Profesorul britanic Orlando Figes este autorul unor carti excelente de istorie a Rusiei, inclusiv superba “Natasha’s Dance”. A scris despre ororile colectivizarii, despre strategiile salvarii individului in conditiile terorii generalizate. Amintesc aici remarcabilul volum “The Whisperers”, una din cele mai importante carti despre anii stalinismului dezlantuit. Am citit acum un volum bazat pe corespondenta, purtata vreme de peste opt ani, intre doi fost colegi, inainte de razboi, la Facultatea de Fizica a Universitatii din Moscova. Erau colegi de grupa, s-a nascut intre ei o iubire ce avea sa strapunga zidul totalitar menit sa sa distruga sentimentele umane. Este o carte adevarata, profunda si emotionanta, o contributie esentiala la recuperarea dimensiunii subiective a istoriei acelor ani. Titlul cartii, aparuta in editie americana la Metroplitan Books in 2012, este un vers dintr-un poem al Annei Ahmatova: Just send me word…
El, Lev Miscenko, mobilizat in iunie 1941, dupa atacul german, a a ajuns prizonier, a trecut prin lagarele naziste, a evadat, a fost capturat, inchis din nou, s-a reintors in patrie si a fost condamnat pentru “tradare si spionaj”. Ea, Svetlana, a trait evacuarea, foametea, a pierdut rude apropiate in razboi si a asteptat. Exista un celebru poem („Zhdi menia”–„Sa m-astepti”) de Konstantin Simonov despre iubitele care asteptau necontenit, chiar atunci cand “plangeau pe grind galbenele ploi”. Figes se ocupa de destinul literar si politic al lui Simonov in “The Whisperers”. Nascut intr-o familie aristocratica, a aderat la comunism si a devenit unul din barzii sistemului. Alaturi de Ilya Ehrenburg si Vasili Grossman,a fost fost unul dintre cei mai populari, de-a dreptul legendari, corespondenti de razboi. A participat la infama campanie anti-„cosmopolita” (antisemita) din perioada 1948-1853. In anii 60 a scris romane anti-staliniste, intre care „Vii si morti” si „Nimeni nu se naste soldat”.
http://stihiolubvi.ru/simonov-konstantin/zhdi-menya-i-ya-vernus.html
http://www.youtube.com/watch?v=lEMnDvA968s
Lev a fost deportat, a devenit zek (detinut in lagarele sovietice, asemeni haftling-ului din cele naziste), in zona arctica, la Peciora. Svetlana a lucrat la un institut de cercetari legate de cauciuc (era fiica unui mare specialist in acel domeniu). In chip miraculos, au ajuns sa-si scrie. Nu voi povesti aici care au fost tacticile de o imensa inventivitate pentru a putea comunica. Svetlana l-a vizitat, in pofida distantei imense si a nenumaratelor oprelisti. Ea ducea de fapt doua vieti: cea oficiala, de la Moscova, under era cercetatoare si o loiala membra a “colectivului”, chiar membra de partid. A doua viata, cea reala, era in scrisori, in putinele vizite, in pachetele trimise. Vorbim aici de peste 1,500 de scrisori, cel mai larg fond de acest gen existent la ora actuala. Ele se gasesc in arhiva Asociatiei “Memorial” din Moscova.
Orlando Figes le-a descoperit, le-a citit cu atentie, i-a contactat pe Lev si pe Sveta, a facut cu ei interviuri adancite, a publicat acum acest volum extraordinar. Eu unul am citit cartea pe nerasuflate, m-am identificat cu personajele, am aflat enorm despre lumea din lagare si despre aceea din exterior. Destinul Svetei poate fi comparat cu acela al printeselor Maria Volkonskaia si Ekaterina Trubetkaia, sotiile a doi eroi decembristi, imortalizate in poemul lui Nekrasov “Femeile ruse”.
Nu este nimic fals, nimic artificial in corespondenta din acesti autentici exponenti a tot ce a avut mai nobil spiritul inteligentstiei ruse. Lev nu a fost Osip Mandelstam, un poet genial mort in Gulag. Sveta nu a fost Nadejda Mandelstam, marea marturisitoare, dar biografiile lor apartin aceluiasi spatiu al demnitatii agresate. Vorbesc aici despre o noblete modesta, durabila si demna. Vorbesc despre obstinatie intru Bine la un ceas istoric cand atatia se inversuneaza sa serveasca Raul. Intr-o scrisoare din martie 1952, Lev ii marturiseste Svetei pretuirea sa netarmurita pentu femeile pe care le-a intalnit in viata: “Au fost atat de multe femei in viata mea ale caror calitati le admir incat niciun fel de exemple negative, intalnite direct ori ralatate, nu mi-ar putea schimba opinia.” (p. 229)
Prima scrisoare a fost trimisa de Lev matusii sale din Moscova, voind sa afle daca Sveta mai traieste (nu avusesera niciun fel de comunicare in anii razboiului). O ruga sa evite a o alerta, in caz ca este in viata. Nu voia sa-i faca rau prin relatiile cu un “ciumat”. De indata ce a aflat ca Lev traieste, Sveta i-a scris. Nicio secunda nu a acceptat ideea absurda ca ar fi tradat. Citez din Orlando Figes: “Like millions of other Soviet citizens, Sveta lived in a dual world of belief and doubt. In her public life she was a functionary of the Soviet system; her research on tyre production was necessary to the military-industrial complex which also rested on the exploitation of prisoners like Lev. But in her private life, emotionally, she identified completely with these prisoners, and tried to ease their suffering by sending money, food, and medicines.” (p. 219).
O asemenea carte ar trebui sa figureze in bibliografiile cursurilor de istorie a secolului XX. Simon Sebag Montefiore are dreptate scriind in „Financial Times”: „A poignant record illuminating the experiences of the millions who suffered untold miseries in Stalin’s grinding system of repression – and throughout the history of Russia as a whole. But, more than anything, this is a book about love … as fascinating and inspiring as it is heartbreaking; a unique contribution to Gulag scholarship as well as a study of the universal power of love, as relevant now as it was then. It is impossible to read without shedding tears” .
http://www.orlandofiges.co.uk/JustSendMeWordbyOrlandoFiges.php
Important book; wonderful commentary.
Sfasietoare poveste, o voi citi cu siguranta, mai cu seama fiindca am fost fascinata de lectura Nadejdei Mandelstam. Daca imi permiteti insa, voi oferi aici link-ul catre editia Kindle pentru cei care ar dori sa o citeasca asa – am vazut ca link-ul catre paperback, oferit de dumneavoastra, este de pe amazon.uk, nu amazon.com
http://www.amazon.com/Just-Send-Me-Word-ebook/dp/B0071VUQ0K/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1374942381&sr=8-1&keywords=Just+Send+Me+Word%3A+A+True+Story+of+Love+and+Survival+in+the+Gulag
off topic, tocmai ce am reusit sa-mi procur de la libraria romaneasca din Montreal reinventarea politicului. Excelenta dupa primele capitole :)
Corespondenţa dintre Lev şi Svetlana şi povestea lor mi-au adus aminte de Harry Brauner şi Lena Constante. În ceea ce scrieţi găsesc câteva similitudini, dar trebuie să le exprim rezervat, pentru că, din câte ştiu, nu s-a publicat decât o parte din scrisorile trimise de Harry, aflat în domiciul obligatoriu la Viişoara, Lenei Constante, aflată într-o situaţie similară, dar la Breaza. Din epistolarul amintit lipsesc scrisorile Lenei Constante. Ale lui Harry Brauner sunt impresionante. Mă întreb dacă în viitor nu s-ar putea cerceta comparativ asemenea experienţe de viaţă trăite în universul concentraţionar din ţările unde mecanismele represive au frânt mii de destine dincolo de gratii şi sârma ghimpată a lagărelor ori prin restricţiile impuse de domiciliul obligatoriu.
Un subiect intr-adevar fascinant, acest posibil studiu comparativ al experientelor comunicarii emotiilor si sentimentelor in universul concentrationar. Exista cateva clipe de mare tensiune, de posibila criza in ceea ce altfel este o relatie intemeiata pe o incredere mutuala totala: timp de o luna, Lev nu primeste niciun rand de la Sveta. Nu spun mai mult, nu vreau sa fiu acuzat ca ruinez efectul citirii cartii. Ar mai fi ceva, cei doi nu sunt naivi, stiu in ce lume traiesc. Multumesc pentru comentariu.
Lectura articolului m-a ajutat să-mi dau seama de posibilitatea acestui subiect. Într-adevăr, ca parte a genului autobiografic, corespondenţa are un rol important în înţelegerea unor contexte istorice şi personale. Acum îmi dau seama că asemănările sunt mai numeroase. Din rândurile scrise de Harry Brauner reiese deseori îngrijorarea provocată de aceeaşi situaţie: perioade îndelungate nu primea nicio scrisoare de la Lena. Niciunul nu ştia, însă, că scrisorile ei, la fel ca şi ale lui, poposeau altundeva în lunga călătorie spre destinatar. Vă mulţumesc pentru recomandare. Sper să intru cât mai curând în posesia cărţii.
Doua sugestii:
http://www.amazon.com/Intimacy-Terror-Soviet-Diaries-1930s/dp/1565843983
http://www.amazon.com/Revolution-My-Mind-Writing-Stalin/dp/0674032314/ref=sr_1_1?s=books&ie=UTF8&qid=1374960191&sr=1-1
Vă mulţumesc. Le-am notat pe toate. Spaţiul l-am explorat doar ocazional până acum, în interacţiunile fireşti cu tema de cercetare. Dar în genul diaristic, focalizat pe situaţii-limită într-o epocă de teroare şi represiune, sunt iniţiată. Sunt foarte curioasă cum se articulează cele două forme de existenţă ale mărturisitorilor. La noi asemenea cărţi de sertar nu sunt prea numeroase, cu excepţia unor memorii de închisoare.
Articolul este probabil la fel de captivant ca si cartea. Va felicit.
Am găsit deocamdată numai cartea despre războiul din Crimeea- într-adevăr excelentă. Poate că Librăria Engleză din București va aduce și cărțile menționate de dvs.
Daca ma intrebati, recomandarile mele sunt „Natasha’s Dance” si „The Whisperers” (evident si „Just Send me Word”)
Nu am nimic impotriva unor recomandari de lectura, mai ales ca numai pe aceasta cale mai aflam si noi ce se publica pe afara, dar Orlando Figes trebuie citit cu mare precautie, avindu-se in vedere antecedentele sale. Referitor la acest aspect, vezi: http://www.gwu.edu/~ieresgwu/assets/docs/ReddawayCohen.pdf
Se pare ca sistemul sau de folosire a surselor este cel putin inadecvat, asta ca sa nu spunem ca omul inventeaza de-a dreptul. Se mai intimpla asta si pe la case mai mari, nu numai pe la noi, dar asta nu inseamna ca este mai putin rusinos.
Simt ca am facut cinste nick-name-ului si am stricat pina si o recomandare de lectura, dar asta e situatia, mai bine sa fim in cunostinta de cauza.
O cronica la o carte se ocupa de carte. Observ ca subiectul nu v-a preocupat cand ati scris mesajul. Am trimis la cronica lui Simon Sebag Montefiore. Stiu ce-au scris profesorii Reddaway si Cohen. Nu trebuie insa sa le impartasesc opiniile. Michael Scammell, biograful lui Soljenitin si Koestler, a scris o cronica in genere elogioasa la „”Just Send me Word” in „New York Review of Books”. Pe mine cartea m-a impresionat. Orlando Figes este un mare istoric, chiar daca a comis si erori. Nu contest ca un caveat poate fi util:
http://www.nybooks.com/articles/archives/2012/jul/12/love-against-all-odds/
Kolea Simonov- unul din cei mai iubiți poeți ruși. Citez- din vaga memorie ”La Smolensk prin mii de cuvinte/Pierzându-se care-ncotro/ Din vocea știută-ți, fierbinte/ Atât auzit-am ”Alo” /Vuia-n receptoare-o rafală/ Pe firul mereu doborât/ Și-un glas obosit din centrală/ A spus ”Bombardează” și-atât ”. Dacă nu mă-nșel- a devenit președintele Uniunii Scriitorilor din URSS_ și s-a sinucis după Congresul XX.
Konstantin Simonov (1915-1979). Dupa Congresul XX, in luna mai, s-a sinucis Fadeev (1901-1956). Ganduri bune.
Wait for me, and I’ll come back!
Wait with all you’ve got!
Wait, when dreary yellow rains
Tell you, you should not.
Wait when snow is falling fast,
Wait when summer’s hot,
Wait when yesterdays are past,
Others are forgot.
Wait, when from that far-off place,
Letters don’t arrive.
Wait, when those with whom you wait
Doubt if I’m alive.
Poemul, scris si publicat in 1941, este dedicat actritei Valentinei Serova, vaduva pilotului de incercare Anatoli Serov. Simonov s-a casatorit cu Valentina in 1943. Au divortat in 1957.
Dumneavoastra ati citit-o pe nerasuflate, eu tocmai am terminat-o dupa doua saptamani. Si nu fiindca ar fi o carte plictisitoare, dimpotriva. Am avut insa senzatia ca trebuie sa stau sa diger incetul cu incetul coplesitoarele sentimente de dincolo de cuvinte, de dincolo de fragmentele de scrisori propriu-zise. Asemeni dumneavoastra, m-am identificat cu ei, mai ales cu Sveta. De fiecare data cand puneam cartea jos ma trezeam intrebandu-ma daca as fi rezistat in locul ei. O fiinta de un curaj nebun (a patruns ilicit in gulag!) si de o rabdare ce aveam impresia uneori ca depasea puterea mea de intelegere. O carte excelenta, va multumesc pentru recomandare. :)