A incerca sa intelegi totalitarismul (comunist si fascist) fara a te ocupa de ideologie inseamna a escamota de fapt subiectul. Teroarea totalitara a fost una determinata logocratic, cei care au practicat-o, o practica inca sau isi viseaza sa o practice, sunt maniaci ideologici. Sunt acei adepti fanatici (true believers) despre care a scris Eric Hoffer. Iata, asadar, un motiv de a saluta aici aparitia a doua carti fundamentale la Humanitas: prima, scrisa de Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si H.-R. Patapievici (fiecare cu capitolul sau plus o prefata comuna) se intituleaza “O idee care suceste mintile”. Si ce idee… Este vorba de himera comunista, acea mega-fantasma salvationista explorata aici cu acuratete conceptuala si inteligenta morala. Intransigenta principiilor se intalneste in acest volum cu o nedisimulata si total justificata empatie pentru victime. Atunci cand unii proclama necesitatea de a regandi “ipoteza comunista”, aceasta carte este un manifest pentru umanism, bun-simt, pudoare si responsabilitate, valori pe care comunismul le-a calcat sistematic si metodic in picioare, le-a persiflat si le-a negat.
A doua este o carte-marturisire, unul dintre acele strigate ale constiintei ranite care au dat masura trezirii celor care au inteles ca fusera inselati, manipulati, prinsi intr-un infernal angrenaj al minciunii. Este vorba de o serie de dialoguri cu marele ganditor, filosof si matematician, care a fost Imre Toth. Este o carte inrudita cu amintirile unor Arthur Koestler, Margarete Buber-Neumann si Aleksander Wat. Imre Toth s-a intalnit de doua ori cu Diavolul in Istorie: prima data, cu monstrul nazist, a doua, cu monstrul comunist. Pe cel de-al doilea l-a crezut, in elanul idealist al tanarului antifascist, drept Ingerul Istoriei. A gresit si povesteste aici cum a fost posibila aceasta eroare. O carte a unui iconoclast, ori chiar un eretic, un spirit liber si nobil care a invatat din propria suferinta ce sa faci si, nu mai putin important, ce sa nu faci in viata…
In fine, o carte in curs de aparitie semnata de istoricul Cristian Vasile despre ideologie in epoca Ceausescu. Mai exact, despre politicile culturale ale regimului in timpul mini-liberalizarii, despre mistificari si inregimentari, despre non-conformisme reale sau imaginare. Trilogia lui Cristian Vasile despre modul cum a operat dictatura comunista in cultura este, in opinia mea, o contributie esentiala la deconstruirea institututiilor si metodelor prin care s-a obtinut captvitatea gandirii, acea servitute abjecta analizata exemplar de Czeslaw Milosz, de Monica Lovinescu si de Virgil Ierunca.
http://www.humanitas.ro/humanitas/o-idee-care-ne-suce%C5%9Fte-min%C5%A3ile
Recomandari:
https://www.contributors.ro/global-europa/15447/
https://www.contributors.ro/cultura/o-idee-care-ne-a-sucit-min%c8%9bile/
https://www.contributors.ro/global-europa/vraja-nihilismului-sau-secolul-lui-lenin/
https://www.contributors.ro/cultura/visele-revolu%c8%9bionare-ruse-utopie-teroare-cataclism-social/
PS: Reactiile la articolul meu despre unii dintre consilierii d-lui Klaus Iohannis sunt siderante. Neo-legionari, fundamentalisti ortodoxisti, neo-leninisti, dughinisti, ba chiar si un fost disident (Dorin Tudoran, fostul consilier al partidulului voiculescian), se infratesc spre a ma afurisi. Sunt „mercenar”, „burghezo-tismanean”, am o „ereditate incarcata” si cate altele. Sunt inrudit, prin sange, biologic, cu Nikolski si Ana Pauker. N-am dreptul sa vorbesc pentru ca, stiti Dvs, „tatal lui”, „bunica sa”, „Kominternul”, „Radio Moscova” etc etc
Codul genetic ma recomanda in chip inexorabil ca tortionar. Ba mai am si tupeul sa cred ca negationistii Holocaustului sunt negationisti, nu bird-watchers. Barocul comunisto-fascist in actiune. Voi reveni. Oricum, asemena isterii nu-l favorizeaza pe cel care promite liniste si pace, concordie si armonie, fie si in coabitare cu pontocratia. Nici pe consilierul care i-a facut imensul deserviciu d-lui Iohannis cu nefericita propunere ca, in prima zi a presedintiei sale, sa decoreze un simpatizant legionar. Ma refer la gafeurul de profesie Andrei Muraru. Ma intreb daca macar acum acest arivist cu instincte autocrate intelege ce rau i-a facut celui pe care pretinde ca-l consiliaza.
http://www.evz.ro/vladimir-tismaneanu-din-nou-despre-consilierii-lui-klaus-iohannis-funestul-mit-al-zydokomunei-fobii-fixatii-manii.html
http://tismaneanu.wordpress.com/2014/12/24/barocul-fascisto-comunist-in-actiune-fobii-fixatii-manii/
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Mie imi este teama ca se va asterne „linistea” pe scena politica Romaneasca,aceasta afirmatie,nu anunta nimic bun.Sper sa nu se intimple asa ceva.
Ma intreb cat de true si cat de believers au fost cei care au acceptat fara garantii si fara mecanisme de control credibile, ca raul sa fie forta de realizare a unei utopii. Psihologii ar trebui sa-i analizeze ce fisuri si dezordini ascunse aveau in personalitate, ca nu pot sa cred, ca erau doar niste bieti orbi.
Craciun fericit !
P.S. Va rog sa ma cenzurati. Nu cred ca am pregatirea necesara sa pun asemenea intrebari, dar nu ma pot abtine.
Buna ziua,
Multumesc pentru preocuparea constanta privitoare la lectiile istoriei.
Eu cred ca am putea invata si mai multe din aceste lectii daca am incerca sa le aplicam la statul islamic. Sustinatorii acestuia au acelasi fanatism cu nazistii, fascistii si comunistii si aceeasi atitudine razboinica (cine nu e cu noi e impotriva noastra). Desigur ideologia difera dar e (cred eu) mai bine definita decat ce incearca sa puna pe picioare consilierii lui Putin. Aceasta claritate ar putea fi de folos in efortul de a defini o atitudine fata de miscarile razboinico-fanatice pentru care, din pacate, eu unul nu vad (inca) un sfarsit.
In general, eu cred ca e nevoie de o abordare de tip psihologic mai degraba decat etic pentru ca fanaticii cred ca etica e proprietatea lor si o „ajusteaza” dupa cum au nevoie.
Legat de recomandări: am achiziționat și citit tot ce a publicat Editura Humanitas, din 1990 până în prezent, fără să constat vreodată o scădere a standardelor sub cel de excepțional. Este – cu certitudine – meritul dlui Liiceanu și al echipei pe care o coordonează. Nu publică lucrările tov. Tismăneanu – honni soit qui mal y pense!
Aveti o obsesie, domnule! In plus, nu stiti despre ce vorbiti. Editura Humanitas a publicat Raportul Final, volum editat de mine impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile. Acolo am publicat numeroase carti:
http://www.humanitas.ro/vladimir-tism%C4%83neanu
Tot acolo coordonez doua colectii („Zeitgeist” si, impreuna cu Cristian Vasile, „Istorie Contemporana”). Cartile pe care le recomand azi sunt direct legate de colaborarea mea cu Humanitas. In „O idee”, in final, se dau cateva titluri ca recomandari esentiale. Intre acestea, doua carti ale mele. La Imre Toth, pe manseta, endorsement-ul meu. La Cristian Vasile, prefata.
Astept sa va cereti scuze pentru hartuire. Oricum, pe acest forum nu sunteti binevenit. Puteti disemina ura pe alte bloguri.
Pentru Toto, pardon, @ Ştefan Brăgărea, asta e misia: sa conteste, sa murdareasca fin
http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/iarasi-iarasi-intelectuali
@ Stefan Bragarea face exact ce spunea dl Plesu: daca nu are adversari ii inventeaza: „Dacă reciteşti articolul, vei vedea că pur şi simplu ţi-ai „inventat“ adversarul.”
Multumiri pentru recomandarea la lectura.
Re PS: Barocul ‘comunisto-fascist’ (poate ‘national-socialist’ ar fi mai potrivit) uraste adevarul, spiritul critic si, cel mai important, dizidenta. Acel segment nu necesita niciun raspuns, nicio justificare. Libertatea de exprimare nu implica obligatia de a raspunde criticii (mai ales a celei imunde, ad hominem).
Orice atac la adresa D-voastra este si la adresa lui V Zografi, G Liiceanu, A Plesu, A Oisteanu, M Carneci, A Cornea, A Lazescu, S Gulea, A Pora, C Preda, S Vieru, A Craiutu, I Stanomir si a multor altora (only to name a few).
Despre cum s-a dat curs apelului lor, nu mai e niciun secret. Insa eroarea lui K Iohannis (inainte de toate) de a se inconjura de oameni ai caror mentalitate a ramas la nivelul ‘USL traieste’ reprezinta un inceput totalmente necorespunzator inceputului sau de administratie.
Asta, bineinteles, cu exceptia situatiei in care electoratul si-a dorit asa ceva…
Straniile aliante post-comuniste, iata un subiect de care ma ocup de decenii si tot raman uluit de versatilitatile si metamorfozele pe care le constat. Era in 1999 cand am publicat, in revista „22” un articol intitulat „Intelectualii si delirul nationalist”. Ma ocupam de degringolada sovina a unora din membrii marcanti ai grupului neo-marxist „Praxis” din fosta Uugoslavie, in primul rand Mihajlo Markovic. Vorbeam acolo si de unele derapaje intre intelectualii romani, inclusiv interventii de presa pe teme precum „monopolul suferintei” exercitat de a anumita comunitate etnica. Am fost tentat sa-l includ in volumul „Scrisori din Washington” aparut la Polirom, am decis ca e mai bine sa astept, sa vedem cum evolueaza oamenii. In unele cazuri, fusese vorba de erori de moment. In altele, de o viziune constanta pe care o promoveaza si azi.
Da, aveti dreptate, este o unificare intre maniacii conspirationisti obsedati de „Zydokomuna”, neo-leninisti putinofili, dughinisti si neo-protocronisti, exaltati ortodoxisti, intelectuali-canalii, basescofobi incurabili. Sindromul este extrem de revelator. Mai ales ca aceste atacuri, la ora actuala, par sa-i unifice pe Rogozanu, Ernu, Capsali, Zoe Petre, Dorin Tudoran, Andrei Muraru, Ovidiu Hurduzeu, Racu, Platon si alti „prieteni” ai statului de drept. Sarbatori Fericite!
Naivi au fost oamenii de buna credinta, evrei si neevrei, care au crezut sincer ca antisemitiismul e imposibil dupa Holocaust. Atacurile huliganice pe aceasta tema contra domnului profesor Tismaneanu dovedesc ca fiara, departe de a fi murit, e plina de energie si gata sa muste la prima ocazie. Ce ne spun propagatorii urii ? Ca VT ar avea o „ereditate incarcata”, fiind fiu de „evrei kominternisti”, ceea ce pentru ei e aproape un pleonasm ! „Se stie”, nu-i asa, ca „evreii ne-au adus comunismul” ! Ce conteaza faptele ? Ce conteaza analizele istorice minutioase care au demonstrat ineptia unor asemenea teze ? „Se stie” ca „ce naste din pisica, soareci maninca” Fiind predestinat, cum ar fi spus Calvin, profesorul Tismaneanu ar trebui sa-si poarte „vina genetica” in tacere, caci nu „tocmai el, evreul, ar trebui sa condamne comunismul” !
Pentru antisemiti, Vladimir Tismaneanu este un adevarat scandal, caci luarile sale de pozitie le spulbera stereotipele ! Cind insa acelasi condamna si legionarismul, scandalul ajunge la paroxism : „Cum isi permite iudeul ? El care, din parinti evrei kominternisti…”
Sa speram ca va veni o zi cind asemenea afirmatii vor parea istoricilor viitorului niste elucubratii nascute din minti bolnave. Atunci se va putea discuta cu o obiectivitate care, din pacate, lipseste astazi admitind evidenta : daca marea majoritate a detinutilor care au suferit in temnitele comuniste au suferit pe nedrept, nu absolut toti au fost nevinovati ! Unii, mai ales printre legionari si demnitari antonescieni, aveau singe pe miini ! Faptul de a fi fost anticomunisti nu-i absolva pe legionari de toate vinele !
Cind vom ajunge acolo, vom putea intelege mai bine importanta cartii esentale a profesorului Tismaneanu, „Diavolul in istorie”, in care cele doua mari ciume ale secolului trecut, cea rosia si ea bruna (verde in varianta autohtona) sint puse, asa cum trebuie, pe acelasi plan si demascate ca emanatii ale Raului absolut !