joi, martie 28, 2024

Recurs la onestitate: nu suntem toți la fel!

Răspuns la acuzațiile publicistului Ciprian Domnișoru

Un text semnat de Ciprian Domnișoru și intitulat Un caz de plagiat în echipa lui Klaus Iohannis: economistul Cosmin Marinescu” a fost publicat pe platforma VoxPublica. Fiind un text cu evidente accente politice, în care sunt prezentat ca „aflat în suita preşedintelui, posibil consilier”, am fost tentat să nu-i acord prea mare atenție și să-l trec la categoria “politice”, chiar dacă m-a deranjat faptul că nu am fost contactat pentru a-mi prezenta și eu punctul de vedere. După o campanie electorală în care președintele Iohannis a avut de înfruntat cele mai sinistre acuzații, textul lui Domnișoru la adresa mea putea trece și drept “exces” electoral post-factum.

Mai mulți prieteni și colegi m-au sfătuit să nu trec totusi cu vederea acest episod pe care l-au considerat a fi de o rea-intenție evidentă si care îmi aduce grave prejudicii de imagine.

Articolul domnului Domnisoru reia o informație din  baza de date RePEc, dar cele câteva rânduri (de venin) ale articolului domnului Domnisoru care însoțesc informația sunt caracterizate de inconsistență și deformează intenționat, cred eu, situația invocată.

Vreau să precizez, de la bun început, că sunt un economist atașat principiilor liberalismului economic, precum și Școlii Austriece de Economie, fondator al Centrului pentru Economie și Libertate (o inițiativă educațională și de cercetare privată, susținută prin eforturile intelectuale și materiale ale echipei noastre) și autor al mai multor lucrări și cărți despre virtuțile – economice și etice – ale liberalismului.

Aprecierile comunitatii academice si stiintifice din Romania cu privire la parcursul meu profesional sunt dintre cele mai lăudabile – pot menționa, de exemplu, cartea “Economia de Piață” care a fost premiată acum câțiva ani de către Asociația Facultăților de Economie din România, dar și coordonarea volumului „Capitalismul. Logica libertății”, care a fost publicat la Editura Humanitas în 2013, și pentru care am primit cuvinte de laudă din partea unor reputați economiști și profesori din străinătate (cum ar fi Pascal Salin, Leszek Balcerowicz sau Janos Kornai). Oare câte cărți de economie din România au beneficiat de asemenea distinse aprecieri?!

Am subliniat aceste lucruri pentru a se înțelege și contextul ideatic, adesea deranjant pentru cei care împărtășesc teorii și ideologii diametral opuse de cele pe care eu le susțin și promovez, prin textele și cărțile publicate. Este poate interesant de știut că dl. Domnișoru este un editorialist constant al publicației electronice de extremă stângă Critic Atac.

Revin însă la acuzația propriu-zisă și fac următoarele precizări. Este vorba nu de o teză de doctorat sau de vreo carte apărută în mediul academic/editorial băștinaș – așa cum ați fi poate tentați să credeți – ci de articolul „Transaction Costs and Institutions’ Efficiency: A Critical Approach”, scris în calitate de unic autor și acceptat spre publicare în anul 2012 de către o prestigioasă revistă academică, American Journal of Economics and Sociology (AJES), după ce a fost parcursă etapa filtrului recenziilor anonime, desigur.

Cu privire la acuzația de autoplagiat

Sunt acuzat că am publicat același articol de mai multe ori. Dar:

a) Este vorba și de articole și texte prezentate în cadrul unor conferințe și workshopuri, ceea ce conferă acestora statut de working paper, adică o formă intermediară (work in progress) a unei cercetări mai cuprinzătoare. Publicarea unor texte îmbunătățite ulterior nu a însemnat altceva decât un demers științific prin care mi-am prezentat propria concepţie economică asupra subiectelor respective. Orice analiză atentă, științifică, asupra fondului ideilor și argumentelor utilizate va dezvălui originalitatea deplină a abordării.

b) Cineva care se apleacă cu bună intenție asupra subiectului observă de pildă că lucrarea din AJES a fost publicată la 5-6 ani distanță față de momentul primelor comunicări științifice pe tema respectivă (2006-2007) și intuiește, deci, că în tot acest răstimp am dezvoltat analiza și am rafinat argumentele. Nu m-am folosit de o lucrare pentru a împușca mai multe publicații și a realiza un punctaj mai mare, așa cum spune dl. Domnișoru și cum probabil procedează alții. Nici nu aveam nevoie de așa ceva.

c) Odată ce o anumită temă a fost dezvoltată într-un articol mai cuprinzător și de vreme ce mi-am păstrat drepturile de copyright, am solicitat revistei Romanian Economic and Business Review (REBE), unde am publicat primul eseu pe tema respectivă, să retragă textului inițial tocmai din dorința de a evita asemenea situații neplăcute. Dintr-o eroare asumată chiar de editor, acel text nu a fost eliminat, ceea ce a făcut posibilă invocarea lui în legătură cu acuzația de autoplagiat. Ulterior însă, editorul REBE a revenit, a clarificat, lucru care se poate vedea în corespondența trimisă RePEc. E imposibil ca domnul Domnișoru să nu fi văzut acest lucru, dumnealui însă a preferat să dea o informație trunchiată.

d) Doresc să limpezesc orice suspiciune că, prin publicarea aceluiași subiect în paginile mai multor reviste, aș fi obținut vreun avantaj decisiv pentru promovarea mea profesională, așa cum sugerează eronat dl Domnișoru. E bine de știut că ultima mea promovare a fost în 2007, pe postul de conferențiar, cu un punctaj de câteva ori mai mare decât cerința minimă legală pentru ocuparea postului. Ca atare, articolele publicate după 2007 nu aveau cum să influențeze în vreun fel ascensiunea mea universitară, care astăzi se găsește în același stadiu formal-instituțional precum în 2007.

Cu toate acestea, fără o minimă urmă de deontologie, Ciprian Domnișoru lansează în spațiul public un proces de intenție, potrivit căruia „Toate cele trei publicaţii ar fi apărut pe fişa de punctaj a domnului Marinescu pentru promovarea la gradul de profesor universitar: ar fi luat puncte aşadar pentru aceeaşi muncă, de trei ori.” Deci, domnul Domnișoru are vreo informație sau nu o are, acest “ar fi apărut” și “ar fi luat” sunt exprimari tipice dezinformărilor calomnioase.

De fapt, la ultima evaluare periodică a activității mele academice, care a avut loc chiar în vara anului curent, se poate vedea faptul că sunt excluse din portofoliul meu de publicații acele articole preliminare, originale, a căror retragere am solicitat-o personal. Așadar, dl Domnișoru doar speculează cu scenarii eronate.

Cu privire la acuzația de plagiat

a) În lucrarea invocată, este vorba de un paragraf și o notă de subsol aparținând acelui paragraf, și nicidecum de „copierea a întregi paragrafe fără citarea corespunzătoare”, așa cum a scris Ciprian Domnișoru în primul său text. Apoi, în cel de-al doilea text de pe VoxPublica, Domnișoru pare a reveni la realitate, căci de această dată face referire la un singur paragraf și o notă de subsol, așa cum arată de altfel și comitetul RePEc, pe care l-a și invocat anterior. Nu îl acuz pe Ciprian Domnișoru că a citat greșit, ci că și-a “înflorit” subiectul. Cititorul articolului său ar putea înțelege că am preluat și îndesat tot felul de paragrafe. Nu este cazul.

b) Să înțelegem însă ce este RePEc: o bază de date internațională care, pe lângă rolul de a integra articolele mai multor jurnale, are în vedere și să semnaleze către editorii asociați diverse suspiciuni privind caracterul de originalitate al articolelor.

c) În acest sens, deși notificat în legătură cu acuzația de plagiat, editorul AJES nu a dat curs acestei acuzații, ceea ce probează originalitatea articolului meu „Transaction Costs and Institutions’ Efficiency: A Critical Approach”. Însă celebra Wiley-Blackwell nu a considerat că, prin absența citării unei simple note de subsol, se aduce atingere originalității textului, și deci nu a căzut în capcana sesizărilor dâmbovițene. Bineînțeles că voi prețui întotdeauna încrederea și expertiza oferită de Wiley-Blackwell, în defavoarea încrederii și expertizei unui publicist care, selectând prin omisiune doar aspectele convenabile, aruncă cu noroi într-o carieră construită cu onestitate.

d) După cum se poate verifica, editorul AJES a inclus o erată care certifică retragerea versiunii incipiente a articolului din Romanian Economic and Business Review, al cărui editor de altfel, prin răspunsul său, a clarificat și rezolvat problema semnalată. Iată mențiunea în cauză, pe site-ul AJES: „Professor Marinescu published an earlier, incomplete version of this article in Volume 1, Issue 1 of the Romanian Economic and Business Review with the understanding that this earlier article would be retracted when his research was complete. Professor Marinescu published the final version of his article in AJES 71: 2, but the earlier version was not immediately removed from the Romanian Economic and Business Review website. This has been corrected, and the earlier version of the article was removed in July 2012.”

Așadar, la ce plagiat se referă oare dl Domnișoru, de vreme ce editorii AJES, anume Wiley-Blackwell și Professor Frederic S. Lee, nu au sancționat articolul în cauză?!

e) Cu privire la paragraful incriminat ca fiind preluat fără citare, acesta este preluat din J. G. Hülsmann, „The A Priori Foundations of Property Economics” (2004), și este vorba doar de o neglijență nefericită, apărută probabil în etapa de documentare și concepere a fișelor bibliografice, care s-a perpetuat regretabil, prin redactare, până la versiunea finală a textului.

f) A se lua în considerare faptul că, în articolul respectiv, l-am citat corect și în mai multe rânduri pe Hülsmann, ceea ce exclude total orice intenție de a valorifica fraudulos și în nume personal ideile acestuia, prin preluarea conștientă, fără citare, a unui singur paragraf.

g) De altfel, îl cunosc și respect prea mult pe Guido Hülsmann ca să mă pot gândi măcar la utilizarea ideilor acestuia fără să-l citez. Iar membrii comunității academice cunosc foarte bine aceste detalii, de valoare spirituală și științifică.

h) Doar cine nu a scris nimic în viața lui (sau cineva format prin copy-paste) poate să creadă că inventez aici o explicație. Doar cineva care nu muncește nu greșește. Care ar fi, deci, logica pentru care într-un întreg articol aș fi copiat un singur paragraf, având în vedere mai ales trimiterile repetate la autorul respectiv? Acela de a mă da singur în vileag?! Și pentru ce?! Acestea sunt întrebări firești pe care ar trebui să și le pună orice persoană care abordează cu discernământ și prudență problema în discuție sau oricine este interesat cu adevărat să înțeleagă acest scandal.

i) Iar pentru a fi și mai clar, așa cum îmi atrage atenția un coleg, atât de grav a considerat RePEc că este „cazul” semnalat încât au decis – atenție – „NO Notification of offender superiors”, deci nici nu au considerat necesară notificarea autorităților academice în ce mă privește. Q.E.D., dle Domnișoru!

În consecință, niciunul dintre articolele în cauză nu poate fi susceptibil de a fi pus în legătură cu ideea propriu-zisă a plagiatului, cu ideea de furt intelectual din opera unui alt autor, aşa cum apare chiar pe site-ul RePeC: „Plagiarism […] is the wrongful appropriation, close imitation, or purloining and publication, of another author’s language, thoughts, ideas, or expressions, and the representation of them as one’s own original work”.

Așadar, cu privire la „cazul de plagiat” incriminat de Ciprian Domnișoru, îmi rezerv dreptul de a-l acționa în instanță, deoarece articolele sale mi-au adus grave prejudicii de imagine. Iar dl Domnișoru trebuie să demonstreze acolo pe cine și cât am plagiat, și dacă există decizia vreunui organism legal în acest sens.

Oricum, este halucinant modul în care Ciprian Domnișoru ajunge să se joace cu plagiatele, să creeze comparații între „paragraful” meu și cele 80 de pagini plagiate din doctoratul lui Victor Ponta, sau alte cazuri de plagiat, la care face referire.

A pune semnul egal între o neglijență asumată, care nu alterează cu nimic orginalitatea lucrării mele, și un act de furt intelectual, nu este altceva decât dovada anormalului distructiv care inundă cu lejeritate spațiul public.

În ceea ce mă privește, sunt foarte liniștit, nu am extras fraudulos nimic din creația intelectuală a altcuiva. Nu am adus niciun prejudiciu niciunei reviste și niciunui autor.

De aceea intenționez să-l acționez în judecată pe Ciprian Domnișoru, pentru a se înțelege limpede că nu toți cei acuzați de plagiat sunt la fel, că sunt și unii care chiar au ceva de apărat în cariera și evoluția lor profesională.

Statutul de intelectual indică și practicarea unor anume virtuți, atât în context profesional, cât și în cel personal. Da, dle Domnișoru, nu suntem toți la fel, și tocmai intelectualii sunt cei datori să introducă nuanțe.

Lucrarea luată sub lupă este rezultatul eforturilor proprii, ca unic autor; nu este rezultatul unei „cooperative”, cum e cazul altora; tocmai de aceea mi-au trebuit câțiva ani pentru a o rafina și dezvolta în forma publicată de AJES. Consider că apariția acestei lucrări într-o revistă ISI este cea mai bună dovadă a seriozității demersului meu – într-o perioadă în care alții dau în brânci în a publica plagiate veritabile în reviste „de familie” autohtone. De asemenea, citiți, vă rog, propoziție cu propoziție dacă doriți verificări suplimentare, și articolele mele de pe Contributors, articolele din Ziarul Financiar, articolele de pe Ecol, interviurile de pe Hotnews… veți înțelege, sper, că aveți de-a face cu altceva decât sunteți, probabil, obișnuit.

Și încă ceva, dle Domnișoru:

– Eu nu mi-am asigurat promovările universitare fiind prieten cu cine trebuie sau în vreo cumetrie, așa cum este astăzi la modă prin universitățile noastre.

– Eu nu am scris componenta economică a programului prezidențial al lui Klaus Iohannis pentru a ajunge neapărat consilierul președintelui.

– Eu nu am contribuit la multe alte programe de politici liberale pentru a obține, cum spuneți, consilii de administrație. Fac acest lucru de prea mult timp, în aceeași direcție, pentru a fi suspectat de interese pecuniare.

– Eu nu mi-am schimbat ideile după cum a bătut vântul politicii, așa cum au făcut alți oportuniști sau pentru a obține diverse funcții, în universități sau în altă parte.

La final, aș adăuga și profunda dezamăgire pentru decăderea discursului din spațiul public. Întreg parcursul profesional și cariera mea universitară sunt reflectarea interesului științific și al unei munci temeinice, nu am „ars” etapele promovării profesionale așa cum se întâmplă, adesea, în contextul politizării vieții universitare. Aș putea face apel la exemple clare, proaspete, de aruncare a instituției universitare în campania electorală, tocmai de cei care ar trebui să o apere mai temeinic. Este regretabil modul în care se amestecă, în continuare, educația cu politica. Însă acesta este, deja, un alt subiect.

Distribuie acest articol

33 COMENTARII

  1. O foarte lunga si alambicata ‘defense’…Cred ca ar fi fost mai simplu sa recunoasteti ca ati gresit de data asta, ati fost sanctionat (YES Request of removal of plagiarising work ), dar greseala nu e asa de extinsa si de grava ca o intreaga teza de doctorat plagiata, nu atrage consecinte asa de severe (NO Banning of author from RePEc Author Service).

    • A recunoscut ca a gresit. Doar ca a remarcat, si mie mi se pare absolut logic, ca nu avea sens sa „plagieze” doua paragraphe, spunea ca a fost o greseala lipsita de intentie. . Adica, sa-ti pui munca in pericol pentru cateva randuri ? Nu are sens.
      Si nu mi s-a parut alambicat deloc, nu stiam nimic despre acest subiect si l-am inteles: un om are mai multe lucrari academice si o cariera buna, face o greseala, iar un altul profita pentru a arunca niste laturi, ca … na, fiecare se ocupa cu ce poate: unii cu cercetarea, altii cu improscarea :D.
      P.S. Urasc calomnierea si reaua-credinta. Mi se pare una dintre cele mai nenorocite chestii, sa incerci sa distrugi din pura josnicie sufleteasca munca de ani de zile a cuiva.

  2. @ radu

    1. Dacă ai fi fost tu acuzat de furt intelectual nu cred că ai fi scris 3 rânduri

    2. Problema nu este de a recunoaște greșeala, văd că și-a recunoscut-o. Ci, faptul că este acuzat de furt, nu de greșeală.

    3. Văd că autorul are o carieră academică. Când ești acuzat în spațiul public de furt, și nu de greșeală nu poți expedia problema fără a-ți expune apărarea cât mai exact și complet.

    4. Nu e nimic rău în a avea un discurs argumentat, înlănțuit logic, chiar dacă e greoi pentru unii. Important e ca cei din domeniu să înțeleagă speța. E vorba de onoarea unui om, totuși. Nimic nu e alambicat, cred eu, în apărarea onoarei

    5. O expediere în câteva rânduri a problemei cred că dădea impresia de inconsistență. Cu siguranță ar fi apărut un alt comentator care zicea: „Prea subțire, bre, apărarea. Nu stă în picoare. Sigur ai plagiat”

    6. Tocmai exprimarea acuzatorului, care punea semnul egal între o greșeală și ideea de plagiat necesita e explicație amănunțită

  3. Deci, baiatul asta a gresit un paragraf iar stangistul de pe Critic Atac si VoxPublica aseamana asta cu un plagiat de 80 de pagini? Nici nu pare manipulare ieftina :) Pe de alta parte, tare prosti trebuie sa-i considere pe cititori, gandind ca e credibila acuzatia.

    Mai curand Domnisoru asta e ca Ponta: ne ia de fraieri. Si apoi se mira cand stangistii sunt blamati sau luati in ras. Cred ca @radu are dreptate. Nu merita nici 3 randuri. Pe de alta parte, nu poti sa lasi asa ceva fara raspuns.

  4. Mi se pare de bun simt argumentatia. Pare un fel de vanatoare de vrajitoare intentia jurnalistului. Dar si jurnalismul dupa ureche e, mai nou, o meserie.

  5. Un raspuns bine argumentat, cu explicatii la obiect, care clarifica toate acuzatiile aduse. Intr-o lume unde uitam adesea sa facem recurs la argumente valide si ne grabim sa-i atacam pe altii cu orice pret, eu zic ca asta spune ceva despre omul din spatele acestor randuri, mai presus de ceea ce deja a explicat si justificat chiar el.

    Am citit si articolele care lanseaza acuzatiile de plagiat. N-am gasit niciun argument solid, care sa sustina niste acuzatii atat de grave. Un paragraf, atunci cand altii copie zeci de pagini (si nici macar nu isi recunosc greseala)?

    Cand vrei sa plagiezi, presupun ca o faci pentru ca vrei sa scapi de scrisul lucrarii si, ca atare, confectionezi intreaga lucrare din alte surse. Nu vad de ce ar vrea cineva sa plagieze doar un paragraf, atunci cand oricum munceste pentru restul celor cateva zeci de pagini. Apoi, de ce ai mai cita un autor in lucrare, daca vrei in acelasi timp sa-l si plagiezi? Prin asta atragi atentia exact asupra a ceea ce vrei sa ascunzi… Mi se pare lipsit de logica, ceea ce ma face sa cred ca e, intr-adevar, vorba de o neatentie, o eroare… si nu un plagiat.

    De altfel, stiu ca normele academice impun existenta un grad considerabil de suprapunere intre o lucrare si alte texte scrise alti autori pentru ca acea lucrare sa poata fi numit un plagiat.

    Cat despre suprapunerea lucrarilor semnate de acelasi autor, asta nu inseamna plagiat ci, cel mult, poate fi numita auto-plagiat, care e un lucru diferit. Dar si pentru aceasta problema economistul ofera o explicatie argumentata, care clarifica situatia. N-are rost s-o reiau aici cand o puteti gasi mai sus…

  6. Un raspuns destul de argumentat si clar.

    Cred ca jurnalistul in cauza nu face diferenta intre o cariera construita si o cariera obtinuta prin furt. E adevarat, ca nu toti sunt la fel. Cand sunt implicate astfel de acuzatii trebuie sa fii sigur ca este un plagiat, si nu o eroare, asa cum s-a intamplat in cazul acesta. Caci usor se poate pata cariera unui om, dintr-o intentie laudabila (de a vana plagiatul in lumea politica) . Singura problema este ca o astfel de intentie sa nu devina o vanatoare de vrajitoare.

  7. „Te dau in judecata!”
    „N-ai cojones”

    Nu o fi instantele romanesti extrem de competente in plagiat dar cand esti sigur pe tine il dai in judecata pe Domnisoru si arati acolo ca n-ai plagiat.

    Fara sa faci o intampinare juridica e doar galagie si suspiciunea de plagiat ramane.

    Tu crezi ca odata ajuns consilier prezidential o sa te uite lumea? Dimpotriva, o sa scormoneasca si mai mult, o sa se uite si in colonoscopia ta.

    Astazi lumea stie despre tine ca ai publicat acelasi articol de 3 ori cu titlul diferit.
    Comunitaea stiintifica considera ca asta este auto-plagiat. Te acuza Domnisoru.

    Domnisoru minte; da-l in judecata. Hai sa vedem un nevinovat.

    • Marinescu posibil sa il dea (in judecata) pe Domnisoru, insa nu e in chestie, Iar pana sa vedem un nevinovat, cineva ar trebui sa demonstreze, invers, ca omu’ asta (Marinescu) e vinovat :)

  8. „Aprecierile comunitatii academice si stiintifice din Romania cu privire la parcursul meu profesional sunt dintre cele mai lăudabile”

    Dintre cele mai „laudabile”, sau dintre cele mai „laudative”? E o diferenta.

  9. Domnule Conferentiar Marinescu

    In textul dumneavostra pomeniti urmatoarele: „„Professor Marinescu published an earlier, incomplete version of this article in Volume 1, Issue 1 of the Romanian Economic and Business Review with the understanding that this earlier article would be retracted when his research was complete. „.

    „Intelegerea” pe care o invocati este contrara normelor stiintifice. Odata publicate, articolele nu pot fi retractate de autori pentru ca textul sa fie trimis, in versiune modificata, altei reviste. Retractarile constituie penalizari pentru frauda intelectuala, un termen care include autoplagierea (v. cazul semnalat de mine privind un autoplagiat al unui membru al Academiei Romane, publicat in Revista 22 in 2012).

    Singura modalitate permisa in aceasta situatie este etichetarea clara a lucrarii initiale ca „Prelimnary Report” sau ca „Pilot Study”. Aceste articole sunt apoi citate in manuscrisul care descrie rezultatele finale, cu explicatia detailata a diferentelor dintre cele doua versiuni.

    Peter Manu
    Hofstra University
    Hempstead, NY

    • Domnule Manu,

      Nu comentez detaliile tehnice. Dvs și autorul le cunoasteti mai bine. Dar, nu pot sa nu observ un lucru: birocratia si ultra reglementarea incep sa creeze situatii penibile.

      Sa luam urmatorul exemplu: un specialist in domeniul X (chiar nu conteaza care) inoveaza ceva, descopera ceva extraordinar. Publica niste texte pe care le tot updateaza si greseste asa cum a gresit sau se presupune ca a gresit autorul acestui text. Acuzatiile incep sa curga, nuantele si regulamentele incep sa se bata cap in cap, editori de marca se contrazic cu alti profesori sau specialisti si respectivul devine brusc un paria, iar descoperirea sa cade in plan secund, in conditiile in care planeaza fel de fel de suspiciuni asupra sa.

      Numai normala si sanatoasa imi pare o astfel de situatie. Ipotetica, ce-i drept dar foarte posibila

      • De 30 de ani evaluez articole trimise la zeci de reviste stiintifice din Statele Unite. Regulile sunt cat se poate de clare si uniform aplicate de toate: publicarea in duplicat este considerata autoplagiat. In comunitatea stiintifica, autoplagiatul este frauda intelectuala in aceiasi masura cu falsul (inventarea datelor) sau plagiatul.

      • Daca public pe site-ul meu personal o lucrare pe care apoi o tot actualizez, asta e una (chiar si in acest caz, este indicat sa specific la fiecare revizie ce anume am modificat, pentru a-i ajuta pe posibilii cititori sa evite confuziile).

        Daca public intr-un jurnal o lucrare, si apoi incerc sa o actualizez, trebuie sa specific exact ce modificari am facut, sa citez lucrarea originala, pentru ca editorii jurnalului sa stie tot adevarul. Daca reviewerii lucrarii actualizate considera ca update-ul este suficient de important, atunci vor accepta lucrarea, daca nu, nu. Decizia este a lor, si este luata in deplina cunostinta de cauza.

        Pe de alta parte, daca prezint lucrarea spre publicare fara sa citez varianta originala, fara sa-i anunt pe editori ca a mai fost publicata deja o versiune, atunci se numeste ca am comis o inselaciune.

    • Autoplagiatul are o problema doar in cazul in care se autorul foloseste diferitele articole pentru promovare sau pentru a obtine anumite avantaje in cariera. E stupid sa fii acuzat ca ai furat din ideile tale. Daca luam carti ale celor mai ilustri economisti publicate sub diferite titluri (Fundamentals of microeconomics, Microeconomics, Principles of Micoreconomics) vedem mult „autoplagiat” acolo.

      Mai mult, daca omu nu a semnat un document prin care sa se angajeze ca ce publica e original si nu va mai fi publicat nicaieri in alta parte vina e a revistei ca nu s-a asigurat de copyright. Juridic vorbind, jurnalul are statut de working paper in acest caz lasand dreptul de republicare la autor. Care, tot juridic vorbind, poate cere retractarea articolului. Editorii in cazul de fata au recunoscut explicit ca nu au un document de copyright semnat cu autorul care sa ateste cedarea dreptului de autor in favoarea jurnalului. Caz in care articolul este protejat de ISSN in favoarea autorului.

      In plus, un aritcol prezentat la o conferinta are statut de working paper daca e publicat in volum de proceedings sau volum special nu poate fi baza unei acuze de autoplagiat daca ulterior autorul publica integral sau partial, cu sau fara modificari, cera ce a incercat sa valodeze intr-o conferinta. Ideea este de a proteja autorul de eventuale persoane care asista la conferinta si care pot fura ideile autorului initial publicandu-le ulterior. In Romania, si nu numai, se cunosc foarte putine lucruri despre working papers, proceedings, copyright agreement etc. Atat de catre autori cat si de catre editorii de jurnale. De aici si confuzia din spatele „autoplagiatului” care bantuie prin Romania si prin multe tari din jur. Un jurnal care se respecta cere ca un studiu sa fie initial supus dezbaterii academice in regim open source cu ISSN si cu statut de work in progress.

      Sunt insa si jurnale care explicit nu publica un articol deja publicat in working papers journals si care cer inainte de publicare ca articolul sa fie scos din asemenea jurnale sau baze de date (Munich RePEc, IZA Working paper series, SSRN etc.). Retractarea e obligatorie in acest caz.

      Parerea mea e ca institutia working papers ar trebui sa ramana in vigoare si sa permita publicarea variantelor intermediare ale unei lucrari stiintifice care se maturizeaza pe parcursul mai multor ani de cercetare / lectura. In acest fel, autorul este protejat de unii care ar fura idei si si le-ar asuma fara merit.

  10. Domnule autor, si de data aceasta presa libera si-a indeplinit menirea. Dl. Domnisoru a scris un articol despre dvs., iar dvs. ati putut aici sa ii replicati si sa va explicati. La nivelul functiilor vehiculate (consilier al presedintelui) acest lucru s-ar fi intimplat oricum, ar fi fost necesar si binevenit. Stiu, este deranjant sa raspunzi la acuzatii poate nedrepte, dar, la nivelul dvs., daca nu va simtiti vinovat, aceasta acuzatie si raspunsul dvs. la ea vor avea efectul de a pastra o anumita curatenie in societate. Deci, cred eu, nu trebuie, in final, sa va para rau ca astfel de situatie a avut loc, pentru ca, daca sinteti curat, clarificarea ei va va aduce probabil avantaje, in viitor. Deci, daca iesiti basma curata, asta inseamna publicitate buna, ceea ce nu ii strica nimanui !!!

  11. Din cate inteleg, editorii acelui jurnal american, deci cei care aveau cel mai important cuvant de spus in toata problema, au decis publicarea textului “incriminat” si mentinerea lui in jurnal in ciuda sesizarilor aduse. Cred ca asta spune tot ceea ce este de spus referitor la acest subiect. In rest sunt doar speculatii, interpretari, pareri mai mult sau mai putin subiective…

    Am sesizat si ca, intr-un comentariu al doamnei Alina Mungiu-Pippidi la unul dintre articolele scrise pe tema asta, dumneaei explica inclusiv modul in care se lucreaza cu jurnalele romanesti si faptul ca acestea acorda autorilor drepturile de a republica forma completata a lucrarii: “ani de zile am facut aranjamente speciale de copyright cu autorii in care practic le dadeam dreptul sa isi publice lucrarea dupa aceea intr-o revista mai bine cotata – altfel nu ar fi publicat la noi decit cei foarte slabi”.

    Cert este ca intregul esafodaj publicist romanesc ar trebui revizuit din temelii, caci sunt reviste care apar si dispar peste noapte, avem si reviste bine cotate, dar care tot se afla la ani lumina de jurnalele occidentale.

  12. O observatie cumva pe langa subiect.
    Parerea mea e ca paragraful „Este poate interesant de știut că dl. Domnișoru este un editorialist constant al publicației electronice de extremă stângă Critic Atac.” putea foarte bine sa lipseasca. Nu e deloc in ton cu mesajul pe care vreti sa-l transmiteti si – desi e de inteles de ce l-ati scris – nici nu va ajuta cauza.
    Se intampla ca, de exemplu, in ultimii doi ani de cand Domnisoru e un editorialist constant al atat de nocivei publicatii (apropos, chiar e de EXTREMA stanga? De curiozitate, cititi inliniedreapta.net, o publicatie onorata si de multi dintre corifeii Contributors?), sa fi comis trei articole acolo. In acelasi interval, dvs. ati scris sapte aici (fara sa-l punem la socoteala si pe cel de fata).

    Altfel, patania dvs. e regretabila. Dincolo de subtilitati pe care le gasesc exagerate – o sa ajunga curand bietii autori sa petreaca mai mult timp incercand sa se asigure ca nimeni/niciodata n-a scris cinci cuvinte identice cu ale lor, decat elaborand lucrarile propriu-zise – cred ca sunteti victima unui soi de paranoia. O vanatoare de vrajitoare starnita, evident, de cazul d-lui Ponta. In care context dvs., ca posesor de pisica neagra, fireste ca sunteti extrem de suspect.

    Pe de alta parte, ca unul care mai resimte si acum dureros plagiatul altuia de care am fost responsabil, rezistand totusi tentatiei de-a ma rafui cu respectivul, as zice ca si dvs. ar trebui sa rezistati tentatiei de-a ajunge in justitie.
    Cel mai probabil ati castiga – dupa cati ani? – dar va fi o victorie amara, ieftina si care va va consuma mult timp si energie. Iar timpul omului, d-le Marinescu… e o resursa unica, fara substitut, si pe care incepi s-o apreciezi doar atunci cand nu ti-a mai ramas mare lucru din ea.

    Ati dat acest raspuns aici, l-ati dat si pe Romaniacurata, vedeti cum il trimiteti si prin alte parti – fara sa fiti acuzat de autoplagiat ;-), la fel cum si d-na Mungiu-Pippidi ar putea fi, de vreme ce face copy-paste la propriile comentarii in aceasta cauza… Mie mi se pare suficient.
    Cine e capabil sa va inteleaga argumentele si explicatia, va intelege. Cine nu, oricum nu va fi convins de o decizie judecatoreasca, ci va trage cel mult concluzia ca „Iohannis controleaza justititia si-si apara omul”.

    Lumea e obosita de ani si ani de nesfarsite ciorovaieli si scandaluri. Unul din motivele pentru care Iohannis a castigat a fost si acesta, faptul ca a dat impresia ca are maturitatea si cultura necesare ca sa nu se lase tarat in orice mizerie minora, starnit de orice provocare marunta. Mai amintiti-va si de unica strategie castigatoare in fata trollilor de pe Net.

    • Eu n-as renunta la actiunea in instanta. Vorbim de onoare si demnitata. Indiferent de cat ar dura, trebuie sa stie lumea ca nu te poti juca oricand si oricum cu cuvintele si cariera cuiva.

      Cu cat ar exista mai multe astfel de condamnari, cu atat mecanismul de preventie va functiona mai bine. Si chiar mi-ar placea sa ii arda si la buzunar. O sa stea sa se gandeasca de 10 ori inainte sa arunce cu laturi. Urasc genul acesta de oameni. Un caracter mizerabil.

      Lasa si precizarea ca scrie pe Critic Atac. Lupta ideologiilor se duce si cu genul asta de actiuni murdare si e bine ca lumea sa stie la ce se preteaza unii.

      • Sigur. Ca si consilieri pro bono ai d-lui consilier ;-) putem avea opinii diferite.
        Ar mai fi de luat in calcul si posibilitatea ca totusi sa piarda…

  13. American Journal of Economics and Sociology are un factor de impact neglijabil (0.33) si este la coada plutonului publicatiilor din ambele domenii.

    • O informatie cat se poate de pertinenta…
      Pana la urma e vorba de un articol intr-un jurnal american din cele mai slab cotate, auto-plagiat dupa un articol dintr-un jurnal romanesc si mai slab… jenant! Alta ciudatenie, jurnalul american consimte sa publice textul autorului, cu conditia ca acesta sa-si „retraga” textul din jurnalul romanesc… cu se poate retrage un articol dintr-un jurnal ? El a aparut, poate a fost citat, ce se alege cu citarile respective ? Lucrez in de 15 ani intr-un institut de cercetare dintr-o tara occidentala, si marturisesc ca n-am mai intalnit o asemenea situatie.

      • Eu zic ca nu e printre cele mai slab cotate jurnale americane pe domeniul sociologie si economie. Daca comparati cu Journal of Finance poate, insa daca un roman publica acolo nu mai preda demult in Romania pe 500 euro salariu. In rest, sunt o sumedenie de jurnale americane mult mai obsure, chiar si decat jurnale din Romania, America e mare… In ASE numarati pe degete performanta dl. Cosmin Marinescu. Deci efortul omului de a-si apara articolul e laudabil.

  14. Ne confruntam intr-adevar cu o problema a lipsei de calitate in ceea ce priveste jurnalele romanesti. Suntem la mare distanta de nivelul publicatiilor din State sau din Europa de Vest, chiar si fata de cele mai slab cotate, o distanta pe care nu cred ca o vom recupera prea curand.

  15. Pana la fineturi ce tin de editori, working papers, ISSN hai sa vedem galceava:

    C. Domnisoru l-a acuzat de plagiat pe C. Marinescu.

    C.Marinescu este propus consilier al lui Iohannis pe probleme economice, Iohannis spune ca 3 randuri plagiate te descalifica si nu mai ai ce cauta in viata publica.

    Astfel, reflectoarele stau acum pe domnul Marinescu. Dupa istoria plagiatului lui Ponta subiectul are audienta asa ca domnul Marinescu o sa fie tocat pe la A3 si RTV pana cand o sa-i iese pe nas.

    Iesirea din situatie e sa-l dea in judecata pe C. Domnisoru si sa castige; taraganarea si discutia pe cum indexeaza publicatiile textele e fara sens practic ACUM.

    Domnul Marinescu e pe cale sa devina consilier al presedintelui; orice umbra asupra lui il umbreste si pe presedinte.

    Asadar la tribunal moncher!

  16. Felicitari Domnule Cosmin Marinescu sunteti in puternica lumina a reflectoarelor, dar parca revad filmul gresit al anilor 1990-2000, in care nume cu mare rezonanta ar fi asezat Romania mai devreme pe actuala orbita, dar au fost improscate cu noroi. Oamenii nu mai vor filme proaste.
    Asteptari foarte mari sunt de la echipa D-voastra si cei ce sunt cu gandul alaturi de D-voastra pot veni cu idei, cunostinte, energie care s-a risipit atata timp. Este momentul constructiei.

  17. am citit si eu ambele versiuni si mi se pare o exagerare inflamata a voxpublicii, e vorba maxim de o scapare de vreo 2-3 fraze, intr-o munca de zeci de articole carti si eseuri, na, ce pot sa zic, mai multa atentie, insa daca cititi un articol de pe ECOL se poate vedea ca Marinescu are o gandire consecventa si personalitate teoretica.

  18. Urmatorul mesaj a fost postat pe blogul doamnei Vass. Oare va primi vreun raspuns?

    „Doamna Vass,

    de ce il atacati pe domnul Marinescu cu prietenii de la Voxpublica? V-ati dori atat de mult postul de consilier si nu l-ati obtinut, nu-i asa?”

    • Doamna Vass nu a binevoit sa-mi publice mesajul pe blogul dumneaei. Cred ca este inca suparata ca a pierdut postul de consilier prezidential…
      Nu sunt prieten cu domnul Marinescu si nu-mi place aroganta acestuia, dar, aceste aspecte nu ma impiedica sa nu remarc linsajul mediatic la care a fost supus. Cred ca domnul Marinescu ar trebui sa fie transparent si sa spuna lucrurilor pe nume, chiar cu riscul de a-si supara colegii de coalitie. Liberalii adevarati nu umbla cu jumatati de masura!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cosmin Marinescu
Cosmin Marinescu
Este profesor universitar în cadrul Departamentului de Economie și Politici Economice, cadru didactic din 1998 și doctor în Economie (2003). Este consilier prezidențial, din 22 decembrie 2014. A efectuat diverse stagii de documentare și cercetare științifică: Centre d'Economie de la Sorbonne (iunie 2012), ESCP Europe Business School (iunie 2010), Middlesex University și London School of Economics (aprilie 2008), Institut d’Administration des Entreprises, Lille (iunie 2002), Maison des Sciences Economiques (octombrie 2001). A pus bazele, în calitate de președinte fondator, ale Centrului pentru Economie și Libertate – ECOL, o inițiativă educațională și de cercetare care promovează cunoașterea principiilor pieței libere și ale societății democratice. A publicat mai multe cărți, în calitate de coordonator, autor și coautor, dintre care: Educația: perspectivă economică (2001), Liberalizarea schimburilor economice externe (2003), Instituții și prosperitate. De la etică la eficiență (2004), Economia de piață (2007), Libertate economică și proprietate (2011), Costurile de tranzacție și performanța economică (2013), fiind premiat de Asociația Facultăților de Economie din România (2008). A coordonat volumul Capitalismul. Logica libertății (Humanitas, 2013), apreciat de prestigioși economiști din mediul academic internațional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro