sâmbătă, septembrie 19, 2020

Refuz să cred că totul este o apă şi un pământ, adică noroi (plus bonus)

Bulversarea valorilor, cum numeste Dan Tapalaga starea de haos axiologic din Romania de azi, continua. Un premier dovedit plagiator se deda la atacuri scandaloase impotriva unor intelectuali cunoscuti pentru angajamentul lor deschis si statornic democratic. Trecutul totalitar este manipulat pentru a ingadui celor trimisi dupa gratii de statul de drept sa pozeze in martiri. S-a petrecut ceea ce Horia Patapievici a diagnosticat drept un colaps al centrului in rindul intelectualitatii din Romania. Este o patologie a spatiului public pe care o observam inceputul anilor 90, dar care a devenit tot mai alarmanta in ultimii ani. Mai mult ca oricand, este nevoie de claritate morala, de o departajare intre cei care isi inchipuie ca autoritarismul colectivist este solutia pentru dilemele democratiei, pe de o parte, si cei care refuza sa cedeze noilor sau vechilor ispite utopice. Nu e vorba de niciun fel de partizanat exclusivist, ci de recunoasterea unei stari de fapt si de o optiune vitala.

Public mai jos fragmente din interviul aparut in “Gazeta de Sud” in care incerc sa explic, foarte succint, radicalizarea pasiunilor politice din Romania contemporana. (VT)

Ion Jianu: Pentru cine nu vă cunoaşte, pentru cine vă înjură ş.a.: cine sunteţi, de fapt, domnule Vladimir Tismăneanu, şi ce rău aţi făcut? Cum aţi ajuns de la „băiatul care-mi căra geanta“ (cum vă alinta Ion Cristoiu) la „un Marcel Proust al comunismului românesc“ (cum v-a catalogat Mircea Cărtărescu)?

Vladimir Tismăneanu: Eu n-aş începe cu înjurăturile, pentru că ar însemna să le acordam o semnificaţie pe care nu o au decât în imaginaţia celor care le proferează. Nu mă înjură studenţii mei, nu mă înjură colegii de Universitatea Maryland, nu mă înjură atâţia intelectuali din România, Polonia, Ungaria, Statele Unite, Israel, Venezuela, Republica Moldova etc. Nu mă înjură oameni care ştiu ce-am făcut şi ce fac pentru salvarea memoriei. Ion Cristoiu a avut întotdeauna o atitudine cumva ambivalentă în ceea ce mă priveşte: pe de o parte, nu a ascuns-o, este mândru că m-a debutat la „Viaţa Studenţească” şi „Amfiteatru”. Era în 1972, cred. Pe de altă parte, funcţionează la el anumite mecanisme psihologice care îl fac suspicios la adresa celor pe care îi consideră a fi fost avantajaţi în anii comunismului, în special pe linia originii sociale. Un mic complex, poate. În ansamblu însă, Ion Cristoiu a scris favorabil şi respectuos despre cărţile mele. Nu ştiu dacă ar fi de acord cu afirmaţia lui Mircea Cărtărescu, dar în mod cert n-ar nega expertiza mea pe domeniul comunismului românesc şi global.

Aş adaugă că nu mă înjură, ba chiar dimpotrivă, oameni pe care îi respect şi de care sunt legat afectiv: Gabriel Liiceanu, Horia Patapievici, Andrei şi Catrinel Pleşu, Mircea şi Ilona Mihăieş, Mihai Şora, Dan Grigore, Virgil Nemoianu, N. Manolescu, Toma Pavel, Gail Kligman, Bogdan Murgescu, Doru Mărieş, Ioana Pârvulescu, Ion Vianu, Tania Radu, Mihaela Miroiu, Eugen Negrici, Christina Zarifopol-Illias, Catalin Avramescu, Brânduşa Armanca, Andrei Cornea, Ioan T. Morar, Paula Apreutesei, Silviu Hotăran, Mihai-Răzvan Ungureanu, Radu Stern, Valeriu Stoica, Tom Gallagher, Adrian Cioflanca, Cătălin Augustin Stoica, Lazăr Vlăsceanu, Tudor Jebeleanu şi Delia Pavlovici, Florica Jebeleanu şi Andrei Vieru, Victor Ieronim Stoichită, Marius Lazurca, Corina Şuteu, Dan C. Mihăilescu, Lidia Bodea, Ştefan Vianu, Eugen Stancu, Adrian Miroiu, Cristian Patrasconiu, Andrei Oişteanu, Marta Petreu, Anca Cernea, Gelu Trandafir, Dragoş-Paul Aligica şi Adina Dabu, Dan Tapalagă, Adriana Babeţi, Iulia Motoc, Aurelian Craiutu, Dorin Dobrincu, Smaranda Vultur, Germina Nagâţ, Luigi Bambulea, Damiana Oţoiu, Vlad Mureşan, Dorian şi Daciana Branea, Ioana Nicolae, Andreea Deciu-Ritivoi, Victor Neumann, Angela Furtună, Magda Cârneci, Ioan Stanomir, Adriana Bittel, Marius Stan, Bogdan C. Iacob, Ioan Buduca, Traian Ungureanu, Doina Jela, Dan Pavel, Călin Anastasiu, Alin Teodorescu, Angelo Mitchievici, Ştefan Benedict, Mariana Ioan, Virgiliu Ţârău, Răsvan Lalu, Lăcramioara Stoenescu, Devis Grebu, Mircea Stănescu, Caius Dobrescu, Nicolae Coande, Cristian Vasile, Teodor Baconsky, Mihai Neamţu, Sever Voinescu, Sorin Lavric, Codruţ Constantinescu, Tudorel Urian, Alexandru Gabor, Dan Andronic, Horia Ghibuţiu, Răzvan Ionescu, Mircea Marian, Vlad Macovei…

În mod cert, nu mă înjură nici Traian Băsescu, nici Emil Boc, nici Cristian Diaconescu, nici Adriana Săftoiu. Pe Mircea Cărtărescu l-aţi amintit chiar dumneavoastră cu acele cuvinte care mă obligă pe veci. Sunt convins că prietenul meu, regretatul poet Andrei Bodiu, nu m-a înjurat niciodată. La fel, ştiu sigur că distinsul filosof Mihail-Radu Solcan, şi el trecut în lumea drepţilor, nu m-ar fi înjurat în ruptul capului. Veţi admite că această enumerare, evident nonexhaustivă, a celor cu care am relaţii cordiale, oferă o contrapondere persuasivă la imaginea pe care încearcă să o acrediteze experţii în calomnii şi dezinformare. Veniţi la o lansare de carte a mea şi să vedem cum stau lucrurile de fapt…

I.J.: Anul politic 2014 din România se anunţă unul „fierbinte“, probabil agitat. Cum îl caracterizaţi, cum îl vedeţi de la Washington?

V.T.: Chiar acum, când vă răspund la aceste întrebări, notez o escaladare fără egal a acuzaţiilor reciproce între principalii actori ai scenei politice din România. Premierul a părăsit palatul guvernului, s-a retras la Ministerul Apărării Naţionale. De ce această teribilă bătălie politică? Răspunsul meu e destul de simplu: este în joc continuarea unui demers vital pentru viitorul ţării, susţinerea şi fortificarea mecanismelor şi procedurilor statului de drept. Lucrurile nu se vor calma, ştim că în asemenea perioade are loc o mobilizare radicală a pasiunilor şi emoţiilor. Nervii sunt întinşi la maximum. Aici văd rolul intelectualilor publici în a atrage atenţia care sunt mizele reale ale controverselor şi rivalităţilor. Eu unul refuz să cred că nu există distincţii esenţiale, că totul este o apă şi un pământ, adică, vorba Monicăi Lovinescu, noroi.

Apariţii editoriale în SUA şi România

I.J.: Dintre apariţiile editoriale din acest an, înţeleg că la Humanitas vi se va publica o nouă ediţie a cărţii „Stalinism pentru eternitate“. Va fi o ediţie, pe lângă adăugiri şi completări, şi cu unele noutăţi ? Ea va apăre şi în SUA, aşa cum s-a întâmplat cu prima ediţie, publicată iniţial în SUA (în 2003) şi ulterior în România (în 2005)? Alte proiecte?

V.T.: La Central European University Press va apărea, anul acesta, un volum coordonat de mine si de istoricul Bogdan C. Iacob, despre memorie şi justiţie politică în societăţile postdictatoriale. University of California Press tocmai a publicat (în martie 2014) ediţia paperback a cărţii mele „The Devil in History“ („Diavolul în istorie“), superb tradusă de Marius Stan în româneşte, apărută la Humanitas în 2013. În luna mai, lansez la Bookfest noua ediţie din „Stalinism pentru eternitate“ (cu un nou „Argument“ al meu şi o nouă prefaţă de Cristian Vasile). N-am făcut modificări de conţinut. Cartea are propriul ei destin, îl las să se desfăşoare. Ediţia americană este în continuare în print, se tipăreşte continuu, deci nu e nevoie de una nouă. Să nu uit: între timp, cartea a fost tradusă în Polonia şi în Albania. Dacă aş fi actualizat bibliografia, aş fi inclus, negreşit, cartea-interviu pe care aţi făcut-o cu Gheorghe Apostol şi la care am scris prefaţa (e vorba de „Gheorghe Apostol şi Scrisoarea celor şase“, de Ion Jianu, Curtea Veche, 2008, prefaţă de Vladimir Tismăneanu – n.r.). Aş fi inclus şi alte lucrări, dar, cum spuneam, am decis să nu rescriu cartea, ci să o ofer într-o ediţie lărgită prin acel „Argument“ şi excelenta prefaţă a istoricului Cristian Vasile.

O nouă carte despre dictatori: „Dosar Stalin. Genialissimul generalissim“

I.J.: Alte proiecte pentru acest an?

V.T.: La începutul lunii iunie va apărea la editura Curtea Veche, în colecţia „Constelaţii“, cartea „Dosar Stalin. Genialissimul generalissim“, pe care am scris-o împreună cu bunul meu prieten de idei, politologul Marius Stan. Este extrem de reconfortant să constat că, în pofida distanţei de vârstă (Marius are jumătate din numărul anilor mei), gândim pe aceeaşi lungime de undă. Sunt recenzent permanent (regular reviewer) la revista International Affairs din Londra, ţin prelegeri în Statele Unite şi în Europa, dau interviuri (cum vedeţi), mă ocup de studenţii mei, de educaţia fiului nostru Adam, corespondez intens. Am o viaţă activă, mă bucur să trăiesc astfel, fără pauze şi fără siestă, branşat la marile dezbateri şi mereu disponibil pentru cei care sunt interesaţi de opiniile mele. De aceea scriu aproape zilnic pe platforma „Contributors“. Cred într-un număr de valori, cele pe care filosoful D.D. Roşca le numea veşnice, le apăr, lupt pentru ele. Astfel văd eu viaţa spiritului într-o epocă precum a noastră.

Pentru textul interviului:

http://www.gds.ro/Interviu/2014-04-22/Politologul+Vladimir+Tismaneanu,+in+exclusivitate+pentru+GdS%3A+Oamenii,+revoltati+de+spectacolul+politic+al+demagogilor

Recomandare:

http://adevarul.ro/news/politica/razna-1_5370725c0d133766a893443f/index.html

PS Vreau sa le multumesc prietenilor care au creat o pagina a mea pe FB. Am aflat azi dimineata de ea, a fost o totala surpriza. Sunt incantat, emotionat si indatorat.

https://www.facebook.com/tismaneanu

Bonus: Despre VVP si „extremismul de dreapta” al „fascistului batran” Mircea Mihaies:

https://www.youtube.com/watch?v=juyZORn5IyI

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Domnule profesor, o mica si nevinovata sugestie: listele lungi de lucrari sau prieteni nu cred ca va ajuta in acest spatiu usor…noroios.

  2. Poate gresesc, dar simt ca uneori va intrebati daca, hai sa o numesc „masa critica” a populatiei Romaniei (am ales termenul doar pentru ca nu ma refer la intreaga populatie a tarii – sa-mi fie iertata tenta elitista, dar am motive sa mi-o asum) va apreciaza, va uraste sau ii sunteti indiferent.
    Daca e asa, atunci tin sa va spun ca nu sunteti singur. Si nici nu trebuie sa va numarati prietenii, aliatii cunoscuti sau confratii din mediul universitar, care oricum ai lua-o, sunt o mana de oameni. Influnti, dar totusi putini.
    Va asigur ca aveti cu mult mai multi cititori, prieteni necunoscuti (printre care ma numar si eu), oameni mai simpli sau mai sofisticati, care va citesc, va asculta, dar care nu simt nevoia sa comenteze prea mult online, asa cum fac cei, mai putini (sper din suflet ca sunt mai putini, pentru binele nostru, ca specie umana) care va injura grobian ori din prostie, nativa sau indusa, ori din interes.
    Cam asta am avut de spus. Plus, vorba bucovineniler mei : „Sanatate sa fie, ca de prostie nu duc altii lipsa”.

    • Va multumesc pentru mesaj si cuvintele bune. Cum raspundeam mai devreme, acea insiruire de nume, deloc intamplatoare, este menita sa raspunda unei intrebari dintr-un interviu. Intrebarea mentioneaza denigrarile, raspunsul accentueaza ca nu sunt singur. Evident ca sunt constient ca exista numerosi cititori cu care ma aflu pe pozitii comune in atatea privinte.

  3. Mi se parecă observ la dumneavoastră, domnule Tismăneanu, o oarecare nevoie de a vă justifica în fața unor calomnii aberante și de multe ori programate. Am observat-o recent și la domnul Liiceanu și la domnul Patapievici. Sigur că ne vine să spunem: nu vă mai justificați, este inutil să vă justificați în fața unor oameni de rea credință sau de puțină înțelegere. Eu însă nu vă spun asta pentru că, pentru mine, această atitudine arată nevoia unor oameni cinstiți să își scruteze constant și scrupulos conștiința și să se justifice față de ea. Neisprăvitul găsește cu ușurință jusificări pentru imoralitățile sale iar omul cinstit și de ispravă se torturează fără contenire punându-și în cauză fiecare alegere.

    • Nu neg ca exista si aceasta tentatie, de a da mai mare importanta decat merita unor nascociri ordinare, de cele mai multe ori cu un scop denigrator cat se poate de clar. Dar, in egala masura, diferenta dintre oamenii onorabili si cei lipsiti de onoare este ca primii nu au nimic de ascuns, nu privesc piezis, nu au bucuria scormonirii in gunoi…

  4. Dl. profesor, e interesant că îl citați pe dl. Dan Tapalagă numai când sunteți de acord cu el… a publicat pe Hotnews câteva articole de critică desăvârșită la adresa lui Traian Băsescu și ultimelor intervenții publice care merită dezbătute. Dacă în cazul Ponta avem un exemplu clasic de individ a cărui „gura bate ….” cu mintea de adoloscent imberb, aflată într-o vraiște desăvârșită, a cărui incompetență este complemenată de tupeu, lingușeală, șmecherie, ar trebui să acordăm ceva timp și lui Traian Băsescu, încoronat de curând de dl. Liiceanu drept „președintele intelectualilor”. Este interesant de reconciliat și afinitatea dvs. către persoana președintelui cu faptul că ați declarat într-un interviu din ‘Adevărul’, d-lui Ghibuțiu (pe care aparent l-ați inclus mai sus în your inner circle of trust), că v-au displăcut din totdeauna personajele bullies. Just some food for thought. Cu bine.

    • ce intelegeti prin ” câteva articole de critică desăvârșită la adresa lui Traian Băsescu „.
      Acuzele de vinzare a Justitiei?

    • Am scris prefata unei carti care se intituleaza „Bulversarea valorilor”. Autorul se numeste Dan Tapalaga. Tema este destul de larga, nu e vorba de un personaj politic sau altul, ci de ceea ce descriu, in consens cu dl Tapalaga, drept haos axiologic.

  5. ” Refuz să cred că totul este o apă şi un pământ, adică noroi (plus bonus)”. Asa imi spun si eu in fiecare zi, pe masura ce vad cine cu cine se mai amesteca sau se mai balacareste si cum politica romaneasca este un izvor nesecat de surprize.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Cuvintele care ucid şi zidurile din noi

“Şcoala noastră e o şcoală unilaterală intelectualistă, iar nu o şcoală educativă, în sens larg. Ea nu ţine seama nici de...

Isus al meu: o cronică şi două scrisori

Am citit cu interes şi multă curiozitate intelectuală volumul Isus al meu al lui Gabriel Liiceanu şi pentru că sunt un cititor...

Soluție: Trenuri la Aeroportul Otopeni la cadență de 10′

Un proaspăt comunicat al CFR Călători ne spune că în urma analizei graficelor de circulație împreună cu CFR Infrastructură s-a ajuns la...

Despre inconsistența „punctelor critice” în evoluția sistemelor naturale complexe

Tu vei muri de bătrânețe. Eu voi muri din cauza schimbărilor climatice. Tânăra care poartă pancarta pe care se...

Modernizarea societății românești și formele fără fond: Academia Română, Curtea Constituțională și altele

Incompatibilitatea dintre formele de import și fondul românesc. Teoria formelor fără fond ”Inainte de a avea o umbră...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.