joi, martie 28, 2024

Referendumul pentru familie în spirala nemulțumirii sociale

La citirea unui astfel de titlu, reacția standard a unui organizator de referendum va fi, foarte probabil, una de tipul: care proteste și care spirală; pe 6-7 octombrie a fost vorba de un simplu dezinteres față de o problemă majoră a societății românești; noi am votat în parlament pentru referendumul referitor la familie dar nu ni l-am asumat (bizar votul acesta pe care nu ți-l asumi prin consecințe!); eșecul, dacă este unul, aparține poporului român nu partidului nostru sau parlamentului; în numai două zile de referendum nu putea fi vorba de schimbări fundamentale, de o spirală a protestelor. Opoziția , la rândul ei, expediază problema prin referire la partidul din coaliția majoritară de la guvernare,la  liderul acesteia și la guvern. Toate acestea sunt, în bună măsură, declarații politice. Frecvent, nu adevărul este miza lor ci apărarea partidului, grupului de interese, coaliției, Parlamentului.

Niciun cuvânt în reacții de acest tip și nici în cele larg circulate în mass-media despre explicațiile care vin dinspre votanții actuali sau potențiali. Frânturi de explicație au fost furnizate numai prin referire la ratele județene inegale de participare la vot, la diaspora care „la Londra a ieșit în număr copleșitor la vot” sau la faptul că românii nu au înțeles miza reala a votului. Oricum, nu îmi propun aici să comentez astfel de abordări.

Normal ar fi să ne ajute sondajele care au premers referendumul și cele de după. Cele premergătoare votului au alimentat un optimism debordant sau unul temperat: Avangarde anunța la sfârșit de septembrie că 66% dintre alegători au declarat că vor merge la vot; CURS raporta la început de octombrie, mai prudent, o reușită la limită a referendumului, cu 34% participare la vot estimată și marjă de eroare de 3%. Sociopol raporta o estimare de 35% participare la vot la referendum, pornind de la o declarație de intenție de participare sigură de 48%. Așa-zisele sondaje online (recunoscute ca neștiințifice, desigur, dar folosite din plin în jocul mediatic) ale unor jurnale au întreținut degajat optimismul cu procente de mult peste 30%.

De unde vine decalajul imens dintre estimările de sondaj cu participare de peste 30% și realitatea referendumului cu numai 20% ? Greu de spus, în lipsă de date de sondaj la nivel de individ. Voi încerca să răspund la întrebare cu singurele date disponibile pe temă referitoare la participarea la vot în profil teritorial, pe secții de votare. Pentru a le putea pune în relație cu alte caracteristici ale mediului de vot a fost nevoie să le agreg la nivel de comună sau oraș , de unitate administrativ-teritorială (UAT). Desigur, relațiile pe care le aflăm la nivel de localitate nu pot fi transferate (pentru a evita „eroarea ecologică”) ca atare la nivel de individ. Votul are însă o componentă comunitară dată de interacțiunile dintre indivizi care locuiesc în apropiere și de cultura comunitară.

Dubla motivație a participării la referendum

Prima ipoteză de la care pornesc este cea a dublei motivații pentru participarea la Referendum. Aceasta s-a manifestat nu numai prin motivația standard dată de tema sau întrebarea referendumului referitoare la modificarea Constituției și, implicit, la definirea familiei. În egală măsură , decizia de participare la votul solicitat prin referendum a fost luată, foarte probabil, și în funcție de încrederea acordată actorilor care au fost percepuți ca fiind responsabili, direct sau indirect , de organizarea referendumului. Mai exact, încrederea în PSD, majoritar în coaliția de guvernare, și încrederea în guvernul care efectiv a organizat referendumul au devenit premise esențiale în decizia de a participa sau nu la vot. Încrederea în Biserica Ortodoxă Română a contat mai ales în legătură cu motivația religioasă a votului.

Lanțurile cauzale în care se încadrează cele două tipuri de motivații sunt prezentate, sintetic, în figura 1.Motivațiile ca atare sunt prezente la nivelul categoriilor de încredere în diferiții actori instituționali ai referendumului și în ideologiile pe care populația le-a adoptat ca temei de (ne)participare la vot.

Figura 1. Model teoretic pentru analiza participării la referendumul din 6-7 octombrie 2018

Prin + am marcat sensul pozitiv, de directă proporționalitate, a influenței de la o variabilă la alta iar prin – sensul negativ, de inversă proporționalitate. Exemplu: este de așteptat, în baza analizelor existente, că un nivel ridicat de modernitate locală este însoțit, în medie, de ponderi ridicate ale persoanelor care nu au încredere în actorii politici. Sensul sociologic al relației decurge din constatarea că gândirea critică tinde să fie mai bine structurată în mediile cu grad de modernitate sporit.

Motivația politică a participării la vot a fost, practic, ignorată în dezbaterile publice premergătoare referendumului. Faptul nu a împiedicat însă alegătorii să își ia decizia de a participa sau nu la vot în dublu registru, religios dar și de încredere în actorii politici cu rol esențial în organizarea și promovarea referendumului. Ideea că alegătorii sunt ca niște bile metalice pe care le poți pune pe o direcție sau alta este, evident, nerealistă. Era și este normal ca alegătorii să aibă reflexivitate, gândire critică, și să aprecieze dacă cei care au susținut proiectul referendumului în parlament și în guvern sunt ”de încredere”. Lipsa de încredere în actorii politici a dus automat la adoptarea ideii de neparticipare la vot. În cazul unei acțiuni complexe, insuficient explicate și argumentate , nu adopți automat soluții propuse de ”sfătuitori” în care nu ai încredere, chiar dacă argumentarea de pornire, dată de cele trei milioane de semnături de inițiere este una foarte puternică.

Spirala tăcerii

Cea de-a doua ipoteză a analizei se referă la dinamica motivației politice a votului. Este probabil că acesta a avut o dinamică negativă accentuată în legătură directă cu dinamica negativă a climatului de opinie publică. Este foarte probabil că acest climat de neîncredere în guvern și în coaliția de guvernare s-a accentuat pe o linie manifestă începând cu mișcările de stradă din ianuarie-februarie 2017 . Datele de sondaj referitoare la neîncrederea în guvernul României, produse prin Eurobarometre (vezi figura 1) susțin ideea. Românii nu au mai avut un nivel de neîncredere atât de ridicat în propriul guvern ca în primăvara anului 2018 din toamna anului 2013. Trendul respectiv s-a accentuat în contextul manifestațiilor de protest din 10 august 2018.

Figura 1. (Ne)încrederea în guvernul României 2015-2018 (%)

Sursa de date: Eurobarometer Interactive (https://goo.gl/JQhAVK ) . Specificările care urmează cifra de an sunt 1 pentru primăvara anului și 2 pentru toamnă, ca perioade de culegere a datelor. Exemplu: 76% dintre românii intervievați în primăvara anului 2018 declarau că nu au încredere în guvern. Eșantioane reprezentative la nivel național cu marjă de eroare de sub 3%. Culegere date pentru sondajul românesc – CSOP.

Într-un astfel de context, sondajele premergătoare referendumului nu au mai dat informația relevantă în măsura în care nu au înregistrat și ceea ce se cheamă climat de opinie publică, respectiv percepția asupra participării celorlalți la referendum. Nu intru aici în detalii de argumentare .Fac numai trimitere la cunoscuta teorie a spiralei tăcerii (Noelle-Neumann, 2004, Matthes et al. 2018). Aplicarea ei în contextul dat pornește de la constatarea că sondajele de opinie publică anterioare referendumului au eșuat în predicția ratei de participare la vot tocmai prin ignorarea schimbărilor în climatul de opinie de încredere în principalii actori politici. Chiar dacă au fost sondaje care au măsurat și acest aspect , informațiile respective nu au fost încorporate în raportări publice asupra predicțiilor de prezență la vot. Evenimente publice precum manifestația diasporei din 10 august și modul violent în care jandarmeria a reacționat, plus modul neconvingător în care guvernanții s-au raportat la proteste nu au făcut decât să accentueze neîncredere în principalii actori politici ai promovării referendumului pentru familie. Cert este că în ecuația votului la referendum nu poate fi ignorat climatul de opinie publică asociat agendei publice și guvernării. Ignorarea acestei componente și în sondajele raportate public și în discursul politic a dus la eșecul predicțiilor referitoare la prezența la vot.

Ipoteza unui efect de tipul spirala tăcerii în explicarea participării la votul de la referendum nu poate fi dovedită în afara măsurării în timp a climatului de opinie publică. Ceea ce putem face, cu datele existente la nivel de localitate, publicate de către BEC, este numai evidențierea unor fenomene care, indirect, pot susține ipoteza. Este ceea ce prezint în continuare. Premisa formalistă a alegătorului care ia decizia de a merge la vot numai funcție de tema referendumului și nu și prin raportare la percepția pe care o are despre organizatorii referendumului este clar infirmată de datele acestei analize.

Spațiul sociocultural al (ne)participării la referendum

În pofida nivelului general redus de participare la votul pentru referendum, comunitățile locale au manifestat pattern-uri comportamentale de vot extrem de diferite. Factorii sociali, culturali și politici care au dus la un nivel sau altul de vot pot fi grupați în cinci categorii. Modelul teoretic din figura 1 este puternic susținut prin constatările empirice ale analizei. Nu a fost vorba numai de religie și percepție politică. Au contat foarte mult și gradul de modernitate a comunității locale și microregiunea (în sens de județ) de care aparține comunitatea. Un rol secundar, dar semnificativ, totuși, a revenit și experienței de migrație în străinătate. În plus după cum se poate constata din datele tabelului 1, determinarea participării la vot a fost puternic diferențiată între rural și urban.

Profilul religios al comunității a contat foarte mult. Apartenența confesională a avut, însă, influențe diferite. O pondere mai mare a cultelor baptist și penticostal la nivelul comunității a sporit semnificativ probabilitatea de participare la referendum. Un efect pozitiv și semnificativ a avut și ponderea creștinilor ortodocși. Ponderea adventiștilor nu a influențat semnificativ participarea la vot. O pondere mai mare a protestanților (luterani și calvini) a contribuit la reducerea participării la votul prilejuit de referendum. Greu de stabilit cât din acest efect este legat de religie și cât de etnie. Apartenența la cultul penticostal pare să fi avut un impact pozitiv asupra participării la vot, mai mult în urban decât în rural. De ce toate aceste diferențieri de impact asupra participării la referendum, între confesiuni, este o altă temă asupra căreia nu voi insista în contextul de față.

Tabel 1. Predictori ai ratei locale de participare la votul pentru referendum

Sursa de date primare pentru date electorale: BEC (referendumul din 2018) și Autoritatea Electorală Permanentă pentru rezultate ale alegerilor locale din 2016. Restul datelor primare: INS. Pentru indicele modernității locale și pentru indicele experienței de migrație vezi Sandu 2016. Regresii OLS în STATA, cu includerea succesivă a cinci grupări de variabile (nestreg) – modernitate, apartenență politică a primarilor, profil religios, experiență comunitară de migrație și localizarea microregională (județeană) a comunelor și orașelor. București și Ilfov au fost considerate categorii de referință pentru blocul de variabile județe. Valorile aferente coeficienților de regresie pentru județe nu sunt prezentate în acest tabel.R2 cu primul bloc de predictori este de 0.14. Adăugarea blocului II sporește R2 cu 0.07. Blocul III, referitor la variabilele de religie duce la o creștere a lui R2 cu 0.17. Blocul IV aduce numai o creștere de 0.009, iar blocul V (județe) de 0.18. Modelele sunt testate pentru coliniaritate și VIF nu depășește 4. Variabila dependentă – rata locală de participare la vot (transformare logaritmică) este calculata ca pondere alegători din listele electorale din UAT care au participat la vot, din total alegatori înscriși în listele UAT. Nu au fost incluși la numărătorul fracției cei care au votat pe liste suplimentare. Am notat prin (ln) transformarea logaritmică a variabilei astfel încât să fie redus impactul cazurilor de valoare extremă asupra coeficienților de regresie. Am lucrat cu erori standard robuste prin folosirea comenzii cluster cu specificarea județelor în care se afla localitățile.

Politizarea referendumului pare să fi fost mai mare în rural decât în urban. Prezența unui primar PSD în comună a sporit semnificativ probabilitatea de participare la votul pentru referendum. Efectul respectiv nu apare și în urban. Prezența unui primar liberal în comună tinde să reducă probabilitatea de participare la referendum dar nu în mod semnificativ. (Trendul există însă și este de luat în seamă pentru că din 2861 de comune, 2521 au fost incluse în analiza noastră.) Impactul pozitiv, semnificativ, al apartenenței primarului la PSD asupra participării la vor în rural trebuie interpretat cu prudență. În spatele acestei relații se poate afla pur și simplu o pondere mai mare de votanți în favoarea acestui partid și acest din urmă factor să determine efectul de participare la vot. Dacă este așa, atunci apare întrebarea de ce în urban nu înregistrăm același efect. În plus, nu trebuie uitat că metoda de analiză folosită pentru construirea tabelului 1 permite înregistrarea efectelor nete, specifice unui anumit factor, ținând sub control toți ceilalți predictori din model.

Așa cum era de așteptat efectul de localitate mare și implicit de densitate sporită se regăsește și în cazul de față pe total localități, dar în special în mediul rural: localitățile mari tind să aibă rate mai mici de participare la vot. Pare să fie vorba de condiții favorabile pentru interacțiune socială intensă, comparații multiple, gândire critică etc. Tot în seria efectelor de modernizare regăsim și modelul participării reduse la vot pentru comunele sau orașele care au ponderi mai mari de populație tânără.

Modernitatea locală a contat, independent de toți ceilalți factori din modelele de analiză din tabelul 1 ca factor de descurajare a participării la referendum. Efectul este vizibil în special în mediul rural. Nu numai nivelul ci și tipul de modernitate locală a contat (tabelul 2). Așa aflam că pragul la referendum a fost atins în unul singur dintre cele 12 tipuri prezentate în tabelul 2. Procentul de 30% participare la votul pentru referendum a fost realizat numai în comunele cu tradiționalism consistent, cumulativ și în orașele de tradiționalism demografic. Nivelul minim de participare la referendum a fost atins în orașele de modernitate cumulativă.

Tabel 2.Participare locală la referendumul pentru familie 2018

Sursa de date: Biroul Electoral Central (BEC). Modernitatea localității este estimată funcție de
trei indicatori referitori la spațiul de locuire, viața demografică (rata fertilității) și votul orientat spre responsabilizarea instituțională. Pentru modul de calcul și baza de date vezi Dumitru Sandu (2016) . Exemplu: 30% dintre alegătorii înscriși în listele electorale permanente, cu rezidență în comunele cu grad maxim de tradiționalism (cumulativ sub aspect material, demografic și politic), au participat la votul pentru referendumul din 6-7 octombrie 2018. Tradiționalismul demografic menționat în tabel se referă la comunitățile care au rate ridicate de fertilitate și implicit, ponderi mari de populație cu nivel scăzut de educație și bunăstare.

Experiența de migrație internațională la nivelul comunității a contribuit și ea, în mod semnificativ, la reducerea participării la referendum. Mai mulți plecați în străinătate sau reveniți de acolo în comunitate au contribuit la structurarea unei culturi comunitare defavorabile participării la referendum. Canalele prin care experiența de migrație în străinătate sunt marcate în arcurile de graf care duc de la migrație, mediat, la rata de participare la referendum, în figura 1.

Concluzii

Selectivitatea comunitară a votului la referendumul pentru familie din octombrie 2018 a fost extrem de puternică. În pofida faptului că neparticiparea a fost covârșitoare, a existat o puternică determinare socio-culturală a deciziilor de a merge sau nu la vot. Cu rate de participare mult mai mari în secvențe de alegeri politice standard, rădăcinile comunitare ale votului au fost la fel de puternice. Așa a fost în 2014 la alegerile prezidențiale (Sandu 2014) dar și la alegerile locale din 2016 (Sandu 2017).

Rata de participare neașteptat de redusă pare să fi fost efect al unui proces de tipul ”spirala tăcerii”, complet ignorat în sondajele anterioare sau, oricum, ne-menționat în spațiul public în legătură cu sondajele publicate înainte de referendum. Participarea la referendum a avut o dublă motivație. Prima dintre ele a fost de tip moral-religios, asociată cu conținutul întrebării înscrise pe buletinele de vot și cu credibilitatea diferitelor instituții religioase, a Bisericii Ortodoxe Române, în special. Cea de-a doua a vizat legitimitatea susținerii referendumului de către actori politici implicați direct sau indirect, explicit sau implicit în susținerea și organizarea referendumului (PSD, guvern, parlament, în mod special).

Această a doua componentă motivațională a fost puternic afectată de accentuarea unui climat social de nemulțumire politică și instituțională. Sunt nemulțumiri în creștere înregistrate clar în sondaje de tip Eurobarometru , marcate de o tot mai mare neîncredere în guvern, partide politice și parlament. Aceeași spirală a nemulțumirilor sociale a fost vizibilă și în mișcările de stradă începute în ianuarie-februarie 2017 și continuate cu mitingul diasporei (în spiritul diasporei) din 10 august 2018. Este foarte probabil că această spirală a nemulțumirilor populației în legătură cu funcționarea instituțiilor, cu agenda publică a puterii politice, este cea care a dus la accentuarea motivației de neparticipare la votul prilejuit de referendum. Intenția de participare la referendum a fost declarată pentru a fi în concordanță cu ideologiile oficiale, politico-mediatice, pro-partcipare. Climatul de opinie, puternic marcat, însă, de nemulțumiri legate de puterea politică nu a fost măsurat (raportat public) în sondaje. Or acesta a fost cel care, în final, a dictat larga neparticipare la vot.

Ipotezele menționate și formulate în modelul teoretic din figura 1 au fost testate indirect, cu ajutorul datelor referitoare la ratele de participare la votul pentru referendum, făcute publice de Biroul Electoral Central. Acestea au fost puse în relații cu date factuale referitoare la modernitatea comunităților locale, profilul lor religios, experiența de migrație în străinătate a  locuitorilor lor, partidele politice de care aparțin primarii localităților și cu localizarea microregională (județeană) a fiecăreia dintre localități.

Desigur, în absența microdatelor care să releve motivațiile efective ale (ne)participării la votul de la referendum, rămân în discuție multe dintre întrebările care au structurat analiza. Cu datele disponibile la nivel de localitate se constată că o bună parte din relațiile cauzale figurate în modelul teoretic se regăsesc empiric. Rezultă clar că au existat comportamente comunitare de vot în care a contat nu numai profilul religios al comunității ci și modernitatea locală, apartenența primarilor la un partid sau altul, și o anume cultură microregională a votului .

Pentru cei interesați de detalii tehnice menționez si faptul că am testat stabilitatea modelelor din tabelul 1 și prin adăugarea unei variabile care a măsurat comportamentul de vot efectiv în localitate la alegerile prezidențiale din 2014 (pondere votanți pro-Johannis la turul al doilea al alegerilor).Noul predictor s-a dovedit a fi semnificativ statistic și relaționat negativ cu participarea la referendum. Altfel spus, pare să existe o cultură comunitară a votului cu puternică inerție în timp. O bună parte dintre cei care nu au participat la vot în 2018 au fost în 2014 votanți în favoarea unei agende publice centrate pe responsabilizare instituțională (Sandu 2014). Chiar în condițiile adăugării acestui nou predictor, majoritatea variabilelor din model au continuat să rămână relevante, semnificative statistic, în predicția participării la referendum. Altfel spus, modele de analiză se dovedesc a fi robuste, stabile , chiar în condiții de modificare a unora dintre componentele lor.

Diferențele între structurile cauzale ale votului dintre comune și orașe sunt evidente. În rural, politicul și gradul de modernitate locală a contat mai multe decât în urban, în determinarea participării la referendum pentru votare.

Referințe

Matthes, J., Knoll, J., & von Sikorski, C. (2018). The “spiral of silence” revisited: a meta-analysis on the relationship between perceptions of opinion support and political opinion expression. Communication Research45(1), 3-33.

Noelle-Neumann, E. (2004). Spirala tăcerii. Opinia publică–invelișul nostru social: București: Comunicare. Ro.

Sandu, D. (2014). Lumile de acasă ale diasporelor românești de astăzi, 25 noiembrie, Contributors.ro

Sandu,D. (2016), Migration abroad experience and modernity at the local level in Romania (excel file), disponibil la https://goo.gl/NHxShA

Sandu, D. (2017). Rădăcini comunitare ale votului din decembrie 2016, Contributors.ro, 13 ianuarie

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Interesant că deși cauzalitatea apartenență religiozitate e inversă, interpretarea e credibilă, deoarece cauza votului a fost religiozitatea. Mecanismele instituționale de mobilizare pe bază de apartenență au inhibat participarea, participarea a fost în pofida lor.

    Religiozitatea persoanelor ține de resorturile lor decizionale libere, nu e cauzată de apartenență. Religiozitatea e variabilă independentă și pentru apartenență și pentru vot. E adevărat că nu se poate măsura ușor decât prin proxi-ul apartenență.

    Modelul ontologic de om din sociologie și psihologie nu poate epuiza chestiunea religiozității, e inteligibil mai adecvat în context spiritual.

    gânduri bune,

  2. „Altfel spus, pare să existe o cultură comunitară a votului cu puternică inerție în timp.”

    Intrebare: asta inseamna ca in 2019 si 2020 vom avea mai multe voturi din partea oamenilor buni din tara, chiar avand in vedere dezastrul participarii din 2016?

    • Da. Societate are mecanisme de memorare a ceea ce s-a întâmplat nedorit dar și de învățare din greșeli. Există un electorat în creștere ca pondere care vrea nu numai supraviețuire prin pensii și salarii ci și instituții „ ca afară” . Premisa de la care pornesc mult dintre acțiunile politice de data recentă, neacceptate de electoratul menționat în formularea anterioară, consideră că România este super-segmentată și poate fi în controlată electoral relative ușor. Nu cred că va mai fi așa. Legătura între copilul plecat în străinătate și părintele rămas acasă se menține puternică. Comunitățile din spațiul virtual nu mai sunt rupte de cele locale. Și mai , ales, nivelul de aspirații pentru tineretul din țară se apropie tot mai mult de modele europene. În consecință, numărul votanților care vor o altfel de politică – nu lipsită de morală, nu manipulatorie, nu centrată pe voluntarism legislativ etc. – este în creștere.

    • Tendențial, populația din județe cu mare diversitate culturală – etnică și religioasă, în principal – a perceput negativ referendumul ca fiind orientat discriminatoriu, împotriva minorităților de orice tip. Așa se explica faptul că chiar după ce ținem sub control (prin procedee statistice adecvate) toate caracteristicile din tabelul 1, nivelul mediu al participării la referendum se menține foarte scăzut în Dobrogea, Banat și sudul Transilvaniei. Mai greu de explicat de ce în aceeași categorie de județe cu respingere de nivel semnificativ a participării la referendum se află și Ialomița, Vâlcea și Prahova. Analize suplimentare sunt necesare.

  3. Cred ca spirala nemultumirii este definitia mai blanda pentru o spirala a disperarii care invaluie tot mai mult Romania in cele mai fine interstitii ale ei. O disperare, este si ca, Romania, prin institutiile sale (academie, universitati etc) nu a fost in stare sa conduca o cercetare sociala exhaustiva in unul din cele mai „fierbinti” momente din istoria recenta a tarii. Acum, cand suntem totusi o tara asezata (oare pentru cat timp?!) s-a ratat o oportunitate unica pentru a cunoaste (minim invaziv as spune) – ‘sufletul romanesc’. Acesta s-a gasit la intersectia a doua uriase campuri (de)motivationale: religia (din care propriile institutii a extras una din temerile cele mai profunde/ridicole) si politica (care a produs probabil, una din cele mai intense polarizari de dupa alegerile din 90).
    Nu e de mirare ca nu am avut un ‘suflet romanesc’ ci suflete romanesti, prinse toate intr-un macel tribal, limitat totusi, de perioada scurta pentru desfasurarea referendumului. Efectul e ca tacum, triburile, par sa constientizeze ca au o identitate, un brand, cu care, cat de curand vor purcede la un nou razboi.

    Acum revenind la articol, acesta este elaborat in absenta unor informatii (asa cum recunoaste insusi autorul) care ar fi completat excelentele cartografii sociale pe care le realizeaza profesorul Sandu asupra Romaniei, alaturi de un alt profesor, David, devenit emblematic pentru cautarile acestuia in surprinderea psihologiei poporului roman.

  4. Trei intrebari legate de cele spuse in articol:
    – Astazi au fost date publicitatii rezultatele ultimului Eurobarometru. Credeti (sau nu) ca dezbaterea din jurul referendumului a influentat aceste rezultate?
    – Din explicatia dvs se intelege ca s-a iesit la vot in acele comunitati urbane cu populatie traditionalista. Exista date publice referitoare la votantii de la acest referendum care au provenit din aceste localitati urbane traditionaliste – sex, varsta, educatie? Ar fi interesant de vazut cati tineri de 18-23 aniau votat sau nu au votat (daca ei provin in aceste localitati) fata de cati pensionari cu educatie primara. Aveti astfel de date? Exista undeva?
    – Conform argumentatiei din articol exista doua motivatii principale ale votului din cazul referendumului: religios-morala si politica. Din perspectiva pe care o expuneti morala este legata strict de dimensiunea religioasa. In afara de valorile religioase si increderea in biserica credeti ca au existat si alte valori – laice- care au contat? Credeti ca pentru a explica votul la acest referendum sunt suficiente doar valorile religioase si increderea in institutiile politice?
    Multumesc.

    • 1. Depinde de întrebările de chestionar pentru eurobarometru. În măsura în care tema lor a fost comună sau direct conectată cu cea a dezbaterii despre referendum sunt posibile astfel de influențe. Trebuie discutat pe caz de întrebare. Dau un exemplu.Între aprilie și septembrie 2018 ponderea românilor care cred că direcția în care merg lucrurile în România este greșită a crescut cu șapte puncte procentuale, conform datelor din eurobarometrul 90 în discuție. Evident, este o creștere foarte mare. Greu să îi identificăm sursele în absența accesului la date de nivel individual. Ipotetic , este mai probabil că în această creștere a nemulțumirii sociale să fi vorba de un impact al nemulțumirii în legătură reacția guvernului/jandarmeriei la protestul din 10 august mai mult decât de dezbaterea asupra referendumului.
      2. Un sondaj la ieșirea de la urne nu a fost făcut. Date referitoare la vârsta și genul celor care au participat la votul prilejuit de referendum ar putea fi generate de către organizatorii referendumului, pornind de la CNP-uri, desigur cu respectarea regulilor de confidențialitate prin agregarea statistică a datelor.
      3. Motivațiile religioase și cele politice sunt esențiale și, după cum este menționat în modelul de analiză, factorii care le influențează sunt multiplii. Este posibil ca și alte categorii de motivație să fi influențat luare deciziilor de (ne)participare dar în asociere cu motivațiile menționate. Toleranța la diversitate socio-culturală, spre exemplu, la care am făcut referire într-un răspuns anterior, poate fi un astfel de exemplu.

  5. Ce mi se pare interesant este ca, din perspectiva sociologica, nu sunt amintite decat doua motivatii: cea religioasa pentru DA si cea politica (de incredere/ neincredere) pentru DA sau NU. Cred ca mai exista, insa, si alte motivatii. Cand mi-am pus problema daca sa ma duc sau nu si am decis sa nu ma duc, desi inclinam sa cred ca familia „traditionala” nu si-a terminat rolul istoric, nu am putut raspunde satisfacator la toate intrebarile complementare. Asadar, cum nu cred ca sunt singur intr-o asemenea atitudine, as spune ca au mai existat si alt fel de motivatii pentru DA sau pentru NU, bazate pe folosirea propriei judecati, dincolo de religie sau influente politice. Din pacate, in Romania nu exista (inca) dezbateri rationale, cu argumente, lipsa lor a lasat multe intrebari fara raspuns si a contribuit, spun eu, intr-o masura semnificativa la absenta de la vot a oamenilor cu ceva educatie dar si cu opinii mai conservatoare. Pentru ca orice limitare de drepturi trebuie sa vina si cu masuri compensatorii – vezi, de ex. legea parteneriatului civil. Problema familiilor monoparentale nu a fost nici ea tratata corespunzator. Pur si simplu perceptia a fost cea a (inca) unui lucru facut in graba, prost.

  6. Multumesc pentru completarea personala. Intrebarea este, totusi, cea legata de existenta unor date publice care sa ne spuna cum arata cei care au votat fata de cei care au stat acasa. Intr-un caz clar, conservatori au fost cei care au votat sau cei care au stat acasa? Stim asta? Unde putem gasi aceste informatii? De aici se poate pleca in orice discutie publica serioasa si rationala.

  7. Din punctul meu de vedere, domnule Dumitru Sandu, România a picat primul test real al democrației și anume, exprimarea opiniei prin vot asupra unei probleme ridicate de către o parte din societate. A fost primul referendum (sper că nu și ultimul) venit dinspre popor și nu dinspre clasa politică. Odată cu decalarea alegerilor parlamentare față de cele prezidențiale se constată o scădere a numărului de votanți, astfel ajungem în 2016 să avem o prezență la vot de 39,5%. Dacă ținem cont de faptul că la referendumul din 2018 s-au prezentat 20% putem spune că am avut o prezență de 50% (probabil un tablou complet îl vom avea după alegerile din 2020). Evident, nu pot lua în calcul alegerile prezidențiale unde prezența la vot e diferită – poporul iese să-și aleagă „regele” –, adică mai mare. Cred că s-a văzut clar că acest referendum nu a fost girat și de către „rege”, personal cred că lupta politică dintre președinte și guvern a condus la acest fapt.
    Dezinformarea și un soi de teorie a conspirațiilor cred, de asemenea, că au jucat un rol important în prezența la vot. Acum câteva zile (deși referendumul a trecut), la Realitatea Tv, l-am ascultat pe Stelian Tănase care spunea că oamenii nu s-au lăsat păcăliți de întrebare și nu au lăsat PSD-ul să schimbe constiutuția după bunul plac. Sincer, nu cred că domnia sa nu cunoaște legea 3/2000 privind referendumul, art. 7. (1), și publicarea modului în care art. 48, punctul 1 din constituție se putea schimbă (M.O. partea I, nr.799/18.IX.2018). Întrebarea a speriat multă lume și dezinformarea a fost propagată atât în presă cât și în mediul online. Paranoia și-a făcut și ea simțită prezența. Nu cunosc acest CpF însă, cred că trebuie să fim puțin mai lucizi, nu ne bagă nimeni cu forța și nici nu ne manipulează să acceptăm agende ascunse – s-a vehiculat că după acest referendum se va trece la interzicerea avorturilor.
    Nu cred că rezultatul mă interesează, mi-ar fi plăcut însă ca problema să fie tranșată prin vot masiv (da sau nu), cea mai pură exprimare a democrației într-un stat. În momentul de față văd o majoritate divizată, un fapt deloc favorabil inclusiv pentru minoritate. Cred că e lesne de înțeles că o majoritate unită poate asigura liniștea unei minorități, invers nu. Apoi, vă spun sincer, mi-e teamă că nu prea vom mai avea parte prea curând vreun referendum. Cine își va mai asuma responabilitatea politică pentru el? Și aici numă refere la imagine, ci la banii cheltuiți.
    Lăsând totul însă la o parte aș vrea, dacă sunteți amabil, să-mi spuneți cum vedeți dumneavoastră difernța extrem de mare între oamenii care ies în Piața Victoriei și cei care au fost prezenți la vot în zilele de 6-7 octombrie 2018? Să admitem că în P. V. numaărul maxim de persoane a fost 100.000 (deși judecând după spațiu e greu de crezut), iar la vot au fost 281.977 , adicămai mult decât dublu. E clar că ambele „ tabere” reprezintă Romînia, dar care deține adevărul?

    • Desigur, cei care au participat la referendum – 3,5 milioane cu DA și 249 de mii cu NU – sunt mult mai mulți decât cei care au fost în Piața Victoriei. Este vorba, însă, de forme diferite de manifestare a democrației. Comparațiile devin mai instructive dacă le facem în termeni de semnificație a celor două fenomene, nu strict numeric. ”Piața Victoriei” este o mișcare socială – nerecunoscută ca atare de către elita puterii – începută ca protest antiguvernamental față de Ordonanța 13 în ianuarie-februarie 2017 și continuată , tot ca protest antiguvernamental, de mitingul diasporei /”în spiritul diasporei” din 10 august 2018. Violențele care au apărut sunt dependente de componenta politico-organizatorică și nu au de face cu diaspora. Paradoxal, la primul miting al diasporei din istoria României guvernul nu a găsit , nici înainte , nici după manifestație, proceduri de dialog cei din Piață. Un gen de atitudine de tipul ”avem nevoie de diasporă în dezvoltarea României dar nu de gândirea lor critică”. Și participanții la referendum și cei din mișcarea socială Piața Victoriei 2017-2018 reprezintă România pe fațete diferite. În primul caz pe tema familiei iar în cel de-al doilea caz pe nemulțumiri legate de funcționarea instituțiilor țării (vezi voluntarismul și lipsa de transparență asociate cu ”ordonanțele de noapte” 13/2017 și, mai recent, cu ordonanța 92/2018). Nu se pune problema unei ierarhii între legitimitatea actelor pentru o grupare sau alta, de la referendum sau din Piața Victoriei. Problema este de ce din parte decidenților din elita puterii actuale (guvern , în principal, dar nu numai) nu apar semnale de asumare și intenție de rezolvare a problemelor semnalate prin astfel de acțiuni colective.

  8. Am impresia că subestimați o bună parte a electoratului!
    PUNCTAJ:
    1. Mulți cetățeni nu au ieșit la vot pentru că au înțeles că este vorba de o cacealma!
    2. ”Referendumul” nu avea nimic de a face cu familia. Era o notă de plată …
    3. Unii aveau argumente în existența unui cadru legal real pentru familie ori chiar știau că ”frica” era indusă de ascunderea proiectului referitor la ”parteneriatul social”.
    4. Alții au înțeles că prin acest lucru nu se modifică” dimensiunile” ”familiei netradiționale”;
    5. Oamenii simpli s-au întrebat cum pot să vorbească despre familia tradițională doi oameni care se aflau în ipostazele:
    – recăsătorit cu o femeie mai tânără decât propriul copil;
    – nu permite participarea mamei naturale la nunta propriului copil;
    – recăsătorit pentru a 5-a?! oară

    • Aveți dreptate cu toate cele cinci categorii pe care le menționați. Motivația de neparticipare a persoanelor din categoriile respective este reductibuilă la neîncredere în actorii politici ai referendumului. Ideea apare explicit în cadrul rezumatului din figura 1. Mi-aș fi dorit să dispun de date de sondaj la nivel individual care să permită măsurarea motivațiilor și pentru categoriile pe care le-ați menționat. Din păcate, niciun sondaj publicat nu a fost interesat de motivația (ne)participării. De ce a fost așa? Exces de siguranță și superficialitate din partea beneficiarilor de sondaje că lumea va ieși la vot oricum, că gândire critică articulată în România nu există și că lucrurile pot fi „aranjate” prin slabă organizare. Datele agregate la nivel de localitate, provenite din ceea ce a făcut public BEC, nu ajung la detalieri de genul celor pe care le menționați. Vă mulțumesc, dumneavoastră și tuturor celor care au intervenit cu comentarii în discuție,

  9. Incetati sa mai faceti legatura fortata dintre minoritatile sexuale si minoritatile etnice din Dobrogea. Asta arata ca nu cunoașteti absolut deloc cum funcționează mentalitățile locuitorilor acestei provincii si cum se raporteaza la grupurile etnice. Sugerați în mod absurd că în capul dobrogenilor e un talmeș balmeș, pentru ei e acelasi lucru daca un om este hahol sau trans. Romanii, la fel ca si celelalte grupuri etnice din Dobrogea au același grad de acceptare a minoritatilor sexuale, adica foarte scazut, asta si pentru ca sunt lucruri care tin de o morala pe care o impartasesc impreună pentru lucruri fundamentale, dincolo de etnie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dumitru Sandu
Dumitru Sandu
Dumitru Sandu. Profesor la Facultatea de Sociologie și Asistență Sociala, la Universitatea din București, cu studii și cursuri, în perioada actuală, pe teme referitoare la migrație transnațională, construcție identitară europeană și dezvoltare comunitar-regională.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro