vineri, martie 29, 2024

Redefiniri paradigmatice la Kiev. Cine scrie muzica pentru dansul lui Zelenski?

Alegerea lui Volodimir Zelenski în calitate de președinte al Ucrainei, în urma scrutinului de ieri, cu un uriaș suport popular (cca 73% din voturile valabil exprimate în cadrul celui de-al doilea tur de scrutin), redefinește paradigmatic situația geopolitică de la estul României.

Președintele Zelenski a primit ieri un mandat reprezentativ din partea unei uriașe majorități a Ucrainei care dorește schimbarea sistemului, iar puterea acestuia este legitimitată prin nivelul ridicat de susținere și coeziunea internă care a generat acest larg suport popular. Pe de altă parte, președintele Zelenski a primit un mandat imperativ din partea a 73% din electorii de ieri, care vor schimbări rapide și radicale, o trans-figurare paradigmatică a țării.

În momentul de față, pare greu de devoalat profilul viitorului președinte al Ucrainei, deși, printr-un proiect analitic de monitorizare mass-media a campaniei sale, unic în România prin amplitudine și impact, efectuat în ultimele luni de Asociația „Casa Mării Negre / Black Sea House” (“Ucraina – oglinzi electorale”), un posibil profil politic al lui Volodimi Zelenski s-a conturat deja.

Acesta se afișează, prioritar, ca un candidat pro-european cosmopolit, versat și versatil, cu replici din culise pentru orice rol (gestionează o retorică pro-UE și PRO-NATO – cu nuanțe ce pot fi toxice / desfășurarea unui referendum privind aderarea la NATO; se pronunță pentru continuarea cursului pro-european și pro-atlantic al Ucrainei, dar deopotrivă și pentru re-startarea dialogului cu Rusia, în prezența prietenilor internaționali ai Ucrainei, cu modificarea/extinderea formatului actual de negociere a situației din Donbass etc).

În plan extern, Zelenski vorbește despre o Ucraină care să nu fie “sora mai mică a Rusiei” și nici o „țară europeană coruptă”. În plan intern, acesta mizează pe schimbarea sistemului, pe acțiuni radicale de combatere a corupției, pe redefinirea democrației interne (prin introducerea conceptului de “democrație populară”), pe schimbarea din temelii a sistemului, prioritar prin promovarea de figuri publice noi și imune la corupție, prin eradicarea corupției în instituțiile de stat și publice etc. Din toamnă, acesta ar putea avea în Rada Supremă și o majoritate parlamentară, care se va construi în jurul formațiunii sale politice, “Servitorul poporului / Sluga narodov”(aflată în momentul de față pe primul loc în sondaje). Cu două nuanțe: este important pentru viitorul președinte al Ucrainei să nu își erodeze rapid imaginea până atunci prin gesturi imprudente; este posibilă și organizarea de alegeri parlamentare anticipate, pe fondul unor posibile evoluții rapide ale vieții politice interne din Ucraina.

Profilul său politic, conturat sumar mai sus, exprimat plenar prin ambiguitate și impredictibilitate, se produce într-un context geopolitic exploziv. În acest context, este posibil ca alegerea sa în funcția de președinte să genereze cutremure geopolitice în regiune în următorii ani.

Este de așteptat ca mandatul noului lider ucrainean să genereze procese geopolitice de amplitudine, simultan cu reconfigurarea, chiar resetarea sistemului de putere de la Kiev.

În plan intern, agenda politică a lui Zelenski se anunță a fi una reformistă și radicală, cu accente pe care societatea ucraineană nu le va fi cunoscut până în prezent. Zelenski promite un fel de colaps al sistemului politic nășit de Kucima, care se va fi perpetuat, în modalități și forme sinonime, de la acesta la Iuscenko, de la Iuscenko la Ianukovici, de la Ianukovici la Poroșenko. Alegerea lui Zelenski poate reprezenta sfârșitul sistemului politic reprezentat de galeria de șefi de stat ai Ucrainei în ultimul sfert de veac (1994-2019), de la Kucima la Poroșenko: un sistem prioritar corupt, clientelar, pro-rusesc pe fond și pro-european în formă, fără elite pro-europene coerente, cu nuclee naționaliste și autohtoniste tolerate în ecuația puterii, cu un mixaj de poziționare externă unic în lume (zonă-tampon între lumi și civilizații, anexă geopolitică a Moscovei și – simultan – parte a Europei geografice și mentale, mixt cultural și identitar etc.) și cu neputințe organice de a-și clarifica ambiguitățile ontologice, atât în exterior (de aici valsul geopolitic între Moscova și Bruxelles), cât și în interior.

În interior, în pofida mandatului imperativ al electorilor săi, orice așteptare de tip paradigmatic ar fi supralicitată: alegerea lui Zelenski nu va schimba radical sistemul de putere ucrainean, ci va crea oportunități de redefinire a acestuia(prima de acest gen în ultimele trei decenii). În timp ce (foarte probabil) se vor adopta măsuri de transparentizare a purității actului de decizie și totodată a punității penale împotriva clanurilor politico-financiare care s-au folosit de războiul din Crimeea și Donbass pentru a secătui resursele țării, este de așteptat, simultan, ca mecanismele de coagulare a noilor elite politico-financiare și a capacității acestora de a exploata în interes personal și colectiv resursele naționale să se pervertească, să se rafineze, să își creeze noi eroi și noi epici.

Agenda de așteptări care l-a propulsat pe Zelenski în fruntea piramidei decizionale depășește capacitatea unui președinte în sens clasic – chiar și în condițiile actuale și viitoare ale sistemului politic de la Kiev; imaginea acestuia se va deteriora rapid, iar dezamăgirile populației vor fi pe măsura așteptărilor pre-electorale.

Dacă Zelenski va ști să gestioneze eficient prima perioadă a mandatului său (iunie – octombrie 2019), este posibil să amâne erodarea imaginii sale până după alegerile parlamentare (planificate a avea loc în octombrie 2019), caz în care va reuși să își consolideze puterea prin obținerea unei majorități parlamentare, care – foarte probabil – se va crea în jurul formațiunii sale politice, “Servitorul Poporului” / „Sluga Narodov” (această formațiune politică, de dată recentă, este un partid de lider, a cărui explozie este legată strict de ascensiunea liderului său, Volodimir Zelenski).

Deja ales, Zelenski riscă erodări rapide de imagine și sprijin.

Consultarea populară extinsă, pe care o are Zelenski în vedere prin recursul periodic la referendum, reprezintă o utopie absolută în condițiile actualului sistem politic ucrainean. Mecanismul referendumului nu funcționează, practic, în Ucraina, iar consultarea periodică a populației prin referendum este o amăgire care se va autodemasca rapid. Este extrem de probabil ca una dintre inițiativele legislative prioritare ale noului președinte să fie cea repetat promisă (proiect legislativ privind introducerea unei “democrații populare” în Ucraina), însă este greu de crezut că actuala majoritate din Radă, pro-Poroșenko, va tolera pasiv eforturile lui Zelenski de a-și subordona în plan politic Rada.

În perioada următoare, viitoarele bătălii politice se vor da (în siajul scrutinului prezidențial) în Rada Supremă.

Cel mai probabil, războiul dintre viitorul președinte și majoritatea pro-Poroșenko din Radă va genera alegeri parlamentare anticipate, mai ales în situația în care noul președinte nu va avea majoritatea necesară susținerii unui nou premier, iar actualul cabinet de miniștri va reprezenta o piatră de moară pentru ambițiile lui Zelenski. Populația Ucrainei vrea reforme rapid, vrea rapid noi figuri ale scenei politice, vrea schimbări imediate, nu mai vrea explicații științifice despre limite constituționale.

Noutatea paradigmatică va surveni, cu siguranță, în plan extern. Zelenski va aduce noutăți relevante în gestionarea negocierilor privind războiul din Donbass: reluarea dialogului și a relației bilaterale cu Rusia în plan politic, modificarea formatului de negociere și/prin extinderea acestuia (transformarea formatului actual, cu obiectivul tactic de consolidare a sprijinului internațional al Ucrainei). Cu siguranță, negocierile privind războiul din Donbass vor cunoaște evoluții spectaculoase față de înghețul fără viziune din ultimii ani. Care va fi prețul intern pe care îl va plăti Zelenski prin aceste evoluții? Va antagoniza electoratul dur/naționalist? Va genera un război intern în locul unuia cu Moscova? Va plăti electoral pentru soluții de pace care nu vor conveni marii majorități a populației țării?

O pace în Donbass va depinde de capacitatea comună și simultană a Moscovei și Kievului de a-și oferi reciproc concesii, de a-și negocia și concilia interesele. Procesul de pace va fi unul lung și dificil, cu puncte critice, acuze, sabotaje și șantaje, însă este obligatoriu pentru regiune. Este de preferat un proces complicat și dur de negociere în locul unei transnistrizări a conflictului din Donbass. Aș îndrăzni să cred că Moscova este dispusă la negocieri privind Donbassul și la soluții de compromis, însă în formate care să-i asigure în continuare controlul și influența asupra “lumii ruse” care trăiește compact în tot vestul său turbulent (Ucraina, R. Moldova etc.).

Este foarte posibil să îl vedem pe Zelenski în pelerinaje frecvente la Moscova, în căutare de soluții, precum o fac acum personaje politice episodice, chiar figurante, precum Dodon și socialiștii domniei-sale. Vladimir Vladimirovici exercită un miraj de necontestat pentru o parte a elitei politice din țări foste satelitare, precum Ucraina și R. Moldova și nu este deloc exclus ca, în spatele unei retorici anti-rusești, vehiculate parazitar de către Zelenski în ultimele luni, să se afle un lider zonal al unui nou fan-club putinist.

Ne putem imagina lesne ce capital de explozie are acest scenariu, într-o țară aflată în stare de război cu Rusia (țară numită stat-agresor în toate culoarele puterii administrative de la Kiev), cu mii de victime într-un război recent, cu tulburări ideologice frecvente, cu formațiuni ultranaționaliste și paramilitare implicate în structurile puterii, cu pusee anti-rusești care minează din temelii orice proiect de pace etc. Pacea externă va implica, în orice scenariu, explozii ale riscului unui război intern.

O a doua noutate o va reprezenta negocierea parcursului european și euroatlantic al Ucrainei. Cu siguranță, Zelenski va modifica actuala stare de fapt (pasivitate reciprocă, concubinaj de conveniență) în relația Kievului cu Bruxellesul. Bruxellesul nu va mai auzi la Kiev narative de obediență absolută. Viitoarele etape de apropiere de Europa vor fi negociate în plan extern cu Uniunea și în plan intern cu “poporul”, care va fi consultat mai des la diferitele praguri de decizie. În mod paradoxal, este posibil ca negocierea pragmatică a relației cu Bruxellesul să aducă mai multe reforme structurale în Ucraina decât angajamentele retorice fără substanță ale autorităților ucrainene și, prin efect, să accelereze parcursul european real al Ucrainei (care a fost atrofiat, în ultimii ani, prin ample mecanisme discursive de seducție ale Kievului).

Întregul mandat al noului președinte va sta sub semnul imprevizibilității. Este cert că în momentul de față noul președinte nu are fotografia exactă a nevoilor și soluțiilor pentru Ucraina. La fel de cert este riscul ca această fotografie să fie devoalată în laboratoarele Kremlinului sau în cercurile oligarhice periferice ostracizate în ultimii ani de regimul lui Poroșenko. Pentru o perioadă de câteva luni, noul președinte riscă să fie, fără să vrea, o marionetă a Kremlinului sau a cercurilor oligarhice interne. Echipa politică pe care a anunțat-o public cu doar câteva zile în urmă nu are anvergura unei elite de experți și nici resursele și capacitatea de a reseta rapid întregul sistem, iar Rusia are batalioane de agenți de influență în Ucraina apți să se infiltreze în osatura noii puteri.

Pentru comunitatea românească din Ucraina, candidatul preferat pare a fi fost, potrivit prognozelor anterioare, Volodimir Zelenski (cu un scor în zonele electorale ale comunității românești peste media națională), întrucât Petro Poroșenko a fost perceput prioritar în mediile acestei comunități ca fiind unul din vectorii politicii de limitare a drepturilor minorității etnice românești din această țară. Comunitatea românească are față de Zelenski aceleași așteptări pe care, în trecutul deloc îndepărtat, le va fi manifestat față de Ianukovici – promisiunea unui echilibru între obligațiile constituționale și drepturile minorității de a-și conserva identitatea națională, culturală, lingvistică etc.

Aceste așteptări vor revigora percepția unei enclave românești pro-ruse în vestul Ucrainei, percepție care funcționează în mod similar și pentru comunitatea maghiară din Transcarpatia. Pe de altă parte, suportul popular al lui Zelenski pe întreg teritoriul Ucrainei (mai puțin regiunea Lvov) poate estompa, pe o perioadă scurtă de timp, efectele acestei percepții.

x x x

Relativ recent, un profesor de istorie din Londra, Orlando Figes, propunea analiza simbolică a culturii ruse cu metafora “dansului Natașei” – un dans țărănesc, o sinteză între componenta europeană și cea populară a acestei culturi.

Expresia paradigmatică actuală a politicii ucrainene o reprezintă Volodimir Zelenski. În campania electorală, acesta a “jucat” toate dansurile posibile, de la huțulcă la hopak, de la verhovinka la kazaciok, de la periniță la berezneankă. Recuzita, discursul, mimica au împrumutat, ecumenic, cele mai variate forme, pentru a răspunde unui spectru larg de dorințe și așteptări.

De astăzi încolo, Zelenski va dansa” pe o singură muzică. Un singur lucru va mai conta în noua ecuație paradigmatică de la estul României – cine va scrie partiturile acesteia.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Ha, ha, ha,…

    Cine scrie muzica pe care dansează Zelenski?! Cum cine?! Maica Rusie & piticul de la Kremlin, ca să nu mai lungim vorba lungă, sărărcia omului…

    Pur și simplu iexperții muscoviți au învățat că vechii activiști regionali comuniști a la Kravciuk, Kucima sau Ianukovici nu mai sunt „fashionable” în zilele noastre așa că au livrat norodului o creatură după chipul și asemănrea lu’ Micron ăla de la Paris. Nu mă îndoiesc că maimuța lui Putler de la Kiev va fi cel puțin la fel de distructivă ca și papagalul francez.

    • Din fericire, ucraineni nu-s români. La cea mai mică mișcare spre est, din 73% susținere, va primi 103% ură și invitația directă să ia primul tren spre Rostov.
      Pericolul vine nu de la Zelenskii ci din partea Moscovei care va face tot posibilul să profite la maximum de orice instabilitate politică de la Kiev. Care desigru indirect ne poate afecta și pe noi.

      • Din 28 de ani de independenta a Ucrainei timp de 18 ani s-au aflat la putere maimutele Moscovei si timp de 10 ani (2005-2010 & 2014-2019) aia care au fost oarecum prooccidentali, dar care au mai preacurvit si ei ocazional insa mai pe ascuns cu Maica Rusie. Tara a fost guvernata timp de minimum 14 ani din cei 18 de indivizi care abia putea ingaima ceva in limba ucraineana. Exact ca si Volodea asta de acum. Asta nici macar n-a promis ca o sa invete limba ucraineana, asa cum a facut Inaukovici ce a luat constiincios lectii de limba ucraineana (e drept ca nu s-a lipit de el mare lucru) pe intreaga durata a presedintiei sale. Unde o fi fost alea 103% procente de ura?!

    • Donald Trump și Andrzej Duda par să fie de altă părere, eu aș merge pe mâna lor.

      Există câteva amănunte în biografia lui Zelenski aflate în evidentă contradicție cu ideea de ”omul lui Putin”. Mai mult decât atât, Zelenski avea doar 12 ani în 1990, nu poate fi încadrat în categoria Merkel.

  2. Ca părere, o surpriză aşa de mare trebuie să aibă, politic vorbind, o explicaţie. Voi risca şi voi susţine că actorul evreu Zelenski a apărut printr-o acceptare tacită din partea atât a Rusiei, cât şi SUA. Totul prin intermedierea Israelului….
    Acestea fiind zise, se presupune că există deja o negociere Rusia-SUA referitoare la Ucraina, intermediar fiind Israelul. Iar dacă este aşa, atunci întrebarea imediată este: dar despre Moldova nu s-a negociat nimic? Sau s-a negociat şi nu ştim noi?
    Să revenim la Ucraina, conform supoziţiei de mai sus. Ce va face Ucraina din punct de vedere al politicii externe? Iar aici premiza este: CINE va da bani pentru Ucraina, fiindcă aceasta este miza existenţei acestui stat. În acest moment Ucraina are nevoie în primul rând de BANI, mai puţin de democraţie sau de teritorii. CINE DĂ BANII, aceasta-i întrebarea!
    Chiar facă Ucraina va duce o politică ambiguă Rusia-Occident ( cam cum face şi Moldova…) în final problema este: CINE DĂ BANII?
    Iar răspunsul ar fi că doar Vestul are bani, Rusia nu are. Dar Vestul nu va da bani aşa, pe ochi frumoşi….
    Biata Ucraină, nu-i dau nicio şansă!

  3. Daca e omul rusilor, sunt de asteptat „victorii” rapide (eliberari de prizonieri, negocieri reusite in Donbass etc.), care sa-l ridice in ochii electoratului, pe termen scurt. Ulterior, pasii facuti inapoi vor fi mai mari, dar mai putin mediatizati.
    Daca e pro-european, sunt de asteptat strategii solide pe termen lung, cu obiective de etapa, cu victorii discrete si pasi mici. Ar trebui sa aiba alaturi minti educate si luminate.
    Paradoxal, la cate sperante isi pun in el cei ce l-au votat, din perspectiva pastrarii sprijinului popular l-ar avantaja sa fie pro-rus, cel putin pe termen scurt… :)

    Ar fi interesant de stiut cum e privit domnul Zelensky de catre serviciile secrete ucrainene…

  4. Luptele dintre Parlament si noul Presedinte ukrainian vor lua o turnură fratricidă mai ceva decat in ROMANIA ! Cu coruptie cu tot ! Interesele din Ukraina depasesc cu mult pe cele din Romania ! Iar influentele in tarile din jur vor fi implacabile . Doamne ajuta !

  5. Nu stiu daca se va obosi cineva sa scrie muzica, cred ca e suficient sa bata toba (mare). Da, posibil sa fie vorba de bunica adica „babuska” sau „grandmother”. O sa vedem ce picior misca primul: stangul sau dreptul.
    Mie teama de moda asta cu comedianti la presedentie. Daca se va inscrie si la noi, Palade&Tociu, la pachet, doi in unul, va dati seama ce scor ar obtine? 99,99%.!!! Si ce circ ar urma??

  6. Daca ne-am lua strict dupa muzica, kazaciocul si alte dansuri din repertoriul slav ii sunt mult mai aproape decat cele occidentale si nu cred ca la o nunta din Ucraina se danseaza vals.
    Daca Zelenski este intelept ar trebui sa-si gaseasca propria „muzica” si sa renunte la alte influente. Ii va fi foarte greu, intr-o ureche va auzi muizca de la rasarit, in cealalta din apus, situatie care va provoca o cacofonie si o pierdere brusca a auzului.
    Ii recomand sa-si puna antifoane in urechi.

  7. Electoratul ucrainian alege în toamna 2019 un nou Parlament. La Kiev se decide …. …..
    Chișinău este azi un oraș ucrainian ….
    .. … cei peste 24.000 locuitori evrei 1919-1941 din Chișinău … …..

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dorin Popescu
Dorin Popescuhttp://contributors
Președinte fondator și în exercițiu al Asociației “Casa Mării Negre / Black Sea House” (think-tank de politici publice la Marea Neagră), din iulie 2017. Este vicepreședinte al Asociației “Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană” / ICDE, fost diplomat (cu misiuni diplomatice efectuate la Moscova, Cernăuți și Sarajevo), analist politic, eseist, critic literar și cadru universitar (fost lector la Universitatea “Andrei Șaguna” Constanța, Facultatea de Științele Comunicării și Științe Politice). A absolvit cursurile Facultății de Litere și Teologie a Universității “Ovidius” din Constanța și este doctor în filologie, din 2012, cu teza “Paradigma constituirii discursului literar la Constantin Noica”. Este autorul volumelor “Noica. Bătălia continuă” (Editura Ideea Europeană, București, 2013, debut în volum), “Figuri ale textului anteic” (Editura Ideea Europeană, București, 2016), “Răzbunarea barbarilor. 2000 de ani fără Ovidiu la Tomis” (Editura Ideea Europeană, București, 2017) și “Captivi la Pontul Hibrid” (Editura Ideea Europeană, București, 2021). A publicat cca 200 de lucrări, studii, eseuri, recenzii, articole tematice, în diferite reviste culturale și științifice din România şi din străinătate, este coautor de programe tematice şi cursuri universitare în domeniul relaţiilor publice si al istoriei şi discursului presei româneşti și deține premii naţionale de eseu şi critică literară. Principalele preocupări sunt legate de politică externă, studii politice, eseistică, studii culturale, istoria culturii, critică literară etc.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro