joi, iulie 16, 2020

Recomandare de lectura: Speranta, dragoste si supravietuire in Gulag

Profesorul britanic Orlando Figes este autorul unor carti excelente de istorie a Rusiei, inclusiv superba “Natasha’s Dance”. A scris despre ororile colectivizarii, despre strategiile salvarii individului in conditiile terorii generalizate. Amintesc aici remarcabilul volum “The Whisperers”, una din cele mai importante carti despre anii stalinismului dezlantuit. Am citit acum un volum bazat pe corespondenta, purtata vreme de peste opt ani, intre doi fost colegi, inainte de razboi, la Facultatea de Fizica a Universitatii din Moscova. Erau colegi de grupa, s-a nascut intre ei o iubire ce avea sa strapunga zidul totalitar menit sa sa distruga sentimentele umane. Este o carte adevarata, profunda si emotionanta, o contributie esentiala la recuperarea dimensiunii subiective a istoriei acelor ani. Titlul cartii, aparuta in editie americana la Metroplitan Books in 2012, este un vers dintr-un poem al Annei Ahmatova: Just send me word…

El, Lev Miscenko, mobilizat in iunie 1941, dupa atacul german, a a ajuns prizonier, a trecut prin lagarele naziste, a evadat, a fost capturat, inchis din nou, s-a reintors in patrie si a fost condamnat pentru “tradare si spionaj”. Ea, Svetlana, a trait evacuarea, foametea, a pierdut rude apropiate in razboi si a asteptat. Exista un celebru poem („Zhdi menia”–„Sa m-astepti”) de Konstantin Simonov despre iubitele care asteptau necontenit, chiar atunci cand “plangeau pe grind galbenele ploi”. Figes se ocupa de destinul literar si politic al lui Simonov in “The Whisperers”. Nascut intr-o familie aristocratica, a aderat la comunism si a devenit unul din barzii sistemului. Alaturi de Ilya Ehrenburg si Vasili Grossman,a fost fost unul dintre cei mai populari, de-a dreptul legendari, corespondenti de razboi. A participat la infama campanie anti-„cosmopolita” (antisemita) din perioada 1948-1853. In anii 60 a scris romane anti-staliniste, intre care „Vii si morti” si „Nimeni nu se naste soldat”.

http://stihiolubvi.ru/simonov-konstantin/zhdi-menya-i-ya-vernus.html

http://www.youtube.com/watch?v=lEMnDvA968s

Lev a fost deportat, a devenit zek (detinut in lagarele sovietice, asemeni haftling-ului din cele naziste), in zona arctica, la Peciora. Svetlana a lucrat la un institut de cercetari legate de cauciuc (era fiica unui mare specialist in acel domeniu). In chip miraculos, au ajuns sa-si scrie. Nu voi povesti aici care au fost tacticile de o imensa inventivitate pentru a putea comunica. Svetlana l-a vizitat, in pofida distantei imense si a nenumaratelor oprelisti. Ea ducea de fapt doua vieti: cea oficiala, de la Moscova, under era cercetatoare si o loiala membra a “colectivului”, chiar membra de partid. A doua viata, cea reala, era in scrisori, in putinele vizite, in pachetele trimise. Vorbim aici de peste 1,500 de scrisori, cel mai larg fond de acest gen existent la ora actuala. Ele se gasesc in arhiva Asociatiei “Memorial” din Moscova.

Orlando Figes le-a descoperit, le-a citit cu atentie, i-a contactat pe Lev si pe Sveta, a facut cu ei interviuri adancite, a publicat acum acest volum extraordinar. Eu unul am citit cartea pe nerasuflate, m-am identificat cu personajele, am aflat enorm despre lumea din lagare si despre aceea din exterior. Destinul Svetei poate fi comparat cu acela al printeselor Maria Volkonskaia si Ekaterina Trubetkaia, sotiile a doi eroi decembristi, imortalizate in poemul lui Nekrasov “Femeile ruse”.

Nu este nimic fals, nimic artificial in corespondenta din acesti autentici exponenti a tot ce a avut mai nobil spiritul inteligentstiei ruse. Lev nu a fost Osip Mandelstam, un poet genial mort in Gulag. Sveta nu a fost Nadejda Mandelstam, marea marturisitoare, dar biografiile lor apartin aceluiasi spatiu al demnitatii agresate. Vorbesc aici despre o noblete modesta, durabila si demna. Vorbesc despre obstinatie intru Bine la un ceas istoric cand atatia se inversuneaza sa serveasca Raul. Intr-o scrisoare din martie 1952, Lev ii marturiseste Svetei pretuirea sa netarmurita pentu femeile pe care le-a intalnit in viata: “Au fost atat de multe femei in viata mea ale caror calitati le admir incat niciun fel de exemple negative, intalnite direct ori ralatate, nu mi-ar putea schimba opinia.” (p. 229)

Prima scrisoare a fost trimisa de Lev matusii sale din Moscova, voind sa afle daca Sveta mai traieste (nu avusesera niciun fel de comunicare in anii razboiului). O ruga sa evite a o alerta, in caz ca este in viata. Nu voia sa-i faca rau prin relatiile cu un “ciumat”. De indata ce a aflat ca Lev traieste, Sveta i-a scris. Nicio secunda nu a acceptat ideea absurda ca ar fi tradat. Citez din Orlando Figes: “Like millions of other Soviet citizens, Sveta lived in a dual world of belief and doubt. In her public life she was a functionary of the Soviet system; her research on tyre production was necessary to the military-industrial complex which also rested on the exploitation of prisoners like Lev. But in her private life, emotionally, she identified completely with these prisoners, and tried to ease their suffering by sending money, food, and medicines.” (p. 219).

O asemenea carte ar trebui sa figureze in bibliografiile cursurilor de istorie a secolului XX. Simon Sebag Montefiore are dreptate scriind in „Financial Times”: „A poignant record illuminating the experiences of the millions who suffered untold miseries in Stalin’s grinding system of repression – and throughout the history of Russia as a whole. But, more than anything, this is a book about love … as fascinating and inspiring as it is heartbreaking; a unique contribution to Gulag scholarship as well as a study of the universal power of love, as relevant now as it was then. It is impossible to read without shedding tears” .

http://www.orlandofiges.co.uk/JustSendMeWordbyOrlandoFiges.php

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Sfasietoare poveste, o voi citi cu siguranta, mai cu seama fiindca am fost fascinata de lectura Nadejdei Mandelstam. Daca imi permiteti insa, voi oferi aici link-ul catre editia Kindle pentru cei care ar dori sa o citeasca asa – am vazut ca link-ul catre paperback, oferit de dumneavoastra, este de pe amazon.uk, nu amazon.com

    http://www.amazon.com/Just-Send-Me-Word-ebook/dp/B0071VUQ0K/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1374942381&sr=8-1&keywords=Just+Send+Me+Word%3A+A+True+Story+of+Love+and+Survival+in+the+Gulag

    off topic, tocmai ce am reusit sa-mi procur de la libraria romaneasca din Montreal reinventarea politicului. Excelenta dupa primele capitole :)

  2. Corespondenţa dintre Lev şi Svetlana şi povestea lor mi-au adus aminte de Harry Brauner şi Lena Constante. În ceea ce scrieţi găsesc câteva similitudini, dar trebuie să le exprim rezervat, pentru că, din câte ştiu, nu s-a publicat decât o parte din scrisorile trimise de Harry, aflat în domiciul obligatoriu la Viişoara, Lenei Constante, aflată într-o situaţie similară, dar la Breaza. Din epistolarul amintit lipsesc scrisorile Lenei Constante. Ale lui Harry Brauner sunt impresionante. Mă întreb dacă în viitor nu s-ar putea cerceta comparativ asemenea experienţe de viaţă trăite în universul concentraţionar din ţările unde mecanismele represive au frânt mii de destine dincolo de gratii şi sârma ghimpată a lagărelor ori prin restricţiile impuse de domiciliul obligatoriu.

    • Un subiect intr-adevar fascinant, acest posibil studiu comparativ al experientelor comunicarii emotiilor si sentimentelor in universul concentrationar. Exista cateva clipe de mare tensiune, de posibila criza in ceea ce altfel este o relatie intemeiata pe o incredere mutuala totala: timp de o luna, Lev nu primeste niciun rand de la Sveta. Nu spun mai mult, nu vreau sa fiu acuzat ca ruinez efectul citirii cartii. Ar mai fi ceva, cei doi nu sunt naivi, stiu in ce lume traiesc. Multumesc pentru comentariu.

  3. Am găsit deocamdată numai cartea despre războiul din Crimeea- într-adevăr excelentă. Poate că Librăria Engleză din București va aduce și cărțile menționate de dvs.

  4. Nu am nimic impotriva unor recomandari de lectura, mai ales ca numai pe aceasta cale mai aflam si noi ce se publica pe afara, dar Orlando Figes trebuie citit cu mare precautie, avindu-se in vedere antecedentele sale. Referitor la acest aspect, vezi: http://www.gwu.edu/~ieresgwu/assets/docs/ReddawayCohen.pdf
    Se pare ca sistemul sau de folosire a surselor este cel putin inadecvat, asta ca sa nu spunem ca omul inventeaza de-a dreptul. Se mai intimpla asta si pe la case mai mari, nu numai pe la noi, dar asta nu inseamna ca este mai putin rusinos.
    Simt ca am facut cinste nick-name-ului si am stricat pina si o recomandare de lectura, dar asta e situatia, mai bine sa fim in cunostinta de cauza.

    • O cronica la o carte se ocupa de carte. Observ ca subiectul nu v-a preocupat cand ati scris mesajul. Am trimis la cronica lui Simon Sebag Montefiore. Stiu ce-au scris profesorii Reddaway si Cohen. Nu trebuie insa sa le impartasesc opiniile. Michael Scammell, biograful lui Soljenitin si Koestler, a scris o cronica in genere elogioasa la „”Just Send me Word” in „New York Review of Books”. Pe mine cartea m-a impresionat. Orlando Figes este un mare istoric, chiar daca a comis si erori. Nu contest ca un caveat poate fi util:

      http://www.nybooks.com/articles/archives/2012/jul/12/love-against-all-odds/

  5. Kolea Simonov- unul din cei mai iubiți poeți ruși. Citez- din vaga memorie ”La Smolensk prin mii de cuvinte/Pierzându-se care-ncotro/ Din vocea știută-ți, fierbinte/ Atât auzit-am ”Alo” /Vuia-n receptoare-o rafală/ Pe firul mereu doborât/ Și-un glas obosit din centrală/ A spus ”Bombardează” și-atât ”. Dacă nu mă-nșel- a devenit președintele Uniunii Scriitorilor din URSS_ și s-a sinucis după Congresul XX.

    • Konstantin Simonov (1915-1979). Dupa Congresul XX, in luna mai, s-a sinucis Fadeev (1901-1956). Ganduri bune.

      Wait for me, and I’ll come back!
      Wait with all you’ve got!
      Wait, when dreary yellow rains
      Tell you, you should not.
      Wait when snow is falling fast,
      Wait when summer’s hot,
      Wait when yesterdays are past,
      Others are forgot.
      Wait, when from that far-off place,
      Letters don’t arrive.
      Wait, when those with whom you wait
      Doubt if I’m alive.

      Poemul, scris si publicat in 1941, este dedicat actritei Valentinei Serova, vaduva pilotului de incercare Anatoli Serov. Simonov s-a casatorit cu Valentina in 1943. Au divortat in 1957.

  6. Dumneavoastra ati citit-o pe nerasuflate, eu tocmai am terminat-o dupa doua saptamani. Si nu fiindca ar fi o carte plictisitoare, dimpotriva. Am avut insa senzatia ca trebuie sa stau sa diger incetul cu incetul coplesitoarele sentimente de dincolo de cuvinte, de dincolo de fragmentele de scrisori propriu-zise. Asemeni dumneavoastra, m-am identificat cu ei, mai ales cu Sveta. De fiecare data cand puneam cartea jos ma trezeam intrebandu-ma daca as fi rezistat in locul ei. O fiinta de un curaj nebun (a patruns ilicit in gulag!) si de o rabdare ce aveam impresia uneori ca depasea puterea mea de intelegere. O carte excelenta, va multumesc pentru recomandare. :)

Lasă un răspuns la Leki Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Datele lipsă în monitorizarea epidemiei: internările la ATI pe județ pe zi

Pacienți covid-19 în ATI în România (sursa: graphs.ro) Numărul...

România erorii umane

I. București, România, 9 iulie 2019 În iulie anul trecut, un avion Tarom a suferit...

Când un „erou” al energiilor regenerabile devine pasibil de o amendă de peste $600.000 dolari…

Cu trei ani în urmă am publicat pe Contributors.ro articolul În meciul dintre energiile fosile și cele regenerabile, scorul nu este încă...

„Plătim deja prețul”. Apelul unor importanți intelectuali americani

Frământarea ideologică din Statele Unite, însoțind sau însoțită de proteste chemând la eliminarea rasismului și la dreptate socială, dramatizate uneori prin devalizări...

Tăcerea manualului nu înseamnă și tăcerea profesorului. Un răspuns lui Selly

Nu manualul sau catalogul te fac profesor, ci faptul că vezi în cei din...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)