joi, martie 28, 2024

Recucerind libertatea: regimul Dragnea şi primăvara oamenilor

Pentru Liviu Dragnea şi cei asemenea lui, România din jurul lor a devenit una de neînţeles. O prefacere radicală are loc sub ochii lor. Indiferenţa şi supunerea lasă loc febrei libertăţii. Este ca şi cum, după şaptezeci de ani, o naţiune se emancipează de sub jugul statului care nu a încetat să o persecute, să o domine, să o paraziteze, să o reducă la o stare de sclavie perpetuă. Aceasta este primăvara oamenilor României, aceasta este revolta civică care are un singur scop asumat: de a recuceri demnitatea şi libertatea, împotriva statului şi a elitei cleptocratice care l-a confiscat.

Pentru Liviu Dragnea şi cei asemenea lui, privilegiile sunt ordinea naturală a existenţei. Oamenii se împart, legic, în cei care conduc, despotic, şi cei care se supun, cuminte. De la comunism şi fesenism, Liviu Dragnea a învăţat această aroganţă cu care continuă să trateze pe cei pe care nu şi-i poate imagina decât îngenuncheaţi. Condiţia de stăpân este unica pe care o cunoaşte. Iar primăvara oamenilor nu poate fi, în imaginarul domniei-sale, decât efectul unui vast complot. De această dată, agenturile străine sunt înlocuite de corporaţii. Discursul anti-capitalist al fesenismului se reîntoarce, iar măştile mincinoase cad. În cele din urmă, inamicul este desemnat fără ezitare: individul autonom, ce posedă curajul de a spune “ nu” partidului- stat. Primăvara din România de acum este primăvara acestor oameni care au învăţat să îşi afirme libertatea.

Pentru Liviu Dragnea şi cei asemenea lui, legile şi instituţiile nu pot servi decât scopului pentru care au fost gândite în deceniile de tiranie. Ele sunt pavăza cu care se apără, ele sunt arma cu care lovesc pe cei pe care îi domină, ele sunt expresia puterii ilimitate pe care o deţin. Înfruntarea cu primăvara oamenilor acestei ţări este cu atât mai dramatică cu cât revolta lor ameninţă să lichideze nu doar dominaţia domnului Dragnea, ci şi să înlăture temeliile bunului-plac şi ale dispreţului. O dată ce această primăvară iese la suprafaţă, vechiul stat, al arbitrariului, al delirului demagogic şi al privilegiilor, nu mai poate exista. Recucerirea libertăţii înseamnă sfârşitul unui ciclu istoric.

Pentru Liviu Dragnea şi cei asemenea lui,ideile sunt un moft pentru care orice mobilizare ar fi inutilă. Singurul lucru tangibil este suma de bani, modestă, pe care o oferă ca mită supuşilor lor. Orice altceva este de neînţeles, orice altceva este inutil. În clipa în care această primăvară a oamenilor înfloreşte în iarnă, ideile prind chip şi sunt îmbrăţişate cu umor, cu fermitate şi cu tandreţe. Pădurea de pancarte este imaginea acestui ideal care se întăreşte,zi după zi. Statul tiranic pierde bătălia în clipa în care libertatea este oxigenul pe care trebuie să îl respiri. România de acum a ajuns într-un asemenea moment de cumpănă.

Pentru Liviu Dragnea şi cei asemenea lui, amestecul de determinare şi de ironie care a contaminat România este de neînţeles. Dictatorii, mai mult sau mai puţin provinciali, se tem de acest spirit al subversiunii. Caricatura, poanta le sunt inamici mortali: ele dezvăluie vulnerabilitatea unui împărat care este întotdeauna gol. Iar această primăvară a oamenilor la care suntem parte înlătură, definitiv, vălul respectabilităţii de pe umerii unor infractori mărunţi.

Primăvara oamenilor este, înainte de toate, o primăvară a libertăţii. Ea este cel din urmă punct din lungul parcurs al unei societăţi care a crescut întotdeauna în contra statului, iar nu alături de el. Divorţul dintre regimul Dragnea şi naţiunea sa marchează despărţirea acestei naţiuni de statul care nu o mai reprezintă şi în care nu se poate recunoaşte. Demisia acestui guvern de marionete este doar începutul.Miza de durată este reconstituirea statului pe un fundament solid: acela al egalităţii constituţionale, al transparenţei şi al demnităţii.

Ca şi la “Colectiv”, în această primăvară a oamenilor se simte un aer al durerii, dar şi al speranţei. Este vorba nu de acea speranţă utopică, din care se hrănesc visele radicale, ci de modesta speranţă tenace în capacitatea indivizilor liberi de a constitui o ordine raţională şi decentă. Statul care se află în calea lor trebuie sa dispară, o dată cu corupţia şi cu privilegiile pe care se întemeiază.

Pentru Liviu Dragnea şi cei asemenea lui, primăvara oamenilor este semnul revoltei şi al hotărârii. Libertatea şi demnitatea nu se negociază cu cei care ne mint, ne fură şi ne oprimă. Libertatea şi demnitatea se afirmă, se cuceresc şi se păzesc. Pâna la capăt. Fără ezitare şi fără odihnă.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Cred ca dl. presedinte iohannis nu poate refuza solicitarea oficiala de dialog facuta de cel care in mod formal, din nefericire, este al dolea om in stat si cel care i-ar lua locul intro situatie exceptionala . Este o obligatie insttutionala dar ar fi foarte bine sa precizeze, inainte de a accepta, ca nu intra in aceasta disutie acceptnd, ci resingand categoric afirmstiile facute de catre dl Tariceanu in plus fata de economia si scopul scrisoriisi si anume : califcatvele aduse de acesta actiunilor dlui Iohannis; adica ca ar fi resentimentare, cu neintelegerea interesului national,cu orgolii si ambitii personale. Adaug ca este bine de remarcat si ca nu e vorba doar de calm ci si de rezolvare conforma statului de drept si in spiritul si litera Constitutiei si vointei populare a derapajelor constatate la actuala guvernare si care sunt dovedite fara dubiu de faptele si actiuniile intreprinse in vazul sau inafara vazului lumii.

  2. Ipocrizia lui Dragnea si ai lui fata de corporatii se vede din urmatoarea realitate:

    Am avut un student, beizadeaua unui lider? (vorba sloganului „Vrem lideri nu stapani”) sindical, (evident PSD-ist ) si care facea a II-a facultate pentru ca lucra exact la Raiffeisen Bank (da, al carui CEO a iesit ieri la demonstratie!), si voia studii de specialitate!
    Cum a fost angajat? prin PCR (pentru cei tineri Pile, Cunostinte, Relatii).

    Stiu acesti lideri? (cu comportament de stapani) ca exista Coduri de etica in companiile serioase? Abuzul in serviciu si neglijenta in serviciu sunt sanctionate exact acolo. Faptuitorul isi poate pierde locul de munca si chiar se poate declansa un proces in justitie in anumite cazuri.
    La noi ce coduri de etica au Radioul public sau televiziunea publica, dar mass-media privata, dar CNA, Avocatul Poporului? Ele au legi interpretabile si care nu pot prevedea toata multitudinea de situatii in special in raport cu comportamentul sefilor (stapani?) si a angajatilor.

    Din pacate in tara noastra si companiile straine se adapteaza societatii corupte si usor coruptibile in continuare.

  3. ” România de acum a ajuns într-un asemenea moment de cumpănă.”

    Nu este o simplă chestiune de partid. Cei care formează sistemul kleptocratic se situează deasupra partidelor politice, iar servicile de informații sunt în slujba lor. Cum credeți că Serviciile vor renunța la afacerile ilegale, dar atât de profitabile, precum (pe scurt) Hexi, Asesoft, ori Astra?!

    Schimbările de sistem pot avea loc în România doar cu voie de la Stăpânire, atunci când serviciile ar „bascula” dinspre clasa coruptă al cărui interes îl apără, spre interesul public, sau, ca în 1989, spre un alt interes pecsonal/de grup. De ce ar face-o acum? Credeți că dacă vor fi controlați eficient de Parlament, așa cum presupune un sistem democratic și cum dorim noi, vor mai putea face afaceri ilegale? Care ar fi noul interes personal sau de grup care să-i atragă pe șefii de acolo?

    Probabil că în [prea] multele servicii secrete românești există numeroși lucratori cinstiți, dar sunt departe de a constitui „masa critică” necesară pentru a crea un punct de inflexiune. Ar fi fost util pentru democrație să avem în parlament oameni onești, nu „răgălii” (termen folosit de un politician român la adresa protestatarilor din Piața Victoriei).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro