duminică, mai 29, 2022

Recomandare de lectura: Virgil Nemoianu si statornicia valorilor

Virgil Nemoianu, profesor la Catholic University of America din Washington, DC, este un clasic in disciplina pe care o numim istoria ideilor. Este, in egala masura, un filosof al culturii si religiei, un spirit enciclopedic, un umanist aflat mereu intr-o stare de veghe, un aparator al Ratiunii impotriva variilor atavisme si colectivisme. Adaug ca este un erudit cum foarte putini mi-a fost dat sa intalnesc in viata si un spirit comprehensiv in ce priveste filosofia politica. De-a lungul ultimelor trei decenii, am avut sansa sa discut cu profesorul Nemoianu nu doar marile directii din gandirea conservatoare, dar si contributiile unor ganditori precum Leszek Kolakowski si Irving Howe. La admirabila initiativa a criticului clujean Luigi Bambulea, de care ma leaga amintirea minunatei reviste “Verso”, editura Spandugino din Bucuresti a publicat primul volum din seria de autor Virgil Nemoianu.

http://www.edituraspandugino.ro/?pag=autor&autor=virgil-nemoianu&limba=ro

Luigi Bambulea este coordonatorul acestui proiect exemplar deopotriva ca substanta si ca infatisare, un demers care va ramane, nu ma indoiesc, in istoria faptelor intelectuale exceptionale ale acestor vremuri. O cultura care se respecta are nevoie de asemenea constructii temeinice. Ceea ce da operei lui Virgil Nemoianu durabilitate este tocmai consecventa principiilor analitice combinata cu un suflu al modernitatii asumate. Altfel spus, o antipatie pentru mode si o mare deschidere spre modernitate. Scrierile sale sunt inradacinate in labirintice lecturi pe care numai un spirit indragosit de geometria ideilor le poate organiza cu atata eleganta.

Sunt incluse aici cartile pe care generatia mea si nu numai ea le-a citit cu imens nesat si indubitabil folos–”Structuralismul” si “Calmul valorilor”. Prima reprezinta o dovada ca a existat in Romania o perioada de relativa liberalizare, macar in plan cultural, cand barosul dogmatismului de tip jdanovist a fost inlocuit cu ceea ce-am putea numi catusele de catifea (o adaptare a sintagmei lui Miklos Haraszti despre “inchisoarea de catifea”). Intelectuali precum Matei Calinescu, Virgil Nemoianu, Toma Pavel, Mihai Zamfir, Mircea Martin, Gelu Ionescu, N. Manolescu, Eugen Simion au fost cei care au testat in chip temerar toleranta si intoleranta sistemului in acea epoca. Stim ce s-a petrecut dupa 1971 si care au fost consecintele noului inghet pentru cultura romaneasca. A existat, cum mi-a spus-o profesorul Nemoianu, o perioada Maurer in dinamica sistemului comunist, iar acesti tineri au facut tot ce puteau pentru a largi orizontul de inteligenta culturala si morala din Romania.

Tanarul intelectual umanist de structura simultan central-europeana si anglo-saxona, care era Virgil Nemoianu, iubitor de Thomas Mann, Chesterton si T. S. Eliot, a prezentat largi fragmente din ceea ce avea sa devina “Structuralismul” in cadrul unui cerc de stilistica lansat de profesorii Mihai Pop, Al. Rosetti si Tudor Vianu si din care faceau parte, intre altii, Toma Pavel, Sanda Golopentia, Mihai Zamfir si Sorin Alexandrescu. Eseul este si azi extrem de incitant, si-a mentinut nealterata prospetimea conceptuala. Cititorii de azi trebuie sa stie ca pe atunci cartile despre curentele de gandire occidentale erau apanajul filosofilor oficiali, care se straduiau, in genere, sa demonstreze “superioritatea conceptiei marxiste”. Volumul lui Virgil Nemoianu era o exceptie si asa a fost receptat. La fel, scris cu inteleapta empatie, ”Calmul valorilor” depune marturie pentru un gust estetic de tip lovinescian, pentru angajamentul deschis in favoarea autonomiei spiritului. Eseurile despre Stefan Augustin Doinas, Ion Negoitescu si Cornel Regman, prietenii “cerchisti” ai ganditorului, sunt ilustratii elocvente a criticii simptomatologice pentru care pleda Virgil Nemoianu in acei ani. Pe scurt, avem de-a face cu un volum magistral care ii va atrage si ii va bucura pe toti cei care vor sa inteleaga dinamica ideilor intr-un veac al atator aprinse si inca neincheiate, nestinse polemici si tensiuni spirituale.

Superb acest articol de Virgil Nemoianu despre Tolkien:

http://www.lapunkt.ro/2013/06/13/marele-tolkien/

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Virgil Nemoianu este unul dintre autorii mei preferati, The Taming of Romanticism / Imblanzirea romantismului este inca, dupa parerea mea, o carte fundamentala pentru intelegerea perioadei.

    Link-ul dvs. nu functioneaza, insa, daca imi permiteti, voi recomanda http://www.amazon.com/Imperfection-Defeat-Aesthetic-Imagination-Society/dp/963732657X/ref=sr_1_3?s=books&ie=UTF8&qid=1376092216&sr=1-3&keywords=nemoianu, o carte excelenta, mai cu seama pentru cei care doresc sa inteleaga istoria si mentalitatea central / est europeana. (capitolul East / Central Europe as a Confirmatory Study este mult superior explicatiilor domnului Boia din ultimul sau best-seller despre Romania altfel.

  2. Marturisire : „Structuralismul” de Virgil Nemoianu l-am citit imprumutat de la Cornel Regman. Si nu ma induram sa dau cartea inapoi, luni bune (era la vreo douazeci de ani de la aparitie si, evident, nu se mai gasea). Criticul n-a uitat de imprumut (asa cum speram !) si m-am trezit cu un telefon „daca mai imi trebuie”. Cu durere in suflet, am dus-o inapoi. Aflu acum ca o sa pot in sfirsit sa am exemplarul meu, poate o sa-l imprumut si eu cuiva … :)

  3. Curios, sau poate nu, este faptul ca Nemoianu, care este cel mai remarcabil filosof de origine romana din toate timpurile (si om cu o remarcabila integritate morala) nu se bucura, in Romania, nici macar de o fractiune din prestigul acordat lui Mircea Eliade.

    • Datzi verdicte si in filosofie? Parca e ceva oarecum diferit de „scrierile” lui Paulescu.
      Intamplator, eu il stiam pe Pilu (cred ca asa se spunea in Banat) Nemoianu ca remarcabil anglist, prieten cu Sergiu Celac, cand era in Romania. Il stiam insa indirect, prin prietenia mamei mele cu d-na Tifescu, mama Ancai, care locuia la o strada distanta, la doi pasi de scoala 146 unde Anca a fost colega de an cu Ileana Petrescu, fiica celebrei Adela de care vorbeam data trecuta. Asa am aflat si de „nasirea” lui Marty de catre Doinas cu a sa Irinel – ce tragedie finala!. Sunt curios ce profesie a imbratisat Martin, care cred ca are in jur de 40 de ani. Sa speram ca o sa apara pana la urma si traduceri din opera „americana” ca sa-si faca o parere si „publicul larg” de aici.

        • Multumesc! Deci tot in California de unde V.N. a sunat-o acum atatia ani pe d-na Tifescu anuntand-o ca „sotia mea si cu mine am decis sa ramanem”, provocandu-i un real soc, e drept, atenuat apoi de mizeria anilor 80 din Romania. Interesanta asocierea – hazard sau poate nu – dintre Patronul Sfant care-si impartea tunica cu saracii, fondatorul Ordinului AMDG si acest inca nedescifrat ultim Papa cu radacini iezuite si latin-americane. Plus Pascal. Martin N a ales o cale destul de originala in filosofie, in orice caz complet in afara ‘mainstream”-ului. Sincere urari de succes!

      • @lucid
        Ma scuzati ca intervin, dar nu ati inteles. La d-l doctor nu Nemoianu era subiectul, desi asa pare, ci Eliade. Si apoi, ganditi-va si dvs un pic: Mircea Eliade, indiferent ce a scris/vorbit el, n-a fost, in ultima instanta, dintre „ai lu’ Paulescu”?

    • Sa speram ca Institutul Cultural Roman va traduce intr-o zi si cel putin intr-o limba (engleza preferabil) operele filozofice ale lui Lucian Blaga si V Nemoianu

Dă-i un răspuns lui Grammaticus Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro