joi, martie 28, 2024

Refuz sa cred! (Updated)

Da, refuz sa cred ceea ce citesc in editia online a revistei „22”. Ma frec la ochi si imi spun ca visez. Ca am un cosmar. Sper ca e un zvon malitios. Dar daca este adevarat? Primul presedinte al unui institut de investigare a crimelor comunismului, istoricul Securitatii, director de department in cadrul IICCMER, fost membru al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania, cel elogiat (o lunga perioada pe drept cuvant) drept „vanatorul de securisti”, istoricul Marius Oprea, a ajuns sa vorbeasca despre tortionarii care „si-au facut datoria”. Care datorie? Nu si-a facut si Visinescu odioasa „datorie”? Marius Oprea, martorul in instanta al unui ofiter de securitate? Prietenul disidentului Vasile Paraschiv il apara pe securistul Nicolae Paraschiv? Refuz sa cred. Se rasuceste in mormant Constantin Ticu Dumitrescu. Spuneti-mi, spuneti-ne ca nu este adevarat!

Daca articolul din „22” se bazeaza pe informatii adecvate, si nu am motive sa ma indoiesc, atunci este cel putin problematic de ce a decis un sef de departament din IICCMER, institutie aflata in subordinea primului ministru, sa apara ca martor in instanta de partea unui fost ofiter al Securitatii impotriva CNSAS, exact in perioada cand IICCMER desfasoara campania de trimitere in judecata a fostilor tortionari. Ce semnal trimite IICCMER opiniei publice? Ca avem de-a face cu o farsa propagandistica? Cred ca un comunicat al IICCMER se impune de urgenta pentru a clarifica lucrurile.

„Nicolae Paraschiv, stabilit de CNSAS ca ofițer de Securitate care a facut politie politica, a beneficiat de un nepretuit ajutor in procesul cu institutia in persoana lui Marius Oprea, actualmente director la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului. Celebrul „vinator de securisti” a venit ca martor al acestuia in procesul CNSAS- Paraschiv, desi in 2004 el era cel care il acuza pe acesta ca s-a ocupat de cazul Liviu Babes, studentul brasovean care si-a dat foc pe pirtia de schi in semn de protest fata de sistemul comunist. .„Este o ruşine ca astfel de oameni să ocupe, după 15 ani de la Revoluţie, funcţii atît de importante în societate“, spunea in 2004 Marius Oprea despre Paraschiv. Acesta era la vremea respectiva consilier local din partea PSD la Primaria Brasov, in timp ce Oprea era consilier PNL. Paraschiv este si acum secretar al Primariei Brasov din partea USL.

Marius Oprea a venit ca martor al lui Nicolae Paraschiv la cererea acestuia, au declarat pentru revista 22 surse din CNSAS, procesul fiind in faza administarii probelor.

Oprea a declarat, potrivit surselor citate, ca doar angajatii Directiei a 6 de Cercetari Penale din fosta Securitate ar trebui adusi in instanta de catre CNSAS, restul fiind „plevusca”. In opinia lui Oprea, Paraschiv si-a facut „doar datoria”.

In momentul de fata, printre „plevusca” se numara sefi ai Securitatii precum Tudor Postelnicu, Iulian Vlad si alti 2000 de ofiteri adusi de CNSAS in fata instantei.

Marius Oprea este membru PNL si un cunoscut adversar al presedintelui Basescu, o carte despre acesta fiind lansata in vara lui 2012, in fata casei din Mihaileanu. Cartea a fost scoasa de editura trustului Intact, care ii apartine lui Dan Voiculescu, fragmente fiind publicate si in Jurnalul National.

Pina la ora aceasta Marius Oprea nu a putut fi contactat.”

http://www.revista22.ro/marius-oprea-apara-in-instanta-securistii-istoricul-a-pledat-ca-martor-in-favoarea-fostului-ofiter-nicolae-paraschiv-32312.html

Update, 15 octombrie 2013: Astept, ca si altii, lamurirea acestui straniu episod. Banuiesc ca autorul „Mostenitorilor Securitatii” va gasi de cuviinta sa explice cum s-a ajuns aici si care au fost declaratiile sale reale. Am recitit, azi dimineata, ce afirma istoricul Marius Oprea despre mocirla morala in care triumfa securistii. Asemeni celor spuse de el, si mie mi se pare ca ambiguitatile excesive se pot transforma in complicitati penibile. Era doar in urma cu cateva luni. Este imbucurator ca Marius Oprea crede in natura individuala a culpabilitatii. Nici eu nu cred in culpe colective ori genetice. Dar cum sa nu fii uimit de actualele rationalizari (ma refer la ce-a aparut in presa) atunci cand citesti ce spunea el in urma cu cativa ani:

…când e vorba de crimele comunismului, eu pornesc de la prezumţia de vinovăţie. Adică inversez un pic paradigma. Securitatea, prin natura ei, a fost dedicată crimei. A fost instituţia care, conform propriilor reglementări, apăra regimul comunist de duşmanii dinăuntru şi dinafară, prin orice mijloace. În esenţă, cam asta scria în legea lor de funcţionare şi organizare. Securitatea apăra regimul. Ei spun acum că au apărat ţara. Fac o confuzie voită între regimul comunist şi România. Ţara, conform legislaţiei de acum şi a celei de atunci, era apărată de Armată. Repet: Securitatea apăra stabilitatea regimului comunist prin crimă, prin abuz. La noi, comunismul nu a fost un regim – aşa cum s-a dovedit la momentul prăbuşirii sale – asumat politic de către majoritatea populaţiei.

http://adevarul.ro/news/eveniment/marius-oprea-suntem-condusi-circa-10000-ticalosi-1_50bd44637c42d5a663c982bf/index.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/marius-oprea-criminalii-traiesc-printre-noi-visinescu-e-un-pestisor-intr-un-ocean-1050500.html

http://www.humanitas.ro/humanitas/mostenitorii-securitatii

Update, 16 octombrie 2013: In „Observator Cultural”, dl Marius Oprea publica un text menit sa lumineze ratiunile gestului sau. Public aici un fragment si linkul:

„Am afirmat în faţa instanţei că, din punctul meu de vedere, nu cred că se poate susţine, în comparaţie cu alţi ofiţeri de Securitate pe care văd că CNSAS nu-i aduce în faţa instanţei, acuza că Nicolae Paraschiv ar fi săvîrşit acte grave de încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului, inclusiv prin natura atribuţiilor din cadrul Securităţii. Cît priveşte acuzaţiile, ştiu că Nicolae Paraschiv a fost scurtă vreme la Serviciul 1, cam un an, între 1981-1982, unde s-a ocupat de medicină şi învăţămînt, şi apoi, în cea mai mare parte a vremii, a fost ofiţer la Brigada Antiteroristă. În privinţa unei ştiri preluate cu fervoare (cît de uşor e să dai cu piatra), aş spune doar atît: dacă Sorin Postolachi, preşedintele Asociaţiei 15 Noiembrie 1989, dacă Etelka, văduva lui Liviu Babeş, pictorul autoincendiat în Poiana Braşov pe 2 martie 1989, ar fi protestat din 2006 încoace, de cînd Nicolae Paraschiv este secretar la Primăria Braşov, nu mai era nevoie nici de protest, nici de acest text. El a ales să fie o persoană publică – un atu, cu atît mai mult cu cît tot oraşul îl ştie. L-am cu­nsocut aşadar şi eu, din momentul în care am ajuns consilier local la Braşov. Mi-a povestit multe, am învăţat multe despre modul de organizare şi funcţionare a Securităţii. Poate că ar fi trebuit să îl menţionez în cărţile mele, ca sursă, dar a ales discreţia. M-a ajutat, cu informaţii tehnice şi preţioase, care nu au fost infirmate, după cum îmi spunea el, ca să nu greşesc. Iată cum, din „vînător de securişti“ am devenit martorul unui fost securist. Pentru că nu cred, pur şi simplu, aşa cum cred semidocţii, în vinovăţia colectivă – atribut suprem al comunismului şi al Codului Penal comunist. Am depus mărturie în procesul unui fost securist pentru că vinovăţia sa a fost compensată – ca şi în cazul defectorilor în Occident – de două defecţiuni: una, că nu a mai lucrat în sistem, apoi că am aflat multe de la el. Aceasta, tehnic vorbind. Altfel, nu vreau să ajung ca aceia din aparatul cărora a făcut parte şi să judec la grămadă. Nici morala creştină, nici oricare alta dintre religii nu produce asemenea judecăţi, în afara comunismului maoisto-ceauşist, singurul care arunca cu piatra fără să cunoască şi fără de cruţare.”

http://www.observatorcultural.ro/De-ce-am-aparat-un-securist*articleID_29298-articles_details.html

Distribuie acest articol

74 COMENTARII

  1. Na, asta-i buna! Ce colaj s-a petrecut in domnul Marius Oprescu! Astept clarificarile lui sa vedem cum se unifica acest puzzle inauntrul domniei sale…

  2. Mira-m-aș și aș minți, dar detest minciuna și mai ales postura lăudărosului care arată – fudul- cum nu se miră destul post-operator.
    Să mă mir de mirarea dv? Aș fi nedrept cu dv. Vă înțeleg și de asta vă cred.
    Cum să ies din încurcătură?
    Cu faptul împlinit, lăsat în urmă, afirm, dar nu pentru mine, că tot mai bine era înainte, când Marius Oprea părea credibil. :)

      • Sigur că da. Am „zâmbit” gându-mă doar la jocul de cuvinte.
        Încă nu știm cui le va împrumuta, Marius Oprea, idei din astea, edificatoare.

      • Domnule Vladimir Tismaneanu, momentul nu este neasteptat. Tara pare a fi detinuta in momentul asta de fostii securisti, urmasii lor si o armata mare de colaboratori si turnatori. Orice om are pete, iar cu suficienta perseverenta acestea pot fi descoperite si utilizate. Omul este santajat cu ceva ce el considera grav. Sau pur si simplu a jucat un rol ani de zile, pozand in vanator de securisti.

        Chiar Victor Ponta are cel putin o pata mai grava decat plagiatul. La fel Crin Antonescu. Reteta este atat de simpla. Unde mai pui ca banii castigati sunt frumosi.

  3. Eu am avut primele indoieli asupra lui Marius Oprea ca „vinator de tortionari comunisti” atunci cind partidul sau, in frunte cu Cretinel, s-a aliat cu Felix turnatorul.
    Pentru intelegerea mea era prea mult, prea nebulos; poate ca usor-usure vor iesi la iveala si alte motive inafara de aspectul aratat in articol.

  4. Citez din articolul online al revistei 22, ceea ce pare a fi scuza morala a istoricului Marius Oprea:

    „Marius Oprea a mai spus ca din 2004 incoace a fost contactat de Paraschiv, cu care a discutat indelung pe tema activitatii lui din Securitate si ca „expertiza lui mi-a fost de folos, a fost unul care mi s-a spovedit indelung, mi-a povestit despre activitatea Securitatii”.

    Se pare ca Marius Oprea I-a acordat circumstante atenuante securistului. La rindul nostru, intr-o judecata strict morala, putem sa-i acordam circumstante atenuante istoricului Marius Oprea.

    Putem domnule profesor, sau nu putem?

    • Aici nu discutam persoana privata numita Marius Oprea. Nimeni nu-i intenteaza d-lui Marius Opea niciun proces. Dar exista dreptul la a fi socat, revoltat, siderat, perplex. Dreptul de a te intreba ce pozitie are conducerea IICCMER in acest caz? Poate ati uitat, dl Dinu Zamfirescu este simultan membru in Colegiul CNSAS si presedintele Consiliului Stiintific al IICCMER. Subordonatul sau depune marturie impotriva CNSAS. Bizar, poate veti admite…

      • Sunt de acord, domnule profesor, ca institutia trebuie sa reactioneze la o astfel de abominabila pozitie. Nu sunt de acord cand spuneti ca persoana privata Marius Oprea nu trebuie luata in discutie. Eu zic ca trebuie in aceeasi masura cu institutia. Indiferent daca pozitia lui Oprea a fost dictata de partid sau de mai noii sai prieteni securisti sau daca a fost decizia proprie, individul Oprea este deplin responsabil de aceasta atitudine, Si ca sa va dau un exemplu, pe care sigur il stiti, de cat de jos este acest om recititi declaratia acestuia dupa ce a sarit presa pe el. Sustine ca a fost obligat sa se prezinte la tribunal intrucat a fost citat ca martor si in cazul neprezentarii primea amenda. Acum, chiar daca lucrurile stau asa dpdv legal, eu intreb ca nu dau cu parul, „De ce marele vanator de securisti nu a declarat exact ce stie despre Securitate? De ce a spus ca numai cei din Directia 6 sunt de condamnat?” Deci, gaselnita lui Oprea cum ca a fost obligat sa se prezinte la judecatorie este doar o fumigena proasta. Stia foarte bine ce face si a vrut sa se duca si sa spuna ce a spus. Stie de asemenea foarte bine ca ce a facut este infiorator dar asta nu l-a impiedicat sa fie demn si a incercat lamentabil sa ne prosteasca cu obligativitatea prezentei la tribunal.

  5. E ceva tipic romanesc in ce sugereaza dl. Oprea: sefii n-ar avea nimic de-a face cu faptele subalternilor. Cam asta vrea sa zica dansul. Prin tari mai civilizate i s-ar rade direct in nas, la noi asa ceva gaseste audienta.

  6. Ar fi cazul să rememorăm comisia formată din personalități de marcă goluri, cu Marius Oprea printre cei mai vocali habarniști-propagandiști de idei liberale pe tarabă – pentru întocmirea proiectului OUG nr. 16/2006 de modificare-completare a legii CNSAS.
    -au eliminat interdicția ca membrul CNSAS să fi făcut parte dintr-un partid politic și au nenorocit menirea CNSAS (art. 8)
    -au prevăzut ca judecătorii și procurorii să nu fie verificați automat, ci doar la cerere; mi-l amintesc pe Marius Oprea în prim-plan cu trompa pe președintele Traian Băsescu, pentru îndrăzneala de a fi ridicat această critică;
    -au jubilat cu sintagma aia nenorocită- „poliție politică”- prin care s-au strecurat teferi și nevătămați turnători în serie.
    Activitate prodigioasă: de strajă patriei!
    Parcă suntem condamnați să nu mai îndreptăm erorile trecutului și să ne mulțumim cu singura scăpare, eternă.

  7. Vaaai, domnule profesor, ce trucuri ieftine pentru captatio benevolentiae! Aşa un tur prin cariera, cu adevărat remarcabilă a d-lui Oprea, aşa nişte aprecieri pentru atitudinea şi istoricul poziţiilor anti-comuniste, anti-sistem, anti-securiste ale fostului Preşedinte al Institutului unde, ups, şi domnia-voastră aţi combătut, încât, cine nu vă citeşte constant şi cine nu are vreme de conspectat printre resentimentarele dvs. tribulaţii editoriale, ar putea crede că acum numai ce v-aţi trezit din constanta admiraţie pentru omul devenit ţinta acestui nu ultim, ci doar, cel din urmă atac, în ordine cronologică. Lăsaţi prostiile, d-le Tismăneanu, şi ocupaţi-vă de chestiuni serioase şi nu mai faceţi din ţânţar armăsar. Get a life, cum v-ar spune americanii de la Maryland! Lăsaţi omul să facă ce are de făcut, lăsaţi-l chiar să explice lucruri pe care oameni fără ocupaţii reale (jurnaliştii fără operă, de la 22, care nu mai pot de grija activităţii celor care au una), lăsaţi-l să găsească ceea ce a mai rămas din trupurile celor ucişi de securitate prin toate pădurile ţării ăsteia şi, nu în cele din urmă, lăsaţi-l să respire. Dacă nu l-aţi putut ajuta şi nu aveţi de gând să o faceţi, măcar nu-l mai faceţi să-şi piardă timpul cu răspunsuri la probleme care nu ar avea nici o însemnătate, dacă reaua dvs. voinţă nu le-ar împrumuta una
    .

    • draga fevronia, sau finutza sau cum te-o fi chemind, … cu tot cu manelistul tau oprea cel platit de voiciorescu. Platit de voiciorescu, ca si tine, draga.

  8. Eu zic asa: e preferabil ca verdictul sa fie favorabil ofiterului de securitate ca urmare a unei marturii adevarate, decat sa rezulte nefavorabil datorita unui refuz sau al unui sperjur al dlui Oprea. Dreptate sa fie pentru toti!

    • ”Eu zic asa: e preferabil ca verdictul sa fie favorabil ofiterului de securitate ca urmare a unei marturii adevarate”

      Foarte corect, în principiu. Doar că Marius Oprea n-a depus o mărturie cu valoare de adevăr. N-a prezentat, ca martor, afirmații cu valoare de adevăr, fapte obiective asupra cărora să aibă cunoștință și să le prezinte instanței. Mărturia dlui Oprea a constat în opinia sa personală cu privire la colegul său de alianță, opinia sa personală cu privire la cine ar trebui adus în instanță și cine nu etc. Repet, niciun fel de afirmație cu valoare de adevăr. În teorie ai perfectă dreptate, în cazul în speță, însă, afirmația ta pleacă de la o premisă falsă.

      • @Miron Damian,
        Daca e principiu, inseamna ca e invariabil la numele martorului si chiar la declaratiile acestuia. Daca instanta a decis ca merita sa-i asculte opinia de specialist, e exact la fel ca si cazul in care instanta decide ca merita sa asculte marturia unui medic pentru a stabili circumstantele (atenuante sau agravante) ale unui delicvent, sa zicem. Si tot instanta decide daca, in urma marturiei depuse, va lua in considerare cele marturisite sau nu.
        Daca instanta va decide ca si alte Directii in afara celei de-a sasea sunt la fel de culpabile, atunci dl Oprea se face de rusine ca specialist. Dar pana atunci trebuie aduse si argumente in acest sens. Perceptia generala ca orice angajat al fostei Securitati RSR ar fi stigmatizat, nu mi se pare suficienta.

  9. O mana spala pe alta…

    Omul a fost in corzi si a fost ajutat iar acum a venit vremea sa plateasca ajutorul.
    Altfel spus directorul ii da in judecata si istoricul ii apara pe tortionar.
    Nu e primul, nu? primul ministru trimite legea in parlament si deputatul voteaza impotriva.
    Este o chestie metafizica misterioasa la prima vedere dar normala intr’o tara fara valori morale.
    Problema este cu aceste institute care cerceteaza dar care sunt plasate intr’o pozitie politica.
    adica directorii lor sunt numiti si revocati dupa cum vine roata puterii.
    Iar puterea are intodeauna, dar riguros intotdeauna, datorii de platit. Si asa si directorul unui institut….
    Chiar nu sta la nimeni mintea in loc… ca un director sau cercetator depune marturie ?
    pro/contra ce mai conteaza. Ce cercetator e acela ?
    A fost o farsa dar asta de la bun inceput. Unii au fost fara indoiala atrasi in aceasta farsa fiind fie inocenti fie creduli. Dar puterea nu este niciodata inocenta, cu atat mai mult in Romania.

    By the way… ce au facut iepurasii aia cu Fondul Proprietatea ? Dupa ce si’au facut mendrele la ANRP. Canalia aia de Olteanu care si’a pus fufele directori… au disparut dosarele lor sau au fost amanate pana la sfantul asteapta ? Ce proces al comunnistilor ? E o gluma. Au gasit 3 pensionari si ii arata ca pe urs la balci. Nu zic ca nu meritau ei asa ceva. Dar „procesul comunismului” … parca suna mai grav de atat.

    In schimb Romania e plina de securisti de omenie. Oameni cumsecate care si’au facut treaba. Aia nasoii au murit de mult. Au mai ramas unul sau doi. Astia sunt mai draguti. Au si citit ceva eminescu, si ceva sociologie eminesciana, altii au facut studii economice, altii electronica, ce sa mai… oameni draguti. Stiu si limbi straine. Nu mai bateau asa rau. Erau chiar eleganti dupa standardele timpului. Aparau Romania de rusi… si lasau sa se inteleaga ca… nu se poate face deocamdata altcumva asa ca nebuni sa fim sa ne revoltam ca vin imediat rusii. Mai mult ! Fiecare avea cate un cunoscut cu dosar politic… un fost condamnat sau ceva de acest gen… pe care il cultivau. Asta de ladea legitimintate. Arata ca erau oameni.
    Pai daca ii luam pe fiecare in parte toti erau chiar simpatici. Ascultau muzica buna. Purtau blugi… ce sa mai. Si acum sunt tot tare misto. Au ajuns tare sus. Au dezvotat capitalismul romanesc, au pus bazele democratiei, au recontruit aceasta tara…. tara a lor pentru ca pentru ceilalti nu mai e loc. Nu mai este loc pentru ca au luat ei totul. Pana la un punct le era frica de Ceausescu. Cine stie ce mai facea nebunul. Nu era controlabil. Democratia e mult mai buna pentru afacerile lor. Totalitarismul… nu era de loc potrivit pentru interesele lor. Si asa ajung oamenii sa il regrete pe Ceausescu…

    Asa ca… despre ce proces al comunismului sa vorbim ?
    ma gandesc chiar ca Oprea este exact in armonie cu Romania de azi…
    o canalie in plus… e doar o canalie in plus. Mai sunt cateva milioane.
    cati nu ar fi facut la fel… ?

  10. Probabil ca nu e un zvon malitios.
    Totusi…
    Liviu Babes era brasovean, si-a dat foc la Poiana Brasov in 1989, dar nu era student.
    (Jan Palach, tanarul de 20 de ani care si-a dat foc la Praga in 1969, era student.)

  11. Zicea cineva mai sua ca „orice om are pete”. E just. Si adaug: orice om are un pret. Dl. Oprea si l-o fi primit pe-al sau. Poate nu trece mult si vom intelege si in ce…moneda.
    E trist, d-le prof. Tismaneanu, cum ziceti, dar CE NU E trist in tara asta, acum?!

  12. Nu este bizar doar faptul ca actiunile istoricului Marius Oprea sunt in dezacord cu principiile institutiei pentru care lucreaza, insa chiar si daca vorbim despre persoana Marius Oprea, cel care a fost urmarit si batut de Securitate, stirea pare de domeniul absurdului. Nici nu stiu ce sa spun daca este adevarat. :(

  13. „Marius Oprea a declarat pentru revista 22 ca a fost citat ca martor de catre Paraschiv si ca nu putea sa nu se prezinte la proces, deoarece primea amenda.”.
    Lipsesc în continuare informații despre ce a declarat concret Oprea la proces. A mințit cumva?

  14. „Crede si nu cerceta”. Ce e curios dea lungul istoriei e ca „criminalii” sunt mereu si mereu intr-o singura tabara: cea a”pierzatorilor”…

  15. Domnule Profesor,
    totusi de ce refuzati sa credeti ?

    Trebuie (ab initio) acel Paraschiv sa fie condamnat?Si daca da, de ce? Ca asa trassati dvs. ca si sarcina ?
    Trebuie sa plecam (a priori) de la premiza ca dl. M. Oprea prezentandu-se ca martor trebuia sa spuna ceva anume – care trebuia sa va placa dvs.? (chiar, oare ce a declarat ca martor, ca nu stim nimic?).
    Plecand de la drepturile si obligatiile martorului (acesta trebie sa declare ce a vazut, ce a auzit ce a perceput cu propriile sale simturi, direct sau indirect), a mintit oare acest distins si onest domn in sala de judecata, sub juramant fiind? Daca da, plangere penala ! Daca nu stim (daca a mintit, au ba), „la sarme” cu el ! (detectorul de minciuni)
    Instigati in spatiul public, cumva, ca dl. Oprea sa declarare ce va place sau va convine dvs.? Instigati in spatiul public, cumva, ca dl Oprea sa declare altceva decat ce a perceput cu propriile sale simturi?
    Instigati in spatiul public, cumva, ca dl Oprea sa fi refuzat sa se prezinte la proces?

    PS De fapt ce a facut Noni care a stat ani de zile caine credincios basistului de Scripcaru (care a condus celebrul partid, inaintea fuziunii cu PD / PDL )?
    Mai jos aveti oaresce fapte desprinse din presa :
    „Chiar in acest moment, secretarul Primariei conduse de Dvs. este implicat personal in hartuirea unor locuitori din centrul orasului carora li se prezinta drept reprezentantul legal al proprietarilor unor terenuri revendicate din aproprierea caselor lor. Deci, cand aveti de gand sa puneti capat mafiei imobiliare din Primarie?” – fragment din scrisoarea sotilor Burlacu, catre G. Scripcaru
    „Preocupat sa ofere raspunsuri despre giratorii si caini vagabonzi, Scripcaru l-a ignorat total pe „cetateanul indignat”, victima a hartuirii securistului imobiliar.Au trecut sapte ani de cand se inregistreaza probabil constant plangeri despre activitatile infractionale ale secretarului Primariei si nimic, nimic, nimic. Paienjenisul de interese este atat de strans incat Paraschiv a fost si a ramas de neatins.
    Romania Libera: Cum functioneaza reteaua lui Paraschiv
    In Brasov exista doua grupari de oameni de afaceri. Din prima fac parte: serban Constantin, zis si „Bebe”, samsar imobiliar, Marius Pavel, avocat in Baroul Bucuresti si membru al Comisiei Judetene de Fond Funciar Brasov, si Alexandru Ionas. Acesta, inainte de 1989, a fost sef al Serviciului Cercetari Penale din Inspectoratul Judetean de Militie Brasov. Dupa 1989, a condus IJP Brasov. Ionas este, din august 1999, director al South-East European Cooperative Initiative – Romania.
    In cea de-a doua grupare de oameni de afaceri intra Adrian Muresan, samsar imobiliar, fost presedinte PNG Brasov, Nicolae Paraschiv, secretarul Primariei Brasov, membru al Comisiei Locale de Fond Funciar al municipiului Brasov, fost maior de Securitate, si George Scripcaru, primar al Brasovului, sef al Comisiei Locale de Fond Funciar. Exista o serie de articole in presa locala despre legaturile dintre ei. Adrian Muresan a fost obiectul mai multor investigatii.
    Zilele trecute, unul dintre procesele lui Adrian Muresan a ajuns pana la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Parchetul a cerut arestarea lui, insa instanta suprema a respins cererea. Mai mult, judecatorii au ridicat interdictia de a parasi Brasovul stabilita pe numele lui Muresan. Acesti samsari i-au vizat in primul rand pe proprietarii care revendicau suprafete al caror amplasament cadea in perimetrul detinut de Institutul Cartofului din Brasov. Motivele au fost ca suprafetele revendicate erau mai mari si valoarea terenului in acea zona era mare. Prin zona ar urma sa treaca centura de ocolire a Brasovului. Proprietarii care au depus cereri de revendicare a unor terenuri extravilane au fost contactati telefonic de unul dintre samsarii imobiliari. Presa locala a scris ca acestia le-au cerut sa le semneze precontracte de vanzare-cumparare pe terenurile revendicate.Aceasta s-a intamplat incepand din primavara lui 2006, cand dosarele se aflau in etapa de analizare a documentatiei la respectivele comisii. Chiar din aceasta faza rezulta legatura dintre aceste retele si membrii Comisiei Locale de Fond Funciar, care le-au furnizat listele cu numele si datele de contact ale celor care au revendicat terenuri. Au existat doua tipuri de solutii pentru cererile de revendicare.Pe de o parte, cei care au acceptat sa semneze precontractele au fost fortati sa semneze si imputerniciri notariale pentru samsari. Aceste imputerniciri au fost depuse la Comisia Locala de Fond Funciar. Astfel, cele doua grupari se asigurau ca proprietarii de drept nu vor mai interveni in vreun fel in demersurile prin care terenurile urmau sa ajunga la ei. Acestor proprietari li s-au acceptat cererile prin care revendicau terenul, apoi l-au obtinut de la Institutul Cartofului si autoritatile au realizat punerea lor in posesie. Aceasta s-a intamplat in primavara lui 2007.Imediat samsarii au intrat in proprietatea terenurilor respective, dupa ce au semnat cu proprietarii de drept contracte de vanzare-cumparare. Pretul tranzactiilor a fost unul foarte mic. La sfarsitul acestui proces, fiecare dintre cei doi samsari era proprietarul unor terenuri compacte de cateva zeci de hectare. Acesta este al doilea argument puternic al legaturii dintre cele doua grupari si membrii Comisiei Locale de Fond Funciar al municipiului Brasov. Samsarii nu s-au intabulat in CF pentru ca informatiile despre cine, cat teren a cumparat si unde anume ar fi fost accesibile oricui. Dar, chiar si asa, exista dovezi; in contractele de vanzare-cumparare, ce se gasesc in arhivele notarilor cu care au lucrat, sunt trecute si numerele cadastrale ale terenurilor cumparate de la proprietarii de drept.Cazul Adrian Muresan a aparut exact in acesta etapa; proprietarul de drept, Iulian Horatiu Balcas, a refuzat sa mai semneze contractul propriu-zis de vanzare-cumparare dupa ce a fost intocmit si semnat de ambele comisii procesul-verbal de punere in posesie a lui Balcas. Totodata, a si cerut notarului sa anuleze imputernicirea pentru Muresan. Notarul l-a sunat pe Muresan, care impreuna cu cativa colegi de la PNG a venit la biroul notarial al acestuia si l-a batut pe Balcas. Toate acestea s-au intamplat in martie 2007. Balcas a facut imediat plangere penala la DNA. Din acel moment, se pare, procurorii DNA i-au pus telefonul sub ascultare. (sursa)
    Foto: Razvan Boaca
    Citeste si:
    Iata cum securistul Paraschiv distrugea vieti si cariere
    Mihai Berariu, terorizat in copilarie de securistul Paraschiv
    Securistul Paraschiv s-a ocupat si de represiunea muncitorilor revoltati in 1987

    BrasovNews – In capitala unui judet de munte, in zilele noastre. Jun 20, 2013
    Email ThisBlogThis!Share to TwitterShare to Facebook
    Etichete: nicolae paraschiv afaceri imobiliare, nicolae paraschiv mafia imobiliara, nicolae paraschiv secretar, nicolae paraschiv securist
    6 comments:

    http://brasovnews.blogspot.ro/2008/11/ziua-buna-paraschive-felicitari.html

    In 2012 s-a scris si in Puterea.

    http://www.puterea.ro/articol secretarul_municipiului_brasov_urmarea_casiere_si_farmaciste_inainte_de_198

    Reply
    Anonymous11:30 AM
    „Cien il protejeaza pe Paraschiv? Cei care il mentin in functie de atata timp, cei care au parghiile legale sa-l demita: George Scripcaru, Aristotel Cancescu si prefectul. Prefectul este numit politic, in ultimii 10 ani a fost pus in functie ori de Cancescu, ori de Scripcaru, ori de Constantin Nita. Oricum te invarti te lovesti de acest trio.Prin urmare, Paraschiv este tinut in functie de o mafie transpartinica de care tot scriem aici de aproape sapte ani. In afara de a scrie sau de a face sesizari in justitie, cum degeaba a facut Maria Petrascu, fiind ignorata cu obstinatie, ce altceva ar mai putea fi facut? Vom continua sa scriem pana ne va intepeni mana, poate, poate se va crea o presiune din partea brasovenilor si justitia se va pune in miscare.
    Reply
    Anonymous9:25 AM
    De ce nu a pus averea pe numele lu’ fi-so? Sau nevasat-sa? Aia ce pazesc?
    Reply”
    Am incheiat citatul !

    • :-) inteleg ca numitul Paraschiv a prosperat in perioada anterioara fiind extrem de ocupat cu afacerile imobiliare si avand a face cu cererile de retrocedare … ce dragut !
      si astora nu le’a ascultat nimeni telefonul… ci au fost lasati sa prospere. Si asta este doar o mica parte a puzzle-ului coruptiei care a crescut in ultimul deceniu in jurul retrocedarilor…
      ce sa mai zic…

  16. Daca a fost citat ca martor, este obligat sa vina. Simplu. Nu e dupa el.

    Ce e asa de grav in asta?

    Ca e martor e una, ce va spune e alta.

    Eu cred ca povestea asta nu merita timpul pierdt.

  17. Are dreptul si IICCMER la cartite securiste, cum a avut si CNSAS-ul. Specificul serviciului de securitate fiind infiltrarea de cartite inca de pe timpul grupului Ogoranu.
    Primul semn de intrebare, despre Marius Oprea, mi l-am pus cand nu a putut identifica nici un schelet de detinut ucis in cimitirul lagarului de exterminare din localitatea Scheia din judetul Suceava, cu toate ca existau martori la inhumari.
    Marius Oprea este un produs al aceluiasi brend din Brasov care l-a produs si pe Ioan Ghise.

  18. Un itelept de demult a spus ca, „nici o cauza nu e atat de rea incat sa nu-si gaseaca aparatorii (adeptii) sai firesti”. Toate celelalte motivatii, justificari, scuze se adauga.

    Marius Oprea nu e o exceptie. Edoar regula.

  19. A declarat Marius Oprea ca Paraschiv doar si-a facut datoria ? Daca raspunsul este da, atunci avem o problema cu Marius Oprea. Daca aceasta afirmatie cu facutul datoriei ii apartine lui Paraschiv atunci avem o problema de manipulare a revistei 22 si cred ca se datoreaza cartii lansate in vara anului 2012 in fata casei din str. Mihaileanu.

  20. De multe ori Marius Oprea mi-a dat impresia unui om căruia i se pune piedici în încercările lui de a investiga crimele împotriva comunismului. Lucru firesc în situaţia lui. Alteori mi-a dat impresia că este intoxicat chiar de apropiaţii săi puşi special să graviteze în jurul lui. Alteori că se află într-un fel de expectativă temătoare. Cunoscându-l, am încercat sâ-l contactez în câteva rânduri, dar întotdeauna m-am lovit de interpuşi. Ştim cu toţii perversitatea cu care lucrează cei din sistem, mai ales acum când sunt ei înşişi puşi în situaţia să-şi apere nu numai trecutul dar şi averile cumulate după 89, sau poziţiile în societate. Cât de fraudulos au ajuns în aceste poziţii de putere, e la vedere, nu are rost să insist. Nu odată am crezut că este unul dintre cei delegaţi chiar de cei din sistem pentru a face aceste investigaţii pentru ca ele să nu încapă pe mâna altora mai puţin toleranţi cu crimele comunismului de ieri şi de azi. Nimeni nu le-a cerut capul acestora, ci doar să se retragă, mai precis, să se fi retras în 89, dar mimozele acestea nu suportă să fie atinse nici cu o floare, sunt pline de evlavie, de iubire faţă de semeni, aceeaşi semeni din epoca de aur. Când am aflat că el însuşi a turnat înainte de 89, când nu era tocmai un copil, dubiile mele au început să se materializeze aproape în certitudini. La aceasta a contribuit şi alăturarea numelui său de nume ca Dan Voiculescu, dar şi cu nume mai puţin cunoscute. Nu mă grăbesc, totuşi, să trag concluzii în ce-l priveşte pe Marius Oprea, dar adevărul, chiar dacă mai târziu, pentru unii chiar prea târziu, va ieşi, totuşi, întreg, la iveală. De asta să fie siguri preacuvioşii puternici ai zilei.

  21. Ce se mai poate spune?Oameni ca:Sorin Iliesiu,M.Oprea,M.Diaconu etc,care au dat cinstea pe rusine,probabil ca sunt mai multi si ca sunt caracteristici pt „caracterul” poporului roman!!!

  22. Am citit informația privitoare la mărturia lui Marius Oprea. De acord, a fost nevoit să se prezinte la proces întrucât, fiind citat ca martor de Nicolae Paraschiv, ar fi riscat o sancțiune în caz de neprezentare. Dar aș întreba ceva: să se prezinte, era o datorie, o obligație, dar oare nu avea și un drept, să spună simplu că nu înțelege ce caută acolo, ca martor al acuzatului, deci în favoarea aceluia, când părerea sa este… contrarie, astfel încât nu crede că are… datoria să și-o modifice! De fapt, la citirea știrii, mi-a venit în minte o replică din minunata piesă a lui Aurel Baranga „Viața unei femei”. Acolo, era vorba de un avocat angajat („somat”) să pledeze pentru vinovăția protagonistei, iar scriitorul, prietenul ei, îl întreabă simplu: „Și chiar mureai dacă nu pledai”? Cred că aceeași întrebare i s-ar putea pune îi lui M.Oprea, căci fiind martor pentru acuzat, era vorba tot de un soi de „pledoarie” a… nevinovăției acestuia! Avocatul din piesa lui Barnga risca, în fond, consecințe mult mai grave decât cele ale mărturiei lui Oprea, dacă nu ar fi tremurat pt. funcția și poziția sa socială. Le-ar fi pierdut? Ei și? Murea de foame? Devenea un „proscris”, sau ce?

    • Tocmai asta am si spus: nu se poate discuta DE CE se prezinta, deoarece este obligat legal sa o faca.

      CE va declara e alta poveste si pana la urma e treaba lui. STRICT si doar treaba lui.

      Mult zgomot pentru nimic.

    • 67 de comentarii degeaba.

      A fost citat, era obligat sa se prezinte. Iar ce a declarant il priveste.

      Halucinant e ca periodic oameni de mare calibru cad prada unor dorinte de a comenta lucruri fara vreo relevanta anume. E omenesc ,mai ales daca ai mai si suferit in viata de pe urma unor anumite situatii.

      Dar…

  23. Cu ani în urmă, prin 2000 şi, mi-a atras atenţia un lucru aparent minor. O parte din cunoscuţii mei mărturiseau că pe ei i-a prins revoluţia fiind pe stradă, cu o pâine pe care o duceau acasă. Aşa a fost prins de revoluţie şi cel care îmi mărturisea că el i-a dat lui Marius Oprea prima pistă în binecunoscuta-i vânătoare, prin fostul său socru, senator atunci şi fost deţinut politic. Mai târziu, actorul Eugen Cristea povestea într-o emisiune radio cum lui chiar i-a fost oferită o pâine şi o conservă de către un necunoscut, în ajunul revoluţiei, spunându-i-se să stea acasă zilele următoare deoarece ţara va avea nevoie de o personalitate ca a domniei sale. Se întâmpla, undeva, prin Lahovary. De ce o fi fost nevoie de personalitatea acestui domn, eu n-am să înţeleg niciodată şi nici nu-mi bat capul. Mai ales că a primit şi o conservă. Poate că ei, necunoscuţii, au nevoie de un anumit tip de personalitate. Chiestea cu pâinea sub braţ devenise atât de frecventă că părea un cod, un semnal, un semn de recunoaştere. Mă întreb dacă nu cumva omul care i-a dat pista lui M.O. om care avusese strânse legături cu securitatea, nu i-a dat şi o pâine..

  24. Referitor la update-ul pe care l-ati facut, se pare ca vanatorului Oprea ii plac schimbarile dese de paradigma. Odata vorbeste de vina individuala iar altadata de vina intregii Securitati. Acum vorbeste din nou de particularitatea individuala aparandu-si propriul vanat iar presei ii declara ca numai grupul celor din Directia a 6-a sunt vinovati. Jonglerii din acestea oportunist-paradigmatice indica un camuflaj in desisul opiniilor ce ascunde un fel fr cardasie intre vanator si vanat. Poate ca Oprea a suferit o schimbare radicala de paradigma proprie devenind peste noapte ecologist nemaiputand vana. Poate devine activist si militeaza pt. drepturile fostilor securisti. Si cum stim ca Oprea devine nevricos daca i se ia postul, masina de serviciu si chenzina, nu ne ramane decat sa schimbam paradigma si la IICCMER pentru a-l acomoda pe individ. Nu? Poate-l ajuta Crin inca o data.

  25. Dosarele proceselor trebuie sa fie publice presupun pentru transparenta justitiei.

    Nu poate ajunge nimeni acolo sa arunce un ochi pe declaratia respectvului?
    Daca a vorbit despre fapte si alte detalii pot intelege dar daca a incercat sa il disculpe pe invinuit prin notorietatea proprie… cu alte cuvinte „daca zice vanatorul de securisti” ca nu a fost un securist rau atunci completul de judecata ar putea fi influentat ma gandesc ca intr’adevar e mocirla morala si trebuie sa merite un monument aaceasta mocirla morale pe al carui soclu sa fie gravate declaratiile lui Oprea ‘vanatorul de securisti’ (bun nume de monument :-) ).

    Treaba este ca mocirla morala e mult mai raspandita.

    Ar fi ceva ca omul care se dovedeste mocirlos dpv moral sa fie ocolit iar prietenii lui sa fie atentionati de injositoarea alaturare in care se afla. Doar ca in Romnia principiile nu fac nici cat o ceapa degerata. Prietenii comuni eventual la putere dicteaza totul. Si nimeni nu va face nimic… doar vor şoşoti pe la colturi ca de obicei; obicei de sclavi, de oameni neliberi care se pleaca ca sabia sa nu…

  26. M.O. a fost cosemnatar la epistola intelectualilor romani catre Baroso, in vara lui 2012 cand cu suspendarea…(Tanase, Zoe Petre, Cristian Parvulescu, Alina Pipidi…)

  27. Domnule Tismaneanu, inca suntem la nivel de lacramatii constatatoare, demne de un targ de provincie intr-o tara subdezvoltata.
    Oamenii obisnuiti, cei care voteaza cu toata convingerea, nu au nevoie de prea multe argumente. Nu au nevoie nici de dovezi despre caracterul unui om. Nu observa nicio contradictie intre masinile de sute de mii de euro ale unor lideri socialisti si dorinta acelora de a-i ajuta pe sarmani. Asta pentru ca nu isi bazeaza actiunile pe niste rationamente complete, cauza-efect, care sa le spuna ca niste oameni imorali, cu predispozitie pentru ciordeala, n-au cum sa fie functionari sau conducatori buni daca sunt votati. Aici mai avem inca o problema: oamenii simpli care sunt votanti convinsi acum s-au dezvoltat intr-o societate in care au invatat ca ciupeala, chiulul si furtul sunt normale. Oamenii astia nu sunt capabili sa se schimbe si psihologic vorbind au invatat sa se simta bine cu propria lipsa de moralitate. Prin urmare, daca le spunem ca sunt imorali, josnici sau daca pur si simplu le punem o oglinda in fata ne vor ura crancen. Acea oglinda le arata multora directia gresita in care se indreapta viata proprie. Oamenii astia au nevoie de cineva care sa le spuna ca este okay, ca vor fi ajutati, care sa le promita ca va fi bine. Orice altceva este refuzat cu indignare. Am observat acelasi comportament la copiii de 2-3 ani, care dupa ce cad se uita in ochii parintelui pt. confirmarea ca trebuie sa urle sau sa mearga mai departe. Daca le zici ca „nu e nimic, trece”, se potolesc.
    Mai mult, daca apare cineva care spune ca lucrurile au decurs gresit, ca trebuie indreptate prin schimbari radicale, inclusiv personale, acel cineva este vazut ca un drac, dictator ticalos, javra ordinara. Observati portretul emotional.
    Se mai pune si problema selectiei naturale, intr-o perioada de timp de zeci de ani. Pentru ca lucrurile au decurs gresit timp de mai multe generatii, oamenii au invatat sa se adapteze prin renuntarea la moralitate. Logica, adevarul, justitia devin victime colaterale cand este vorba de supravietuire.
    Romania arata in momentul de fata precum un azil de nebuni combinat cu un lagar de reeducare. Cei care au avut curaj si au vrut sa-si pastreze bruma de constiinta au fugit de aici. Altii inca nu s-au trezit la realitate. Altii raman inca aici din motive emotionale personale. Schimbari importante la nivelul societatii romanesti nu vor aparea decat in zeci de ani, atunci cand va fi refacuta in mintea indivizilor legatura intre cauza si efect si acestia vor fi constransi sa fie morali.

  28. Domnule profesor,
    chiar dacă sunteţi adversari, (din înşelătorul dvs. preambul s-ar putea deduce că mimaţi cu abilitate, totuşi, o anume doză de fair play), n-ar fi corect să faceţi un up-date şi să trimiteţi măcar spre link-ul Observatorului, unde Marius Oprea, deşi nu avea de ce, îşi explică gestul?

    • Din comentariul dvs. razbate o nuantata acuzatie ca VT se face ca nu observa observatiile din Observatorul. Va intreb, ca inteleg c-ati citit textul, cu ce schimba aceasta declaratie fapta savarsita de Oprea? Cu alte cuvinte, cum il disculpa? Nu de alta, dar eu am observat o alta fumigena aruncata printre randuri in aceasta declaratie de marele vanator, acum crestin declarat si care ne si dojeneste opiniile ca fiind necrestine. Retorica din text este pur si simplu lamentabila dar care poate insela la o lectura facuta in graba.

      • Mulţumesc, domnule Tismăneanu.
        Victor/Victoria, acuzele nu sunt constructive şi nu mă interesează. Corectitudinea însă, da. Cred că, dacă tot trăieşti conspectând presa, atunci trebuie să o faci profesionist. Citeşte, sigur, „22”, „Dilema” etc., dar, măcar de dragul jocului echidistanţei, dacă nu te-ai înscris asumat într-o „anume parte a presei”, cum ne-a dicothomizat multi prezidenţialul domn Iliescu, atunci răsfoieşte şi alte publicaţii. Măcar pe cele în care scrie omul asupra acţiunilor căruia te-ai antepronunţat. Cât despre „fapta săvârşită” de Oprea, pentru care ar trebui să se „disculpe”, dacă m-ar preocupa o polemică, v-aş fi rugat să definiţi natura ei infracţională. În dimensiunea sa morală, evident. Dar, nu are rost să o fac pentru că nici dvs. nu aţi putea să îmi schimbaţi mie opinia şi nici argumentele mele nu v-ar schimba cheia de interpretare a acţiunii lui Oprea, în care v-aţi blocat, ajutat şi de atitudinea de Robespierre a domnului Tismăneanu. Retorica celuilalt devine astfel o chestiune de subiectivism. Cât despre uzul calităţii şi calităţilor de creştin, nu vă jucaţi cu vorbele: cu măsura cu care judecaţi, veţi fi judecat.

        • Poate explicati pentru cititorii acestui forum in ce consta atitudinea mea de Robespierre. Recititi ce declara dl Marius Oprea in 2010 si poate veti avea unele ezitari in a face acest gen de consideratii. Din punctul meu de vedere, Securitatea a fost o institutie criminala. Cei care au servit-o au participat la crimele comise. Unii s-au cait (foarte putini). Nici dl Oprea, nici eu, nici Dvs, nu sunem judecatori. Dar avem principii pe care le afirmam public si in raport cu care se asteapta (justificat) sa le ramanem fideli. Ori, daca trecem printr-o metanoia, sa o spunem public, cu argumente serioase, temeinice, credibile. Colegiul CNSAS a dat un verdict legat de activitatile de politie politica ale personajului public N. Paraschiv. Fostul securist l-a contestat. Dl Oprea, istoric al Securitatii, sef de departament in cadrul IICCMER, a aparut in instanta ca martor al securistului. A explicat ca a primit informatii de la acesta, ca si-a schimbat parerea despre el. Dl Oprea pledeaza acum pentru iertare. Iertarea, cred, nu este posibila in absenta caintei. Nu stiu ca N. Paraschiv sa se fi cait public. Nu stiu ca el sa fi regretat public rolul sau in actiunile represive ale Securitatii. Acestea sunt faptele.

          • Domnule Tismăneanu,
            recurgeţi din nou la strategia eternă a profesorului care vrea să-şi pună studentul la colţ. Am folosit expresia „atitudine de Robespierre” în sensul în care fiecare articol al dvs. este, de fapt, un mic Tribunal Revoluţionar, unde vă citiţi (scrieţi) rechizitoriile, dar nu vă murdăriţi pe mâini cu „sângele” acuzatului, ci vă capacitaţi locotenenţii şi adulatorii să o facă. Nu sunt nici apărătoarea şi nici admiratoarea domnului Oprea (cu siguranţă are păcatele lui, poate inconsevenţe, poate reacţii nepotrivite) dar, nici nu înţeleg , din parte unui om ca dvs., – aflat cumva de aceeaşi parte a baricadei şi, evident, greşind uneori, ca noi toţi – determinarea obsesivă cu care îi amendaţi orice acţiune. Nu v-am văzut/citit niciodată amintindu-i meritele decât pentru a amplifica „lovitura” pe care i-o aplicaţi. Cât despre iertare, aceasta nu este la noi. Un creştin, chiar şi obişnuit, ştie ce spun. Acestea sunt tot fapte.

            • Nu sunteti studentul sau studenta mea, participam la un dialog civlizat pe un forum. Cine a lucrat cu mine stie ca nu am obiceiul de a „pune la colt”. Chiar fiecare articol al meu seamana cu un mic „Tribunal Revolutionar”? Si cele despre Albert Camus, Raymond Aron, Daniel Bell, Vaclav Havel, N. Steinhardt, Monica Lovinescu, Liviu Ciulei, Hannah Arendt, Leszek Kolakowski, Iuri Glazov, Jiri Dienstbier, Aleksandr Soljenitin, Vasili Grossman, Danilo Kis?

              Iertarea nu este un atribut exclusiv al crestinismului. Nu trebuie sa fii crestin (obisnuit sau nu) pentru a sti ce inseamna iertarea. Sper ca nu imi veti lua in nume de rau aceasta trimitere bibliografica. Autorul, unul din marii filosofi ai timpurilor noastre, era evreu:

              http://www.polirom.ro/catalog/carte/iertarea-172/

          • 1) ” Colegiul CNSAS a dat un verdict legat de activitatile de politie politica ale personajului public N. Paraschiv ” Gresit –Colegiul a aprobat ca sa se deschida actiune in constatare la CA Buc. Instanta va da verdict daca faptele documentate in inscrisurile prezentate de CNSAS constituie acte de politie politica in sensul legii. Colegiul CNSAS nu mai da verdicte din 2008 , cind CCR a stabilit ca nu are competenta pt. aceasta (in speta Voiculescu , avocat Andon). Actiunea nu se refera la „faptele …personajului public Paraschiv ” ci la activitati ale ofiterului Paraschiv ante 1990.

            2) „Fostul securist l-a contestat (verdictul) ” Gresit –fostul ofiter nu a cerut anularea unui act administrativ ( decizia Colegiului) ci este parte in litigiu si aduce probe materiale plus argument pt. a demonstra ca ce se afla in documente nu poate fi considerat politiepolitica in sensul legii.Va contesta , eventual , verdictul ,( cind va veni acesta–daca e potrivnic), la ICCJ.

            3) ” Dl Oprea, istoric al Securitatii, sef de departament in cadrul IICCMER, a aparut in instanta ca martor al securistului ” Gresit –dl. Oprea nu a fost citat in calitate de istoric al Securitatii, pt. ca in actiunea in constatare nu se face procesul comunismului. Nici nu a fost citat in calitate de sef IICCMER – nu a primit la IICCMER citatia .SI nici in calitate de subordonat al venerabilului Zamfirescu, membru in Colegiul CNSAS (deci nu e conflict of interest). D. Oprea a primit citatia ca simplu cetatean , chemat sa ofere detalii (daca stie) despre faptele din documentatia CNSAS .

            Sint nuantari importante, pt. ca instanta lucreaza cu o procedura precisa.

            In ansamblu , cred ca efervescenta mediatica e indreptata gresit inspre Oprea, El singur a spus ca nu-l cunoaste pe paraschiv decit din 2004 (15 ani dupa ’89). In acel moment CNSAS trebuia sa se opuna cu vigoare admisibilitatii sale ca martor . Iar daca nu a facut-o , judecatorul trebuia sa blocheze marturia (adica sa-l declare inadmisibil ca martor). Pt, ca acolo se discuta fapte ante ’89, iar Oprea nu are cunostiinta directa de ele (hands on) adica nu a fost martor ocular la intamplari. Deci trebuie blamat juristul CNSAS care doarme-n papuci si mai ales judecatorul , care doarme-n coada. Paraschiv si Oprea n-au vina, ei au incercat si daca le-a mers nu e vina lor.

            La fel cum recent in disputa Basescu – Ponta se pierde din vedere vinovatul principal –Procurorul General. El trebuia sa -l opreasca pe Basescu de la a discuta probleme ce tin exclusiv de munca sa ( a lui Nitu). La fel trebuia sa-l opreasca pe Ponta –pe acelasi motiv. EI au incercat si le-a mers, dar Proc. General , care are piinea si cutitul trebuia sa le aminteasca de independenta justitiei si sa le trinteasca telefonu-n nas . Si apoi sa se plinga la parlament, CSM, etc. ca i se telefoneaza cu tot felul de pile. Dar daca el doarme-n papuci nu e vina lui Ponta sau Basescu.

            Sigur, daca critici judecatorul sau Proc. General nu are savoarea mediatica a reflectoarelor pe Ponta,Basescu sau Oprea , dar corect si serios ar trebui admonestati cei care nu au grija in propria ograda , adica n-au respect pentru functia lor de gatekeepers(judecator sau procuror).

        • Acum e deja lipsa de bun simt si deja ma astept la mai mult intrucat se apropie anul alegerilor. In primul rand sunteti ipocrit(a). Ma acuzati ca mi-am facut o parere inainte de a afla ce-a spus Oprea iar dvs. il acuzati pe VT fara sa va ganditi la diferenta de fus orar, iar dupa ce acesta va spune acest lucru nici macar nu va cereti scuze. In al doilea rand, habar nu aveti cine a fost Robespierre si nici ce a gandit acesta. Folositi sintagme citite probabil in alte publicatii pe care spuneti ca eu nu le citesc. Eu ce citesc nu inghit pe nemestecate cum o faceti dvs. In ultimul rand, va spun ca aveti lacune mari in a intelege semantic un text. Imi interpretati juridic cuvintele „fapta savarsita” si „disculpa”. Veti spune ca ati adaugat mentiunea ca e dpdv moral, insa acest lucru nu tine pt. ca folositi si cuvantul „infractiune” ce are o evidenta conotatie juridica. Ori sunteti confuz(a), ceea ce inclin sa cred. In ultimul rand, nu m-am „antepronuntat.” Acest cuvant era valabil daca nu as fi citit declaratiile initiale pe care Revista 22 le-a publicat. In concluzie, va spun ca individul este un poltron si ca noua declaratie text din Observator Cultural nu face decat sa confirme nu numai lipsa morala dar si intentionalitatea actiunii savarsite de acest ipochimen. Si va mai spun ca dvs. nu ati produs absolut nici un argument sa dovediti contrariul ci ati recurs la un atac direct asupra lui VT si a mea. Sunt sigur ca nu numai eu cunosc acest stil propagandistic.

          • In aceeeasi revista, doamna Bianca Burta Cernat ma numeste „procuror al Istoriei” si se lamenteaza (impenitent, fireste) privitor la atacurile la care ar fi fost supusa de catre mine, N. Manolescu si Andrei Plesu. Este un neadevar: nu am scris despre Bianca Burta Cernat, am reluat cele scrise de dl Manolescu si am trimis la textul lui Andrei Plesu. Am dat link la un text mai vechi al meu. Dar, repet, am evitat sa o mentionez din ratiuni care, iata, se dovedesc valabile. Daca si cand nu o numesti Bianca Burta Cernat se simte atacata, ofensata, ponegrita, vai de noi ce furtuna ar izbucni daca as indrazni sa spun ce cred despre competenta sa in chestiuni legate de comunism, anti-comunism si post-comunism. Oricum, finalul interventiei ei de astazi mi se pare cel putin stingheritor. Sa insinuezi ca un N. Manolescu nu s-a ridicat la inaltimea morala a lui Stelian Tanase, citand jurnalul acestuia, este naucitor. Sa-l amintesti pe turnatorul Dan Oprescu pe post de exemplu (pe o lista persupus exemplara), fara sa spui ce s-a aflat intre timp despre acesta, este aiuritor. E nevoie sa-i spun doamnei Burta Cernat ca atunci cand semna alaturi de Alin Teodorescu, Ioan Buduca, Anca Oroveanu etc acea scrisoare, in decembrie 1989, Dan Oprescu dadea rapoarte la Securitate?

            http://www.contributors.ro/cultura/comunism-anticomunism-si-terorism-intelectual/

          • Răspuns în 9 puncte
            1.Îmi pare rău că nu aţi înţeles ce am spus şi v-aţi repezit să mă insultaţi. Foloseam un “tu” impersonal. E o lecţie uşoară de gramatică pe care o explică foarte frumos Ştefania Popescu pentru elevii clasei a VIII-a. Atunci când m-am adresat dvs. am folosit pronumele personal de politeţe (şi pentru că sunteţi 2 – Victor/Victoria, dar şi pentru că nu-mi permit să folosesc persoana a II-a singular cu oameni pe care nu-i cunosc – şi după schimbul acesta de replici, îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta).
            2. Repet, nu l-am acuzat pe domnul Tismăneanu de nimic, i-am atras atenţia şi, când mi-a răspuns, i-am mulţumit. Apăraţi-l când este atacat. Acum nu a fost.
            3. Nici nu aveţi idée câte ştiu, dar, după cum vă repeziţi să replicaţi, fără să ascultaţi sau să înţelegeţi ce vă spune interlocutorul, orbit de nevoia de a jigni, nu mi-aş pierde vremea să dialogăm.
            4. Trec peste chestiunea cu lectura publicaţiilor şi ajung la semantică. Vă recomand, în sprijin, Stilistica limbii române. Vă va veni mai uşor să desluşiţi răspunsul anterior.
            5. Nu puteam să vă atrag atenţia dvs. în legătură cu antepronunţarea, că nu ştiu cine sunteţi şi nu mă interesa de nici un fel părerea dvs. Mă refeream la dl. Tismăneanu. Domnia sa a înţeles. Alt nivel.
            6. Vă recomand şi DEX pentru termenul “poltron” utilizat pentru a-l caracteriza pe Marius Oprea. Aici ar putea (chiar dacă nu o va face) să vă tragă de urechi chiar mentorul dvs., dl. Tismăneanu. Ar trebui să aveţi o operă măcar egală cu a lui, dacă nu mai însemnată, ca să vă permiteţi să îl apelaţi în această manieră. Dar, ce poţi cere de la un pseudonim?
            7. Victor/Victoria, nu vă flataţi. Nu reprezentaţi nimic pentru a fi atacat.
            8. Tocmai spusesem (ce intuiţie!) că n-are rost să argumentez pentru că sunteţi setat într-o anume cheie de interpretare şi ne pierdem vremea în subiectivisme.
            9. Nu vă mai obosiţi să răspundeţi pentru că nu mai am nimic să vă spun. Acesta nu ar trebui să fie un forum în care să vă răfuiţi cu persoanele care postează răspunsuri incomode trendului, ci unul în care să se facă schimb de idei. Dar, ca mulţi alţii de aici, nu aveţi decât una. Fixă. Cine nu e cu noi, e împotriva noastră. Vă sună cunoscut?

            • Sunteti cumva ruda apropiata cu comentatorul Hannibal Lecter sau faceti parte din aceeasi companie? Nu de alta dar stilul in care scrieti foloseste acelasi tip de retorica si exprimare.

  29. Sa nu ne mai amagim .

    Dupa mai mult de doua decenii , orice orice persoana publica , volens nolens , poate da in orice moment un test in fata cetatenilor ( respectiv se poate face o comparatie intre unde se afla si ce facea in anii `90 si unde se afla si ce face acum ) si in fata propriei oglinzi daca mai are constiinta ( http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/10/utopii-politice-un-test-pentru.html )

    Dupa mai mult de doua decenii, si pentru ca unii s-au bazat in mod cinic pe asa-zisa „memoria scurta” a acestei societati , cetatenii acestei tari nu au primit de la stat si de la societate nimic altceva decat vorbe.

    Sfidarea istoriei, sfidarea societatii si sfidarea cetatenilor este totala.
    Dovada :

    http://www.evz.ro/detalii/stiri/un-judecator-militar-a-decis-ca-securistul-care-l-a-torturat-pe-gheorghe-ursu-sa-nu-fie-an-1062374.html

    N.B. Dreptul la libera exprimare a opiniei este inca garantat ( in Constitutie … )

  30. Penibil în Update!
    Refuz să cred în indulgenta formulare: „menit să lumineze rațiunile”!
    Marius Oprea vinde în beznă și scump, pretexte ieftine, nu motive raționale.
    „În comparație cu alți infractori”, hoțul nu-i violator, violatorul nu-i criminal și nici criminalul nu-i în serie. Iartă-i, Doamnă judecător, că niciunul nu știe unde să-și încadreze fapta! Nici hoțul, nici criminalul, nici mincinosul în serie.
    Timpul de lucru? Un an?
    De când durata acțiunii reprobabile scutește de repercusiuni?
    Suporți consecințele și dintr-o zi neinspirată, după o singură faptă desăvârșită într-o oră sau mai puțin. Ce caută comparația după ani lumină, într-o personalitate atât de întunecată, precum Marius Oprea?
    Compromisul Oprea are o demnitate jalnică.

        • Va rog sa ma credeti ca am fost cat se poate de ponderat. Dar, conform logicii (sic) din textul lui Marius Oprea, ar fi normal sa-l exoneram si pe un Dumitru Popescu. In fond, omul si-a scris memoriile. Chiar eu am facut un interviu adancit cu el pentru cartea „Stalinism for All Seasons”. Ce stim noi ce memorii pregateste Iulian Vlad si cum ne va ajuta el sa intelegem structurile Securitatii? De unde stim ca Visinescu nu si-a scris si el niste memorii? Brucan ne-a povestit despre „generatia irosita”, unii il socot un fel de „disident”. Nicolschi a a aparut in „Memorialul durerii” etc etc

          • Dumnezeule! Actorul Mitică Popescu are acum un motiv de invidie.
            Când auzeam de Dămăroaia, în reclamele locative (de plâns) ale lui Brucan, n-aveam altă asociere a “disidenței” lui decât cu surghiunul Siberian. :)

  31. Dacă mai aveţi un dram de onoare şi scrupule ar trebui să ştergeţi acest articol!
    Sper că Marius Oprea v-a lămurit în Observator Cultural!
    Ce acuze i se aduc, cum văd, acestui individ, Paraschiv nu au legătură cu trecutul, ci cu actualitatea!
    De aceea învingeţi ipocrizia şi partizanatele şi renunţaţi la aceste acuze absolut nefondate!
    Altfel nu aveţi decât dezonoare!

    • Cu ce drept folositi acest ton? Spuneti un lucru fals: nu e vorba de acuze privind actualitatea. Despre fostul ofiter de securitate N. Paraschiv s-a constatat ca a facut politie politica in perioada regimului comunist. Nu de catre mine ori de catre revista „22”, ci de catre Colegiul CNSAS. Deci (a) gresti in ce scrieti si (b) sunteti, politicos formulat, nepoliticos. Nu am absolut nimic de schimbat, rectificat ori regretat in legatura cu acest articol. Daca nu va puteti controla tonul, va rog sa cautati alt forum.

      • ” Despre fostul ofiter de securitate N. Paraschiv s-a constatat ca a facut politie politica in perioada regimului comunist. Nu de catre mine ori de catre revista “22″, ci de catre Colegiul CNSAS.”

        Gresit – numai instantele au dreptul , caderea si competenta de a stabili (constata) daca e vorba de politie politica sau nu. CNSAS doar a intocmit un act administrativ pe baza caruia a cerut CA sa se pronunte (actiune in constatare). Oricine poate inainta o cerere pt. o actiune in constatare (legea da aceasta competenta si CNSAS , dar nu exclusiv) , insa numai instantele decid (constata) , dupa o procedura f. precisa. Colegiului CNSAS i s-a luat aceasta competenta , pt. ca sint numiri politice la Colegiu , sisint partiniri, favorizari, etc.– uite ce s-a intamplat cu Marga , care daca ajungea in instanta pierdea sigur

        • În acord cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 şi ale Hotărârii nr. 2/2008 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Colegiul C.N.S.A.S. are dreptul sa aprobe Note de Constatare. Este, de pilda, cazul Notei de Constatare despre Visinescu. Dar aveti dreptate, aceste constatari sunt validate ori invalidate in instanta. Este exact ce se petrece in cazul N. Paraschiv.

          http://www.revista22.ro/raport-cnsas-206-presupusi-lucratori-sau-colaboratori-ai-fostei-securitati-n-instanta-n-2012–27226.html

        • Dle Andon
          Dacă tot povestiți așa de frumos cum CNSAS nu constată nimic, (bănuiesc că sensul urmărit de dv este să minimalizați conținutul notei de constatare, dar asta o țin numai pentru mine :) ) nu vreți să ne deschideți ochii cu o succintă prezentare a deosebirii dintre nota de constatare și adeverința emise de CNSAS?
          Probabil știți, adeverința poate fi contestată la Curtea de Apel, chiar dacă denotă că persoana nu a fost lucrător sau colaborator al Securității. Asta mă face și mai curios să aflu relevanta diferență față de nota de constatare/

          Pentru sesizarea instanței, nu-i suficientă cererea de deschidere a acțiunii în constatare . Este însoțită de documentația CNSAS în susținerea unei situații de fapt: reclamatul a încălcat sau îngrădit niște micuțe drepturi sau libertăți fundamentale ale unor „beneficiari”” (au avut norocul chior să-și intersecteze viața cu câte un asemenea binefăcător )
          CCR a amputat olecuță puterea CNSAS de a emite decizii care, neatacate în termen, rămâneau atârnate de gâtul clientului lucrător/turnător; CNSAS a rămas cu pofta-n cui și cu onoarea de a sesiza Curtea de Apel. În fond, însă, nota de constatare a calității de lucrător/colaborator al Securității îl fericește la fel ca înainte (de schimbarea impusă de CCR) pe cel arătat cu degetul de CNSAS. Doar a fost scutit de grija de a-și mai număra zilele… până când să se hotărască încotro s-o apuce. Unii s-au apucat de păr, alții de speranța i-o va împlini instanța. Avea una din griji, n-o mai are. Celelalte rămân aproape intacte. Era un termen (30 zile) de decădere din dreptul de a ataca decizia CNSAS la Curtea de Apel. Cine o ataca atunci în termen, ajungea în fața instanței în aceeași situație din prezent, la sesizarea CNSAS,
          Mai plastic: CCR a avut o boală pe CNSAS și a vrut să lase impresia devastatoare că poate să intre oricând cu buldozerul în CNSAS, adică să-l învețe minte pe neica Consiliu, să aibă grijă pe viitor cu cine se pune, ca să nu devină un neica-nimeni. Doar i-a îndemnat Consiliul la precauție, orientare, nțelegeți dv. Nu l-a lăsat în aluat de pâine neagră în locul franzelei, fiindcă puterea de convingere a CNSAS în fața CA cu materialului probator care însoțește nota de constatare (uneori de vreo zece pagini-conspect convingătoare) este în fond corespunzătoare documentației care motiva și susținea acea decizie dinainte de buldozer.
          În principiu, Curtea de Apel admite sau respinge acțiunea în constatare, inițiată de CNSAS în locul preacuratului turnător/lucrător, după cât de consistentă este justificarea deloc neglijabilă a CNSAS.

          • Am sa incerc sa va raspund pe puncte , dar inainte doar doua precizari: a) sintem pe un forum nespecializat pe probleme juridice, deci voi folosi un limbaj cu cit mai putini termeni tehnici.
            b) sint convins ca aveti o buna cunoastere a treburilor legate de CNSAS, si,in acelasi timp simt ca nu sintem , totusi, pe lungimi de unde total diferite.

            1) deosebiri intre nota de constatare si adeverinta CNSAS. Sigur, amandoua sint rezultatul muncii serioase depuse de dept. investigatii si ulterior a dept. juridic –numai ca pt. adeverinte uneori efortul e mult mai mic (atunci cind nu se gaseste dosar de retea sau nu figureaza in evidente). Deci geneza e aceeasi , insa implicatiile (consecintele) sint diferite. Nota de constatare pune CNSAS in pozitia de reclamant la CA , de vreme ce adeverinta in confera (in rare cazuri , vezi Mioc vs. Voican , EVZ vs. MArga, etc.) pozitia de parat sau ex-parte. Cu alte cuvinte , in primul caz ataca , in al doilea caz se apara. Mai sint si consecinte imediate pt. persoana in cauza (sa o numim X –turnator, ofiter, colaborator, persoana de sprijin, etc.).In cazul adeverintei are liniste permanent sau pe o buna bucata de vreme –nu sint multi Mioc in RO , din pacate) pe cind in cazul notei de constatare X e tavalit prin media
            plus cele 2 nivele (CA si ICCJ).

            2) nu am dorit sa minimalizez ” conținutul notei de constatare,” cum ati inteles dvs. , ci am aratat doar ca nu are efect juridic precum hotararea CA sau ICCJ. Sa nu uitam , o decizie definitiva si irevocabila are efecte asupra lui X, care nu mai poate candida la alegeri sau fi numit in anumite pozitii in sectorul public. VAd diferit de dvs. efectul mini-cutremurului din 2..2008 . Intamplarea a facut sa fiu in RO pt. citeva zile tocmai atunci si imi amintesc ca cei de la CNSAS erau f. ingrijorati de viitorul lor (la cercetarea dosarelor erau atunci numai Nestor Rates, un pastor din USA, o cercetatoare din Ge si inca cineva). Ce nu s-a inteles atunci e ca CCR (in speta Voiculescu) a repus procedura pe un fagas normal si nu a „amputat” nimic din munca CNSAS (cum vad ca inca si acum considerati dvs.) Sa nu uitam, o persoana asupra careia se „constata” ceva rau trebuie sa aiba toate mijloacele juridice la dispozitie pt. a se apara. Ori in procedura de la CNSAS se obtinea o decizie care ducea in sarcina lui X daac sa conteste sau nu – si nu e cinstit,Apoi, cei din colegiu nu aveau nici pregatirea juridica de specialitate, nici instrumente nici jurisprudenta ca sa emita un act cu asemenea consecinte. Cititi va rog motivarea CCR in Voiculescu vs. CNSAS si veti intelege.
            In fapt, pina atunci (ordonanta din 2.208) CNSASera un fel de tribunal administrativ de genul celor din West (municipal court , rental board, youth court, si altele–numai ca acolo se lucreaza totusi cu metode si instrumente juridice)

            Aici as dori sa fac o PARANTEZA , referitor al aceste modificari in proceduri (cea amintita si recenta 2012 cu necesitatea de „si alte mijloace” pt. a proba inscrisuri -relatari ale ofiterilor.) Elle puteau fi incluse de la inceput in legea TIcu daca s-ar fi dorit serios sa se faca lumina si dreptate. Dar nu uitati ca politicienii au facut legile si prima grija a fost sa lase un loophole. Ce, credeti ca nu se vedea de la o posta ca speta trebuie discutata de la inceput in CA ? Sigur ca da, dar s-a neglijat intentionat, au fost o multime de „verdicte” date de CNSAS pt. ca la urma victoria lui Voiculescu la CCR sa anuleze, implicit, toata miunca si mai ales efectele de pina atunci. Si cine mai putea pretinde ca CNSAS sa le ia, de la inceput, in prima faza, la CA? SI asa au scapat multi si scapati au ramas–si trece vremea….
            La fel in 2012 – se vedea de la o posta ca nu e fair sa dai un verdict in CA (eventual in apel la ICCJ) bazat doar pe note scrise de ofiter care povestea ce i-a spus sursa X. – e necesar
            dar nu suficient .Trebuie si alte probe care sa coraboreze –asa e, dar au trecut ani buni, multe decizii definitive si irevocabile s-au dat pe aceasta baza si uite ca abia acum s-a descoperit oul lui Columb si se porneste de la capat (in treacat spus, asta a afectat speta lui Mioc , pt. care am un respect enorm pt. verticalitate). Deci s-a facut totul pt. a se lasa loopholes asa de evidente – si asta numai si numai ca sa treaca timpul pina sint „observate” la CCR si cei in cauza (X) sa fie netulburati. Nici nu va inchipuiti cate decizii au cazut acum din cauza asta . Ce e de facut ? Nimic, acum e prea tarziu , multi sint deja pe tusa deci… Dupa esuarea legii lustratiei , aceste „premeditated loopholes” lasate in lege sint pentru mine a doua mare dezamagire.

            3) nu sint de acord cu Dvs. –CCR nu „a intrat cu buldozerul in CNSAS’ , nu ” a amputat pe nimeni” –deciziile CCR sint de bun simt si de asteptat .Pacat ca a durat atata timp pina s-a intrat pe un fagas cit de cit normal dpdv al procedurii . Si mai sint inca doua loopholes , care , sigur, peste alti multi ani, vor fi „observate” de CCR. Chestia e ca intregul angrenaj e viciat : fiecare pretinde ca e corect (CNSAS, CA, ICCJ, CCR, avocati , media) cind in fapt toti joaca o piesa de teatru pt. trecerea timpului. Eu va inteleg frustrarea dar ce sa spunem de bietii urmariti (victime) care macar la aceasta reparatie simbolica sperau ?

            4) cred ca stiti si va reamintesc doar : ORICINE poate merge la CA sa deschida actiune in constatare (nu e dreptul exclusiv al CNSAS). Persoana Y vede in dosarul sau (DUI) ca ofiterul X a dispus instalarea TO . Atunci X merge in CA si deschide actiune in constatare vs. X (sau sursa Z , etc.) Trebuie sa cunoasca doar jurisprudenta si sa aiba un limbaj oarecum tehnic. Pt. ca, fiti sigur , motivatia e mult superioara celei a CNSAS. Si, cine stie , poate in viitor o vom vedea pe Dr. Cathy Veredy cerind CA sa constate ca Marga i-a violat unul din drepturile omului, mentionate in conventii , etc. –dreptul la privacy . Ca nu e treaba nimanui sa afle de la paraciosul Marga la ce hotel merge, cu cine vorbeste si ce mananca. EVZ a incercat , dar la Dr.Veredy va fi motivatie plus testimony , etc. Va spun eu : pina la urma Marga tot nu scapa , pt. ca nu merita : a fost si informator (pina cind a intrat in PCR) si sursa (dupa aia), si persoana de sprijin (cind era sef la CUCluj) . Dar, din pacate, deocamdata , baza de date COMPLETA de la fostul CID al lui Secu este tot la SRI !

  32. Legat şi de explicaţiile date de domnul Oprea pe „Observator Cultural”, doresc să subliniez:
    Scopul CNSAS, prevăzut în OUG 24/2008, este constatarea colaborării cu securitatea a unor persoane, nu incriminarea lor.
    Instanţele de judecată, la cererea CNSAS, deasemeni nu fac decît o constatare, nu o incriminare.
    Ulterior poate urma şi o incriminare, dar numai pentru fals în declaraţii, dacă persoana respectivă a declarat cumva că nu a colaborat cu securitatea.
    Cum domnul Oprea spune că nu cunoaşte activitatea concretă a lui Paraschiv în cadrul securităţii, nu văd ce relevanţă au părerile sale şi de ce instanţa a considerat necesar să-l citeze (poate ca să nu se plîngă Paraschiv că n-a avut parte de un proces corect). Ce a făcut Paraschiv – dacă a făcut sau nu acte de încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului (nu spune legea că actele trebuie să fie „grave” şi nici nu e treaba instanţei sau a CNSAS să facă un top al gravităţii încălcărilor şi să dea verdicte exclusiv după acel top – rezultă din dovezile de la dosar, pe care bănuiesc că CNSAS le-a prezentat instanţei, şi care nicicum nu pot fi combătute cu păreri personale ale lui Marius Oprea.
    „Defectarea” ulterioară nu are relevanţă juridică, cum n-a avut nici în cazul Pacepa, de pildă. Corect a constatat CNSAS în cazul Pacepa că acesta a fost lucrător al securităţii, şi orice încercare de a împiedica acea constatare a CNSAS ar fi fost un abuz.

    • Din cate inteleg, instanta l-a chemat ca urmare a solicitarii lui N. Paraschiv. Acesta a dat in judecata Colegiul CNSAS. Sunt pe rol si alte procese intentate de securstii nemultumiti de verdictul CNSAS ca au facut politie politica. Marius Oprea a depus marturie in favoarea lui N. Paraschiv. Textul sau din „OC” nu contesta acest lucru. Restul se numeste rationalizare, mai mult sau mai putin sofistica.

  33. Domnule Tismăneanu,
    așa este, nu sunt studenta dvs. Cât privește afirmația mea privind instanța de judecată instituită de dvs., amendată cu un potop de referințe la personalități despre care ați scris, era direcționată exclusiv către articolele în care vă purtați bătăliile, cu tot felul de adversari, pe terenul anticomunismului. Și, așa este, dialogul are o formă civilizată. Conținutul, din păcate, de la Maiorescu încoace, este problema. În cazul de față, nu este fără fond, ci doar încrâncenat, menținut cu încăpățânare în orizontul unei perspective mărunte și obtuze. De la un om pentru care, mai degrabă reflecția și nu neapărat acțiunea, este un mod de a exista, dovediți foarte puțină flexibilitate și nici o apetență pentru nuanțare. O să îmi replicați că discutăm pe fapte. Da. Un expert în istoria Securității a fost citat la Tribunal. S-a dus. A răspuns la ce a fost întrebat. Nici un fel de nuanțare, nici un fel de subtilitate nu schimbă acest fapt. Omul, deși nu are de ce, se explică. Aici apare schimbarea în reacția dvs. analitică. Începeți să nuanțați, însă, nuanțările dvs. sunt, de fapt, interpretări și comentarii cu orice preț acuzatoare, în pofida oricăror argumente. Pentru un om cu condei, nu este greu să ”o tragă mereu pe Academiei”. Dar, nici nu vă aduce vreo cunună de lauri. Nu voi face sinteza atâtor argumente care vă contrazic și care au fost postate, cu acordul celui/celor care dau undă verde comentariilor nefavorabile opiniilor dvs., pe forum. Trebuie însă, să admiteți că unele dintre ele, lucide și fără parti pris, expun poziții demne (măcar) și de atenția dvs.
    Și, dacă nu v-ați circumscrie sectarismului aproape taliban al acestui forum și ați accepta cu deschidere un dialog real, ați fi urmat, cu siguranță, de ceilalți comentatori loiali opiniilor dvs. oricare ar fi ele, și am avea cu toții mai multe beneficii, decât să ne oțărâm unii la alții, sporindu-ne indispozițiile cotidiene. Cât despre iertare, oricât aș fi citit (vă mulțumesc pentru sugestia bibliografică și vă asigur că lecturile mele în această direcție nu sunt puține), rămân la cele două versete binecunoscute din Rugăciunea Domnească. Sunt nu doar creștine, ci, aș zice, universale. Cu asta, vă doresc toate cele bune (chiar și gânduri mai luminoase).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro