- Introducere
Pandemia Covid-19 a intrat într-o nouă fază odată cu venirea toamnei și răcirea vremii, numărul de cazuri de infectare în populațiile europene cunoscând o veritabilă explozie. Presiunea asupra sistemului medical este enormă îndeosebi din perspectiva capacităților rețelelor de spitale specializate și mai ales a unităților de terapie intensivă (paturi complet echipate). Spectrul unor situații în care capacitățile acestora să fie depășite de numărul bolnavilor care pot fi tratați numai în aceste unități cu dotări tehnice speciale și unele referințe la directive existente în alte țări pentru „Triajul tratamentelor de terapie intensivă în caz de lipsă de resurse“ devin o dramatică perspectivă. Evoluțiile sunt rapide și fără repere de intuire a întinderii recrudescenței și gravității manifestărilor viitoare. Două opinii venite de la specialiști din țări puternic lovite de primul val al pandemiei aduc unele informații de interes dar totul este sub semnul necunoașterii și al ipoteticului. Mai întâi, o sinteză a opiniilor unui specialist din Franța (Yannick Simonin, virusolog, conferențiar la universitatea din Montpellier) asupra unei posibile origini a recrudescenței infectărilor cu coronavirus în iarna care vine [1]. O recrudescență poate proveni din creșterea virulenței virusului ori din apariția unor condiții noi favorabile agresiunii virusului. În cea dintâi ipoteză, ar însemna că în permanentele schimbări ale coronavirusului, ceea ce este specific tuturor virușilor și nu înseamnă în mod automat creșterea agresiunii lor, a apărut o schimbare, o mutație, în context de răcire a vremii, virusul devenind mai contagios. Ar fi, probabil, mutația cea mai importantă după cea din primăvară. Doar cercetări de laborator complexe și de durată vor putea confirma ipoteza. Există însă opinii potrivit cărora recrudescența infectărilor poate fi pusă pe seama condițiilor de transmitere a virusului. Vremea mai rece nu ar modifica mecanismul virulenței unui virus dar conservă o prezență mai lungă a virusului în mediul exterior pe obiecte și în aer. În vreme de iarnă crește prezența noastră în interior, sistemul imunitar suferă, organismul este mai expus virușilor respiratorii, ceea ce amplifică riscurile de transmitere. Cu alte cuvinte, nu este vorba de creșterea virulenței virusului, el nu este mai mult ori mai puțin agresiv în sine.
„Nu încercați să dominați virusul, acceptați-l”
Este o parte din titlul unui articol publicat la 6 septembrie 2020 în revista medicală BMJ (vechea denumire: British Medical Journal) de Paul Garner, profesor la Liverpool School of Tropical Medicine.
Iată pasajul de încheiere a articolului.
„Credeam că va ajunge să fie o boală scurtă. Am scris primul meu articol după șase săptămâni de boală continuă și scriu acum la șase luni despre o boală care seamănă cu ME/CSF(*). Ce voi scrie după șase ani? Voi fi mai bine, cu amintiri ale unei lumi în grea suferință când am fost infectat ca parte a unei strategii guvernamentale vizând dezvoltarea imunității colective? Sau voi reflecta cu tristețe la frumoasa mea viață care a dispărut brusc într-o zi de martie 2020”? (trad. VG) (sursa).
(*) din dicționar: ME/CSF (Myalgic Encephalomyelitis/Chronic Fatigue Syndrome) este o maladie cronică complexă, multi-sistem, degenerativă .
Opiniile au fost avansate la data de 6 octombrie, în ajunul declanșării veritabilei explozii de infectări în populațiile europene, necunoscută ca virulență, durată și consecințe în viitoarele dezvoltări. O informație mai recentă asupra naturii virusului și efectelor sale în timp vine din Regatul Unit. Consilierul științific șef al Guvernului a declarat în fața Comitetului mixt pentru strategia de securitate națională al Parlamentului (la 19 octombrie) că este puțin probabil ca un vaccin să eradicheze virusul, boala fiind susceptibilă să devină endemică în Marea Britanie. Noțiunea de eliminare a virusului nu este corectă și oamenii ar trebui să învețe a trăi cu virusul. Din toate evidențele, pe măsura gestionării bolii și apariției vaccinului se vor reduce riscul de infectare și gravitatea bolii ea începând să semene mai mult cu gripele anuale decât cu altceva și aceasta ar putea fi direcția pe care să o urmăm [2].
Și în România numărul de persoane infectate a crescut apreciabil începând cu a doua săptămână a lunii octombrie. Vor fi prezentate în articol date din ultimele trei săptămâni asupra evoluțiilor din țările europene și locul României va putea fi mai bine definit, fără a neglija plasarea acestor evoluții recente în toată întinderea de până acum a pandemiei, sesizând astfel mai bine dimensiunea schimbărilor. Impactul negativ al creșterii numărului de decese după luna mai asupra nivelului speranței de viață poate fi acum cuantificat și detaliile sunt prezentate și analizate.
- Recrudescența infectărilor cu noul virus și impactul asupra mortalității
Rata de mortalitate prin Covid-19 calculată numai pentru cazurile noi (decese și infectări) din perioada 5-24 octombrie are valori extrem de diferite în populațiile europene, între 0,7 decese la 1000 de infectări în Islanda și 22,3 la mie în Ungaria (figura 1). Din păcate, rata din țara noastră este apropiată de această din urmă valoare, fiind de 19,4 la mie. Se poate observa în grafic, țările cu valorile cele mi ridicate sunt din spațiul sud-est și est european iar țările cu valorile cele mai mici sunt, predominant, din Europa de nord și de vest. Ce s-ar putea afla în spatele acestor nete diferențieri regionale? Probabil, deosebiri în disponibilitatea echipamentelor și tehnologiilor medicale, calitatea personalului medical, organizare, programe și măsuri cu eficiență diferită în tratamente. Rămâne o necunoscută și măsura și modul în care respectarea de către populație a regulilor de comportament individual și-au pus și își pun amprenta pe recentele evoluții ale mortalității. În țările dezvoltate care în primul val au avut mortalitatea cea mai ridicată, la 1000 de persoane infectate ori la 1 milion de locuitori – Italia, Belgia, Regatul Unit, Franța, Suedia, Olanda, Spania, mortalitatea la 1000 de cazuri noi în perioada 5-24 octombrie a fost considerabil mai mică. Continuarea înregistrării în țara noastră a unui număr zilnic de 60-70 de decese va eroda și poziția țării în clasamentul după nivelul mortalității în întreaga perioadă a pandemiei.
Dezvoltările din ultimele trei săptămâni în țările europene au un impact încă moderat asupra evoluțiilor mortalității de la începutul pandemiei și până la 24 octombrie. Rata mortalității calculată la 1 milion de locuitori (decese cumulate) își continuă ascensiunea în toate populațiile atât timp cât coronavirusul duce la pierderi de vieți omenești. Modelele de creștere se diferențiază însă după particularitățile eficienței intervențiilor în timp, trei modele dominând: creștere rapidă în primele luni și continuă dar moderată în continuare, creștere moderată în primele luni și accelerată în continuare și creștere continuă pronunțată. Evoluția din România intră în cel de al doilea model și poate fi examinată în prima figură din Anexă. În ceea ce privește evoluția mortalității la 1000 de persoane infectate curba dominantă în țările europene este cea tipică și României: ascensiune rapidă și constantă până undeva în lunile aprilie, mai sau iunie și regres masiv în continuare, cu particularități semnificative de ritm. Există câteva țări care fac excepție de la modelul dominant și în Anexă pot fi examinate curbe particulare ale mortalității la 1000 de persoane infectate. În Rusia și Belarus ascensiunea mortalității a continuat până la o dată foarte recentă și regresul este minor. Este posibil ca recenta recrudescență a mortalității să stopeze modesta instalare a regresului dacă deteriorarea se prelungește și să asistăm la o surprinzătoare reluare a ascensiunii mortalității. Evoluții viitoare similare ar putea avea loc și în țările cu stagnare ori cvasi-stagnare a regresului mortalității la 1000 de persoane infectate – Muntenegru, Moldova, Bosnia și Herțegovina, Albania, Serbia (figurile din Anexă). Și în Ungaria, având o ascensiune consistentă a mortalității în perioada 5-24 octombrie, s-ar putea profila o schimbare similară. Continuarea înregistrării în țara noastră a unui număr zilnic de 60-70 de decese ori mai mare ar putea determina stoparea mișcării descendente a curbei și în România (ca și în alte țări).
Ipoteza unei posibile corelații între numărul de decese noi la 1000 de infectări noi și densitatea populației în contextul recentei recrudescențe a infectărilor (perioada 5-24 octombrie) nu se dovedește a fi realistă. Și Olanda și Belgia și Regatul Unit, țări cu densitate mare a populației , au valori mici ale mortalității, în jur de 5 la mie. Constatăm însă cele mai ridicate valori ale mortalității, între 15 și 20 la mie, în țări cu densitate considerabil mai mică, între 50 și 100 de locuitori la km. p.: Ungaria, Polonia, România, Bosnia și Herțegovina, Grecia, Macedonia de Nord, Muntenegru, Albania, Ucraina (și chiar Rusia, cu o densitate de numai 9 locuitori la km. p.). Nu în densitatea populației se află explicația marilor diferențe ale mortalității recente la 1000 de persoane infectate.
Au apărut in presă relatări și informații asupra situației infecțiilor asociate asistenței medicale (infecții nosocomiale), a potențialelor efecte asupra pacienților diagnosticați cu noul virus și deceselor provocate de acesta. Iată surprinzătorul și lipsitul de echivoc verdict al Institutului Național de Sănătate Publică (INSP) asupra acestei probleme: „Vă informăm că, până în prezent, Direcțiile de Sănătate Publică nu au raportat, în cadrul supravegherii, prevenirii și limitării infecțiilor asociate asistenței medicale în unitățile sanitare, nici un caz de deces datorat Covid-19 și nici un caz de infecție asociată asistenței medicale la pacienți diagnosticați cu Covid-19” (sursa). Infecțiile intra spitalicești au fost din totdeauna acasă la ele în spitalele românești dar au fost fie necunoscute, fie ascunse ori sub-raportate. Probabil, în vâltoarea, atmosfera și tensiunea din spitalele Covid nu li s-a dat nici o importanță. În luna iulie 2019 președintele Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate (ANMCS) declara într-un interviu că gradul de raportare a infecțiilor de către spitale este de numai 0,84 la sută, media la nivelul Uniunii Europene fiind de peste 4 la sută. Mai aflăm că sunt peste 100 de spitale care fie nu au raportat, fie au declarat că nu au astfel de infecții în spital. Concluzia președintelui ANMCS : „Global vorbind, este vorba de o lipsă de cultură a calității și a siguranței pacientului. Aceasta este problema, care se concretizează în faptul că: managementul spitalului nu asigură condițiile materiale necesare respectării tuturor regulilor. Adică: cantitatea de biocide, existența dispersoarelor de dezinfectanți, existența unui număr corespunzător de mănuși și așa mai departe. Apoi nu există un mecanism de supervizare, de verificare periodică a respectării acelor reguli” [3]. Lucrurile se cunosc deci, cel puțin la nivelul Președintelui Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate (subl. autorului), iar inexistența acelui mecanism arată care este starea managementului sănătății din România.
Pentru a completa cifrele președintelui ANMCS, se pot adăuga alte câteva, mai coerente și mai relevante, pentru aceeași perioadă de referință: din circa 375 de spitale, doar 69 au raportat infecții, ceea ce înseamnă că în jur de 300 de spitale fie nu au raportat, fie au raportat zero infecții [4]. Nu problema infecțiilor intra-spitalicești în sine motivează însă menționare lor aici, sunt cunoscute de multă vreme, dar categorica afirmație „…nici un caz de infecție asociată asistenței medicale la pacienți diagnosticați cu Covid-19” din poziția INSP poate fi acum atât de nepotrivit plasată într-un context internațional de excepție în care se încurajează investigarea și cunoașterea în măsură crescândă a infecțiilor din spitale [5]. Acest context este cel al formidabilelor mobilizări de mijloace materiale și umane, de apariția a numeroase echipe internaționale de cercetare a unei noi boli infecțioase – Sindromul respirator acut sever (SARS-CoV-2). Știm că spitalele sunt pline de infecții asociate asistenței medicale. Nu știm însă cât de mari sunt indicatorii care măsoară fenomenul și nici nu vom ști pentru că nu are nici cine și nici cu ce să identifice infecțiile, să măsoare nivelul, să-l plaseze în context internațional și să adopte măsurile de reducere a acestora. Vom trăi cu ele, unii vor deceda prin ele. Dar nu vom ști câți.
- Speranța de viață la naștere
În articolul publicat la Contributors la 1 septembrie a. c. arătam că până în luna mai 2020 valorile speranței de viață la naștere nu erau afectate de evoluția pe luni a numărului total de decese (date Institutul Național de Statistică). Lucrurile s-au schimbat însă odată cu publicarea datelor după luna mai și ascensiunea numărului de decese și a ratei mortalității generale (cea din figura 2), ascensiune care are în spate o majorare a ratelor de mortalitate pe vârste. Speranța de viață la naștere a fost în recul în lunile iunie, iulie și august și valorile din toate lunile ianuarie-august sunt prezentate în figura 3.
Lunile de vară sunt, în general, luni cu o mortalitate mai mică și au corespondent în speranță de viață moderat sau ușor superioară. Nu regăsim această caracteristică în anul 2020 după luna mai. Valoarea din luna august este inferioară celei din august 2019 cu 1,5 ani iar cea din luna iulie cu 1 an. Câteva precizări se impun însă. Valoarea uzuală a speranței de viață este cea calculată la nivelul unui an calendaristic și este expresia ipotetică a numărului mediu de ani pe care i-ar trăi un născut viu dacă generația din care face parte ar avea pe tot parcursul existenței sale (cca 100 de ani) mortalitatea pe vârste din anul respectiv. Raționamentul este identic în cazul valorii speranței de viață la naștere calculată cu mortalitatea dintr-o lună. Valoarea din luna mai – 76,4 ani, indică numărul mediu de ani pe care i-ar trăi un născut viu dacă generația sa va avea pe tot parcursul vieții mortalitatea pe vârste din luna mai 2020. Este o valoare mai mare decât cele din toate cele luni pentru că mortalitatea pe vârste a avut valori apreciabil mai mici, cele mai mici din lunile anului 2020. Creșterea mortalității după luna mai se concretizează în recul al speranței de viață, în luna august îndeosebi. Dacă privim valoarea medie din cele opt luni – 75,3 ani, vedem că este net superioară celei din luna august. Cu alte cuvinte, oscilațiile sezoniere ori de altă natură ale mortalității la nivelul lunilor întră în logica unui fenomen afectat de rigorile vremii și valoarea anuală nivelează valorile lunare. Din altă perspectivă, urmărind evoluțiile lunare paralele ale numărului total de decese și ale numărului de decese atribuite Covid-19, există argumente pentru a admite ipoteza că majorarea numărului total de decese după luna mai nu poate fi determinată în mod principal de ascensiunea numărului de decese prin Covid-19 și probabilitatea unei creșteri a deceselor prin alte cauze poate fi luată în considerare. Faptul că în luna august se înregistrează o creștere apreciabilă a numărului de decese la vârstele tinere, până la 35 de ani, vârste la care impactul coronavirusului este minor, vine în sprijinul ipotezei avansate. Din păcate, verificarea ipotezei va putea fi abordată doar atunci când Institutul Național de Statistică va publica datele asupra mortalității pe cauze de deces în anul 2020 (abia în vara anului 2021, dacă institutul nu va întreprinde eforturi particulare pentru reducerea termenelor; există premieze optimiste în acest sens). Necunoscând distribuția pe vârste a deceselor prin Covid-19, date pe care Ministerul Sănătății nu le publică, posibilitățile de investigare a impactului mortalității prin coronavirus asupra speranței de viață sunt limitate. Din altă perspectivă, ne putem întreba dacă majorarea numărului de decese după luna mai prin alte cauze decât coronavirus nu reprezintă ecoul restricțiilor la internări în spitale și tratamente spitalicești.
Declinul speranței de viață la naștere și la celelalte vârste tinere este superior celui de la vârstele avansate ca valoare absolută (ani și fracțiuni de an). O creștere a numărului de decese la primele vârste contribuie considerabil mai mult la regresul speranței viață la naștere (și la celelalte vârstele tinere), prin mărimea potențialul de ani-viață pierduți, în timp ce contribuția creșterii numărului de decese la vârstele avansate asupra reculului speranței de viață la naștere și la vârstele tinere este modestă, prin potențial considerabil mai mic de ani- viață pierduți. Dacă recurgem însă la scăderea relativă (în %) a speranței de viață pe vârste constatăm că declinul este mai important la vârstele avansate și în figura 4 pot fi examinate diferențele de scădere relativă a speranței de viață pe vârste.
- Remarci finale
Recrudescența numărului de infectări și decese prin coronavirus în populațiile europene a surprins prin amploarea fenomenului. Dezvoltările viitoare nu sunt cunoscute dar actuala forță de răspândire în context și circumstanțe atât de diferite (geografice, demografice, economice, sociale, culturale, medical, sanitare) nu conturează o apropiere de controlul manifestărilor. Efectele așteptatelor vaccinuri atunci când vor fi disponibile și accesibile populației sunt și ele necunoscute.
În țara noastră numărul deceselor prin coronavirus a fost în luna septembrie moderat inferior celui din august, 1200 față de aproape 1300, și este de așteptat ca în luna octombrie să depășească 2000 de cazuri. Dacă și curba mortalității prin celelalte cauze va fi în progres, cum a fost în lunile iunie, iulie și august, iar pentru apropiatele luni de iarnă se va respecta curba sezonalității fenomenului, avem în față dezvoltări care se conturează a fi extrem de complexe și predominant negative pentru nivelul mortalității populației în acest an. Ar însemna ca speranța de viață la naștere în anul 2020 să fie pentru întâia oară în declin în ultimii 25 de ani.
R e f e r i n ț e
[1] Raoult, Didier. 2020. Le coronavirus a-t-il vraiment muté dans une forme plus agressive? (https://www.ouestfrance.fr/leditiondusoir/data/111156/reader/reader.html?utm_source=neolane_of_newslettereds&utm_medium=email&utm_campaign=lienarticle&utm_content=20201007#!preferred/1/package/111156/pub/170472/page/5).
[2] Vaccine ‘unlikely to eradicate Covid’, Sir Patrick Vallance tells MPs
(https://www.telegraph.co.uk/news/2020/10/19/vaccine-unlikely-eradicate-covid-sir-patrick-vallance-tells/).
[3]) RO Health Review.2019.
Media raportării infecțiilor nosocomiale în România, de patru ori mai mică decât în Europa, potrivit președintelui ANMCS (https://rohealthreview.ro/media-raportarii-infectiilor-nosocomiale-in-romania-de-patru-ori-mai-mica-decat-in-europa-potrivit-presedintelui-anmcs/).
[4] The Romanian Journal
Number of nosocomial infections reported by hospitals doubled, yet…
[5] Vehreschild, Maria J G T et alia. 2020. Beyond COVID-19—a paradigm shift in infection management? The Lancet Infectious Diseases, 9 octombrie (https://www.thelancet.com/journals/laninf/article/PIIS1473-3099(20)30789-1/fulltext).
***
● Centrul Național de Control și Supraveghere a Bolilor Transmisibile. 2020. Covid 19 – Raport săptămânal de supraveghere – Date raportate până la data de 18 octombrie
● Grupul de Comunicare Strategică. 2020. Informări zilnice asupra Covid-19.
● Institutul Național de Statistică. 2020. Populația rezidentă la 1 ianuarie 2020 și migrația externă în anul 2019 (https://insse.ro/cms/ro/content/popula%C5%A3ia-rezident%C4%83-la-1-ianuarie-2020-%C5%9Fi-migra%C5%A3ia-interna%C5%A3ional%C4%83-%C3%AEn-anul-2019).
● Institutul Național de Statistică. 2020. Comunicate lunare asupra mișcării naturale a populației.
● Our World in Data. 2020. Data on COVID-19 (coronavirus) by Our World in Data
(https://github.com/owid/covid-19-data/tree/master/public/data).
”
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Recrudescența numărului de infectări și decese prin coronavirus în populațiile europene a surprins prin amploarea fenomenului.”
Iar am fost surprinsi ? valul al 2 lea nu mai poate fi asemant cu primul si nu mai exista nici scuze si nici „surprinderi” , in opinia mea a fost multa inconstienta, presiuni imense din afara asupra decidentilor politici, asupra mediului academemic si medical ca multe masuri luate in primavare sa fie eliminate, relaxarea pornita pe timpul verii fiind prea mare in conditiile date.
Era la mintea cocosului si fiecare om cu gandire cat decat rationala si-a putut da seama , o data cu venirea timpului rece probleme se vor agrava imens. S-a uitat de imbulzeala de pe plaje, din carciumi, de pe strazi si piete, o data cu luna august, miezul concediilor la nivel european , tari intregi precum Italia, Spania, Franta, Romania si nu numai fiind in concediu si vacanta, perioada in care repornit infectarea.
Este mai rau decat la inceputul pandemiei, nimeni insa nu recunoaste, masurile de carantinare din Belgia, Irlanda, Franta, Spania, Germania demonstrand insa panica in care se afla decidentii, iarna nici macar n-a inceput si mai avem cel putin 4 luni grele in fata noastra.
In opinia mea relaxarea prea accentuata din vara este cauza exploziei imbolnavirilor actuale si situatia pe zi ce trece scapa de sub control respectiv a scapat.
Singura speranta este sa apara vaccinul cat mai curand pe piata astfel incat sa poata fi inceputa vaccinarea la scara larga a populatiei pe langa gasirea unor medicamente cu care boala poate fi tratata, in rest vorbarie si discutii, pierdere de timp.
O analiza care nu gaseste o legatura reala, apoi o referire la un ANMCS, si faptul ca ANMCS stie ca in Romania medicii raspandesc covid 19, nimic clar despre mortalitate si o eventuala, de ce restul tarilor nu au ANMCS-uri care stiu la fel – neclar, o concluzie care spune ca nu se stie, practic timp pierdut si un misterios ANMCS laudat, probabil ceva de stat prin care se sug banii contribuabilului inutil.
Statisticile pot prezenta o situatie la zi a ceea ce se intimpla din punct de vedere medical in tara si in lume . Pina la urma indiferent cite infectari sunt constatate la nivel procentual este evident ca nu toate aceste infectari produc si decese . Numarul de decese, atribuit coronavirusului , este relativ scazut, mai peste tot in lume ,daca raportam totul la numarul de locuitorii . In acelasi timp , putem observa ca numarul total al deceselor nu depaseste numarul acestora din anii trecuti , ba mai mult el este chiar mai mic . O alta observatie se refera la numarul mare de decese, atribuite coronavirusului , in rindul persoanelor cu comorbiditati a celor supraponderale si diabetice in acelasi timp . Chiar daca un vaccin sau un set medicamentos , ce poate trata efectele coronavirusului , pot aparea in curind , acesta aparitie nu va rezolva integral problema . Masurile luate au si ele un caracter partial atasat protectiei si ating concomitent nevoia umana de a fi protejat de altcineva impreuna cu reducere semnificativa a riscului de contaminare . Inca nu se stie cu exactitate cum functioneaza acest virus si mereu se descopera alte modalitati de atacare a capacitatilor de protectie numita -sistem imunitar -. Incet , incet, ne vom invata sa coabitam cu virusul ,vom fi constienti de limitele noastre medicale si vom cu totii mai atenti atunci cind va fi vorba de viata noastra . O revenire , in totalitate ,la normalitatea atit de mult dorita nu este parte a imediatului .Viata isi va urma cursul ei , dar noi toti vom fi mai atenti atunci cind ne vom aventura in mari colectivitati umane ce se pare ca produc un numar mare de infectii cu coronavirus ,asa cum s-a si constatat o brusca crestere a cazurilor , in urma petrecerilor , ca parte a cistigarii alegerilor de o parte sau alta .
Multumesc pt articol.
Mi-as permite o mica observatie referitoare la densitate. Mult mai relevanta decat densitatea calculata la teritoriul narional, este densitatea in mediul urban. Desi in Romania densitatea nu este mare, in Bucuresti (si in marile orase) densitatea este de cateva ori mai mare decat media europeana. Acelasi lucru e valabil si pentru Rusia si estul Europei.
Mai sunt si aspectele culturale, in tarile germanice de exemplu interactiunea dintre vecini este minima, in sudul si estul Europei e cu totul altceva. Iar in multtrambitata Suedie este cu totul exceptional ca nepotii sa fie lasati in grija bunicilor sau ca acestia sa locuiasca impreuna cu familia (mare parte din suedezi locuiesc singuri), la noi este exact contrariul. In occident, desi exista contestatari, era ceva obisnuit si inainte sa porti masca daca esti racit pentru a-i proteja pe ceilalti. Sunt aspecte greu de cuantificat, dar e posibil sa influenteze rata de raspandire.
Dar dincolo de importanta statisticilor, singurul lucru care conteaza de fapt este gradul de incarcare a sistemului medical. Pana acum se pare ca in jur de 10% din cazuri sunt grave, iar mortalitatea pare similara gripei obisnuite. La prima vedere nimic grav, dar cei care gandesc asa nu iau in calcul un aspect esential. Un procent de 10% aplicat la intreaga populatie depaseste de zeci ori capacitatea sistemului medical. In absenta ingrijirilor medicale 10% cazuri grave se pot transforma rapid in 10% mortalitate. Acest procent este inacceptabil pentru ziua de astazi. Ceea ce lumea nu intelege este ca scopul masurilor de preventie nu este eradicarea virusului (care nu mai e posibila), ci limitarea fluxului in sistemul medical, astfel incat fiecare pacient sa poata beneficia de asistenta (macar la nivel minimal). Deja se pare ca in ciuda tehnologiei moderne bilantul il va depasi pe cel al gripei spaniole de acum 100 de ani. Acest lucru ar trebui sa ne dea de gandit.
Rata calculată a mortalității este naivă. Numitorul trebuie să fie numărul de cazuri reale, nu cele depistate. Această rată are valoare numai la finalul pandemiei. Dat fiind că numărul de teste raportat la populație este mai mic la noi, rata mortalității este umflată.
N-ati inteles absolut nimic. Cand ai de a face cu un femomen la o astfel de scara, nu are importanta procentul (care poate fi, si chiar este comparabil cu o gripa oarecare) ci totalul populatie la care se aplica. Daca vorbim de 5000 de victime la jumatate de milion de cazuri, acelasi procent aplicat la 20 de milioane ne da cu totul alt rezultat in cifre absolute.
Acest numar sufoca pur si simplu sistemul medical. In pus in conditiile in care 10-20% din cazurile simptomatice au nevoie de ingrijiri medicale, imposibilitatea sau reducerea calitatii asistentei medicale poate usor sa duca la o mortalitate de 10%. Oameni care in conditii normale ar avea sanse de supravietuire 95% mor pentru ca nu are cine sa le prescrie tratamentul corect. Este pur si simplu o intoarcere in evul mediu. Despre asta e vorba.
Nu stiu daca aveti cunostinte in sistemul medical, eu am si in sistemele publice si DSP si private. Toti sunt epuizati fizic si psihic. Sa porti non-stop costumul de protectie, inclusiv la 40 de grade, sa fii in contact permanent cu medii infectate, sa nu poti sa bei apa cand ti-e sete, sa mergi la toaleta o singura data pe zi la ora fixa, sa nu ai doua zile libere la rand de un an, sa auzi in fiecare zi de cazuri grave printre colegi si cunoscuti, nu mai vorbim de dramele pacientilor, nu e usor. In mediul privat e situatia e un pic diferita, dar nu foarte. Din cauza reducerii cererii s-au facut disponibilizari masive, incarcarea personalului e foarte mare, stresul la fel, sunt multe cazuri, majoritatea musamalizate pentru ca nu da bine.
Sa asteptam minuni de la sistemul medical in aceste conditii e o prostie. Si singurul mod in care-i putem (si ne putem) ajuta e sa respectam niste reguli simple. Spalat pe maini, purtat masca, si pastrat distanta. Oare ce e atat de greu de inteles?
„Ar însemna ca speranța de viață la naștere în anul 2020 să fie pentru întâia oară în declin în ultimii 25 de ani.”
Iată, in sfârșit, o veste bună. Ar putea fi începutul sfârșitului pentru gerontocrația in care trăim. Desigur, dezintegrarea sistemului gerontocrat (in esență a socialismului asigurărilor publice de pensie) ar putea dura câteva decenii, perioadă in care unele națiuni europene minore ar urma să dispară, dar pentru altele ar apărea o șansă de supraviețuire.
Speranța de viață* liberă ar începe să crească odată cu tăierea chingilor împletite din spaime morții pe care bătrânii politicieni le-au tras pe gâtul tinerilor (incă) activi in câmpul muncii.
Ceva semne la nivel de societate sunt, din păcate statisticienii nu sunt interesați de subiect. De pildă voturile pe categorii de vârstă, cu o schimbare radicală din 2016 incoa, precum și vârsta reprezentanților din Legislativ ce pare să scadă.
Mai e și chestiunea unui serviciu public ce rezidă practic dintr-un drept incris in Constituție – dreptul la sănătate. Nu avem date statistice -nu prezintă interes pentru statisticienii instituționalizați- dar e bănuit că pe de o parte Statul nu mai e capabil să asigure acest serviciu, deci o obligație asumată constituțional, iar pe de alta că increderea populației in acest serviciu s-a prăbușit. Dacă pandemia, pardon, regimul anti-pandemic mai durează 6 luni (ce vor cuprinde o iarnă) e de așteptat ca o parte din populația activă să refuze să mai sprijine un serviciu pe care nu are de gând să-l mai acceseze și care oricum îi este blocat. Cum contribuțiile sunt obligatorii (adică impozitare mascată) acest lucru e posibil doar prin sabotare, printr-un soi de boicot tacit care va afecta, binențeles, populația vârstnică. Dacă statul nu are de gând să adopte modelul suedez, e posibil insă ca acei cetățeni conștienți de colapsul serviciilor medicale să-l adopte in privat și să-l dezvolte, cu riscul de a scădea brusc ‘speranța de viață la naștere’. Pentru că, dincolo de numere -biete abstracțiuni efemere, stă moartea, iar in fața ei fiecare tânjește nu după un sistem birocratic care să-l transforme intr-o cifră, ci după o ființă care să-i fie alături și să-i aline suferința. Oamenii își vor dori iarăși, firesc, să moară acasă, intre cei dragi, nu ca niște dobitoace in abator intre străini des-figurați in halate albe. Ca atare, recrudescența politicilor fricii va avea ca efect o recrudescență a mortalității. Nu coronavirusul, ci concentrarea Aparatului de stat asupra lui va ucide probabil milioane de oameni. Marotat de acest virus, Statul a ajuns să-l hiperbolizeze și să se lase acaparat de ‘războiul’ pe care i l-a declarat doar pentru că oamenii lui nu concep că s-ar putea afla intr-o eroare fatală. Chiar pentru ei. Mințind la nesfârșit despre miile de decese provocate de virus nu vor putea acoperi culpa morală in ‘gestionarea’ aberantă a unui fenomen natural in care inamicii au fost de la bun început proprii concetățeni.
*in statistica oficială este aproximată, in fapt, speranța de moarte lungă, in care milioane de cetățeni zombificați sunt socotiți campioni ai propășirii, suprem indicator al progresului social.
Gerontocratia nu este generată (numai) de asigurările de sănătate publice care nu sunt de loc generoase. Din experienta personala, trăind în mai multe țări occidentale cei care trăiesc din asigurările publice de sănătate trăiesc mai puțin și au venituri mai mici decat cei care su asigurări private. Cei care mor mai frecbent astăzi nu sunt gerontocrati, sunt doar bătrâni
Dacă gerontocratia ar fi prima lovită multe țări ar rămâne fără conducători.
„Gerontocratia nu este generată (numai) de asigurările de sănătate publice care nu sunt de loc generoase”
Mai întâi: nici nu am susținut așa ceva. Nu m-am referit deloc la cauzele ascensiunii regimurilor gerontocrate. Dar am sugerat că ele sunt întreținute cu ajutorul sistemelor de pensii (care asigură susținerea la vot și implicit mirajul democratic) și al sistemelor de asigurări și servicii medicale care, la scara istoriei, sunt extraordinar de generoase și lungesc in mod artificial și inutil viața oamenilor. Cu ce ajută civilizația occidentală prea-mărita speranță de viață de astăzi? De ce ne-am dori, ca nație europeană, o populație extrem de îmbătrânită, extrem de muncită și epuizată (fizi și mental) și dependentă de drogurile pe care i le oferă Statul asistențial?
Mulțumesc pentru lamurire. Da, viața este prelungita artificial, iar calitatea vieții după o anumita varsta este destul de precara. Este totuși greu de stabilit cine si când trebuie sa moara.
„Este totuși greu de stabilit cine si când trebuie sa moara.”
Dar Statul modern are pretenția asta și văzînd cum se ține cu dinții de dreptul (pe care și l-a arogat) de a ține muribunzii in viață, împotriva voinței lor, nu prea cred că se va lăsa prea curând doborât din absolutismul Vieții. Tot ei au și pretenția că ar fi ocrotitorii sănătății și calității vieții cetățenilor. Cu lacrimi in ochi îi vedem cum se aruncă astăzi in lupta cea mare cu virușii, cu bacteriile, cu dependențele și viciile, cu obezitatea și depresiile; mâine se vor năpusti asupra bătrâneții, vor ataca parkinsonul și demența cu batalioane de geneticieni. Poate in viitor politrucii progresiștii vor înhăma știința și o vor trimite la marea bătălie împotriva morții.
Și uite că-s destui care chiar cred, vor să creadă in tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte..
Inteleg ca esti din acei „orfani ai lui Ceausescu”, crescuti in casele de copii si spalati pe creieri astfel incat sa nu fie capabili decat sa repete lozincile Partidului! Tu n-ai bunici, n-ai parinti samd… vad ca te bucuri tare la gandul ca persoanele in varsta ar putea sa moara pe capete! >:
Imi cer scuze ca dau replica pe mesajul dumneavoastra, dar discutia cu astfel de personaje imi provoaca repulsie, si cred totusi ca unele lucruri ar trebui devoalate pentru ca astfel de „teorii” pot fi seducatoare pentru mintile necoapte.
Am intanit si eu astfel de oameni, i-am intrebat, tu esti perfect sanatos, ai risc mic de complicatii, spitalele sunt supra aglomerate, ai fi de acord ca in eventualitatea ca te imbolnavesti sa cedezi locul tau in spital? Toti fara exceptie au schimbat imediat subiectul, unii chiar au sustinut ca ei platesc asigurari si au dreptul la cel mai bun tratament, inclusiv in strainatate sau cu cel mai scump medicament posibil. Ba chiar i-ar da in judecata daca n-ar avea cel mai bun tratament.
Aceiasi oameni care tipa pentru fiecare leu pe care-l platesc ca impozit de parca ar fi ultimul lor ban, uita ca nu sunt singurii care au platit, ca asa zisii „asistati social” au contribuit timp de decenii la sistemele de asistenta sociala. Ca pensia nu o pomana a statului, nici macar o datorie morala, ci una financiara, sunt chiar banii contribuabilului pe care statul i-a folosit timp de zeci de ani si care sunt returnati pur si simplu proprietarului de drept (daca apuca, si aici e alta poveste).
Astfel de oameni, cu teoriile lor bazate pe „ratiune” si „logica de fier”, au creat sistemul de purificare nazist in care oamenii bolnavi si cei impuri etnic trebuiau eliminati fizic, astfel de oameni au conceput chiar in Romania colectivizarea, sistemul de alimentatie rationala, sistematizarea satelor si alte aberatii cu consecinte pe care nici nu ni le imaginam.
Eu le-as reaminti doar atat, o inscriptie de pe un monument funerar din Tomis-ul antic, ce esti am fost, ce sunt vei fi.
„Astfel de oameni, cu teoriile lor bazate pe „ratiune” si „logica de fier”, au creat sistemul de purificare nazist ”
Un moment bun ca să începeți o dezbatere profundă: ce este un cinic, un comunist sau un nazist? Doar că nu prea vă ajută nici pe unul nici pe altul bagajul informațional cu care ați fost dotați (mai bine zis: încărcați). Altfel ați fi remarcat că tocmai guvernanții actuali sunt cei ce se prevalează de „știință” și „rațiune”, in avansarea măsurilor totalitare care vor conduce in cele din urmă la dispariția prematură (eu nu zic exterminare, că ar insemna că prezum o premeditare, numai că e vorba pur și simplu de inepție și frică generalizate in lăuntrul aparatului administrativ) a câtorva milioane de oameni, in special bătrâni. Dacă ați fi fost afectat de acest fenomen așa cum vă dați pe forum -tare umanist și compasional- ați fi ieșit in stradă să urlați la guvern in loc să inventați naziști pe internet (și gândiți-vă bine la gestul dumbeavoastră: ați sugerat existența unei oculte brune ce conspiră împotriva omuleților și ați comis un atac la persoană localizînd un astfel de conspirator tocmai aici, pe contributors. deci. ați chibzuit bine? e sănătos la cap omul care aruncă asemenea vorbe grele in capul unor necunoscuți in spațiul virtual doar pentru că ceea ce citește nu este in acord cu convingerile lui profunde?).
Altfel, văd că ați pus rațiunea in ghilimele (și eu, așijderea, referindu-mă la guvernanți). Deci aveți o altă rațiune și o altă logică decât mine. Ce vă face să credeți atunci că eu m-aș erija in purtătorul Rațiunii Pure și nu dumneavoastră? Dacă rațiunea mea e in ghilimele, adică falsă, de ce vă faceți griji că ar putea să facă prozeliți, mai ales că dumneavoastră, un om copt, ați explicat foarte clar, pe un ton ferm și politicos, unde anume greșesc? Sau nu?
„Inteleg ca esti din acei „orfani* ai lui Ceausescu”, crescuti in casele de copii si spalati pe creieri astfel incat sa nu fie capabili decat sa repete lozincile Partidului!”
Exact! Ăla-s io. Mulțam fain pentru caracterizare. :)
*așa-i că nici prin cap nu v-ar trece că s-ar putea să fiu prea bătrân ca să mai am bunici in viață? poate nici părinți..deci un biet orfan.
Iata ca oamenii de știință britanici de la BMJ descoperă ceea ce un ministru islamic spunea acum vreo 5 lumi citat aproximativ: corona is like your wife, first you try to control her, then you realise that you cannot and you learn to live with her.
Acest ministru a fost ridiculizat de media occidentală dar el a exprimat avant la lettre, și intr-un mod foarte plastic, care este solutia de moment.