duminică, mai 16, 2021

Refuzul de a uita

Cand Karl Marx a scris ca „omenirea se desparte de trecutul ei razand” a gresit profund. Omenirea se desparte de trecutul totalitar jelind.  Nu intamplator Iosif Brodsky a numit-o pe Anna Ahmatova, autoarea poemului
„Requiem” despre Marea Teroare stalinista, muza plangatoare.  „Functia distructiva a tacerii” se intituleaza o cartea a ganditoarei germane Gesine Schwann. Despre amintire este vorba in romanul lui Bernhard Schlink care a stat la baza filmului „The Reader”.  „Cine uita, nu merita” suna o vorba pe drept faimoasa. Redemptiunea este imposibila fara cainta.  Despre mancurtizare a scris o carte de neuitat scriitorul Cinghiz Aitmatov. „Memory, History, Forgetting” este un volum din scrierile lui Paul Ricoeur aparut la University of Chicago Press.

Pana sa ajungem la post-memorie, este nevoie de memorie, de ceea ce Monica Lovinescu, vocea unui exil care a refuzat programatic si cu o admirabila consecventa compromisurile ignobile, a numit etica neuitarii.

Intransigenta in favoarea adevarului nu este un exces, ci o datorie etica.  Post-memoria, cum bine scrie in ultima ei cartea istorica Maria Bucur de la Indiana University, este forma de salvare si sedimentare a amintirii in clipa cand martorii s-au petrecut din viata, cand exista riscul ca amnezia sa devina endemica prin extinctia comunitatii anamnestice. Noi n-am ajuns inca acolo. Suntem inca in faza in care ne amintim si refuzam sa uitam.

Securitatea nu a fost o fictiune, ci o cumplita realitate.  Nomenklatura nu a fost un club de bridge, ci o casta parazitara care a exploatat o tara intreaga in numele unei ideologii intemeiata pe minciuna.  Fara ofiterii Securitatii specializati in teroare fizica si psihologica, fara agentii inflitrati in toate celulele sociale, fara zelul morbid al activistilor de partid, dictatura n-ar fi rezistat.  Liberalismul fricii, despre care scria Judith Shklar, este inradacinat in amintirea ororilor trecute, in teama de repetarea acestora.  Pe scurt, trecutul nu este o alta tara.  La aceste lucruri m-am gandit citind acest excelent text publicat de Ioan T. Morar pe blogul sau:

„Am auzit un om (pe care l-am admirat pînă acum trei zile) zicînd că nu trebuie să ne cramponăm de trecut, că trecutul nu mai contează. Esenţial e viitorul, zicea acel domn, fost deţinut politic, persecutat de Securitate. Să uităm diferenţele. Memoria mai mult ne încurcă, spunea domnul respectiv. Şi, totuşi, acest domn a fost demnitar al statului român şi a condus ani buni un institut care avea, în titlul, MEMORIA. Trist, foarte trist”.

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Die Historiker verfälschen die Vergangenheit, die Ideologen die Zukunft.

    Zarko Petan

    Das Gestern ist fort – das Morgen nicht da. Leb’ also heute!

    Pythagoras von Samos

    Ich beschäftige mich nicht mit dem, was getan worden ist. Mich interessiert, was getan werden muss.

    Marie Curie

    • Mai bine o citati pe tanti Gesinne, dar trebuie sa faceti o categorie separata pentru ea, ca nu are ce cauta pe prima lista, un fel de „impostori sau somnambuli politici”, sa zicem.

  2. Respectivul domn liberal merita toata stima. Spre deosebire de dvs. el si-a dat seama ca o cramponare de trecut nu mai foloseste la nimic. Cu atat mai ciudata indarjirea aceasta pe trecut a unui om care nu l-a trait in adevaratul sens al cuvantului dar care acum traieste din exploatarea acestui trecut si care i-a devenit obsesie…

    • Si in felul acesta sa fim condamnati sa retraim acel trecut? NU! Nu mai vreau acel trecut!
      Din motive personale si/sau politice exista oameni care ne indeamna sa uitam. Nu trebuie sa uitam. Sa iertam poate, dupa cele necesare iertarii, dar de uitat NU!

      Dvs. dl. Dan nu aveti decat sa retraiti sau sa traiti acel trecut. Mergeti in tari in care mai exista regimuri, valori, relatii si trairi ca cele din trecutul nostru recent, comunist. Mergeti. Aveti aceasta libertate. Cei de acolo nu o au, asta pe langa alte libertati pe care nu le au … iar dvs. le aveti!

      De ce ar trebui sa uitam? Pentru viitor? Tocmai pentru viitor NU ar trebui sa uitam!

      • Care retraire a trecutului? In actualele conditii ar accepta UE o intoarcere la trecut intr-una din tarile membre? Ar accepta NATO asa ceva? Problema nu e asta. Problema este ca exista unii oameni cum este autorul articolului care exploateaza obsesia unora fata de acest trecut in folos propriu. Domnul pe care nu-l mai stimeaza la care autorul face referire in articol este do o suta de ori mai indreptatit sa vorbeasca despre acest trecut decat el. La fel cum la noi a condamnat comunismul cineva care avea libertati de neimaginat de marea majoritate a romanilor in acea vreme. Asta e paradoxul la noi. Hotii sunt mari luptatori anti coruptie si unii din profitorii regimului comunist sunt mari anticomunisti.

          • Bine. Vad ca esti mare revolutionar. Sa judecam altfel. Daca nu l-ar fi impuscat astia, Ceausescu ar fi fost acum iesit din puscarie de cativa ani buni. Presupunand ca ar fi candidat singur la presedentie, fara un partid in spate si fara a putea fi lustrat pentru ca altfel nici Basescu nu era unde este, crezi ca ar fi luat la alegeri mai putin de 60%? Si atunci despre ce vorbim? Presupunand altfel, ca in cateva zeci de ani toti cei nascuti si crescuti in comunism vor fi deja oale si ulcele, va si vad pe tine si pe dl. Tismaneanu predicand anticomunismul in desert. Pe cine o sa mai intereseze? Probabil pe acelasi numar de oameni care este acum interesat de inchizitie… O zi buna…

    • Ce vorbiti? Cramponarea de trecut nu mai foloseste la nimic?
      Cit de departe trebuie sa fie trecutul ala? 10 ani ca sa uiti un mort? 5 ani sa nu-ti mai pese de 100 de euro furata la metrou? 2 ore pentru o palma luata in trafic?
      Luati de cititi:

      http://problemata.ro/?p=785

      …si veti vedea ca ar trebui sa ne cramponam de trecut.

  3. Respectivul domn este de toata jena…

    „The one who does not remember history is bound to live through it again” – George Santayana

    Ceea ce observ ca se si intampla, si chiar cu o foarte mare agresivitate. Suntem fortati sa uitam trecutul nostru, si in special comunismul, de parca asta ne-ar aduce cine stie ce beneficii.
    Nu, devenim consumeristii care se asteapta sa devenim si nimic mai mult. Suntem fortati sa uitam comunismul, de fapt, pentru ca politicienii nostrii din ziua de astazi, aproape toti pui de comunisti, sa-si imparta cascavalul mai departe linistiti…

    „Un popor care nu-si cunoaste istoria este ca un copil care nu si-a cunoscut parintii” – N. Iorga

    • Asculta, Gogule, ce e mai preferabil: sa ai Parkinson sau Alzheimer?
      – Parkinson. E mai bine sa versi juma’ de pahar decat sa uiti unde pui sticla!

      • Refuzul de a uita,nu face altceva decit a obliga societatea sa invete din trecut.Cind trecutul a insemnat eliminarea fizica si morala in numele unei doctrine politice,economice sau religioase,pentru a nu se repeta trebuie ca generatiile urmatoare sa cunoasca fenomenul si cauzele obiective.In cazul Europei de Est trecutul recent este prea RECENT. In Romania, beneficiari, uneltele si sustinatorii comunismului sint in viata,ocupa functii in stat si societate si ce este mai grav, o mare parte din ei sunt agenti ai unei puteri straine care in istoria poporului recenta a implementat cu forta un regim de extrema stinga cu o doctrina care a distrus valorile morale.Sustinatorii FOSTILOR,au un nivel scazut de cultura si educatie civica si datorita implementarii in ROMANIA a unei DEMOCRATII ORIGINALE,gindita sa protejeze interesele si sa conserve prin devalizarea economica BENEFICIARI SI UNELTELE FOSTULUI REGIM.

  4. Dupa unul dintre articolele in care il mentionati pe Leszek Kolakowski si in urma unui comentariu din partea mea unul dintre cititori mi-a atras atentia asupra faptului ca si cel de-al doilea volum din „Principalele curente ale marxismului” se gaseste la noi. L-am comandat si m-am apucat de lecturat. Prefata de V. Tismaneanu.

    Inca din primele pagini, stupoare: Kolakowski il plaseaza pe J.S. Mill ca exponent al socialismului britanic.

    Eu il revendic ca unul dintre liberalii clasici.

    Cum explicati acest lucru, in afara „pattern-ului” ca ceea ce apare ca noutate in materie de ideologie politica se plaseaza traditional la staga dupa urmatororul model istoric: conservatorii sunt dreapta- leberalii (novatori, radicali) sunt stanga; liberalii se clasicizeaza (devin astfel conservatori) – socialismul se aseaza la stanga; curentele noi, post-moderne de genul ecologisti, pe acelasi model se plaseaza la stanga.

    Sa fie acesta rationamentul lui Kolakowski sau are altceva in vedere. Va rog pe dumneavoastra, pentru ca l-ati studiat temeinic, sa-mi lamuriti acesta chestiune.

    Va multumesc.

    • Buna ziua:

      Va multumesc pentru mesaj care ma bucura in chip deosebit. A aparut si vol. III din Kolakowski, deci trilogia este acum accesibila integral in romaneste. Traducerile sunt excelent esi merita salutate (prof. Draga Stoianivici, prof. Tereza Brindusa Palade si un grup de studenti de la SNSPA).

      De asemenea multumesc editurii Curtea Veche, directorului ei, dl Grigore Arsene (cel care v-a scris), doamnei Doina Jela care a fost redactor de carte. Este cumva simptomatic ca acest monument al libertatii oferit acum in romaneste nu este mentionat de nimeni in toul cartilor din 2010 aparut pe blogul revistei „Cultura” (la sectiunea traduceri).

      Am verificat referintele la J. S. Mill. Este vorba de socialismul britanic care, spre deosebire de cel continental, si-a aflat surse si resurse doctrinare in gandirea unor Owen, Bentham si Mill. Deci, in acest sens, Mill poate fi legat de aceasta traditie, ca izvor de inspiratie, nu ca membru al vreunei scoli socialiste. Ca si Dvs, il consider pe John St. Mill unul dintre exponentii de frunte ai liberalismului clasic. Cred ca asa privea lucrurile si regretatul filosof polonez. In ce priveste dinamica ideilor pe care o mentionati, socot ca ea ar fi tema unei discutii aparte. Ecologismul insusi are orientari pe care le putem privi ca fiind de stanga, dar si unele ce tin de traditia Blut und Boden (mai ales in Germania), revenire la o natura adulterata si desfigurata de civilizatia tehnologica etc . Exista o carte de Jonathan Olsen despre ecologismul de dreapta din Germania.

      Cu bune ganduri,

      Vladimir Tismaneanu

      • Va multumesc pentru raspuns. Formularea mea anteriorar in care l-am numit pe Mill „exponent” este foarte nefericita.

        Pentru mine incurcatura cea mare a aparut la pagina a 3-a in care spune: „desi traditiile nemarxiste ale ale socialismului nu-si pierdusera influenta (…[…] anarhismul in Spania si Italia, UTILITARISMUL in Marea Britanie)” si continua rationamentul in care arata ca marxismul s-a impus ca ideologia muncitorimii.

        Am vazut, il trage dupa Mill si pe Bentham, ca principali filisofi ai unei ideologii considerata de multi ca fiind „prea liberala” – utilitarismul.

        Este clar ca acesta viziune este persistenta la Kolakovski si este neasteptata. Dar uite cum cad si eu in patima altor comentatori de pe Contributors.ro care care se grabesc sa „taxeze” si sa scota din context o fraza in loc sa aiba rabdarea sa-si termine lectura, sa o inteleaga in ansamblul ei si sa reflecteze pentru ca mai apoi sa se pronunte asupra esentei si mesajului principal si nu asupra unui rand sau altul.

        Cu aceleasi ganduri bune,

        Ciprian Ciucu

    • vezi bre nea Vladimire ce amuzant e sa-i vezi pa unii, care se iau in serios, si dai si lupta pt. Patrie si popor?
      Ca io am zis intotdeauna „cine n-are eroi sa-si cumpere”.

  5. Un batrin e un copil care are amintiri, ca cum spune scriitoru „Sa nu uiti Darie!”

    P.S Darie era un baietel descult.

  6. Tentativa de mancurtizare a „omului nou” comunist a reuşit în mare parte.

    „Refuzul de a uita” reprezintă singura terapie pentru un popor forţat să se îmbolnăvească de amnezie în timpul comunismului.

    Să nu ratăm şansa de a citi Raportul Tismăneanu, şansa de a-l reciti!

    • nea Sorine, daca-mi mai aduc eu bine aminte, desi am uitat, si comunistii ne obligau sa nu uitam, ba sa nu uite Darie, ba sa nu uitam eroii de la Doftana, de la 1907, din Piata Independentei, din piata Matache, nici macar pe Vasile Roaita nu trebuia sa-l uitam.

      Acum vin anticomunistii si spun si ei ca nu trebuie sa uitam, da ei nu sunt asa de concreti, nu ne spun nici in proza nici in versuri pa cine!??

      Nu mai pricep nimic, trebe sau nu trebe sa uitam si daca da pa cine da si pa cine nu?

      • Către @neamtu tiganu ( 15/01/2011 la 12:01 )

        Să nu uităm demonii comunişti! Vezi: http://www.youtube.com/watch?v=GKjTbjq3b5s

        IICCMER condus de domnii Vl.Tismăneanu, Ioan Stanomir şi Mihail Neamţu, va publica în acest an un Raport-rechizitoriu – asumat de IICCMER – despre fratricidul din 13-15 iunie 1990, cea mai terifiantă crimă neocomunistă din istoria mondială a postcomunismului.

  7. Si totusi TOTUL revine la acel RAPORT….Nu cred ca vom putea uita !! si nu se va putea uita oroarea in care am trait ! dn Tismaneanu face bine ca REVINE si iarasi revine la acel Raport..care ar trebuii salvat pe un chip si oarecum transplantat in memoria noastra….
    Never again !! va felicit dle Tismaneanu, ca macar dvs NU UITATI !! jb

  8. si inca ceva : incrincenarea cu care se lupta impotriva unui guvern care incearca disperat sa redreseze ce mai poate din Romania..este dovada clara a unei lupte purtata cu toate mijloacele… mi-e mila de toti turnatorii de profesie din PNL..inclusiv acest monument de compromisuri care a fost cindva Liberal de Bratieni Cimpeanu..jb

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Încălzirea globală, acidificarea oceanelor și moartea peștilor tropicali – acuzații de fraude științifice de mari proporții

Pe 6 mai 2021, revista Science a publicat o amplă anchetă intitulată Acidificarea oceanelor modifică comportamentul peștilor? Acuzațiile de fraudă creează o...

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Ierusalim. Există conflicte fără soluții sau doar conflicte pentru care soluția încă nu a fost găsită?

Rezumatul în 10 puncte: Începând din noaptea de vineri spre sâmbătă (7/8 mai), în...

Îl mai poate salva războiul/Hamas pe Netanyahu de pierderea funcției de prim ministru?

Știm, teroriștii de la Hamas au atacat iarăși Israelul iar statul Israel are tot dreptul să se apere. Niciun dubiu în această...

Sfârșitul emigrației

Au emigrat din România spre Europa occidentală peste trei milioane de români, din 2000 încoace. O parte au emigrat spre Italia și...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro