp de război și amenințare cu războiul să ne amintim că nu suntem singuri pe lumea asta.

    • Numai pustietate aduce războiul de acest tip, durere și distrugere – omul devenind un protagonist al nativismului – pe care aici îl explic într-un sens extins – activitatea de război generată la un moment dat de o societate reprezentând poate chiar acea activitate umană definită prin caractere înnăscute – moment în care ca biolog lansez o opinie destul de gravă.
      Așa este Jean, nu suntem cu siguranță SINGURI – mai sunt și plante, animale, ape, aer, vânt, răsărit, apus, ploaie, ninsoare – însă omul căzut în afara lui ca specie, iată ce produce și cu câtă agresivitate. Câinii nu merită să sufere. Niciodată! Și nu din cauza omului!

  6. „Dictaturile trebuie intens izolate prin comunități militare defensive, urmând ca lumea civilizată să ducă lupta educării tuturor națiunilor care sunt stăpânite prin limitarea drepturilor – dintre care cele mai importante fiind informația, libera exprimare și educația.”
    De acord. Să sperăm că cel putin în Rusia sunt sufecient de multi locuitori care pot bloca atrocitătile și crimele lui Putin în Ucraina, crime care nu pot dura până la nesfârșit, omucidere până la ultimul locuitor al Ucrainei. Tinerii ruși în era digitală au dazi estule posibilităti în internet să se informeze despre ce se întâmplă în Rusia, despre ce se întâmplă în Ucraina, despre ce se întâmplă în lume. Nu știu dacă această speranță este numai un fir de paie în spaima actuală în fața crimelor de război ale lui Putin în Ucraina. Sicriile cu ruși tineri morți care vin din Ucraina?
    De mii de ani oameni se ucid, tinerii devin soldați și ucid pe alții pe care nu îi cunosc. Toate imperiile au crescut prin război cu vecinii. Alexandru cel Mare e erou în Grecia, Imperiul Roman a dus războaie din Egipt până în Marea Britanie. Roma are până azi o serie de statui de împărati războinici. De colonialism și imperialism ce să mai spunem?
    Din cele 200 de state de pe glob azi sunt cele mai multe autocrații, sisteme dictatoriale, sisteme mafiote corupte. Rămân numai puține democrații care satisfac cerințele autorului, probabil mai puțin de 50.
    ”Aplicând principiul de mai sus observăm că în România de astăzi există în funcții persoane care nu corespund necesităților unei lumi cu adevărat avansate. Se tace și sunt lăsați să-și joace rolul, riscurile fiind ignorate și mai ales lăsate fără evaluări și riposte etice suficient utile.”
    Curat murdar

    • Da Kurt așa este, ai observat bine – din Rusia poate începe sfârșitul dictatorului – însă vezi tu, oamenii sunt fricoși – iar această frică nu este de fapt o lipsă de curaj, ci chiar o caracteristică genetică. De aceea nu se răzvrătesc și acceptă jugul – ba mai mult, sunt dispuși să-și negocieze liniștea, să-și asigure chiar în lipsa eticii, o soartă mai blândă – fiind porniți și către trădare la nevoie, urmărind să capete o felie de pită în plus. Sancțiunile însă sunt binevenite și pot aduce balanța pe linie de echilibru, favorizând pacea.
      Din alt unghi ne întrebăm Kurt, care este pragul disperării poporului rus? Cât de multe lucruri trebuie să piardă pentru a se decide să iasă la revoltă? Aici chiar nu mai contează nici o statistică. Cine are nevoie de un fiară înfometată și care poate să fie ideologia acelor oameni? Și în plus, chiar nu avem nevoie de încă o criză în Rusia…
      Din păcate răul s-a produs – într-o formă inacceptabilă în zilele noastre. Tu vezi bine realitatea și îți pui speranțe, la fel precum facem cu toții în aceste zile. Ne-am prins în roata războiului, emoțional, sufletește, mental. Poate că era mai bine să învingă totuși rațiunea, pentru că de regulă răul își consumă tot fitilul, din păcate. Rămâne să fie pompate materiale pentru rezistență acolo în Ukraina, să fie întărit scutul UE aici și mai ales să continue sancțiunile către Rusia – pentru că o țară care face așa ceva, nu mai merită respectul nimănui!

      • M-a impresionat punctul de plecare al dvs.
        În septembrie 1968 eram elev la liceu și nu ne-a preocupat în mod oficial ce-a ce a fost în August la Praga cu tancurile sovietice. Eram tineri si aveam respect, încredere în dascălii tineri. La Politehnica nu ne-am pus să discutăm oficial poiectul titanului de la Scornicești cu „omul nou” în „NAŢIUNEA” ceaușistă. Aveam nota 5 la așaceva. Ca stagiar eram disperat. Ce-a ce am văzut la Intreprinderea de Gaspodărie Judeteană, jecmănitori și hoți, bineînțeles secretarul de partid PCR și securistul de intreprindere. Eram la județ și am fost aproape de cei care decid. Consecintele se văd până azi în țară. E dificil de a înlocui o administrație publică, chiar după 32 de ani, după 15 ani in UE. Sper ca spititul civic dezlănțuit în țară 1989 să rămână roditor. Binele obștesc nu se obține fără migală.
        În lumea mare e mai dificil. Soluția preferată în afara Ucrainei, la aliații din Alianța Transatlantică e prudența, nici un WW3, cât mai puține pagube în propria țară, ajutor pentru și în Ucraina. Între timp mor copii, femei, bărbați ucrainieni. Soluția tare cu deconectarea totală a Rusiei lui Putin de democrațiile libere, deci nici un fel de comerț, nici un fel de import și export prin eliminare din SWIFT fără excepții rămâne ultima posibilitate după distrugerea și ocuparea Ucrainei de criminalul de război Putin. E vorba de zile, săptămâni ? Prin Elveția se plătesc azi 80 % din comerțul cu Rusia, gaz, petrol etc.
        Ajut prieteni la editarea de scriitori români contemporani în limba germană prin difuzarea cărților. Traducerile sunt un liant puternic. Numai generația cu biografia în două epoci foarte diferite mai vorbește bine două limbi. Școlile în limbile materne sunt brandul României. E bine.
        Cu stimă

        • De acord – securiști, activiști PCR, papițoi și profitori, jeguri adaptate la noua orânduire, găști penibile însă deopotrivă extrem de agresive, șantajiști și oportuniști, oameni fără pic de credință.
          Și da, aveți dreptate, comunismul a distrus societatea și refacerile necesită meticulozitate – însă deopotrivă și sinceritate + lustrație – chiar și la 30 de ani de la momentul 1989.
          Așa este – măsurile se impun în Ukraina, sunt absolut necesare, folositoare – și da, de acord – prudența NATO este o condiție – însă vedeți, așa cum spuneți și dvs., mor oameni! Poate că alte națiuni, cele din afara NATO – și chiar din afara Europei ar putea să intervină – și chiar ONU, trupe me pace, etc.

          Este formidabil că dezvoltați proiecte publicistice. Felicitări! Și da, de admirat regiunea de traducere – care leagă oamenii, mai ales pe limba germană, care pune probleme de dialect destul de serioase.
          Aici la Sibiu, acum 8 ani am pus și eu bazele unei edituri – așadar sunt Publisher – proprietar și editor la editura ”Hermann” – unde încerc să selectez literatura de scrierile oarecare. (www.editurahermann.com). O fac din pasiune, cu multă dăruire și în afara oricăror insistențe comerciale să zicem așa. Din păcate cititorul român nu se prea înghesuie să descopere autorul debutant. Sperăm la vremuri mai ”potrivite”. Multă energie și sănătate vă transmit!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Valentin Iosif
Cristian Valentin Iosif
Autorul a absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din București și apoi Școala de Studii Postuniversitare în domeniul Clinică și Farmacie. Din anul 2015 este cercetător acreditat în cadrul C.N.S.A.S. Conferențiază cu tema „Misiunea cercetătorului C.N.S.A.S.” și „Principii etice în profesiunile liberale”. Locuiește în Sibiu. Este membru în Colegiului Medicilor Veterinari din România din anul 1998. Este medic veterinar clinician. A publicat numeroase articole în diferite reviste, tema generală fiind sănătatea omului şi animalelor, ecologie şi protecția mediului. A activat timp de trei ani (mandatul 2013-2016) în Comisia Naţională Legislativă a Colegiului Medicilor Veterinari din România – redactând cartea ”Amendament VET” ce propunea la vremea respectivă circa 300 de amendamente la legile profesiei.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro