miercuri, iulie 17, 2024

Referendumul din Turcia: Definitivarea procesului de erdoganizare?

Politica de erdoganizare a Turciei își desfășoară un nou episod duminică, 16 Aprilie, când turcii sunt chemați la urne pentru a decide asupra modificărilor constituționale propuse de Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP) și susținute de Partidul Mişcării Naţionaliste (MHP).  Referendumul nu este altceva decât ultima dintre încercările lui Erdogan de a transforma țara într-un sultanat, o autocrație “legală” în care curentul erdoganist să nu fie deranjat de elementele nocive.

Iar elementele nocive pentru Turcia lui Erdogan sunt fie din Vest (Erdogan a dus o adevărată campanie împotriva țărilor occidentale în ultimele luni – în special Germania și Olanda, state cu importante comunități turce, totul culminând cu acuzațiile de nazism împotriva Germaniei), fie ce a mai rămas din opoziția din interiorul țării – partide politice, universități, societate civilă – profund afectate de epurările regimului după lovitura de stat eșuată din Iulie 2016  (a se citi lideri ai partidului kurd sau jurnaliști arestați, televiziuni sau ziare închise, cadre universitare demise sau anchetate și lista poate continua).

Va deveni visul de preamărire al lui Erdogan realitate după ziua de duminică, transformând Turcia anului 2017 într-un sultanat de facto și oferind lovitura finală republicii lui Ataturk? Previziunile gravitează în jurul unui rezultat strâns, cu un ușor avans pentru tabăra pro Erdogan, în condițiile unei campanii vădit nedrepte – monopol cvasi-total pe media, opoziție redusă la tăcere și amenințată, amenințări voalate pentru tabăra „Nu” – totul într-un stat în care starea de urgență continuă, iar politica de arestări depinde de dispozițiile Înaltei Curți de la palatul prezidențial din Ankara.

Cum s-a ajuns aici? Impunerea unui sistem prezidențial în Turcia își are resorturile încă din timpul campaniei electorale din Iunie 2015 – o temă centrală a AKP având ca principală argumentație rezolvarea deselor blocaje dintre Președinție și Parlament.  Însă cele 18 amendamente de modificare a Constituției ce vor fi subiectul referendumului rezolvă „intr-un mod original” blocajele de orice natură între puterile statului, concentrând toată puterea în mâinile unui singur om – președintele țării.

Pe 21 Ianuarie 2017, Parlamentul Turciei a trecut cu 339 voturi în favoare (142 împotrivă, 5 voturi albe și 2 anulate) cele 18 amendamente propuse de AKP  și naționaliștii turci. Având nevoie de 330 voturi pentru (3/5 din numărul total de parlamentari), amendatele urmează să fie supuse votului popular prin referendum.

Ce presupun cele 18 amendamente? Prima și cea mai importantă modificare este schimbarea prerogativelor președintelui – acesta nu mai este doar „șeful statului”, ci concentrează și puterea executivă. Cu alte cuvinte, Guvernul/funcția de Prim Ministru este eliminată, iar Președintele capătă puterea de a numi și destitui vice-președinții și miniștrii.  Mai mult, unul dintre amendamente conferă Președintelui dreptul de a numi și funcționarii de stat de nivel înalt prin decrete prezidențiale, nefiind clar care funcționari intră sub incidența noului amendament sau care vor fi criteriile de numire.

Mai mut, sub noile modificări, Erdogan poate candida și deține Președinția pentru încă 2 mandate, deci până în 2029, având posibilitatea de a menține și controlul asupra AKP, nemaifiind nevoit să renunțe la funcția de președinte al partidului. Ar fi un control de facto și asupra instituției prezidențiale, și asupra Parlamentului, în condițiile unei majorități a partidului din care acesta provine. Chiar și așa,  va fi un Parlament golit de conținut (sub noile amendamente, Parlamentul nu mai are niciun rol în numirea Președintelui sau a Cabinetului, nu poate organiza audieri sau exercita vreo putere de supervizare asupra acestuia), iar președintele poate dizolva parlamentul în orice moment, cu condiția organizării de alegeri prezidențiale anticipate.

Cât privește sistemul judiciar, președintele primește noi puteri, în principal numirea a patru dintre membrii Consililui de Judecători și Procurori (redus la 13 membri, față de 22 anterior). Mai mult, parte a Consiliului sunt și Ministrul Justiției și Subsecretarul Justitei – Ministru, respectiv înalt oficial, numiți de președinte. Am vorbi deci de 6 membri din 13 numiți direct de Președinte.  În sistemul actual, Președintele numește 3 din cei 22 membri ai Consiliului.

Același scenariu și în cazul politicii de securitate a statului  – președintele determină, sub noile amendamente,  întregul spectru de securitate- numește Șeful Statului  Major și membrii Consilului Național de Securitate și, luând în considerare noile prerogative de numire a funcționarilor de rang înalt, probabil și șefii serviciilor de securitate.

Comisia de la Veneția s-a declarat extrem de îngrijorat  de noile modificări constituționale din Turcia, concluziile raportului fiind extrem de dure – „pas periculos înapoi în tradiția democratică constituțională a Turciei si pericol de  degenerare a sistemului propus spre un regim autoritar și personal.”

Care este tabără NU, anti Erdogan? Cele 2 partide principale de opoziție, Partidul Republican al Poporului (CHP) – înființat la 9 septembrie 1923 de Mustafa Kemal Atatürk, și Partidul Democrat al Poporului (HDP) – partidul comunității kurde, au votat împotriva amendamentelor în parlament.  Pe lângă acestea, puținele organizații din societatea civilă și  grupuri minoritare încă neafectate  de măsurile regimului  s-au declarat împotriva referendumului.  Liderul HDP, Selahattin Demirtas, precum și alți 8 membri ai partidului au fost arestați în Noiembrie 2016, ca urmare a acțiunilor de represiune ale regimului după lovitura eșuată de stat.

De remarcat însă și ce se va întâmpla cu aliații AKP, nationalistii din MHP, unde dizidență condusă de Meral Aksener ar putea deraia și modifica balanța de forțe din interiorul partidului în favoarea taberei NU.

Care este tabăra DA, pro Erdogan? Simplu spus, restul.  Întregul aparat de stat din jurul AKP, naționaliștii din MHP, media controlate aproape în totalitate de către partid.

Care ar putea fi consecințele în relația cu Uniunea Europeană și România? Puțina brumă de democrație care mai există în Turcia s-ar putea termina pe 16 aprilie în condițiile victoriei taberei DA.  Jocul de șah dintre liderii UE și Erdogan ar putea primi o mișcare decisivă:  ruperea negocierilor de aderare din partea oricărei tabere, cu precădere dinspre partea turcă dacă ținem cont de frecventele avertismente ale lui Erdogan. Suspendate de facto de multă vreme,  negocierile dintre cele 2 entități ar putea rămâne doar la stadiul de cooperare economică, așa numitul concept  de „relație privilegiata”, discutat în special în Franța și Germania.

Un Erdogan și mai puternic și probabil mai amenințător atât în interior – probabil va continua epurarile începute în vara anului trecut, dar și spre exterior – criza refugiaților fiind un instrument de șantaj extrem de puternic la adresa UE – nu va face altceva decât să vulnerabilizeze și mai tare edificiul european, puternic criticat pentru desele concesii oferite Turciei, dar și pentru slaba implicare în numeroasele încălcări ale drepturilor omului și a statului de drept.

Cu o victorie a taberei DA, influența UE în Turcia va atinge un nou minim, poate chiar în momentul în care țara sau măcar o parte a societății ar avea nevoie cel mai mult de valorile europene. Însă indiferent de rezultatul referendumului, politicia anemică a Uniunii Europene va primi un șoc ce va necesita un reset al relației cu Turcia, ce ar trebui să se concretizeze într-un suport extins pentru societatea civilă din Turcia, dar și un sistem de sticks and carrots pentru autoritățile turce.  Greu de crezut, din păcate.

Cât privește relația cu România, o victorie a taberei DA ar fi probabil un dezastru.  Protestele recente din România au subliniat o congruență între ceea ce se întâmplă în Turcia și ceea ce se poate întâmplă în România. Pancartele cu „Erdogan de Teleorman” nu au lipsit din Piața Victoriei, cum nu au lipsit nici scandarile împotriva erdogănizarii țării.

Totusi, unii lideri politici de la București , suporteri declarați ai lui Erdogan sau cei ce încă mimează valorile europene, vor saluta exemplul de „bună practică” de la Istanbul și își vor dori, în sinea lor sau destul de vocal, o erdoganizare de facto și a României.  Victoria lui Erdogan, ce ar consfinți o captură totală a statului,  le-ar da și mai mult aplomb.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Ca de obicei se evita realitatea ,care este foarte simpla intotdeauna :
    -Toate ( si cand spun toate inteleg toate) tarile vestice curteaza Turcia ; derapajele olandeze si admonestarile germane sunt de fatada
    -Minoritatile turcesti din aceleasi tari vestice fac legea ( nimeni nu stie sau se face ca nu stie despre tratatele unor tari vestice cu Turcia ,care 1. trec peste tratatele uniunii si 2. practic confera cetatenilor turci drepturi in plus – intrebati de trebuie sa faca un cetatean turc fata de alt cetatean in privinta naturalizarii in Olanda,de exemplu)
    – Erdogan are o imensa sustinere din partea cetatenilor turci ,practic nu exista opozitie. Erdogan este poporul
    – Comparatia Erdogan – lider roman ,sau Turcia – Romania este complet deplasata

    • Inca o chestie ca sa inchei pe un ton vesel : Romania membruL UE nu este si nici nu va fi vreodata atat de bine „infipta” in uniune precum este Turcia . Si nici nu va conta la fel de mult.
      Asta spune mai multe despre UE decat despre Turcia ..si despre Nato …Eurofestivalul ala muzical nici nu conteaza.

  2. Dle Damian, chestia cu ”tradiția democratică în Turcia” este ușor hilară. Nu uitați că, măcar geografic, Turcia este o țară asiatică, în care despotismul este privit altfel decât în Europa. În plus, Turcia a avut, are și va avea ambiții și orgolii imperiale
    Pentru Europa de Vest lucrurile vor rămâne în coadă de pește și după alegeri. Atât timp cât vor exista interese economice, Europa va accepta – discret – problemele ”oamenilor de rând” din Turcia (urăsc expresia asta, și eu sunt om de rând, dar în România) iar sancțiunile eventuale vor fi numai de fațadă. Nu uitați indignările din fața Rusiei lui Putin
    În întreaga Europă populismul și compromisurile oamenilor politici în goană după voturi vor continua, probabil până la autodistrugere.
    Și turcii pot mima fericirea și se pot minți pe ei înșiși. Noi aven ceva mai multă experiență grație socialismului mimat. Oricum, situațiile nu sunt comparabile…nici liderii.

  3. Tocmai am citit o carte recent tradusa in limba romana „Turcia lui Erdogan” de Ahmet Insel. O recomand tuturor celor care vor sa inteleaga problemele Turciei contemporane dintr-o perspectiva echilibrata si cu argumente istorice, sociale si religioase.

  4. In Turcia, anul trecut a fost dezastruos pentru turism si comert (concentrate in partea vestica a tarii, care nu voteaza Erdogan) si urmeaza alti ani la fel de dificili. Baietelul asta cu vise de mare sultan si-a dat seama ca seama ca, pentru a invinge „fiara” democratiei, trebuie sa-i distruga intai economia.

    Rezultatul votului va fi un „DA” peste asteptari, 55% sau chiar mai sus, zarurile s-au aruncat cand puciul a esuat anul trecut.

    Libertatea nu-i usoara, sunt necesare sacrificii, compromisuri si mult timp pentru a obtine. Turcii, la fel ca si rusii de altfel, au hotarat ca nu merita bataia de cap. Au ales calea usoara, a „tatucului” care stie ce face, ii protejeaza si le da de mancare. Pana se termina mancarea. :)

  5. Doar acum câțiva ani citeam pe contributors.ro un apel pentru schimbarea Constituției României, paradigma semiprezidențială părând insuficientă celor nemulțumiți de progresele prea lente. Daca nu mă înșel, dl Sever Voinescu prezenta chiar aici un proiect constituțional în care se regăseau toate modificările propuse azi de AKP în Turcia, iar dl Stefan Vlaston susținea mitul despotului luminat, capabil să-și conducă poporul spre progres democratic, chiar împotriva voinței populare. (!!!) Susținătorii acestor idei, fie ei Baconski sau Lazaroiu, Stanomir sau Vancu, nu precupețeau atunci niciun efort pentru a arăta că în constantul război dintre parlament și președinte, cel din urmă trebuia considerat preferabil, în baza conceptului că șoferul strălucit poate și zbura cu rabla, așa cum meseriașul poate face din rahat praștie. Acreditarea acestei idei, că un comandant poate fi mai performant decât sistemul pe care-l are în administrare, a dus la formarea opiniei că instituțiile publice ale statului se confundă și se reduc la numele șefilor lor. Astfel DNA era Morar, ANAF era Blejnar, CCR a ajuns să fie Dorneanu, iar Camera este Dragnea și Senatul este Tăriceanu. Restul nu mai contează.

    • „Daca nu mă înșel, dl Sever Voinescu prezenta chiar aici un proiect constituțional în care se regăseau toate modificările propuse azi de AKP în Turcia”
      Ba te inseli. Groaznic, ca sa nu spun vorba aia!
      Ia mai citeste odata articolul, daca nu faci parte dintre cei 42%
      NB,
      si pedeapsa cu moartea o propunea Sever Voinescu?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Damian
Alexandru Damianhttp://contributors.ro
Alexandru Damian este director de programe în cadrul Centrului Român de Politici Europene (CRPE).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro