vineri, martie 29, 2024

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós,

îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”. Aveam acces la același mărfuri. Voi, maghiarii, aveați acces la istoria proprie, aproape secretă, istorie despre care noi nu știam nimic (cum am fi putut afla?!), dar nu despre acea istorie e vorba acum, ci despre ceea ce găseam de cumpărat prin magazine. Exista un superlativ: „refuzat la export”. De fapt, ar trebui scris așa: „Refuzat la export!”; păcat că n-aveam emoticoane pe vremea lui Nea Nicu – un emoticon ar fi fost foarte de folos pentru precizarea sensului acestei expresii. Ceea ce era prea prost pentru alții era excelent pentru noi – maghiari și români, la un loc. Nu doar că eram ființe umane de categoria a doua; dar numai cine avea pile, relații, cunoștințe putea spera să poată cumpăra marfă refuzată la export, putea spera să acceadă la categoria a doua. Noi, restul, nepiloșii, aveam parte de marfă „destinată consumului intern”; eram ființe umane de categoria a treia, foarte mândri, totuși, că „albanezii o duc și mai rău”. Îți amintești?

Am citit și eu, ca și tine, articolele despre Trianon pe care domnii Radu Carp, Gabriel Andreescu și Sorin Ioniță au avut bunătatea să le publice pe platforma Contributors. Le-am apreciat, am aflat lucruri inedite din lectura lor, am fost plăcut impresionat și de unele comentarii (puține), neplăcut impresionat de altele (multe). Nu am nimic de spus despre subiectul istoric (tratatul de la Trianon), deoarece nu mă pricep. Dar cuget că punctul de vedere al celor mai mulți maghiari din România (inclusiv al tău) ar putea fi acesta: „Măi, Mihai, odată cu Trianonul, noi maghiarii din România ne-am pomenit ființe umane de categoria a doua. Zici că știi ce înseamnă asta. Fără o autonomie reală a pământurilor pe care le locuim compact, nu vom avea niciodată convingerea că România ne tratează decent, ca pe cetățeni de categoria întâi”.

Nu știu ce trebuie făcut pentru a ieși din această spirală a neîncrederii dintre maghiari și români (care, o dată cu centenarul, a luat mare viteză, spre regretul meu de „împăciuitorist” – în engleză sună mult mai bine, sună regal, sună platonician: peace-maker!). Tot ce pot să fac e să-ți spun o mică poveste londoneză.

Am ajuns la Londra în ianuarie 2014, ca muncitor la copaci (arborist). Patronul cel mare m-a mirosit imediat: un muncitor necalificat care poate recita din Shakespeare?! Bullshit! M-a luat la o discuție, să vadă ce-i cu mine: i-am spus adevărul. Da, de meserie îs profesor, dar pentru că se câștigă mult mai bine în Londra „la cracă” decât în București la catedră, here I am. Ce specializare aveai tu la catedra din România, m-a întrebat el, iar eu am răspuns „Eminescu”, ceea ce nu era chiar-chiar adevărat, dar din Eminescu îmi făcusem lucrarea de licență. N-am auzit, îmi spune patronul cel mare, ia zi-mi o poezie din Eminescu ăsta! Ce era să fac? Am recitat și eu „Pe lângă plopii fără soț”, traducând bolovănos, cum m-am priceput, scuzându-mă mereu că traducerea nu-i bună, dar că Eminescu este un poet mare de tot. „He tried to do her but she said ”No”. Not cool, man. Boring!”.

Să zicem că un student de-al tău termină facultatea, își dă licența cu teza „Trianon” și pleacă la muncă la Londra. Știi ce-o să-i spună patronul cel mare după ce-o să-l asculte cu atenție, cum m-a ascultat și pe mine? „You got your arse kicked a hundred years ago and you’ve kept whining ever since. Not cool, man. Boring!”.

Eminescu e un simbol național, la fel și Trianonul. Dar nu „merg” la export. Nu se vând. Sunt mărfuri „destinate consumului intern”. Sunt ca leul și forintul în comunism: neconvertibili – hai, că forinții tot mai erau acceptați, cât de cât, în Austria, în Iugoslavia și-n Cehoslovacia, dar cu leii ce făceai, că nu erau buni de nimic, nici basarabenii nu-i voiau, trebuia să-i cheltuiești la Eforie… pe mărfuri destinate consumului intern! Așa că toată lumea tezauriza dolari, mărci și șilingi, în pofida legilor în vigoare. Le mai ții minte, hein? Înțelegi unde bat: într-o lume în care „valoarea” este dată peste tot de „valoarea de schimb”, e cam greu să ieși în fața lumii cu vechituri. Mă rog, poți s-o faci, dar la ce bun?

Altă amintire: la o librărie din buricul Parisului căutam disperat autori români. N-am găsit, am întrebat pe cineva, m-a dus la un dulap prăpădit tocmai în fundullibrăriei, unde era literatura „din Est” (autorii africani și cei chinezi erau scoși în față cu încrâncenare!). Rafturile dulapului erau pline de autori ruși și cehi. Bulgari, nu, slovaci, nu, poloni, nu (Olga Tokarczuk era nimeni în 2008), sârbi, nu, baltici, nu, croați, nu, doar Kadare, Kertész și Cecilia Ștefănescu („Legături bolnăvicioase”). Atât. Înțelegi unde bat: maghiarii și românii sunt niște periferici, niște anonimi, iar fără aventurile mediatice ale lui Orbán Viktor am fi complet trecuți cu vederea.

Asta zic. Trianonul? Periferie. Sunt absolut convins că maghiarimea din România poate mai mult de atât, că se poate poziționa în Europa și în lume prin abordări curajoase, de interes general… care s-o „vândă”cu totul altfel. Cum? Nu știu.

Un român care se apucă să ofere soluții maghiarilor este fie arogant, fie prost, fie ambele (de obicei, ambele!). Încerc să nu-mi bag singur gâtul în acest laț: nu-s eu în stare să mă vând pe mine, cum aș putea să dau maghiarimii sfaturi necerute?! Cred că asta este treaba voastră. Mai precis, a ta: ești profesor. Formezi oameni. Într-un anume sens, într-un sens special, ești responsabil pentru destinele lor.

Cu sinceră prietenie,

Mihai

Iubind pământul natal, neiubind statul

Dragă Mihai,

Citesc rândurile tale de mai sus și mă tot gândesc, tot cam așa „împăciuitorist” ca tine, despre tot ce ne leagă dar și despre tot ceea ce face ca „diferențele” dintre noi să existe. Epoca Ceaușescu a fost, fără îndoială, o eră care ne-a împins cam la aceeași margine existențială. Umilințele cotidiene, asigurarea subzistenței de la o zi la alta a creat un imaginar comun al „vieții mai bune, libere” și inclusiv premizele unei solidarități spontane, cotidiene. Această solidaritate s-a manifestat la Timișoara, când micul grup din fața locuinței pastorului Tőkés a transmis, la momentul potrivit, modelul protestului către o comunitate mai largă. Și care, la urmă, a devenit cuprinzător pentru toată țara. Observarea fină a revoluțiilor sugerează că preluarea adecvată – politică – a solidarităților în masă poate crea noi începuturi. Așa ar fi putut fi și în România. Dacă s-ar fi cristalizat un proiect politic care avea și premizele sustenabilității pe o perioadă mai lungă pentru a pune pe baze complet noi ideea de comunitate politică (re)fondatoare a României…

Mult timp am crezut că decembrie 1989 a fost o șansă enormă, dar irosită în realizare. Găsirea unui model politic prin care națiunea masificată (românească) să fie preschimbată (constituțional) cu o națiune politică care funcționează pe baza unei solidarități (aș spune, contractuale), deși era imaginabilă în perioada direct următoare, a fost – se vede clar – un vis, o speranță căreia îi lipseau multe alte premize. Prima, și cea mai importantă premiză, solidaritatea spontană a existat, însă celelalte premize necesare, nu. Mulți din România, „fără deosebire de naționalitate” (vorba lui Ceaușescu) și-au dat seama repede că drumul spre o România mai așezată, mai „conectivă” cu vecinii și Europa a fost blocat de regimul Iliescu. Această diagnoză este, încă, una comună, a noastră, a românilor și a maghiarilor.

Dar după treizeci de ani înclin să cred că percepțiile românilor și a maghiarilor despre tot ce s-a întâmplat, încep să fie diametral opuse. A învins istoria momentul? Într-un fel, da.

Istoria s-a impus, cred, datorită drumului diferit parcurs de cele două construcții naționale, cea maghiară și cea română. În „momentul Trianon” imaginarul național maghiar era „on top”. Narativele „cine suntem noi”, de „de unde venim”, ce „soartă comună” avem etc. erau clar cristalizate în textura culturală. Prin sistemul educațional aceste canonizări au pătruns și au modelat gândirea comună a unei largi părți a populației maghiare din Ungaria de dinainte de 1920. Un element important al canonului național este Transilvania. Dacă în imaginarul național românesc Transilvania este pământul strămoșesc de unde au țâșnit toate modelele de a înțelege „cine suntem noi”, de „de unde venim”, ce „soartă comună” avem, toate puse într-o narativă a primordialității teritoriale în Ardeal, cel maghiar s-a dezvoltat diferit. Ardealul în imaginarul maghiar este un teritoriu care este „egalul” câmpiei panonice, atât ca rol politic, cât și ca rezervatar al culturii maghiare. Fără Transilvania secolelor XVI-XVIII, al rolului asumat de aristocrația, principii transilvani de a reface Regatul Ungariei și fără cultura protestantă (modernizatoare) nu s-ar putea statua, explica și înțelege nici modernitatea maghiară, Ungaria modernă.

Iată, două narative naționale care se ciocnesc chiar în privința elementelor lor de nucleu, Transilvania. Dar dincolo de acest conflict de narative, este de observat încă o diferență fundamentală. După Trianon, care a fost o traumă pentru conștiința națională maghiară, a început o acomodare lentă a maghiarilor cu noua situație. Bilanțul transilvan al acestei acomodări, din punct de vedere maghiar, este următoarea: 1) acceptăm realitățile, acceptăm noua situația statală, am semnat toate convențiile și tratatele care recunosc și garantează această situație, dar nu putem accepta ca pierderea teritoriilor să implice și ciuntirea memoriei noastre naționale; 2) nu renunțăm la aspirația care provine din istorie și din dezvoltarea modernă a identității noastre de a deveni comunitate politică instituționalizată în noua noastră patrie politică. Ce rezultă din prima? Maghiarii din Ungaria umblă prin Transilvania conform semnificăriilor privind acest teritoriu. Mod, care este, însă, înțeles, decodificat de români ca iredentism. Ce rezultă din a doua? Obstinația cu care maghiarii din Transilvania vor autonomie, adică vor un „cămin politic” propriu în care își refac, ceea ce se mai poate reface, din existența lor națională de odinioară.

România, cum scria Boia într-una din eseurile sale, a fost o construcție de succes față de celelalte beneficiare ale Tratatului de la Trianon (Cehoslovacia, Iugoslavia) pentru că nu și-a pierdut consistența teritorială, chiar a consolidat-o. Chiar este un succes, dar mi se pare că acest succes are și un preț care nu s-a decontat încă. România nu s-a destrămat, dar nici nu s-a închegat. Una din problemele de bază ale închegării este de a găsi, prin negocieri, prin deschidere, cu o viziune care deocamdată lipsește, acel „cămin politic” din interiorul statului prin care maghiarii acceptă și se acceptă ca o parte al statului român. Până atunci, maghiarii din România vor fi „cetățeni minimali” ai statului român: vor respecta legile, dar nu-și vor construi o relație de loialitate față de România. Își vor iubi pământul natal, ca o patrie mai restrânsă, dar nu vor iubi statul, atât ca focus al legitimității, cât și ca construct instituțional demn de respect.

În loc de răspuns:

Dragă Miklós,

am citit atent ce-ai scris și n-am nimic de comentat. Să comenteze alții! Pomenesc în treacăt o mică amintire: am lucrat în Pesta ca muncitor sezonier (la salubritate, nu-i nicio rușine, se câștiga binișor și mai făceam un ban la mutări de mobilă – déménagement, cum se spune aici) și nimeni nu m-a tratat de „iredentist”. Dar ai dreptate („Maghiarii din Ungaria umblă prin Transilvania conform semnificării lor privind acest teritoriu. Mod, care este, însă, înțeles, decodificat de români ca iredentism”): cum vine un politician de la Pesta ca să strângă voturi, cum zbiară presa ca lovită de streche („Ia uite, ungurul! Se plimbă prin Ardeal ca pe moșia lu’ tac-su!”). Și mai ai o dată dreptate: „România […] a fost o construcție de succes […], dar mi se pare că acest succes are și un preț care nu s-a decontat încă” – absolut exact. Se decontează acum. Din construcția asta de succes au plecat milioane de oameni (trei? Patru? Cinci?) unde-au văzut cu ochii. Cu alte cuvinte, succesul României nu e și succesul locuitorilor ei; al meu, în orice caz, nu este! Mă gândesc rânjind că dacă voi, maghiarii, obțineți autonomia și vă puneți serios pe muncă, construcția de succes va-ncepe să pârâie ca o rufă înghețată: „De ce în Secuime merge treaba și la noi nu?!”, vor spune oamenii, și-atunci să te ții revoluție! Acel Decembrie vă părea o joacă de copii.

În loc de încheiere:

Dragă Mihai,

tot ce ai scris până acum transmite o tristețe, o resemnare disimulată (sau chiar fățișă). Unde a ajuns această țărișoară care se reclamă de succes pe scara istoriei, cel puțin în diagnozele puse în circulație de diverse figuri publice, dar n-are forța să fructifice acest „succes” în ochii cetățenilor? E un paradox… Dar nu cred că maghiarii din Ardeal ar reuși, chiar și în eventualitatea unui aranjament constituțional mai favorabil (autonomie, sistem de administrație teritorială cuprinzând entități cu statut special), să facă din acest stat unul de succes. Într-un limbaj logico-matematic aș spune că soluționarea „problemei maghiare” este o condiție necesară dar nu și suficientă pentru a face de succes această țară. Ca succesul României să fie și succesul tuturor locuitorilor ei, trebuie infinit mai mult și, sigur, un efort coordonat politic, altfel decât până acum. În acest „infinit mai mult”, problema maghiarilor pare una insignifiantă, neglijabilă, iar tot discursul public antimaghiar pare pentru mulți observatori lucizi, analitici numai suprafața verbal-discursivă a unei vieți politice distorsionate și nu ține de problemele de fond ale României. Dar exact aici se pierde din vedere miza „problemei maghiare”, pentru că toate problemele de politici publice majore par a fi rezolvabile fără această problemă mai „specifică”. Însă se pierde din vedere o singură mare chestiune: definirea locului unde se află România. Se pierde calea organică spre Europa Centrală, și aceasta nu poate fi înlocuită cu scheme geostrategice efemere ca Intermarium, de exemplu.

Toate cele bune,

Miklós

Distribuie acest articol

49 COMENTARII

  1. Când te naști într-o țară din părinți născuți în țara aia și bunici in tara aia, numai la maghiari ( ungurii au disparut demult din istorie, le-a rămas numai numele pe care-l împrumutați voi acum) , la evrei și la musulmani am mai văzut oriunde in lume obstinenta că voi sunteți mai presus de tara respectivă.
    Musulmanul e intai musulman si pe urmă orice naționalitate; evreul la fel. De, să mai vorbească cineva de rasism…
    Dar voi?
    Eu am o singură problemă: dacă nu vă place limba țării unde v-ați născut, crescut și format, liberi la maghiara de lângă voi.
    Teritoriul României va rămâne indivizibil, cum scrie in constituție. Numai dacă veți câștiga războiul îl veți putea obține. Până atunci, rămâneți în bidon-ville-ul pe care l-ați creat și în care vă arătați „superioritatea” că orice rasist de pe glob.

      • @Stefan Bragarea _ „Chiar nu înțeleg rostul acestui material”.

        Fara a ma substitui in vreun fel autorului, indraznesc sa cred ca materialul doreste sa puna in lumina modul in care se raporteaza Ungaria la Tratatul de la Trianon. Va rog sa ma scuzati daca am inteles gresit.

        In contextul prezentat in text, cu siguranta Ungaria nu poate avea o pozitie proimperialista. Ar fi nu doar anacromic, ci absolut irational sa spuna „noua ne place Imperiul Habsburgic, am vrea sa revina feudalismul”.

        Pe de alta parte, Ungaria se bucura (si este rational sa fie asa) pentru ca prin Tratatul de la Trianon a capatat independenta fata de Imperiul Habsburgic si a fost astfel intemeiat statul maghiar modern.

        Este rostul pe care il vad eu…

    • Timișoara capitala culturală europeană TM2022 (2021) va prezenta patrimoniul literar (cultural) al orașului în care limbi, în câte limbi literare?

  2. „Patria mea a fost un sâmbure de măr” Herta Müller

    Peste trei milioane de locuitori din România au plecat după eliberarea 1989 în vest. Câți vor mai face la fel?
    Libertatea expresiei, libertatea cuvântului s-a câștigat 1989 la eliberarea din naționalcomunismul ceaușist cu prețul a sute de vieți omenești. Libertatea de circulație a persoanelor, libera alegere a locului de muncă și a reședinței a urmat, e normalitatea de azi după aderarea la UE 2004/2007. Nu e mult, nu e puțin.
    Încerc să încep cu „europeni”, cu „locuitori cu dublă cetățenie”, cea din plaiurile natale și ce suplimentară ca cetățean UE. Nu spune nimenui nimic acest mic amănunt? UE poate înmoia granițele, le face practic invizibile. Pandemia cu Covid-19 ne-a aratat cât de repede se pot face din granițe „naționale” invizibile granițe aproape impermeabile pentru oameni, ca înainte de 1989.
    Cred că mișcarea identitară peste tot alunecă înspre extrema dreaptă sau stângă. Viziunea asupra propriei persoane, asupra identității (multiple) se schimbă în dealungul anilor, cred că e mai pronunțată ca căutare la adolescenți. Elevii, studenții își pun întrebări, trăiesc în AZI – TODAY dar încearcă o privire în viitor. Primul loc de muncă rămâne mult timp o fata morgana îndepărtată, o întrebare mai puțin acută. Altfel e în momentul fascinant descris aici de cei doi amici. „ Not cool, man. Boring!”.
    Scriu aici pe contributors cu gândul la tinerii de azi din țară care doresc să-și clădeasca propria viață, familia și țara după propriile aptitudini și dorinte. Fac parte din generația cu biografia în două epoci foarte diferite, amuzant descrise aici de cei doi amici. M-a pasionat mai mult fizica, științele naturii, ca elev, student, inginer, de fapt până azi. Ștințele umanistice (filozofia, istoria, literatura, economia, religia etc) au fost numai de categoria doi de importanță. Limba maternă în școală și la liceu, la sat și în orășelul de provincie în Banat, mi-a oferit un refugiu față de grozăviile propagate în naționalcomunismul autohton original specific. Cred că limba maternă în școală și la liceu e un succes românesc până azi. Cred că nu trebuie trecut cu vederea.
    Textul aparent „ușor” al celor doi amici mi-a amintit de discuțile anilor 1972 ca student cu colegii de la filologie. Ei au încercat în cercul „Univesitas” din Timișoara să discute în fața publicului micuț teme care nu erau prevăzute în învățământ. Erau discuții publice în relația cu părinții și buncii care au făcut parte de WW2, de partinitatea lor față de ideologiile secolulului 20. Studenții bănățeni întrebau în mod public ce responsabilitate au avut părinții (Catrafuse-Richard Wagner, Constrângerile memoriei-William Totok, Leagănul respițatiei-Herta Müller, Biografie un model- Johann Lippet, Pe treptele vântului-Rolf Bossert etc). „Wir werden wie im Märchen sterben”-Johann Lippet e o reflectare a anilor 1972-1975-1987 publicată ca. 2012 în Banater Zeitung Timișoara după 40 de ani.
    Faptul că se pot exprima azi fără riscul de a face pușcărie (William Totok a fost închis 8 luni fără acuzație și proces 1975) întrebări și reflecții asupra relaților interetnice în Transilvania cred că e o cucerire obtinuță 1989 în România și în estul continentului după prăbușirea imperiului sovietic. Cred că s poate discuta azi foarte serios problematica, de ieri de azi și de mâine, numai aparant „ironică” a celor doi amici. Să sperăm că nu vom mai trăi evenimente ca în secolul 20 cu WW2 /WW1, măcelurile, cruzimile și ororile din trecutul recent. Istoricii pot scrie azi laconic despre „momentul istoric prielnic”, fie Trianon sau România Mare etc. În „memontul istoric prielnic” statul român și guvernele diferite de la București au practicat „epurarea etnică” (Legea românizare 1941- expropierea, deportarea si eliminarea cetățenilor evrei. Urmează vânzarea cetățenilor evrei ,sași, șvabi etc pentru Dolari în „Națiunea” ceaușistă).

    O țară fără o parte a locuitorilor, fără tineri, nu pune nici azi pe nimeni pe gânduri la București și la Budapesta?

  3. Romanii si maghiarii sunt cu spatele unii la altii, nicidecum fata in fata pentru a se vedea si a se intelege ca oamenii. Educatia primitiva si a unora si a celorlati ii face din pruncie adversari deoarece traiesc cu mintea in trecut si nu se gandesc la viitor decat ca modalitate de a se pune la punct reciproc, eventual de a se anihila fizic in cele mai obtuze si infierbantate minti. Sunt intr-adevar doua popoare mici, insignifiante si in cadere libera, care in cateva sute de ani vor disparea fizic din spatiul european datorita natalitatii pe minus, dar asta e ultima lor preocupare. Unii viseaza la gloria regilor si grofilor lor medievali, ceilalti injura gros la adresa primilor considerandu-i sursa asupririi de veacuri si a inapoierii neamului. Culturi diferite, religii diferite, educatii diferite. Un bun punct de plecare pentru un coctail exploziv in orice moment, deocamdata artificierii sunt in faza „ba pe-a ma-tii’.

  4. Am citit cu mult interes schimbul de opinii. Excelent articol. Două lucruri se cer punctate în această perspectivă:
    1. Romania și Ungaria ar trebui să aibă o mai mare colaborare și solidaritate, dar ambele au probleme specifice care nu sunt ușor de rezolvat.
    2. Adevărata problemă a autonomiei maghiare se ascunde sub mantia naționalismului, fără să aibă această natură în mod real. Este problema autonomiei regionale care ar urma să fie reclamată și de alte regiuni de succes, precum Banatul, Transilvania, în timp ce restul (Oltenia, Moldova, care sunt încasatoare de la primele) ar ieși în pierdere. Lumea din Cluj ar spune: de ce să plătesc eu furăciunile baronilor de Teleorman, Vâlcea sau Vrancea?
    Odată acordată autonomie maghiarilor din HarCov, românii eficienți ar cere și ei la rândul lor, statul (a se citi politicienii) ar fi nevoit să se eficientizeze (a se citi limitarea furăciunilor=pierdere de putere politică) și asta politicienii nu o fac voluntar.

    • Reteta destramarii Romaniei? Istet TARE?
      In limba romana e furt nu furaciune, dar asta inseamna ca ar trebui sa o cunosti si simti.

      • Reteta destrămării României este deja în mișcare. Bătrânii comuniști au distrus țara și încă sunt la cârmă în Parlament, dacă nu ei, discipolii lor șmekeri gen Ponta, Dragnea, în timp ce naivii se bat cu cărămida-n piept că simt și vorbesc românește, ei fiind ”oameni de bine”, în timp ce restul sunt dujmanii boborului.
        În timpul ăsta UN SFERT DIN POPULAȚIA ROMÂNIEI a emigrat deja!
        Ori ești naiv, ori ești complicele kripto-komuniștilor kleptocrați bugetofagi.
        Asta și altminterea nu!

    • realitatea dovedeste ca nu a fost asa si nu este asa… Teza se bazeaza pe un fake Autonomia asa cum este ceruta e doar un pretext de noi dispute pregatite din exterior… Se pierde insa timp din lupta tuturor cetatenilor romani pt recuperarea distantei fata de vest…

  5. As indrazni sa contrazic intrucatva spusele autorului, observand ca, desi am sarbatorit de ceva timp impreuna cu fratii nostri maghiari semnarea Tratatului de la Trianon, ca act fondator al statului ungar modern, nu este vorba doar despre istorie seculara, ci si despre o acuta actualitate.

    Astazi este ziua in care Belgia isi cere scuze fata de Congo pentru perioada imperiala, exploatarea discretionara a bogatiilor sale si inrobirea localnicilor. Astazi este ziua in care Algeria cere Frantei acelasi lucru.

    In actualitatea contextuala, astazi este ziua in care Ungaria isi poate cere scuze fata de Romania pentru exploatarea discretionara a resurselor din Transilvania si pentru inrobirea localnicilor. Astazi statele lumii consamna imperialismul si abuzurile lui.

    Este un moment propice pe care maghiarii il pot fructifica in folosul tuturor. Sa ne bucuram, asadar, de ceea ce ne uneste, conlucrand ca parteneri strategici in Uniunea Europeana, depasind ceea ce a reprezentat imperialismul habsburgic inrobitor.

    • domnule glumesti ? am sarbatorit impreuna centenarul Trianon ? Romania ca stat,eventual si cetateni de nationalitate romana,au gasit asta motiv de a sarbatori,mai ales ca doi corifei ai PSD,au reusit sa o treaca prin parlament,ca motiv de sarbatoare nationala,ce pt unii este muma,pt altii este ciuma.Domnia voastra a umblat vreodata prin Ardeal ,cu ochii deschisi ? nu a vazut diferenta arhitecturala,castelele,bisericile vechi de cateva sute de ani,scolile vechi cu traditie ( apropo si primele tiparituri si scoli romanesti tot aici au aparut ) ba tot aici principi calvini au interzis folosirea limbii liturgice bulgare,inlocuirea in lb. romana in biserici.Aveti habar in ce an i-a fiinta episcopia catolica de la Alba Iulia,cu cate sute de ani inainte de infiintarea voievodatelor romanesti vasale regatului ungar ? In perioada asta de ,,crunta exploatare nationala ,,pot sa ajunga in pozitii inalte un Iancu de Hunedoara,un Nicolaus Olahus ( nu i-a fost rusine de acest nume ) familia Dragos sau Iosica si alti nobili de origine valaha !Cum e posibil sa apara aici Scoala Ardeleana,care va fi farul calauzitor in formarea constiintei nationale la romani ?Ati auzit vreodata de Sf. Stefan,care in 1003 ( puteti cred, sa calculati cati ani au trecut de atunci ) intra pe Valea Muresului si il i-a cu el pe unchiul sau Geula cel Tanar ( fratele mamei sale Sarolt ) deci voievodatul se incadreaza in cadrul regatului,inainte voievod a fost bunicul sau.Am impresia ca domnia voastra nu a inteles mare lucru,ba chiar nimic din corespondenta destinsilor profesori,probabil ca este un adept al presedintelui academiei,in momentul de fata,pe teme istorice,daca poate sa scrie de ineptia ca statul ungar actual ungar,in trendul subculturii de mutilare de statui,din zilele noastre sa-si ceara scuze de la statul roman actual,pt faptul ca a construit o provincie europeana,ce nu a putut sa fie ,,belita de valori,, nici dupa 100 de ani.Imperiu habsburgic inrobitor ?pai atunci romanii ardeleni de ce s-au raliat cu ,,bunul imparat,, la 1848 ? se vede inca foarte bine si azi urmele acestei inrobiri in Ardeal,Bucovina si Banat,in Oltenia a fost noroc cu pacea de la Pasarowich,caci in doar 30 de ani nu au mai ramas urme ale ,,jugului de fier,, noroc cu jugul de lemn turcesc,ce ordine si carti funciare ? Dupa mine cei doi distinsi prieteni,au incercat sa arate,calea ce ar trebui urmata,asa cum cum tizul domniei voastre,Constantin cel Mare a vazut in vis IN HOC SIGNIA VINCIS ,dar am impresia ca va depaseste nivelul corespondentei

      • Nu se va rezolva acesta disputa cat timp nu renuntati la clisee depasite si nu va adaptati realitatilor de azi. Si una din realitatile mentionate este si fapul ca ideile acelui Constantin blamat de dvs sunt vocale, chiar uneori si vizibile, dar minoritare in societatea mult mai cultivata si cunoscatoare a civilizatiei europene a Romaniei sex XXI…

      • Mda, n-aveam de gand sa ma amestec in ciorovaiala voastra dar in ciritca facuta lui Constantin pentru aberatiile spuse, te-ai folosit de alte aberatii si asta m-a dezgustat.
        Sa ma explic:
        Eu am umbral prin ardeal chair foarte mult si n-am vazut nimic din ceea ce pretinzi matale ca ar fi ceva iesit de tipar. In Ardealul cu care va amndriti atata am vazut localitati deprimante precum Gheorghieni, Bazna, Copsa Mica si multe altele care nu se compara prin nimic cu Barladu, Curtea de Arges, Piatra Neamt etc, orase regatene de dimensiuni asemenatoare celor mentionate mai sus, din Ardeal. Si apropos de tipar…diaconul Coresi, originar din Targoviste, actualul judet Dambovita, Valahia fost cel care a introdus tiparul in Ardeal. Iar calvinistii sunt cei care l-au determinat pe preotul ardelean Gheorghe Lazar sa se exileze in Valahia ; in Ardeal nu i-a fost permis acestuia sa-si foloseasca limba materna in traducerea cartilor religioase. Calvinistii au interzis limba slavona, (nu bulgara) si romana, asa ca nu stiu unde a fost beneficiul majoritatii romanesti din Transilvania in aceasta privinta. Iar in privinta imperiului habsurgic este anormal chiar din postura unui etnic privilegiat in acele timpuri, sa nu intelegi ca pentru romani a fost inrobitor, (ca doar iobagul n-a fost valah)! Ai vreo idee cati iobagi ardeleni au trecut muntii in Valahia in perioada „fericirii” habsburgice? Ai idee unde au trait si murit dupa fuga din iobagie tarani ca Badea Cartan? Cine I-a imporoprietarit pe fugari si din apmanturile cui? Chiar unul din strabunicii mei de pe linia tatalui provine din ardealul iobagit, trecand muntii, (culmea, illegal!), dintr-o provincie romaneasca in alta tot romaneasca. Va laudati cu orasele construite de habsburgi? Hai sa-ti impartasesc ceva din cele ce simt eu cand vizitez Clujul de pilda, Viena, Parisul, Madridul, Lisabona, Roma sau Londra: mi-e imposibil sa nu vad sacrificiile, vietile pierdute, rispite in van ale celor care au fost condamnati sa ridice acele constructii grandomane; mi-e imposibil sa nu vad in spatele acelor ziduri sau structuri statuare , megalomanice raurile de lacrimi si sange si totodata jafurile facute de cotropitorii timpului, fie ca s-au numit romani, fie francezi, spanioli, portughezi, austro-ungari. Astea n-ar trebui sa fie motive de mandrie! Pe langa ele un om cu adevarat normal trece sfios si pios. Prefer cosntructiile decente, facute in regimul normal al vremurilor, fara crime, fara sclavi, fara jefuirea altora. Cruzimea cu care habsburgii isi pedepseau victimele nu are margini. Vrei sa -ti spun cum a fost omorat Baba Novac, de pilda? Baba Novac, un general in armata lui Mihai Viteazul, a fost ars pe rug la voi, la Cluj, de catre un tribunal maghiar. Dart cruzimea celor care l-au condamnat nu s-a limitat doar la arderea pe rug; in timp ce-l ardeau, ii jupuiau pielea si aruncau apoi apa rece pe el ca sa-i prelungeasca agonia. Avea aproape 80 de ani cand a suportat acest supliciu si doar interventia generalului Basta, l-a oprit. El ordonand sa nu mai arunvnce apa. Nu cred ca e cazul sa dezgropam mortii fiindca nu va fi nicicnad in avanatjul vostru.

    • @Sergiu Popescu

      Moda asta cu cerut scuze e mai veche , prima categorie vizata a fost imediat dupa razboi cu soldatul japonez si bordelul fortat din Koreea plus holocaustul…adica nu spoliere de resurse ci reparatie pentru abuzuri inimaginabile impotriva persoanei; cei civilizati au facut o, de voie de nevoie , altii ca turcii fata de armeni , tot o tin pe a lor ca nu au facut nimic gresit.
      Nu mi se pare ca trebuie cerut scuze pentru argint scos din pamant…..pentru un om bagat in pamant insa lucrurile se schimba.
      Fara sa contest cruzimea sau exploatarea vreau sa atraga atentia ca asta a fost (din pacate ) peste tot : Caesar a fost un criminal in serie in Galia , Spania a depasit cu mult Belgia in genocid …si lista continua pe multe pagini.
      Romanii nu au suportat in plus fata de incasi …ba chiar as zice ca ne a fost mai usor;
      aurul extras a venit la pachet cu cadastru, cai ferate , iluminat cu gaz , cu scoli , universitati , cladiri si o oarece educatie.
      E clar ca s a spoliat peste tot , in unele parti nu s a primit inapoi nimic , in altele spoliatorii au fost mai ponderati.
      Istoria unor tari a consemnat imperiu , a altora jug si impilare ; toate astea au trecut; nu e ungurul mai de blamat fata de englez sau japonez.

      As mai avea un lucru de povestit : sa zicem ca Mircea cel Batran ocupa jumate din Bulgarie la 1300 , apoi Stefan cel Mare lua din Ukraina si Polonia pana la Crimeea , Mihai Viteazul ducea granita pe Dunare la Budapesta…si o tineam asa uniti pana la 1918 ; la Trianon trebuia noi sa eliberam 4 milioane de polonezi , 2 milioane de bulgari , 3 milioane de unguri si tot asa ; nu cred ca trauma noastra nationala ar fi fost mai mica decat cea a Imperiului Austro Ungar; iar de administrat , am fi administrat si noi tot cu biciul ca asa au facut toti : romani , persani , englezi , francezi , turci , japonezi …nu i mai enumar pe toti ca au fost oricum o apa si un pamant.

      americanii spun foarte plastic : …” the wrong end of the gun ..” :)

  6. Un grof din postura de puternic al zilei decazut la nivelul slugii, nu se va impaca usor cu situatia.
    Si de aici discutii si eseuri care de care mai stralucitoare.
    Iar Istoria, nepasatoare si rece, isi urmeaza cursul sau inexorabil.

  7. Sunt false probleme, agitate cu scop de catre politicieni fara scrupule.
    Atat.
    Identarianismul stupid pe criteriu de etnie si rasa mereu creeaza probleme, atunci cand sunt speculate fara viziune de catre politicieni mizerabili, care nu sunt in stare sa rezolva adevaratele probleme, si care realizeaza asta, dar vor totusi puterea.

  8. Relatiile dintre maghiari si romani vor urma constructia Europeana. Vor fi bune, excelente, daca aceasta constructie (la care noi toti avem un rol, chiar mic, mic de tot) va avea succesul meritat. Vor fi proaste, chiar catastrofale, daca, din motive de tensiuni interne, UE se va destrama.

  9. Comentariile majoritatii, sunt cam fara argumente, cum crede fiecare ca ar fi adevarul. Istoric vrem sau nu vrem si unii si altii, acest teritoriu a fost a unei singure natii- natia geto-dacica. Ca au venit si s-au instalat romanii este relativa situatia. Va amintesc doar doua lucruri : cand TRAIAN a intrat in Dacia a spus- in sfarsit m-am intors acasa, ce dovedeste asta trageti singuri concluziile. Al doilea lucru pe care vreau sa-l precizez este ca toti istoricii nu romani sau maghiari, recunosc argumentat ca natia noastraeste una din putinele din lume care s-a creat si exista inca pe acelasi teritoriu, este natia geto-dacica, acum natia romana. Poate greseala a fost facut atunci cand s-a denumit aceasta natie, locuitoare de drept de sute de ani pe acest teritorii, romani si nu DACI, cum era cel mai corect si nu se creau impresii gresite- privind imperiul roman. Dar si asa cu aceasta impresie, in istorie nu apare ca si natie locuitoare, dincoace de Tisa, natia maghiara.
    Acum sa va povestesc un fapt din viata mea, legat de aceste controverse nationaliste. Dupa 90, cad si unii si altii am crezut ca l-am apucat pe dumnezeu de picior, indiferent ca aveam cultura protestanta, catolica sau ortodoxa, lucrurile au luat-o razna complet si mai ales irational. Dar sa continui povestea, un coleg de etnie maghiara, coleg de munca, prieten de famile, prieteni copii si cu preocupari extraprofesionale comune, vine si-mi spune : eu plec in Harghita sa lupt pentru drepturile noastre ale ungurilor, noi lucrand in Bucuresti. Eu ma uit la el si-l intreb, ba tu esti intreg la minte, de atatea ani, dupa atatea lucruri facute impreuna, te-am jignit eu vreodata ca si origine, ca si religie ? El NU si atunci care este problema? Lasa ca stiu eu si asa a ramas pana a fost asasinat de conationalii lui pe motiv ca nu si-a mutat si familia, mai ales ca colilul lui era student in capitala.Va spune acest lucru ceva.

    • @TOPOR STEFAN

      „singura natie ” au fost africanii care acum 70,000 ani au luat o la picior si s au oprit apoi peste tot …incusiv in geto dacia
      https://en.wikipedia.org/wiki/Recent_African_origin_of_modern_humans

      Neagu Djuvara ne a explicat ca in toata Europa statul national a fost fondat de „descalecatori” care erau de alt neam fata de cei supusi

      Spania : vandali care erau germani
      Galia : franci care erau germani
      Anglia : iuti , anglii , saxoni , normanzi care erau scandinavi
      Olanda : frizieni care erau germani
      Italia : longobarzi care erau germani(un stat unitar mai faramitat :)
      Rusia: rusi care erau suedezi
      Bulgaria : bulgari care erau netraci
      Yugo : slavi la fel de netraci ca si bulgarii
      Polonia, Cehia : slavi
      Romania : cumani
      Ungaria se stie de unde au venit nu mai e nevoie de explicatii

      Germanii au tot descalecat pe unde au nimerit, asta nu i a oprit sa aiba capitala in alta tara (Praha),
      cateva sute bune de ani.

      Practic au ramas cu intemeietori locali : Grecia (faramitati cum ii stiti). Germania, Italia cu situatia lor mai complexa , Albania, si scandinavii.
      Ar merita mentionati si finlandezii care au stat sub altii de cand se stiu : asta nu i a facut nicidecum nici mai natangi nici mai fricosi (singurii din Europa in treacat fie spus care nu au invadat niciodata pe nimeni) ; au fost asa de asupriti ca au hotarat sa dea drept de vot la femei primii …se pare ca asuprirea si spolierea are si efecte benefice cateodata :)

      asa ca povestea asta cu locuitorii de drept si tarisoara noastra si pamantului stramosesc ….nu mai e de actualitate .
      Luxemburg(100.000 usd/locuitor) nu a avut tarisoara pana aproape de 1900 ;
      spoliati , vai de mama lor …..

      Cu Covasna si Harghita , altceva ma uimeste , in toate tarile civilizate deputatii locali se lupta in parlamentul central ca sa si dezvolte zona care o reprezinta ; de zeci de ani cele 2 judete cu oameni harnici si muncitori sunt printre cele mai sarace …si totusi continua sa trimita in parlament tot felul de creaturi care nu stiu decat cu placutele bilingve si cu autodeterminarea …dar o fabrica , un spital ,
      un hub de informatica , nimic?
      pai in Spania, Catalonia si Tara Bascilor pute de bogatie(locurile 2 si 4 dupa Madrid) …ce autodeterminare sa fie in ungurime ca mor de foame ..
      zau ca mi e mila de ei …i si tot aleg niste neispraviti sa i conduca.

  10. Exista in Romania o regiune careia ii zice Dobrogea. Cred ca putina lume in Romania ii stie istoria, cu mult mai tulbure decit cea a principatelor. Fapt este ca Dobrogea a fost valaha undeva la trei decenii si turca peste 450 ani. La 1878, cind Romania a dobindit Dobrogea, turcii si tatarii erau in proportie de 53% fata de 21% romani. Azi turcii si tatarii sint acolo doar in proportie 5% (insignificant la nivel national), Ce e interesant e ca desi turcii au azi un conducator cu ambitii otomane, nu am auzit niciodata ca Erdogan sa puna in birou harta Imperiului Otoman ori sa stirneasca apele prin tarile pe unde mai sint turci ramasi de demult (se mai foloseste el de turcii din Germania dar asta e alta treaba). Nici turcii din Romania nu umbla cu jalba-n protap sa ceara autonomie in cadrul Dobrogei.

    O alta tara unde un teritoriu a trecut de la unii la altii e SUA. Partea de sud apartinind Mexicului (lasam la o parte cazul Louisianei) a devenit americana (ce bine si clarificant suna in italiana „statunitense”). N-am auzit de la mexicanii din sud sa ceara autonomie, daramite politica proprie, asa cum scrie in proiectul de lege (e vorba de politica economica dar textul proiectului la Art. 103 a) nu specifica expressis verbis ca e vorba de politica economica ci doar de politica).

    Eu despre partea mea n-am nici o problema ca secuii sa-si utilizeze propria limba in locurile unde sint majoritari sau chiar minoritari dar intr-o proportie suficient de mare, dar parca respingerea asta a tot ce e romanesc si ancorarea intr-un trecut care nu se mai intoarce nu cred ca ajuta progresului minoritatii respective.

    Si mai e o chestie: Cind partidul pe care l-ai votat a fost la putere mai mult ca orice alt partid din Romania si nu ti-a satisfacut doleantele, poate e vremea sa incerci un alt partid ori o alta politica mai putin maximalista.

    http://cdep.ro/pls/proiecte/docs/2019/cd.670_19.pdf

    • Foarte buna observatia, eu voi da alt exemplu care sa sustina ideea de mai sus. A fost Imperiul Austro Ungar. Deci austrieci si unguri , state ce exista si acum , dupa destramarea Imperiului. Pun intrebarea tutror ungurilor pe care ii mananca pielea de grija Ungariei Mari : De ce austriecii ( Guvernul, oameni politici neextremisti etc..) tac din gura la acest subiect , isi vad de treaba si au reconstruit o Austrie prospera si puternica ?? Am urmarit aceasta idee de – a lungul timpului si nu imi aduc aminte sa aud o voce publica din Austria care sa agite subiectul iar ratacitii populisti care incercau sa faca din aceasta o problema actuala au fost trasi la fund de conationali. Foarte buna observatia cu Dobrogea si Erdogan. Cum ar arata Erdogan urcand pe dealurile din Dobrogea ca sa comemoreze 400 de ani de la moartea vreunui turc cu fesul mai inalt ? Un personaj atat de belicos participand la comemorari fortate a urmasii turcilor din Constanta sa din Ada Kaleh, laudand resuscitarea fortata a unui alfabet cuneiform de care nu a auzit nimeni si pe care nu il va folosi nimeni !

      • Austria a dus până la ONU problematica Tirolului de Sud. Și a fost acceptată la negocieri, împreună cu Italia. Așa s-a concretizat autonomia Tirolului de Sud.

        • Draga Jenö,

          Eu n-am nici o problema cu autonomia in general si nici cu folosirea limbii maghiare in justitie (ca in administratie si scoli exista deja).

          Ce n-am inteles, si poata ca ma ajuti tu, e printre altele chiar inceputul proiectului de lege:
          Ţinutul Secuiesc devine o regiune autonomă cu
          personalitate juridică în cadrul României.
          a) Competenţele regiunii sunt stabilite prin prezentul statut al
          regiunii, de lege, sau de dreptul internaţional.
          b) Competenţele specifice ale regiunii nu pot fi puse în discuţie
          sau limitate decât prin lege sau aplicând dreptul internaţional.
          c) Regiunea are dreptul de decizie şi de gestionare în domeniile
          care aparţin competenţelor sale specifice. Acest drept include adoptarea
          şi exercitarea unei politici proprii regiunii.

          In speta punctele a) si c).
          Cine stabileste competentele, ca proiectul da trei alternative (vezi „sau”), ori ele nu pot fi 100% suprapuse.
          Adoptarea si exercitarea unei politici proprii regiunii? Adica TS vrea sa aiba o politica diferita de cea a statului din care face parte?

          Poate ma lamuresti cu privire la punctele de mai sus. Ma bucur sa aud opinii ale maghiarilor ca intre romani degeaba discutam.

  11. Domnule Mihai Buzea, schimb rodnic de idei fiind in spatiul acestei platforme, sper sa nu va ofenseze opinia mea ca textul dumneavoastra are, dincolo de caracterul istoric, peste care spuneti doriti sa treceti, evidente valente de acuta actualitate.

    Contextual, ne aflam in actualitatea condamnarii imperialismului si a abuzurilor inrobitoare pe care acesta le presupune. Eliberarea de sub Imperiul Habsburgic a permis intemeierea statului ungar modern si a statului roman modern. Ne bucuram, asadar, impreuna cu fratii nostri maghiari de actul eliberator semnat la Trianon.

    Desigur, voci iredentiste exista de ambele parti, unele spunand ca Ungaria a pierdut ceea ce de fapt nu a avut niciodata, iar altele sustinand ca frontiera Romaniei ar fi trebuit sa se afle mai la Vest decat este. Opinia mea e ca in folosul comun este necesar sa colaboram, romani si maghiari, ca parteneri strategici, in cadrul Uniunii Europene.

    De asemenea, putem remarca in contextul actual, de condamnare a imperialismului si a efectelor sale, scuzele pe care Belgia le cere fata de Congo. Ori, cerinte similare privind abuzurile imperiale inrobitoare si exploatarea discretionara a resurselor, din partea Frantei fata de Algeria. Actualitatea acestui subiect releva existenta unui bun moment de reconciliere frateasca prin prezentarea de scuze Romaniei pentru abuzurile inrobitoare din timpul Imperiului Habsburgic in Transilvania.

    Cel putin din aceasta perspectiva, textul dumneavoastra este in opinia mea extrem de actual. Este doar o opinie, stimate domnule Mihai Buzea, care tine de actualitatea contextuala.

  12. Orice solutie cat de cat plauzibila a diferendului romano-maghiar presupune un dialog, chiar o negociere. Problema nu e noua, are cel putin doua-trei sute de ani de istorie, de cand si aceasta parte de Europa a inceput sa iasa din evul medieval. Daca privim in urma, constatam ca nici un dialog nu a trecut de faza de bune intentii, nici o negociere nu a trecut de faza dezbracarii de pardesiu si a asazarii la masa de discutii. Asta pentru ca maghiarii si-au impus niste cerinte „minimale” care erau inacceptabile oricui altcuiva si blocau orice tentativa de negociere. Orice solutie a fost imposibila in cadrul statului maghiar, nimeni nu a putut accepta conditiile cerute de maghiari si nici prin forta nu au reusit sa-si impuna proiectul iar statele-patron au folosit acesta situatie doar in jocul pe mize mici. Asadar solutiile au fost cautate in afara statului maghiar. Acel ghem de fictiuni politice care constituie miezul natiunii maghiare este neacceptat de toti ceilalti si ramane un fel de mister maghiar, la fel de greu de inteles ca si limba lor. Pare sa fie o situatie careia i se interzice orice rezolvare iar dialogul Mihai/Miklos pare un fel de salutari de la Govora.

  13. “Apăi, dragă domnule, îi după cum șăzi (te-ai așezat sau… ai fost așezat)”, asa am auzit formulata, cindva, legea generala a perspectivei (de fapt, a perspectivelor) . Si, cind poti s-o iei din loc (in loc), din devolutul UK prin Breizh, mai spre miazazi prin Euskal Herria, prin Catalonia , mai catre miazanoapte prin Elsass si iar pe la sud prin Calabria, si tot asa, si asta doar mai aproape de noi, poti intelege, daca vrei, ca legea asta nu-i strictly for the birds. Si daca tot am descalecat cu sapientialisme , oi mai zice, de la mester François cetire, ca va veni si vremea -pentru urmasi, nu pentru noi- cind s-or mira unii: “Unde-s Flora, Archipiada si Thaïs si …si Székelyföld si Romania si Ungaria si …troienele din batrini?”…

    Si partea mai uricioasa: eu as zice ca pe angliceasca “impăciuitorist” ii , mai degraba, “appeaser”, peacemaker ii cu ceva mai mult staif; n-am cetit cu de-amanuntul pe dl. Platon, si , dara, nu ma pot pronunta intru armonia dintre dumnealui si peacemaker, ce, pentru mine, suna beatitudinal : “Beati pacifici : quoniam filii Dei vocabuntur/Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” ”. Acuma, pentru un cardiac, un pacemaker e cu siguranta un peacemaker si poate ca, astfel, devine si instrument de filosofie (a vietii).

  14. Problemele complicate au solutii simple :
    – maghiarii din Romania nu au fost niciodata tratati ca cetateni de categoria a doua, ba din contra !
    – daca li se pare ca exista un tratament discriminatoriu sa se declare romani ( in relatiile cu autoritatile) , si nu vor avea niciodata un tratament mai prejos decat al oricarui roman;
    – de ce asteapta ca autritatile sa le dea un statut privilegiat ( si de multe ori le-au dat) ?
    – Pentru ce ar avea nevoie de autonomie ? Sa nu uitam ca pamanturile pe care sunt destul de multi maghiari le-a „cumparat” statul de la optanti si le-a oferit gratis prin reforma de improprietarire ! Scolile de limba maghiara ar fi doar in zonele autonome, nu ? Nu ca acum cand procentul de locuri in facultatile de stat este superior ponderii maghiare in total populatie !
    – Nu uita ca pentru a putea fi ei stapani , si cetateni de rang superior , altii vor trebui sa le fie slugi ! In acest moment nici un maghiar nu cred ca se considera sluga unui roman.

  15. Am si eu un prieten f ungur, da ungur rau. Si desi el e tare ungur si eu tare roman, nu am discutat si nici nu cred ca vom discuta ca cei doi din poveste, pt simplu motiv ca suntem prieteni. Pt noi nu exista transilvanie ungureasca sau romaneasca, nu exista decit transilvania lui dracula :)
    Unde mai pui ca amindoi nu mai traim de multi ani in Ro.
    PS cu cit se discuta mai mult tema cu atit se trezesc animozitati, e naiv sa spuna cineva ca prin discutii se clarifica ceva. Eu n-am reusit niciodata dupa cearta cu nevasta sa clarific vreun lucru, ea a avut intotdeuna dreptate.

  16. Dragă Miklós,
    din perspectiva unui degustator care pretuieste aromele autentice, tinutul secuiesc poate sa reprezinte un brand respectat, cu sau fara autonomie: e pitoresc, gustos la bucate, prietenos cu buzunarul, de o curatenie responsabila si, mai ales, deocamdata nu prea e aglomerat cu romani.

  17. Din câte stiu, Victor Orban se îngrijește de toți cetățenii maghiari. Și toți cetățenii maghiari rezidenți în Ungaria au dreptul la facilități sociale: credite subvenționate pentru familii, ștergerea creditului la nașterea celui de-al treilea copil în cadrul familiei samd.
    Pentru maghiarii din Ro, primul pas ar fi obtinerea cetățeniei maghiare.
    https://transferwise.com/ro/blog/dubla-cetatenie-romano-maghiara
    Apoi rezidenta in Ungaria.
    Din câte se vede, maghiarii din Ro sunt ultra-privilegiati pentru că au alternative. Romanii nativi, fără străbuni, rămân categoria a treia, fara alternative. Discriminarea pozitivă nu e pentru maghiari, ci pentru românii neaoș moldoveni și /sau olteni.

  18. John,
    as avea o poveste asemanatoare, dar de data asta cu un roman. Am avut un post de proiectant intr-o mica firma, in Ge. In firma era si un roman, dar din ala deosebit, de origine germana, chiar il chema Bayer. Era strungar, eu, repet, inginer proiectant. Am aflat, mai tirziu, de la colegii nemti cu care m-am imprietenit, ca Bayer al meu nu inceta sa ma muste de cur, le povestea tuturor sa se fereasca de mine, deoarece eu sunt securist, numai un securist ar fi putut ajunge ing. Am stat 6 ani in firma, niciodata nu am vorbit cu el romaneste.
    Dar am si experiente pozitive, cu multi evrei de origine romana!

  19. domnu american-roman ati auzit de un american Edward Teller ?el fiind evreu din nastere spunea pana la moarte,ca in primul rand este maghiar si apoi evreu,caci el s-a format in cultura maghiara

    • Nu vad ce are raspunsul Dv cu al meu. E vorba de admiterea unor realitati, nu de perceptia unui sau altuia de unde apartine.

    • @Corcitura -Sunt curioasa si ce parere are Teller despre cum se incadreaza Holocaustul in cultura maghiara. Cand semenii lui au fost luati de de organele statului de pe tot cuprinsul patriei maghiare si trimisi la Auschwitz. Si nu la munca, ci direct la gazare.

  20. Oameni buni , solutia problemei este preluarea modelului Franco-German, iar istoria sa ramane in seama istoricilor ….

  21. Sunt foarte trist. Tristuț, chiar! Din 40 (patruzeci) de comentarii, numai 2 (două) răspund la sensul articolului, la întrebarea implicită („substance over form”, cum se spune în audit. Iată ce prim rezultat îmi dă căutarea pe net: „Substance over form is an accounting concept which means that the economic substance of transactions and events must be recorded in the financial statements rather than just their legal form in order to present a true and fair view of the affairs of the entity”) – iar întrebarea implicită era: Ce-i de făcut? Da, exact, în cel mai pur stil leninist: Что делать? Nu e nicio șmecherie la mijloc. Românii din România și maghiarii din România sunt blocați prostește într-un joc de na-ți-o ție dă-mi-o mie, iar în jurul lor lumea cea mare se schimbă uluitor de repede, nu știu dacă în bine sau în rău, dar repede – asta e clar. Nagy Vilmos și Horst David au dat – după părerea mea – singurul răspuns posibil. Reconciliere după modelul franco-german. Nu e nevoie să inventăm apa caldă. Există deja modelul, e verificat, a mers, a produs cea mai bună Europă din toată istoria ei de Europă, ne-a scos chiar și pe noi din mocirle, cocini și bordeie – e adevărat, nu pe toți, nu încă. Dacă împăcarea altora a dus la prosperitatea noastră, atunci împăcarea noastră va duce la îmbogățire, la intrarea în Prima Lume. Cel puțin mie așa mi se pare, așa sper, așa mi se pare că trebuie să sper.

    Miklos a explicat clar, scurt și nepătimaș atât în ce constă semnificația Trianonului pentru maghiari, cât și motivele eșecului statului român (în diferitele sale forme, democratic, dictatorial, legionar, internațional-comunist, național-comunist, original-democratic, iar acum iarăși democratic) în a-și loializa cetățenii maghiari. Nu scriu „cetățenii români de limbă maghiară” pentru că nu cred în această formulare; nici bunică-meu nu credea despre sine c-ar fi fost, ca flăcău, „cetățean ungur de buze românești”, cum era formularea imperială de dinainte de Trianon. Bref, maghiarii din România se simt maghiari, dar nu și cetățeni români. Din punctul de vedere al statului român, ei reprezintă o oglindă a neputinței. La fel ca cele 3, 4 sau 5 milioane de diasporeni.

    Iată o încercare de comparație, pentru acei comentatori care au dificultăți în a înțelege ce scrie în articol: eu locuiesc acum în cartierul (commune) Jette din orașul Bruxelles. Din nu se știe ce motive, primăriile „comunelor” de aici pun foarte mare accent pe fidelizarea (loializarea) locuitorilor față de comuna de rezidență, nu față de orașul Bruxelles, de Belgia sau de Uniunea Europeană. Sunt destul de multe reclame (panouri stradale, inserturi în ziarele gratuite de metrou etc) care mă îndeamnă să mă simt „jettoise”, să beau bere în cârciumile din Jette, să-mi fac cumpărăturile în magazinele din Jette, să particip la „petrecerile populare” organizate de primăria Jette, să dracu și să lacu (dar numai în Jette!). Bref, pe nimeni de aici nu pare să-l intereseze să-i transforme pe imigranți în belgieni și nici măcar în bruxellezi, ci strict în „comunarzi” de-ăștia (orașul are 19 communes).

    Nu e asta o tâmpenie? Cum o să devin eu, din român, un jettoise? Cum o să devină Miklos, din maghiar, un român? Nu e asta o cale greșită, o fundătură, un impasse? O ideologie, până la urmă?

    Măcar asta să ne fi-nvățat nenorocitul de secol XX: ideology sucks. Sau invers: ideologies suck.

    • Stimate domn, incep cu sfirsitul: nu-i cred pe cei de la Jette atit de nerezonabili ( déraisonnables, pre limba mamei lor) incit sa va ceara-sa astepte de la dumneavoastra o schimbare de sex (ori, gen?)… Sper ca nu-i scris asa de adinc.

      In ce priveste modelul viabil „aplicabil” (hmmm!…) si plaiurilor noastre, cita vreme exista „ratiuni” psihanalitice, ele vor dicta si „evolutia” situatiei; cel (modelul) propus nu isi are temeiul pe un raport 1000/1 (ani) calaret pe calarit; chiar rasturnat acesta (dupa unii) la noi , fostul calarit inca afla mai in fiece zi ca pe campia Turdei fostul calaret l- a ucis pe Mihai Bravul (desigur, cind mai era pe cal).

    • „Măcar asta să ne fi-nvățat nenorocitul de secol XX: ideology sucks. Sau invers: ideologies suck”

      Deși cu unele lucruri nu sunt de acord, cred că autorul are dreptate în ceea ce privește ideologia: http://luciancroitoru.ro/2020/07/09/sa-dam-inapoi-capitalismului-ideologia-pe-care-i-am-furat-o/

      În contextul prezentat mai sus, este inexplicabilă rațional enclavizarea care conduce inevitabil la ineficiență și subdezvoltare economică (exemplul din Ditrău este încă proaspăt în memorie). Din antichitate până astăzi, oamenii au găsit mijloacele de comunicare pentru a realiza schimburi comerciale. Comportamentul autarhic este sinucigaș. Acum, câteva cuvinte despre cauzele depresiei…

      Apreciez sinceritatea textului, domnule Mihai Buzea, dar chiar el este cel care îndrumă atenția mai mult către formă decât către „ce-i de făcut”. Permiteți-mi, vă rog, să redau un tip de discurs controversabil (el chiar a născut controverse, inclusiv în cuprinsul acestui thread, unul dintre comentatori scriind despre „aberații”).

      Vă împărtășesc tristețea față de „na-ți-o ție dă-mi-o mie”, iar cauza este probabil asimetria informațională, ceea ce face atât de diferită poziționarea față de aceleași lucruri. Doar că nu este doar despre românii din România și maghiarii din România, ci mai ales despre felul în care se raportează la situație cercurile politice din Ungaria.

      Desigur, este absurd să reluăm tema „furtului pământului Transilvaniei de către autoritățile de la Budapesta cu roaba ori camionul”, când este evident că-i mult mai eficient să creezi o „Transnistrie”, ori o „Osetie de Sud”, după modelul de la Răsărit. Că motivele sunt imorale, ori ba, nu mai contează, efectele sunt tensiunile despre care faceți vorbire.

      Înlăturarea regimurilor totalitare în 1989 a permis exprimarea liberă, dar și politicianismul, iar temele etnice, sensibile, nu puteau lipsi din discursul electoral. Astfel, spre exemplu, în România organizația care reprezintă maghiarii a reușit să nu lipsească decât vreo 4 ani din 30 de la guvernare, dar efectele benefice pentru etnicii reprezentați au fost nesemnificative (de fapt, zero). Fricțiunile etnice, puternic încărcate emoțional, aduc voturi atât la București, cât și la Budapesta.

      „Ce e de făcut” este un dialog deschis, constructiv, între politicienii celor două state. Apartenența la Uniunea Europeană este un cadru extrem de favorabil. Cei doi prim-miniștri, de aceeași etnie și cu același nume, se pot așeza la aceeași masă și găsi împreună cadrul eficient de colaborare.

      ….Pentru că aberațiilor iredentiste și revizioniste li se poate răspunde la fel. Spre exemplu, deși sunt câteva voci, „românii din România” nu organizează campanii de informare naționale și internaționale prin care să susțină vecinătatea daco-geților cu celții în Câmpia Panoniei, astfel încât să revendice teritoriile ocupate în prezent de maghiari. Nici nu susțin că Budapesta a fost administrată pentru o perioadă de la București, prin urmare, prim-ministrul român să apară în poze cu o hartă în care România are frontiera de vest la vest de Budapesta.

      Este aberant? Cu siguranță, însă politicienii statului vecin exact asta fac la adresa României. Motivele pentru care România nu a răspuns în același mod au fost cel puțin două: unul, UDMR a fost menajată pentru a acorda sprijin guvernelor de la București, iar al doilea, pentru a nu inflama relațiile româno-maghiare, în contextul în care, spre exemplu, România dorește să adere la Spațiul Schengen și la OECD, iar Ungaria (fără de votul căreia nu se poate) se opune permanent.

      Astfel, în relație cu Budapesta, România este percepută astăzi drept un stat slab, iar în plan internațional, zicerile d-lui Viktor Orban au o greutate mai mare decât cele ale d-lui Ludovic Orban. Chiar dacă Ungaria nu putea pierde ceea ce nu a avut niciodată, ci a fost doar un administrator al unui colț al Imperiului Habsburgic, iar Tratatul de la Trianon reprezintă sfârșitul imperialismului și actul de naștere a statelor naționale în Balcani, inclusiv a Ungariei moderne, ne este în continuare jenă, avem rețineri în a le spune vecinilor și prietenilor noștri maghiari deschis acest lucru.

      Cred că nici modelul Catalan (pe care văd că maghiarii îl invocă astăzi din ce în ce mai rar), nici cel alsacian, ori tirolez, nu sunt soluții care să fie copiate (pentru că niciunul nu este asemănător, iar dl. Viktor Orban creează conflicte de natură etnică cu toate statele vecine – Croația, Serbia, Slovacia, Slovenia, România, Ucraina și ceva mai puțin cu Austria), ci discuțiile deschise, oneste, ale „modelului” româno-maghiar.

      Esența bunei conviețuiri româno-maghiare (la fel ca și a celei maghiare cu ceilalți vecini) se poate găsi în Uniunea Europeană, odată cu creșterea conștiinței europene și cooperării eficiente. Pentru că bazaconiile iredentiste și revizioniste consumă inutil energii și resurse de toate felurile. Iar asta este o abordare constructivă, dar fundamental ideologică, exact ceea ce ziceți că încercați să evitați.

  22. si romanii au o solutie constitutionala de integrare intr-un stat national si unitar, dar cu sau fara ideologie si cu sau fara dinti, faliile sunt uriase; as putea sa devin eu, sa zicem, bulgar ? nu cred, dar intr-o anume localitate de pe litoralul bulgaresc chiar m-as putea simti ca acasa, iar dupa o vreme le-as prinde si accentul; ce-i drept, chiar si in tara mi-au trebuit vreo 15ani sa incep sa tin cu echipa de fotbal din orasul adoptiv…

  23. Conciliator, Pacificator e parcă mai la „îndelimbă”.
    Orădean fiind, l-am întrebat pe bunul meu prieten Zoli: dacă am inversa ipotetic statalitatea, maghiarii ar fi mai toleranți cu românii, decât sunt românii astazi cu maghiarii? Mi-a răspuns fără ezitare: Nu, dimpotrivă.
    Restul e… vorbă lungă!

  24. Cumsuna peace maker? Regal?Paltonar?
    Stiti io din copilarie sunt cazut in gat dupa westernuri. Asa ca Peacemaker imi suna ca niste impuscaturi. Maxim 6 .
    Ca in primul rand ma gandesc la Colt Single Action Army M 1873 zis .. Peacemaker. Ca a pacificat pe destui … cimitire intregi de pacificati!

  25. Hm ….
    Sunt oare singurl care a absolvit un liceu dupa 1965?

    Nu ati auizit niciodata de Goga?
    La noi sunt codri verzi de brad
    Si campuri de matasa,
    La noi atatia fluturi sunt
    Si-atata jale-n casa.
    Privighetori din alte tari
    Vin doina să ne-asculte,
    La noi sunt cantece si flori
    Si lacrimi multe, multe..

    Avem un vis neimplinit,
    Copil al suferintii,
    De jalea lui ne-au raposat
    Si mosii, si părintii…
    Din vremi uitate, de demult,
    Gemand de grele patimi,
    Desertaciunea unui vis
    Noi o stropim cu lacrimi…

    Atunci, in milostiva clipa
    Cand cufundandu-se-n amurg,
    Pe sfasiata ta aripa
    Va plange schilavul Habsburg,
    Atunci, privind din nou cararea
    De ani o mie, robi ai tai,
    Vom sta invinsi simtind mustrarea
    Ca singuri nu ti-am fost calai.
    </i?

  26. Din pacate dialogul celor doi prieteni imi arata ca cei doi poarta in spate parca responsabilitatea intregii natiunii. Cel ungur parca e reprezentantul tuturor ungurilor care se simt nedreptatiti, isi plang soarta si cer drepturile…(nimic rau in asta de altfel) ..iar cel roman la fel incearca sa-l inteleaga si sa fie un fel de reprezentant si aparator al etniei sale.
    E posibil sa fie metaforic dialogul…totusi, inainte de a fi ungur sau roman sau chinez, esti om si nu inteleg de ce acesti doi prieteni se chinuie sa rezolve si sa poarte in spate toata povara dificultatilor neamului lor.
    Mai bine ar bea o bere, sau o palinca :) Nu poti tu, ca om, compensa istoria.

    PS Dar laudabil articolul pentru ca reflecta modul cum se simt fiecare parte in acest dialog. Bravo pentru idee/metafora !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Buzea
Mihai Buzea
Mihai Buzea este arborist și scriitor. Cea mai recentă carte publicată: „Tarot”, editura Polirom, 2023.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro