marți, decembrie 7, 2021

Referendumul risca sa doboare democraţia românească nu numai pe Băsescu

În săptămânile din urmă, am auzit o mulţime de argumente din partea noului guvern şi susţinătorilor săi cu privire la motivele pentru care Preşedintele Traian Băsescu trebuie suspendat. S-a discutat despre încălcările constituţionale ale lui Băsescu (în cea mai mare parte, însa, în termeni foarte generali), despre nevoia de a depăşi „blocajul instituţional”, despre legitimitatea democratică a majorităţii parlamentare (obtinuta de altfel conjunctural prin jocurile elitei politice nu prin vointa alegatorilor). Dar, judecând după discuţiile pe care le-am avut cu oameni de rând, optiunile lor se reduc mai mereu la simpatia sau antipatia personala faţă de Traian Băsescu. Desi această atitudine este pe undeva de înţeles şi a fost în mod repetat alimentată de USL şi aliaţii săi din mass-media, este totuşi fundamental eronată.

Înainte de a încerca să explic această afirmaţie şi de a prezenta cateva interpretări alternative (nu neapărat noi), as vrea să clarific că acest articol nu este o pledoarie pentru Traian Băsescu sau PDL. In cei aproape opt ani de preşedinţie (şi în ipostazele sale anterioare, ca ministru al transporturilor şi lider de partid), Băsescu a avut o capacitate unică de a-si instrăina foştii aliaţi si suporteri, prin stilul său adeseori agresiv şi nu întotdeauna fair-play. Iar transformarea PDL dintr-un partid “social-democrat”, cu rădăcini în FSN-ul post-comunist, intr-un partid anti-comunist de centru-dreapta după 2005, s-a desfasurat cu o usurintă şi o lipsa de dezbateri interne, care ridică întrebări fundamentale cu privire la platforma ideologică şi politică a acestui partid atat inainte cat si după 2005. In multe din problemele fundamentale cu care tara s-a confruntat in ultimii ani – în special in privinta crizei economice şi a luptei împotriva corupţiei – Băsescu şi guvernele PDL au avut o traiectorie mixta, cu unele realizări clare umbrite de destule inconsecvenţe în aplicarea măsurilor anti-corupţie şi un eşec clar in eforturile de a comunica şi justifica reformele economice altminteri imperios necesare în contextul crizei economice globale.

Ca urmare, scăderea semnificativă popularitatii preşedintelui Băsescu cât şi a PDL este normala, şi, face parte dintr-un trend european mai larg, incepand cu Franţa şi Germania, pana la Grecia şi Serbia, în care cei aflati la guvernare au fost pedepsiţi la urne pentru eşecurile eforturilor lor de a solutiona efectele negative ale crizei economice. România insa iese în evidenţă (cel puţin în rândul democraţiilor europene) prin faptul ca liderii USL nu sunt dispusi să aştepte alegerile pentru ca aceasta „corecţie” democratică sa aiba loc. În schimb, ei se folosesc de actuala lor majoritate în Parlament – o instituţie care potrivit sondajelor nu se bucură in randul cetatenilor de un sprijin politic cu mult mai mare decât Preşedinţia – pentru a promova un serie de manevre politice pripite si dubios efectuate menite sa elimine orice opoziţie impotriva agendei lor politice din partea instituţiilor democratice ale ţării noastre.

Astfel, prima şi cea mai importantă întrebare care va fi decisă în acest referendum nu este soarta politică a preşedintelui Traian Băsescu, ci soarta instituţiilor democratice din România, in frunte cu justitia. În cazul în care referendumul va confirma suspendarea lui Băsescu, alegătorii români ar susţine, în esenţă, viziunea cinica a coaliţiei USL drept care instituţiile pot fi schimbate, intimidate şi chiar eliminate, dacă acestea nu se conformeaza voinţei majorităţii politice dintr-un anumit moment. Orice am crede despre constituţionalitatea manevrelor actualului guvernului in privinta Curtii Constituţionale şi a legii referendumului – şi există o serie de critici serioase din partea de unor experţi şi instituţii internaţionale – echipa Ponta-Antonescu a demonstrat foarte clar că soluţia lor pentru depasirea „blocajului instituţional” cu care se confruntă ţara este fie înlocuirea persoanelor din anumite institutii-cheie care se opun agendei politice USL, fie – în cazul în care aceasta opţiune este prea lenta sau problematica politic – reducerea competentelor acestor institutii (ca in cazul Curtii Constitutionale sau a CNATDCU, care urma sa investigheze cazul plagiatului lui Ponta). Aceste incidente constituie a fost doar o avanpremiera a unui “stil de guvernare” care a continuat in ultimele săptămâni si care probabil ne asteapta în cazul în care USL reuseste sa controleze toate pârghiile puterii dupa referendumul din 29 iulie. De aceea, întrebarea nu este dacă îl vrem sau nu pe Băsescu preşedinte, ci dacă, pentru a-l îndepărta de la putere, suntem dispuşi să sacrificăm separarea puterilor in stat care este necesară în orice democraţie pentru a evita inevitabilele abuzuri care apar când o tabara politica controleaza intreaga puterea politica. Fără o astfel de separare, ţara noastră riscă să degenereze fie într-un regim semi-autoritar de genul Ucrainei in ultimii doi ani, fie într-un sistem populist tip sud-american, în care majorităţi adeseori conjuncturale si instabile calcă in picioare instituţiile si procedurile democratice (cel mai recent exemplu este Paraguay…)

Ca o paranteza, acest al doilea efort al coaliţiei PSD-PNL de a suspenda prin referendum un preşedinte ales în mod direct de catre popor (si reconfirmat in referendumul din 2007), ar trebui sa ne dea de gandit dacă dorim ca astfel de manevre sa devina o practică politică comună ori de câte ori popularitatea unui preşedinte scade sub un anumit prag (fiindca pretexte politice se pot gasi aproape oricui). Având în vedere faptul că preşedinţii români sunt arareori alesi cu o majoritate clara (mai ales daca tinem cont de rezultatele din primul tur), şi că adesea popularitatea lor scade după luna de miere post-electorala, rezultatul actualului referendum poate fi un factor decisiv in a “normaliza” folosirea referendumului ca o armă politică. Având în vedere costurile acestor referendumuri şi instabilitea politica pe care o produc, nu vad cum un astfel de rezultat poate fi favorabil pentru ţara noastră.

A doua întrebare este despre genul de decizie cu care se confruntă alegătorii români în acest referendum. Guvernul USL a reusit deocamdata sa defineasca referendumul ca fiind despre deficientele morale şi incalcarile juridice ale lui Traian Băsescu (şi, judecând după publicitatea politică recentă a taberei anti-Băsescu despre nemulţumirea generală a multor români cu situaţia lor economică). Totusi, ar trebui să fie de acum clar pentru toată lumea faptul că alegerea este între Băsescu şi Ponta-Antonescu, atât în perioada imediat următoare referendumului cat şi (cel mai probabil) după alegerile parlamentare din octombrie. În România – şi în Europa de Est în general – astfel de comparatii tind sa favorizeze opozitia, deoarece, de obicei, guvernantii si-au demonstrat slabiciunile destul de clar în timp ce au fost la putere. Iar Ponta şi Antonescu au avantajul suplimentar de a fi relativ nou-veniţi in eşaloanele de varf ale vieţii politice. Dar dacă evolutia lor în ultimele săptămâni este reprezentativa, s-ar putea ca (contrar zicalei engleze) diavolul pe care nu-l cunosti sa fie mai rău decât cel pe care il stii. Ceea ce este deranjant la Ponta nu este doar plagiatul şi masteratele inventate, ci nonsalanta cu care a încercat să depaseasca criza prin minciuni şi intimidări. Politicienii nu sunt in general cunoscuti pentru onestitatea lor, dar portofoliul de minciuni acumulat de Ponta in ultimele saptamini este “remarcabil”, chiar si comparat cu standardele scăzute ale clasei noastre politice (ca de exemplu in cazul interviului din El Pais, în care a afirmat că va demisiona dacă este dovedită vinovatia de plagiat, pentru ca dupa putine zile sa nege afirmatia în ciuda dovezilor incontestabile). În acelaşi timp, în noua sa calitate de preşedinte interimar, Antonescu a reuşit să acumuleze încălcări constituţionale intr-un ritm alarmant, inclusiv participarea la un miting politic USL la Timisoare, care este în flagranta contradicţie cu rolul său constitutional de arbitru impartial (si care a fost unul din capetele de acuzatie impotriva lui Basescu). Având în vedere acest palmares, nu este clar pe ce autoritate morală se bazeaza Ponta şi Antonescu în eforturile lor de a-l suspenda lui Băsescu.

În final, pare din ce in ce mai clar ca acest referendum va fi important in a decide pozitia României în Europa şi în lume. Reacţia clar negativa a mai multor instituţii si personalitati politice importante la recentele schimbări constituţionale au prejudiciat deja serios reputaţia noastră internaţională şi ne-au adus înapoi la statutul de „ţară problemă” de la începutul anilor 90, compromiţand astfel a mare parte a progresului lent dar constant de normalizare al ultimilor 10 -15 ani. La fel de ingrijorătoare este reactia vehementa si imatură a echipei Ponta-Antonescu la aceste critici. In parte au răspuns cu schimbări politice abrupte (de exemplu in cazul eforturilor de a înlocui judecătorii Curţii Constituţionale), care sugerează o strategie prost gândită in cazul unor probleme politice fundamentale şi compromite astfel credibilitatea actualului guvern. În paralel, Ponta, Antonescu si o serie de alti grei din USL au recurs la o retorică naţionalist-populistă, care aminteste de Vadim Tudor sau in cel mai bun caz de perioada Iliescu-Văcăroiu. Iar dacă noul model al „liberalului” Antonescu şi al „social-democratului” Ponta este guvernul conservator-naţionalist al lui Viktor Orban in Ungaria, si lideri USL vorbesc despre legături mai strânse cu Rusia şi China, atunci situatia devine îngrijorătoare. Chiar daca o buna parte din aceasta retorica este de “uz intern” in context electoral, ecourile se vor resimti o buna bucata de timp mai ales cand provin de la noii lideri politici de la Bucuresti. UE este in impas iar integrarea europeana nu ne-a rezolvat toate problemele, dar modelul european este în continuare pe departe de cea mai bună opţiune pentru Romania. Mai ales atunci când alternativele sunt „democratia suverana” de tip rus, capitalismul autoritar de tip chinez sau orice versiune „social-liberală” vor născoci Ponta şi Antonescu în urmatoărele luni (eventual sub îndrumarea ctitorului “democratiei originale romanesti”, Ion Iliescu). Vorba lui Winston Churchill: “Democratia este cea mai proasta forma de guvernare, in afara de toate celelelate forme care au fost experimentate din cand in cand.”

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. pe scurt:
    1. preşedintele băsescu nu are nici o şansă la referendum
    2. în următorii 1-2 ani (maximum) prăbuşirea economică şi a nivelului de trai, abuzurile şi sntimentul de frustrare al păcăliţilor (proşti, dar mulţi) vor declanşa o explozie socială a disperării.
    3. băsescu se va reîntoarce în politică, invocâd responsabilitatea, rugăminţile… şi se va pune în fruntea mişcării radicaliste de nemulţumire
    4, acel val va putea, eventual, să cureţe semnificativ actuala clasă politic. cu tot cu băsescu, fireşte!

    • Basascu se va putea intoarce in politica dupa 1-2 ani doar daca nu va suferi o condamnare penala intre timp. USL are la indemana toate mijloacele de a-si subordona justitie ia motive/pretxte pentru condamnare se pot gasi/inventa. USL nu va admite ca Basescu sa ramana activ in viata politica.

  2. Domnule Grigore Pop-Elecheş,

    Mulţumim frumos pentru contribuţia dumneavoastră importantă!

    Cei din ţară trebuie să iasă în stradă să protesteze, dacă le pasă de statul de drept şi de democraţie în România! Dacă nu le pasă, să se convingă că merge şi aşa, şi să-şi vadă de treabă, fără să se mai plângă! Doar a face comentarii pe internet NU constituie o formă de protest şi NU duce la nicio schimbare! Punct.

    Cei din diasporă trebuie să contribuie fiecare cum poate, dacă le pasă de ţară: – e.g. petiţii şi scrisori către Comisia Europeană şi Parlamentul European şi către misiunile aliaţilor României (e.g. Ambasada SUA în România), şi să ofere sprijin moral, ca de pildă prin articole ca acesta (foarte bun)!

    Fraţilor, dacă nu facem nimic, nu schimbăm nimic.

    Numai enervându-ne le televizor şi pe internet NU schimbăm nimic!

    La treabă, fiecare cât ne duce capul!

  3. Stat de drept in Romania?!?
    De cand se poate mandri Romania cu ‘stat de drept’? Va aduc aminte ca toate organizatiile internationale care se ocupa cu asa ceva (Amnesty International, printre altele) au spus ca in ultimii ani democratia si statul de drept au cunoscut o scadere evidenta in Romania. Sunt oamenii rusilor si ai lui Voiculescu si astia, nu?
    Sa nu ne amagim: asistam la un razboi feroce intre 2 bande de golani securisti. Cum credeati ca o sa se lupte intre ei niste golani? In duel cu regului si secundanti? Nu, nene, o sa-si infiga cutite pe la spate pana cand or sa cada lat unul din ei. Sau amandoi, sper eu. De aici si punctul meu de vedere: sa-i lasam sa se omoare intre ei. Pana la ultimul.

Dă-i un răspuns lui Grammaticus Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Grigore Pop-Eleches
Grigore Pop-Eleches este profesor de stiinte politice si relatii internationale la Universitatea Princeton. Este autorul unei carti intitulate "From Economic Crisis to Reform: IMF Programs in Latin America and Eastern Europe" publicata de Princeton University Press in 2009 si a numeroase articole de specialitate despre economia politica si democratizatie in Europa de Est si America Latina.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

Lărgirea Uniunii Europene. Serbia, Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Macedonia (de Nord) și Albania

Scriu aceste rânduri la Novi Sad, în Serbia. Nu sunt pentru prima dată în această țară, am mai străbătut-o de câteva ori...

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro