vineri, martie 29, 2024

Referendum: Puterea imaginii și puterea cuvântului

Am să privesc confruntarea pentru referendum, care tocmai s-a încheiat, din perspectiva armelor folosite de combatanți. Cred că nu greșesc dacă spun că tabăra USL a mizat în principal pe televiziuni – imagini mișcătoare (și la propriu, și la figurat). Acesta a fost argumentul considerat pesemne decisiv. Plimbându-mă ieri printre programe, mi-a fost dat să văd că TVR (televiziunea publică!) difuza un reportaj suprarealist de la vila Dante: niște oameni mânați de curiozitate stăteau la coadă ca să intre într-o casă somptuosă, apoi priveau în jur cu uimire, vedeau cum bolborosește apa în jacuzzi, iar un reporter subtil îi întreba ce părere au de robinetele de aur sau de calitatea marmurei. Toată greutatea argumentelor stătea în imagini – încăperile mari, robinetele, cada, marmura. Nimeni nu-și mai bătea capul să se întrebe dacă vila asta îi aparținea sau îi va aparține vreodată lui Traian Băsescu. (Cred că se putea face un reportaj mai spectaculos la Versailles, numai că era destul de complicat să cari până în Franța un pluton de indignați pe care să-i fi convins în prealabil că acolo va locui Băsescu.)

Dar asta a fost un fleac pe lângă performanțele televiziunilor de partid. Și ele au folosit din plin imagini de la vila Dante (semn că ne așteptă infernul, purgatoriul sau paradisul?), însă cele mai expresive imagini sunt chiar figurile protagoniștilor acestor televiziuni. Clișeul care spune că presa e câinele de pază al democrației a fost răsturnat de dl Voiculescu: jurnaliștii domniei sale sunt niște pitbulli întărâtați să sară la beregata tuturor dușmanilor politici, iar pentru asta prezența lor pe ecran e decisivă. Privirea dlui Ciutacu, care pare să arunce în fiecare clipă asupra ta o flegmă densă, tonul lui sub-suburban; miștocăreala de electrocutat permanent a dlui Badea; arțagul isteric al dnei Grecu; expresia unsuros-libidinoasă a dlui Gâdea – acestea sunt artileria grea a Antenei 3. Puse pe hârtie, cuvintele lor se dizolvă în inconsistență, nu rezistă în fața nici unei analize elementare, dar ele sunt rostite ca un ritual de hipnotizare în cadrul unui spectacol calculat să excite gustul românului pentru promiscuitate.

Apoi, la Realitatea, a apărut recent un domn cu prenume de voievod moldovean (numele nu i l-am reținut) și cu un aer scorțos. Acum câteva săptămâni, după ce dl Ponta susținuse la Bruxelles o penibilă conferință de presă, domnul în cauză și-a deschis emisiunea spunând ceva în genul: „În trecut, domnitorii români se duceau la Înalta Poartă de la Constantinopol ca să primească ordine, acum Înalta Poartă e la Bruxelles.” Am înlemnit când l-am auzit. Adică Europa, regulile pe care ea le impune, civilizația ei – toate astea erau aruncate într-o hazna turcească de acel domn scorțos. Puse pe hârtie, analizate la rece, cuvintele sale se prăbușesc într-un ridicol colosal, dar, rostite cu emfaza tâmpă a jurnalistului, vor fi avut pesemne un ecou în multe minți tulburate ale telespectatorilor. În studio se mai afla un intelectual fercheș (culmea, istoric!) care nu numai că n-a sancționat imediat imbecilitatea, dar i-a ținut cu vădită prietenie isonul jurnalistului cu prenume de voievod.

Despre Mircea Dinescu e dureros să vorbesc, fiindcă rămâne, oricâte prostii ar spune, un poet foarte talentat. Nenorocirea e că vorbește cu cel puțin un ordin de mărime mai mult decât gândește, apoi mai e și iubirea de moșie, exagerat de mare. Invitat în orice emisiune, Dinescu provoacă instantaneu haosul, nici un argument nu se mai poate auzi sub ploaia sa de replici. Dacă și-ar pune pe hârtie aceste intervenții, am avea în față perle de înțelepciune politică, idei abisale, de genul: băbuțele analfabete văd cel mai bine viitorul nostru sau România n-are nevoie de Uniunea Europeană, putem să fim un fel de Elveție. Rostite însă torențial, însoțite de gesturi disperate, cuvintele astea au probabil un efect asupra celor puțin dispuși să facă un efort minim de înțelegere.

Exemplele ar putea continua, dar e plictisitor să tot răscolesc prin arhiva de imagini aiuritoare care mi-au rămas în minte. Un lucru e cert: propaganda USL s-a concentrat asupra spectacolului de televiziune – și e normal, ține în mână practic toate televiziunile. USL a mizat din plin pe puterea imaginii. De partea cealaltă, B1 TV n-a produs mari spectacole. A organizat în schimb dezbateri, multe dintre ele, ce-i drept, cam dezordonate. Ca să demonstrezi că un plagiat ordinar e un plagiat ordinar este suficient să proiectezi pe ecran, în paralel, două texte cvasi-identice, n-ai nevoie de robinete, flegme, zâmbete obscene sau gesturi largi. Sigur, apare aici un neajuns: trebuie să citești textele ca să te convingi. Apoi, trebuie să te mai și gândești puțin. Totuși, cred că nu B1 TV a jucat rolul cel mai important pentru tabăra celor care s-au opus USL-ului, ci internetul. În articolele și în forumurile de discuții, robinetele, flegma, mimica, inflexiunea vocii, înfierarea indignată nu contează. Rămân doar cuvintele, acele șiruri de litere care apar pe ecranul calculatorului și transmit gânduri neparazitate de un context spectaculos. Ele sunt mai puțin comode decât imaginile, cer o câtime de efort, dar poate că limpezesc ceva mai mult și isterizează ceva mai puțin. Folosirea cuvintelor în locul imaginilor are multe dezavantaje, însă poate că are și un fragil avantaj: îți permite să înaintezi din aproape în aproape, să legi ideile, să vezi lucrurile ceva mai coerent. Punând laolaltă robinetele, isteria, flegma și zâmbetele obscene, obții într-adevăr o cantitate apreciabilă de ură, dar ura asta n-o poți folosi decât ca să arunci cu pietre sau să debitezi enormități de genul celor pomenite mai sus. Eu cred că internetul începe să formeze o comunitate de oameni dispuși să facă efortul de a gândi. O comunitate minusculă, dacă o raportezi la numărul uriaș de antenizați, și totuși o comunitate semnificativă, care și-a întors atenția spre cuvânt.

Să ne păstrăm însă cumpătul. Invalidarea prin absență a referendumului n-a fost în nici un caz triumful cuvântului asupra imaginii – a fost mai curând un efect combinat al pasivității, lehamitei, vacanței și caniculei, poate și al dezgustului față de procedeele strigătoare la cer ale USL-ului. Și totuși, măcar câteva procente din absență pot fi puse pe seama unei reacții civice declanșate și întreținute de cuvânt. Imaginea rămâne incomparabil mai puternică, dar poate că, în timp, internetul va izbuti să mai disloce câte puțin din masa celor dependenți de imagine. Cuvinte raționale în locul flegmelor televizate – asta ar fi șansa noastră.

Distribuie acest articol

41 COMENTARII

  1. Eu zic ca tabara USL a mizat mai mult pe.. urna mobila decat pe televiziuni. Din fericire, n-au putut ei fura cat am putut noi boicota..

    • Aveti perfecta dreptate. Banuiesc ca prezenta la vot a fost umflata cu vreo zece procente – daca luam in calcul faptul ca noaptea s-a votat in draci in mediul rural. (Oricine a fost la tara stie cum e acolo cand se intuneca.) Numai ca eu ma refeream doar la mijloacele propagandistice.

    • Nu, dusmanul numarul 1 al lui Basescu sunt antenele, daca nu gaseste un mijloc prin care sa convinga romanii ca antenele mint, a pierdut batalia. Sa le inchida nu poate, dar poate sa le ridiculizeze in continuu. Poate iese ceva…

      • Mult adevar. Ca in orice democratie autentica esenta raului sta in libera exprimare, in presa. Antena este singura televiziune contra asa ca trebuie distrusa. „I disapprove of what you say, but I will defend to the death your right to say it” (BTW nu e Dl. Arouet in adevar) nu se poate aplica sub un Sef (al Statului, un Conducator. Le Conducator). Si cum arata in adevar hainele noi ale imparatului ?

  2. Problema este că internetul nu ajunge la marea masă a populației. Ei văd „imaginile”. Și majoritatea nici nu fac efortul de a verifica informațiile. Doar cred ceea ce li se spune. De aceea sunt aproape sigură că declarațiile și epitetele aruncate de membri USL în această perioadă îi vizau pe acești telespectatori.

    Sunt de părere că este din ce în ce mai necesară o lege care să reglementeze sancționarea derapajelor grave. Sau prezentarea „truncheată” a știrilor.

  3. FAPTE, nu vorbe goale, cum ne-a aratat Traian Basescu in 7 ani de mandat, asta ar fi sansa noastra !!
    M-am saturat de vorbe goale, poleite, de minciunile lui si de ipocrizia fara margini..
    Da, este un dezastru USL, dar Traian Basescu si PDL nu sunt deloc altfel… numai galagia facuta de PDL si Traian Basescu(„lovitura de stat” !!) au alertat UE si a trebuit impus prag minim de 51 %, care in 2007 NU a existat deloc, altfel azi Traian Basescu era o simpla amintire trista pentru maaaarea majoritate a romanilor..
    NU spuneti nimic despre prezenta la vot a romanilor din ultimii muuuulti ani, asa ca nu luati in evidenta ca mai mult de 50 si ceva la suta nu se prezinta, de regula…
    Ce credeti ca va fi la toamna, cand vor fi prezenti la vot vreo 52% maxim, de exemplu ?!
    Ca romanii ii penalizeaza pe USListi, si ca-i vor pe PDListi ??
    Sau cum vedeti o participare de vreo 50 si ceva la suta la toamna ?
    Cum o veti interpreta, ca azi vedeam pe Dl MRU cum aprecia ca o „mare intelepciune a romanilor” neprezentarea la vor, asta in timp ce pana mai acum vreun an neprezentarea la vot era interpretata ca lehamite generalizata romanilor fata de intreaga clasa politica sau vreti sa ne convingeti si Dvs ca le-a trecut romanilor aceasta lehamite ??!!!!

    • Doamnă Lili, văd că postați cu insistență cam același mesaj. V-am citit, dar acum consider că trebuie să vă răspund.

      Nu „galagia facuta de PDL si Traian Basescu” au alertat întreaga lume (nu numai UE), ci ceea ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni. Dumneavoastră credeți că o mână de oameni au atâta influență? Vă asigur că nu. Statele au proprii lor oameni care monitorizează celelalte țări. De asemenea sunt o mulțime de organizații care fac același lucru. S-au alertat din cauză că, da, s-a lovit în „statul de drept” prin o mulțime de acțiuni la limita legii.

      Într-adevăr, marea majoriate a românilor sunt scârbiți de politică. Și multora le este lehamite de ceea ce se întâmplă. Dar mulți, de asemenea, au ales să nu se prezinte la vot tocmai pentru că nu au considerat că întrebarea pusă de Parlament merită un răspuns.

      Ceea ce ați spus dumneavoastră la un alt articol despre maghiari nu se adeverește. Ei nu au participat nici la alegeri. O căutare rapidă pe internet duce, doar ca exeplu, la această pagină: http://www.ziare.com/alegeri/alegeri-prezidentiale-2009/harghita-cea-mai-scazuta-prezenta-la-vot-din-ultimii-20-ani-957475
      Deci, nu stă în picioare afirmația că maghiarii nu s-au prezentat la referendum deoarece așa i-au rugat liderii politici. Și ca o paranteză, comentariul unei cunoștințe pe pagina de facebook a Antenei 3 a fost șters în câteva minute. A lăsat același link dânșilor, dar nu au considerat că este necesar să mai fie afișat.

      Vă înțeleg ura pentru Președintele Traian Băsescu. Dar nu el v-a tăiat pensia. PDL-ul (și nu numai) a făcut o alegere socialistă, chiar dacă este de centru-dreapta. În celelalte țări, s-a dat masiv afara. PDL-ul, pentru a nu face acest lucru, a ales să taie din salarii și să impună pensiilor contribuția la sănătate. În mediul privat noi am înghițit în sec tăierea salariilor pentru că știm foarte clar că nu poți să cheltui 15 lei când tu ai în buzunar 10 lei.

    • Doamna, dvs faceti multe confuzii.
      Nu incercati, de exemplu, sa cautati similitudini intre referendum (oricare ar fi el) si alegeri. Alegerile sunt un proces normal, repetata la intervale dinainte stabilite, care *trebuie* sa produca niste efecte. Referendumurile sunt intrebari pe care clasa politica le considera importante si pe care publicul le poate ignora.
      In cazul algerilor, mandatele politicienilor au expirat, trebuie alesi altii. In cazul referendumurilor, daca tema nu are priza la masa, se mentine starea de fapt. Sunt situatii complet diferite.

  4. Dle Zografi,
    Cui i-ar fi venit sa creada ca, vreodata, marele, plenipotentiarul canal de televiziune cnn, cel ce neoficial purta girul guvernului american, va ajunge in situatia sa dispara de pe scena massmedia?
    Si iata ca, vorba marelui, faimosului Barak Obama, se poate! Motivul? Poate a facut unele greseli ce, la momentul comiterii lor, nu pareau fatale dar dupa o perioada de timp ies la suprafata si produc efecte…
    Trustul media al lui voiculescu este departe de a fi comparabil cu cnn, el traieste din mizeria bucatariei romanesti, intretinuta de potentatii zilei, de parvenitii noii clase sociale, ai actualei si declasatei clase politice.
    Sunt convins ca, odata primenita societatea, pusa pe baze real europene, clasa politica reciclata si inlocuita cu una maturizata si responsabila, antenele, jurnalele si alte mijloace similare de comunicare in masa vor intra la apa, apa Dambovitei si vor fi depusitate in locul destinat de soarta: namolul uitarii.

  5. dupa ce am trait o mare parte din viatza in romanica,cred ca dupa vreo 10ani scapi de setarile pe care comunistii tzi le au inoculat.
    cit despre internet d nule autor in romanica inca slabe sperantze.
    asha ca vetzi ramine cu aceeashi palarie doar ca un alt pcr.
    doamna Denisa,eu am ocazia sa urmaresc aceeashi shtire in vest si romanica.citeodata difera fundamental,tocmai prin prezentarea truncheata,dar daca n ar fi asha ar dispare gloriosul popor

  6. Frumos. Nu e de mirare ca un dramaturg e primul care sa sublinieze diferenta dintre imagine si cuvant. Pare atat de simplu, incat mi-e jena ca n-am facut disocierea pana acum. Cel putin nu constient.

    • Poate daca ati fi citit Marshall McLuhan, „Galaxia Gutemberg”, publicata acum vreo 50 de ani (si in romaneste, in Idei Contemporane)…..Este inca celebra in anumite cercuri

      • Va mai dau o lectie gratuita dle Radu K; in cazul lui Gutenberg nu se aplica regula din limba romana a lui m inainte de „b”si „p”. Este un nume propriu si daca ati fi citit cartea la care va referiti ma indoiesc ca l-ati fi grafiat cum ati facut-o.

  7. Interesanta idee domnule Zografi, nu m-am gandit, felicitari pentru articol! Desi internetul poate contine si imagini, ele intr-adevar parca palesc in fata cuvantului scris. Repet, interesanta si imbucuratoare veste intr-un climat general in care cuvantul scris pare sa fie in convalescenta.

  8. Cred că d-l Zografi metaforizează opunînd televiziunea, netului. Ca-n orice figură de stil, ramîne grăuntele de adevăr – netul a fost cel mai activ agent de propagare a non participarii la vot. Dar, ca „netist”, îi pot spune d-lui Zografi că fenomenul „postac” afectează serios credibilitatea textelor raţionale şi argumentate, de pe net; că sînt în netă inferioritate aceia avînd rabdare să citească un text pînă la capăt, să-l rumege şi să-i răspundă la obiect, pe acelaşi ton. „Postacii” dau impresia că nici n-ar ajunge la text – ori textul la ei – că li s-ar arăta din off ce e de fluierat/lăudat.
    Ca fenomen modern, netul „nostru” e marcat de principalele reducţii din spaţiul discursului public, suferă de un maniheism rău temperat. (Cu efecte cvasiperverse – de pildă, nu sînt admişi neutrii, obiectivii. Ba chiar sînt mai rău primiti decît postacii adverşi.) Astfel că ideea „netul – virtual factor de progres” îmi apare – cum spuneam – metaforică, sublimarea unei dorinţe de altfel perfect îndreptăţite.
    Sigur că există mai multe explicaţii ale eşecului referendumului gîndit de USL, şi că fiecare îşi poate alege una fiindcă are balta peşte!
    Înainte de a-ncerca şi eu una, să-mi precizez poziţia faţă de referendum: sînt dintre cei care-au votat DA, aproape convins că referendumul nu va întruni cvorumul. Nu mă socotesc nici adept al „loviturii de stat”, nici „uslinos”, după cum nu mă ştiu apolitic. Vin din specia aceea care nu poate iubi politica aşa cum nu – agricultura, arhitectura ori contabilitatea, ocupaţii umane şi-atît. Astfel că nici pe politicieni, cum nu pe contabili – bunăoară. Într-o relaţie nonsetimentală, neumorală, cred că nu contează „farmecul personal” (charisma) ci rezultatul acţiunii celuilalt. Dacă „stăm rău” – şi stăm cam peste tot – politicul n-are cum nu fi responsabil de asta.
    Eu, unul, am luat referendumul în sens propriu – vot pentru demiterea lui Băsescu. Şi m-am socotit obligat să votez chiar dacă Băsescu anunţase că era sigur – în proporţie de 99% – că avea să cîştige. Dacă ce s-a-ntîmplat ieri e un cîştig pentru el, atunci votul meu a fost deplin îndreptăţit.
    Fiindcă m-am cam întins la vorbă, explicaţia mea rămîne pe mai tîrziu – e şi-n funcţie de reacţii, recunosc, fiindcă n-are rost să predic în pustiu.

  9. bună seara.
    discutam mai zilele trecute cu nişte bloggeri despre faptul că această campanie electorală cu toate că i-au lipsit ingredientele necesare şi mă refer aici la polemici şi dispute pe bază de doctrine, idei, soluţii, a fost pentru noi prima campanie în care internetul şi-a spus cuvântul. comunitatea bloggerilor, forumurile au reacţionat, oamenii au plecat în căutare de informaţii şi păreri autentice, semn că au înţeles faptul că jurnalismul nu se face după culoare şi dorinţe de trust.
    am descoperit contributors cu această ocazie, fapt pe care îl consider pentru mine un câştig.

  10. Bun articolul . Asa este, cuvatul zideste! din pacate „sa mintim poporul cu televizorul”este de mare actualitate, este foarte simplu si au dreptate cercetatorii cand sopun despre efectul de hipnoza al televizorului….Ma bucur insa ca sunt inca destui romani cerebrali si nu au fraternizat cu infractorii uselisti! Traiasca Romania!

  11. Jurnalistii sint ciinii de paza ai democratiei, dar, din pacate, mai exista pe lume si ciini turbati. Un vaccin posibil ar fi gindirea critica. dar trebuia administrat inainte…
    In mod normal, libertatea de exprimare ar fi trebuit sa consolideze democratia si sa se dezvolte impreuna cu ea dar la noi, la un moment dat, democratia pare ca a incetat sa mai creasca si a inceput chiar sa regreseze. Din cauza unor televiziuni? E posibil?

  12. Excelent articol! La internet m-am gindit si eu si cred ca va schimba multe, inclusiv sistemul de educatie.
    Am insa o rezerva fata de Mircea Dinescu care s-a discreditat, de fapt, a cazut jos de tot in ochii mei cind pe coperta revistei Play cu boi (s-au Plai) a pus o imagine obscena. Poporul roman nu are chiar asa o inclinatie pentru obscenitate, oricit s-ar fi salbaticit si manelizat din anii’50 si 90 incoace.

  13. Totusi am ramas cu o problema structurala majora: numarul pensionarilor e mai mare decat al celor care muncesc, iar din cei care muncesc o parte sunt bugetari. In acest context e foarte greu sa contracarezi in campanie/la vot un politician care vine si face promisiuni pensionarilor si bugetarilor (dovedite mincinoase mult prea tarziu) in acelasi timp demonizandu-si adversarul care a impus austeritate (sa nu fiu inteles gresit si parintii mei sunt pensionari deci intr-un fel mi-as dori sa aiba pensii cat se poate de mari)

  14. Domnule Vlad Zografi,

    Va multumesc ca-mi redati starea de „firesc” a gandurilor si-mi linistiti temerea cum ca sunt parte a unui popor doar artagos si scapat in groapa marlaniei..Va asteptam sa va citesc ‘post’-referendum si nu m-ati dezamagit! Scrieti asemenea gandurilor mele, nescrise insa..Dumnezeu sa ne ocroteasca si sa ne lumineze pe toti.

  15. Domnului Vlad Zografi,

    Daca imi va fi permis, acestui subiect i se poate aminti o mai veche radacina a sa : democratia de drept, cu toata succesiunea sistemelor legale care i-au fost specificate, s-a circumscris si a fost dependenta de gindire si cuvinte, imaginea intervine putin datorita naturii ei contingente si nici azi nu i se reclama aici un loc. Divergenta celor doua naturi constringe imaginea adecvata sa fie complicata asemeni geometrizarilor unor matematici ce scapa geometriei.
    In admiratia teatrului pe care il scrieti,

  16. O comunitate minusculă, dacă o raportezi la numărul uriaș de antenizați, și totuși o comunitate semnificativă, care și-a întors atenția spre cuvânt.-nici nu stiti cata dreptate aveti. Si, da, sa stiti ca oamenii astia, mai ales, sunt foarte activi si influenti. Ca sa intelegeti unde bat – eu unul am scris mai demult pe ILD, l-am cunoscut acolo si pe colegul dvs dl Tismaneanu, pe dna Anca Cernea etc. In fine. Vineri seara, ne-am intalnit, la mitingul final al lui Basescu, de langa Ateneu. Apoi ne-am dus la o bere – eram petru oameni mari si lati. Si fiecare ne laudam – cati oameni a mai reusit sa convinga fiecare, in ultimele zile, sa nu mearga la vot. Cred ca asta spune ceva. Toate cele bune.

  17. D-le Zografi,

    Sa nu ne amagim…Grupul minuscul al celor ce se informeaza pe internet, chiar si in varianta optimista a unei „metastazari”, nu va fi niciodata semnificativ statistic.
    Ati vazut ce spun caracteristicile socio-demografice despre votantul roman la recentul referendum?! Votantul tip (adica acela din capul tuturor statisticilor) este un barbat pensionar de peste 60 ani, cu studii medii, dintr-un oras mic. Absolut onorabil ca personaj. Perfect superpozabil insa peste votantul de-acum multi ani al FSN……. PSD/USL. Ce-a castigat el in informare si capacitate de analiza lucida, acum, cu-atatea ALTE surse decat canalele TV, dupa atatia ani?!
    Mai nimic… Dar lucrul cu-adevarat trist, cu-adevarat descurajant, este ca el, acest personaj onorabil, care poate fi unchiul nostru sau agreabila noastra gazda de la munte, NICI NU-SI DORESTE alte surse de informare. Ba chiar le refuza, daca vreun nepot student il viziteaza in vacante si-i propune te-miri-ce lectura (simpla lectura!) pe laptopul sau…

  18. Ar fi ironic dacă n-ar fi chiar firesc faptul că pînă şi discuţiile de aici îl contrazic pe d-l Zografi. Exact unde-ar trebui dovedit că netul produce nucleul de liberpansişti, apar groase prejudecăţi urbane, lansate la apă de propaganda pro Băsescu, cu multă vreme în urmă dar şi cu destul succes, după cum se vede.
    „Antenismul” e una. De fapt, e vizată A3, ca „televiziune de ştiri” – celelalte două fiind canale comerciale, aproape fără atingere cu politica, afară de jurnalele de ştiri, probabil (şi de emisiunea lu Badea, de pe A2, inaccesibilă – datorită orei de difuzare – „subiectului-ţintă” al ultimelor sondaje revelatoare pentru „profilul” alegătorului românesc).
    E drept că atmosfera de la A3 e irespirabilă, practic. Dar ce-are aface cînd influenţa sa e nesemnificativă? Ori a demonstrat şi altcineva – afară de autopropaganda INTACT, care „îşi laudă marfa” – că audienţa emisiunilor ce se duc mult în noapte e decisivă pentru orientarea electoratului? Fie şi „electoratul-ţintă” al ultimei găselniţe a Dreptei – remix, de altfel, al faimosului şlagăr Slăbănogul şi obezul, cu care Băsescu justifica tăierea pensiilor.
    Aici, e de remarcat dibăcia cu care Băsescu transformă un inamic personal – Voiculescu – în inamicul public nr. 1. Vine din conştiinţa că se confundă cu poporul, „care e supărat pe preşedintele său” dar tot îl iubeşte (referendumul spune cu totul alta dar ce propagandă ar mai fi şi-aceea care ar pleca de la datele reale? Una proastă, fără-ndoială).
    Votantul anti Băsescu e alta: aproape sigur pensionar, dacă peste 60 de ani, cu studii medii, dintr-un oraş mic. Chestia asta nu putea ieşi decît din puţul gîndirii unor sociologi amatori, care-or fi pus de-un sondaj la ieşirea de la vot. Cred asta fiindcă apăruse „tipul” încă de la 9 am, din 29 curent. Or, după vot, am băgat de seamă că nu mă-ntreba nimeni la secţia de votare despre studii şi situaţie profesională. Mă rog, ar fi mers şi-un sondaj telefonic – aranjezi cu o CAR să-ţi dea o listă, începi să suni moşneguţii, să vezi de-au votat – şi iată portretul-robot al votantului anti Băsescu.
    Vă rog să observaţi fineţea deturnării logice: după ce că sînt majoritari în relaţia activ/pasiv economic, pensionarii ne mai şi hotărăsc destinul, repezindu-se ei să voteze după cum îi duce mintea aia sfertodoctă, de oameni „cu pregătire medie” (chestia aia care nu mai poate lua nici bacul, ştim noi!)
    Ca s-o scurtez: nu-i vreo surpriză – măcar pentru mine – că acest tip de înfierare aduce binişor cu lupta cu mic-burghezul, din eroica epocă a luptei de clasă. Dar e oribilă surpriză să vezi că propaganda rudimentară prinde la oameni de la care ai avea cu totul alte aşteptării. Dikensian de-a dreptul – Great expecteitions…

  19. Aveti dreptate dar va mai trece mult timp (decenii as zice eu) pana cand acea comunitate de care vorbiti, cea care gandeste, s-o depaseasca numeric pe cea manipulata prin imagini, robinete, flegme, zambete obsecene, etc. Din pacate in Romania aveam o masa mult prea mare de populatie neinstruita, needucata, saraca si foarte usor manipulabila. Ori exact masa aia de oameni este electoratul USL. Intr-un fel lumea noastra politica este reflectarea calitatii umane a poporulu. Pt ca daca n-am avea masa aia de oameni de care vorbesc, USL ar disparea sau in fine ar sta la un nesemnificativ 10%.

    De aceea eu cred ca discutia cea mai importanta si intrebarea care trebuie pusa este: cum facem sa scoatem din saracie si incultura acea treime de populatie care voteaza constant stanga? Si nu ma refer numaidecat la cei in varsta, cei aflati la peste 60 de ani acum. Cu ei nu cred ca se mai poate face mare lucru. Ma refer la cei tineri. Copiii din mediul rural. Tinerii care pica la bac samd. Cum facem sa ii formam pe toti acestia sa fie in stare de o minima si decenta gandire rationala? Sistemul de educatie e o parte a raspunsului. Dar avem nevoie si de prosperitate. E nevoie de investitori in tara asta care sa produca locuri de munca si prosperitate. E nevoie de urbanizare. E nevoie de atat de multe lucruri…

  20. Aş face o completare: ambii preşedinti de săptămâna trecută au cedat invitaţiei la OTV şi s-au dedat la lungi discuţii. Nu le-am urmărit, dar se pare că ambele au durat câte vreo trei ceasuri(!!!). Oricât ar fi Cuvântul de „ziditor”, când îl scoate din tine Dan Diaconescu Senzaţional, s-a dus naibii toată zidirea! Nu reiese prin urmare nici o diferenţă de „strategie” între Unii şi Alţii – toţi ar face orice, cu oricine, să stârnească niţică atenţie…

    Altfel, observ că electoratul activ are, de fiecare dată, părerea formată dinainte de campanie. Spectacolul de imagini şi cuvinte pe care-l dau politicienii cu prilejul confruntărilor nu face decât să ne „confirme” în opţiunile noastre. Şi să ne mai dea ceva muniţie pentru „luptele” purtate, între noi cetăţenii, la o şuetă. În rest, contabilizăm faptele şi înregistrăm incongruenţele – tot timpul, nu doar când se dă tonul de la televizor. Şi o facem în mult mai mare măsură decât îşi închipuie politicienii, sau formatorii-de-opinie-pe-repede, activaţi în campanie.

    …. de unde şi mişcarea „NEAM săturat de voi”, care se propagă pe Internet, îmbinând armonios imaginea şi cuvântul: http://vlad.ursulean.ro/revolta-creativa-a-unui-neam-saturat/

    • Nu ar trebui sa va suparati numai fiindca pragmatismul a invins in aceasta situatie extrema, in incercarea de a ajunge la electoratul lui D. Diaconescu. Insa exista mari deosebiri; in timp ce Basescu a fost ponderat in afirmatii, Crin Antonescu i-a promis „desfiintarea CNA”.

  21. Asa cum comenta cineva mai sus pe acest forum, acest referendum avea ca obiect o intrebare considerata importanta de catre politicieni si adresata poporului. Or, cetateanul obisnuit, mediu informat, dar cu gandire logica a intuit ca razboiul lor nu este si razboiul lui! A pornit de la constatarea ca mobilizarea exemplara a clasei politice pentru demiterea Presedintelui nu poate fi decat in interesul personal al politicienilor, la fel ca in cazul majorarii indemnizatiilor proprii, de exemplu. Acum se pare ca miza pentru ei este cu mult mai mare. Pentru dezbateri de probleme de interes national abia daca se forma un cvorum. Basescu nici nu i-a dat, nici nu i-a luat mai mult decat oricare altul in pozitia lui. Deci nu are nimic cu el. De Basescu nu-i e frica, dar de Ponta si Antonescu, da. Este de speriat incrancenarea nenaturala a demersului lor de inlaturare cu orice pret a lui Basescu. Ponta se erijeaza in Fat-Frumos ce lupta cu balaurul care terorizeaza poporul (de fapt pe cei probabil opt milioane care se simt terorizati si au votat demiterea). Cert este ca, folosind cifrele oficiate, zece milioane de cetateni nu se simt terorizati de Presedintele Basescu si nu au fost dispusi sa se inroleze in armata stransa de catre cei cu adevarat terorizati, probabil stiu ei de ce.

    • Oarecum de acord cu Dvs. Trebuie insa, reamintit faptul ca Basescu a fost la OTv. si in trecut, in timp ce Antonescu i-a privit de la inaltimea dispretului sau de impostor ajuns la virf. Acum insa, s-a razgindit, a lacomit la alegatorii lui Diaconescu si s-a dus sa-l asigure pe acesta si indirect pe fanii lui, ca el, Antonescu, nu-l va aresta. Cu alte cuvinte: „Tituse, daca vrei sa intervii tu la Parchet”, ca domnul Dan Diaconescu sa aiba liniste.

      Asta ca sa fim obiectivi si sa mai reflectam nitel la documentul de prietenie si tovarasie penala uslamo-dogara.

  22. Cristina Topescu

    “Pe-aici, prin Romania, dupa Revolutie nu s-a instalat pacea, ci au venit peste noi razboaie. Mai mici, mai mari si toate sangeroase. Un fel de Ghilgames din zilele noastre, razboinic si viteaz, in adaptare contemporana, a fost si inca mai e insusi Traian Basescu. Ne-sumerian, ci constantean, el e calit in lupte grele, purtand pe trupu-i cicatrici adanci, marturii ale multor inclestari cu inamici rapusi, aproape tot atatia, sa zicem, cate nave a numarat flota odata. Ceilalti razboinici, ce nu se dau in laturi sa se ia la tranta cu el – sunt tineri si cu forte proaspete. Ultima batalie ce tocmai s-a dus, fara sa se fi incheiat, va fi consemnata de istorie ca una crancena. O batalie grea intr-un razboi fara noima, absurd si exasperant pentru cam toti contemporanii lor (zic „cam toti” pentru c-or fi poate si unii ce au fascinatia uratului…). Lupta s-a-ncheiat ca sa continue, iar acum combatantii se ciorovaiesc pe victorie, cine a castigat, unul sau celalalt…Insusi mai sus-pomenitul Ghilghmesh, dar poate si Ginghis Han sau viteazul Attila, dimpreuna cu el, sunt livizi de invidie, din tinutul de dincolo. Au dus cu totii lupte marete, dar la originalitate…sa stiti ca ei n-au avut acces ! Luptele lor, iata, atat de comune, aveau un invingator si un infrant. Razboaiele noastre, insa, nici vorba ! Specificul lor national ramane pregnant chiar si post-belic ! Dupa orice razboi e nevoie de un respiro, adica de un armistitiu. Ostile trebuie sa-si traga sufletul, sa-si planga mortii si sa-si ingrijeasca ranitii. Comandantii concep noi strategii, preferabil de pace, pentru ca popoarele lor sa-si gaseasca tihna si sa fie apoi duse pe-un drum al bunastarii ravnite fara de speranta de atata timp. Razboiul la romani, insa, e altfel: el e nesfarsit, combatantii inca vor victoria cu orice pret, in vreme ce poporul,desi, vai, acelasi pentru toate partile-n conflict, el, poporul, e obosit, foarte obosit…si sleit. Orgoliul celor ce-l conduc e fara de masura si vai, norodul nu mai e slujit, se umple de obida si se simte strivit.

    Trecand acum in registrul actual de fapte si de narare a lor, lucrurile stau cam asa: cand un jurnalist ii spune domnului Basescu cum ca e orgolios, menajandu-l, cand de fapt el e chiar vanitos, se supara, nu-i place, si, in replica, arunca ironii degraba, la urmatoarea intrebare ce-i e pusa, dupa o panda demna de o cauza mai buna. Nu iarta nimic! Ironia sa nu-i nici fina, nici una subtila, e doar prost plasata si necuviincioasa, nu de putine ori. In jurnalismul politic, puterea-n mod obligatoriu, nu e crutata, ea e taxata si sanctionata, ori de cate ori e cazul. Dupa ce ziaristi bastinasi ii sugereaza domnului Basescu ca orgoliul domniei sale s-ar putea sa-l piarda si pe domnia sa si pe noi, iar dansul se irita, ce-o spune domnul presedinte cand si jurnalisti straini, precum unul francez, de pilda, spun asa : “Impulsiv, cu gura mare, provocator, iubitor de manevre, Basescu nu a facut niciodata nimic pentru a calma jocul, iar spre deosebire de opozantii sai, nu are niciun scrupul sa manipuleze Constitutia, interpretand-o cum ii convine”. Pentru ca dansul e si apreciat, iata, acelasi editorialist mai spune:”Trebuie sa se constate totusi ca, in pofida indemnurilor de la Bruxelles, lupta impotriva marii coruptii a ramas fara efect pana la sosirea la putere a lui Basescu”. Ziaristul roman, mai carcotas, ar putea pune un accent in plus : in materie de coruptie oti fi facut ceva, domnule Basescu (sau o fi facut justitia romana?), sunt dupa gratii cativa „puscariabili” din toate partidele, dar cati mai stau la coada…cati de la adversarii, dar si cati din ograda dvs, domnule presedinte…? Justitia, aceea libera doar daca stati dvs de paza, are mult de lucru inca…nu?

    Cum vanitatea nu e monopolul presedintilor, mai tanarul Ponta vine din urma in forta. Daca justificarea lui in aceasta disputa poate fi una de genul „ Dar el a inceput !”, foarte matura de altfel, cand vine vorba de declaratii pentru presa romana sau pentru cea straina, intentiile exprimate imbraca forme diverse, ba chiar si contin sensuri diferite. Ba ca – in varianta pentru noi – coabitarea nu-i posibila ( si aici, pana la un punct, nu-l putem contrazice), ba ca – pentru ziaristii straini – ea e cu adevarat ravnita de domnia sa. Tanarul premier Victor Ponta le promite colegilor nostri europeni, precum un scolar, ca, desi nu-i de vina el, isi va baga mintile-n cap si nu va mai avea nota scazuta la purtare : “Am tras invataminte in acesta perioada. Nu voi mai cauta confruntari cu Traian Basescu. Toata lumea va avea de pierdut daca vom continua luptele”.

    Traian Basescu, la randul sau, afirma ritos, ca are ca obiectiv principal, diminuarea ”faliei” din societatea romaneasca. Pff…ce bine suna asta ! Dupa care, din aceeasi rasuflare, in spiritul marii concilieri nationale, se ratoieste la Antene si indeamna oamenii sa nu se mai uite la ele. Mai ca vedem rating-urile acusica prabusite, lasand pe drumuri atatia slujbasi din economia privata a lui Voiculescu!

    Cand am crede ca premierul combativ ar putea improspata o atmosfera imbacsita de ranchiuni, cand speram asta, hop il auzim cum, in maniera brevetata de Basescu, arunca sageti spre postul TV ce-l pune-n fiecare zi la zid, acelasi pe care il cocoata, ce-i drept, pe presedinte. Si ce daca ? Presa e libera sa sustina pe cine alege s-o faca, iar ratiunile o privesc tot pe ea. Ce pacat…Victor Ponta !

    Ei, la asa exemple, asa concordie si intre noi. Toleranta la romani e impotenta pe toata linia si ne mai miram ca-i asa? Ne uram, ne detestam si ne razboim, urmand pilda marilor conducatori. Clasa noastra politica e tot mai procesomana, plangeri penale sunt atatea cat sa dam si la altii, arsenalul urii la romani e inepuizabil si se activeaza de-ndata ce nu avem aceleasi opinii. Suntem basisti sau anti-basisti, suntem usli-isti sau udmr-isti, suntem tot felul de „ -isti” si nu ne iertam asta unii altora. Avem, sa admitem, vocatia invrajbirii si fara ca un presedinte sa vina sa mai toarne gaz pe foc.

    Cat despe Crin Antonescu, si dansul cu orgoliul aferent, ma intreb in aceste zile ce va face cu el. Isi va onora cuvantul dat, cum ca se va retrage din politica daca Traian Basescu se intoarce la Cotroceni, sau va invoca procentul covarsitor de romani care la referendum au spus ca nu-l mai vor pe presedintele jucator? Va conta pentru el onoarea, parasind scena politica doar pentru ca asa a spus, sau orgoliul de a combate la varf il va rapune? Grea incercare pentru Crin Antonescu, grea pierdere pentru USL daca promisa plecare se va intampla ! Ce va pune alianta anti-Basescu in locul lui, pe cine? Ma tem ca variante bune nu prea sunt. Ar fi insa, cu siguranta, un gest unic in politica ultimilor 22 de ani, unul care ar putea provoca multe „exercitii de admiratie”. Sigur ca-i vor susura in ureche multi: O, Criiiin, nu plecaaa ! Vor fi si colegi de buna credinta, ce nu vor gasi justa si nici oportuna retragerea sa intr-un atare context. Dar nu vor gandi ei oare pe termen scurt, in lipsa unei viziuni cu bataie mai lunga? In societatea civila sunt inca multe locuri goale intr-o sala de spectacole ce, din nefericire, nu se mai tin demult cu casa-nchisa. Crin Antonescu ar trebui sa-si plateasca intrarea in ea cu un bilet al naibii de scump ! Spectacolul in care ar intra, iesind din cel in care joaca acum, ar putea fi, insa, unul mult mai bun, nu? Iar in 2014 mai vorbim…! Intre timp, presedintele, intors la Palat, va intelege, precum Ghilgames, ca sfarsitul e implacabil, ca el nu poate fi evitat.”

    • Cam sunt de acord cu ce se scrie. In plus, am votat si DA. Oi fi gresit, oare? Dar nu sunt „uselist”. Am fost manipulat? Nu cred ca s-a votat semnificativ datorita (din cauza) manipularii. Pe deasupra, mai sunt si de dreapta. Apreciez, daca puteti sa credeti pana si faptul ca s-au taiat salariile de catre guvernul Boc. Se exagerase in mod evident cu acestea, cel putin in cazul unor categorii, in timp ce in economia privata era chinul din lume. Pur si simplu, am analizat la rece si tinand cont ca viata e limitata si nu mai am rabdare, m-am gandit sa schimb un personaj care a avut destul timp sa ma convinga ca poate face ceva bine si pentru mine (si n-a facut-o) cu un altul. Nu neaparat cu Crin Antonescu, fiindca inteleg ca vin niste alegeri prezidentiale, parca. Si acolo se pot prezenta diversi candidati. Daca ma va convinge vreunul, pun stampila pe el. Ma intereseaza prea putin din ce partid face parte. Sper sa ma intelegeti. Cred ca in lumina istoriei recente, doua mandate de 5 ani sunt prea mult, indiferent de cat de providential ar fi presedintele. Mai bine sa-i regretam lipsa, decat sa nu stim cum sa mai scapam de el. N-am dreptate?

  23. „ Cred că nu greșesc dacă spun că tabăra USL a mizat în principal pe televiziuni – imagini mișcătoare (și la propriu, și la figurat).”

    Este foarte adevarat ca „o fotografie valoreaza cat 1000 de cuvinte” , dar in acest caz lucrurile sunt ceva mai complicate pentru ca ne aflam intr-o zona foarte sensibila unde actioneaza principii si mecanisme specifice . Mai exact, si printre multe altele, tonul face muzica si voi incerca sa ilustrez acest lucru prin doua exemple banale.

    Mai intai, , am avut ocazia rara pentru mine de a putea compara vizual si intuitiv programele televiziunilor noastre cu programele televiziunilor din Germania. Prin amabilitatea unui roman plecat din tara de peste 20 de ani , am parcurs rapid ( cu intrebarile si explicatiile de rigoare ) toate canalele TV de acolo , cam la ora 20.30 aproximativ ( ora Germaniei ). Impresia finala ? Non-stridenta, non-agresivitate verbala, non-trivialitate, pe scurt , DECENTA , si o stare generala de CALM transmisa spectatorului de catre toate posturile si emisiunile TV . Nu cred sa fi vazut „talk-show –uri ” politice ca la noi unde invitatii sa stea fata in fata si crispati ca soldatii in transee , dar daca au fost totusi unele oarecum similare , invitatii si moderatorii erau relaxati , zambeau , nu vorbeau toti tare si in acelasi timp iar din ce mi-a spus gazda mea , niciodata nu se insultau si nu foloseau un limbaj trivial in spatiul public .

    Pe de alta parte, un alt fapt foarte interesant mi-a fost semnalat de un tanar muzician din Boston ( domeniul lui predilect- muzica simfonica ) care vorbeste limba romana , este intr-o anumita masura interesat de Romania si vine in Bucuresti cam o data pe an . Aflat aici exact cand a inceput zavera , a remarcat contrariat mai multe fapte greu de inteles din punctul lui de vedere. Urmarind foarte concentrat cu prietenii cate ceva din show-ul politic continuu de la noi care l-a captat , la catava vreme dupa aceea , acuza uneori de dureri de cap, iritare sau nervozitate . Initial , nimeni dintre noi nu l-a luat in seama ( le consideram un fel de „mofturi” de adaptare ) , dar dupa ce ne-a explicat si de ce crede ca apar , am ramas consternati . Mai intai , el a observat contrariat ca la emisiunile TV de la noi se vorbeste tare ( „ De ce tipa acesti oameni mereu ?! ” ). Apoi a observat mult mai bine decat noi ca atunci cand era in postura telespectatorului si urmarea concentrat un film sau un talk-show, se intampla ceva greu de inteles din punctul lui de vedere. La reclamele noastre pe care le percepea exagerat de lungi , si pe nesimtite, desi telespectatorul nu umbla la setarile televizorului , statia de emisie din studio marea in mod constant volumul sonorului ( fara stirea si acordul publicului ! ) pana la cote care lui ii starneau ulterior , si constant , dureri de cap , iritare si nervozitate… A fost uimit sa constate ca noi eram atat de obisnuiti cu acest lucru incat nici nu-l mai remarcam , si ca era foarte putin probabil ca cineva sa-l fi reclamat la vreo autoritate, deoarece se intampla de ani de zile fara nici o consecinta.
    Atunci ne-am dat seama mai bine ca de cele mai multe ori noi cei de aici nici nu mai observam unele fapte , in cel mai bun caz le consideram „ accidente” , si le uitam imediat. Dar putem sa estimam si singuri ce inseamna un stress provocat continuu telespectatorilor si ce urmaril ar putea avea .
    Si am discutat numai despre „ton”… „ Muzica” o lasam pe altadata :))

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vlad Zografi
Vlad Zografi
De formatie fizician, Vlad Zografi este scriitor si dramaturg. In 1994 si-a susținut teza de doctorat în fizică la Universitatea Paris XI (Orsay). A publicat articole de fizică atomică teoretică în Physical Review, Physics Reports, Surface Science. A publicat volume de povestiri si a scris teatru, cu mare succes de public. Este coordonatorul colectiilor de stiinta ale editurii Humanitas.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro