joi, martie 28, 2024

Regele Iohannis și premierul Băsescu

Visul liberalilor s-a împlinit. A trecut, e drept, jumătate de secol de convulsii și controverse: Regele alungat de pe aeroport, apoi primit în țară, sub strictă supraveghere, revendicările Casei Regale asupra unor proprietăți respinse de ”popor”, apoi statul român a revenit la sentimente mai bune, Regele propus drept candidat la funcția de Președinte, apoi Alteța Regală curtată de partide să candideze la cea mai înaltă funcție din republică.

După toate aceste aventuri monarho-republicane, fără referendum asupra formei de guvernământ, fără lovituri de palat, fără vărsare de sânge și trădarea boierilor, partidele istorice și-au văzut idealurile împlinite: intrăm de facto în etapa monarhică.

În monarhiile constituționale, șeful statului, Regele/Regina, are funcții pur ceremoniale. Reprezintă statul la evenimente simandicoase, strânge mâini, oferă burse și distincții, din când în când se mai întâlnește cu șeful executivului și partidele politice pe teme de importanță capitală pentru națiune și…cam atât. Un adevărat simbol. Nu ia decizii, nu intervine în jocul politic, plutește deasupra tuturor, ca un norișor roz divin.

Dintre toate partidele din România, PNL a militat consecvent, prin vocea liderilor săi, pentru revenirea la monarhie. Ridiculizați la început de Ion Iliescu și moștenitorii săi, liberalii au fost luați din ce în ce mai mult în serios de socialiști în epoca Băsescu. Dan Voiculescu, un exponent al nostalgicilor comuniști, camuflat în capitalist, a devenit el însuși un susținător fervent al Casei Regale, spre stupefacția anti-comuniștilor cu tradiție din România.

Cutia cu vise monarhice n-a fost redeschisă întâmplător în timpul mandatelor lui Traian Băsescu. Partidele politice erau vizibil agasate de modelul președintelui jucător, care ba apăra justiția de interferențe politice, ba își băga nasul în anexele ședințelor de guvern, ba îi urechea pe mogulii de presă care își doresc să controleze statul. Cum referendumurile de disciplinare a ”jucătorului” au eșuat, stăpânitorii culiselor politice au decis să umble la cheița fermecată a inconștientului colectiv, sugerând un model ancestral de supunere populară: ”unsul lui Dumnezeu pe pământ”.

Pe 16 noiembrie 2014, românii și-au ales Regele. Un ”prinț nepământean”, așa cum sugera acum câteva zile un lider marcant al PSD (Ioan Mircea Pașcu: „Ma intreb daca alegerile acestea puteau fi castigate. (…) Dl Basescu, prin tot ce a facut in cei 10 ani de mandate, a epuizat rabdarea Occidentului pentru un ‘print pamantean’. Pare sa existe mai multa incredere externa in dl Iohannis, care vine din zona din care vine, decat in oricare alt ‘print pamantean'”), portretizat insistent, chiar de echipa sa de campanie, ca un ”Hohenzollern Redivivus”. Sigur, a fost un vot covârșitor împotriva lui Victor Ponta, dar, chiar și așa, românii au trăit cu impresia că au fost alegeri pentru funcția de Președinte al României și nu pentru un referendum de schimbare a formei de guvernământ. Pentru că, la un asemenea referendum, cum o arată sondaje mai recente, o mare majoritate ar vota mai curând împotriva unui șef de stat cu rol ceremonial.

Baletul subtil din ultimele săptămâni între ”Majestatea Sa” Iohannis și premierul Ponta sau partidele politice arată că planurile de întoarcere la monarhie, bine ticluite de Voiculescu în libertate, n-au fost abandonate. Dimpotrivă, ele capătă tot mai mult contur. Cum o consultare populară ar fi prematură, românii trebuie obișnuiți cu modelul monarhului. Venirea lui Iohannis la Palatul Cotroceni trebuie privită cu multă atenție, dar cu accent pe cuvântul ”Palat”.

În fond, PSD, înțelegând, după trei tentative consecutive eșuate, că nu poate cuceri cel mai înalt rol în stat prin vot direct, nu-și poate dori mai mult decât ca puterile conferite acestui rol să fie transferate treptat și pe nesimțite către șeful executivului.  Doar în acest fel social-democrații pot cuceri puterea care contează, utilizând mecanismele democratice, fără a fi nevoiți să facă altceva decât mici cosmetizări de imagine la propriul partid.

Sunt liberalii încântați de acest transfer subtil de roluri, în condițiile în care dețin acum pârghiile prezidențiale? Dar democrat-liberalii? Nici n-ar trebui să ne uităm prea mult în urmă ca să ne dăm seama că urmașii Brătienilor n-ar avea nicio obiecție. În vremea USL, când încă mai era valabil aranjamentul ”PSD ia guvernul și PNL președintele țării”, oamenii lui Crin Antonescu au acceptat fără să crâcnească proiectul de Constituție propus de Victor Ponta, în care puterile șefului statului erau drastic amputate. În ce îi privește pe democrat-liberali, nu trebuie să subestimăm traumele provocate de un atotputernic Traian Băsescu care a copleșit, pur și simplu, partidul.

Vă suprinde că nici PSD și nici PNL nu par deloc deranjate de rolul decorativ asumat de Iohannis? N-ar trebui.  La urma urmei, pentru ambele partide, nu Băsescu a fost problema esențială, ci modelul de președinte întruchipat de Băsescu, model permis de actuala Constituție. Da, azi, Iohannis e al lor, al liberalilor, dar mâine cine va fi? Da, azi, PSD e la guvernare, dar mâine poate vor fi liberalii și cine n-ar fi deranjat de un președinte care aruncă priviri indiscrete în ordinea de zi suplimentară a guvernului sau în bugetul de stat?

A fost pe nedrept trecută sub tăcere, la consultările de ieri de la Cotroceni, propunerea pe care liderul PC (un apropiat al lui Ponta și fost apropiat al lui Voiculescu) a făcut-o ”Majestății Sale” Iohannis: un referendum privind forma de guvernământ. Vi se pare întâmplător? Vi se pare doar o banală încercare a unui partid nesemnificativ de a se lipi de simbolurile Casei Regale? N-aș fi așa sigur.

Știu, mi se va spune: chiar Traian Băsescu, în timpul campaniei electorale, a sugerat că ar fi bine să avem o consultare populară pe tema formei de guvernământ. Și mulți au interpretat-o tot ca pe o tentativă ieftină de capitalizare a temelor electoratului monarhist. Poate că totuși n-a fost asta.  N-ar fi prima oara în ultimii 10 ani când PSD cade victima proverbului: nu e pentru cine se pregătește, e pentru cine se nimerește… Nu i s-ar potrivi lui Traian Băsescu rolul de prim-ministru puternic? Ce credeți? Că pe Iohannis îl prinde de minune haina de monarh.

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. As zice ca domnul Iohannis e doar o imitatie de rege. Nu-i „pe viata”, are mandat de cinci ani si poate fi dat jos prin referendum. Recunosc, l-am votat pe domnul Iohannis de frica (de frica alternativei) si nu am mari asteptari. Dar, fiindca i-am dat un cec in alb, sunt cu ochii pe el. Astept, cu rabdare, sa vad o actiune de adevarat barbat de stat, a domniei sale.

    Nu stiu in ce masura domnul Basescu se va mai implica in politica, direct sau prin „interpusi”, dar nu cred ca ar fi un prim-ministru mai slab decat P. Roman, V. Ciorbea, C.P. Tariceanu sau V.V. Ponta. Asa ca, de ce nu? :)

    • Vorbim despre ROMANIA deci COMPONENTA PENALA nu poate fi ignorata atunci cand definim IDEALUL MONARHIC NATIOANAL. Am in vedere recenta condamnare de catre Justitia americana a fiicei regelui Mihai I pentru operatiunile de catering aferente luptelor de cocosi ilegali organizate de propriul print duda.
      Fara rude penale nu se poate aspira deci nici macar la Tronul Romaniei.
      Si din acest punct de vedere tot Traian Basescu se situeaza mai bine prin performantele fratelui sau Mircea si cele ale sotului Ioanei.

  2. Monarhia este singura alternativă viabilă pentru România.

    Regele nu are numai rol ceremonial. Regele este garant (real, dar și simbolic) al dreptății sociale. Adică al funcționării corecte a instituțiilor statului. Regele garantează cu propria lui persoană dreptatea socială, real, nu abstract (ca un președinte ales, a cărui garanție durează cât durează popularitatea lui și, uneori, nici atât).

    Principala preocupare a Regelui este ca Justiția, Armata, Educația națională să nu devină instrumente politice ale partidelor, ceea ce președinții aleși (inclusiv Băsescu) nu au reușit deloc. Regele, ca persoană, privește pe cei responsabili de instituțiile statului ca pe niște persoane, nu ca pe agenți de influență bine plasați.

    Așa că e bine să meditați mai mult înainte de a lua în râs Monarhia!

    • Concret, care sunt pârghiile constituționale pe care le va avea regele pentru a „garanta dreptatea socială” ? Ce măsuri va lua pentru a reforma instituțiile politizate ? Puteți da un alt exemplu de monarhie constituțională în care regele are asemenea pârghii, precum și exemple de ocazii în care ele au fost folosite pentru a repune pe roate un stat ineficient ? Preferabil o monarhie constituțională europeană, nu una absolutistă africană.

      Sau poate simpla prezență, simplul exemplu regal va face funcționarii publici să nu mai ia niciodată mită, să-și facă treaba cu spor și drag, să simplifice procedurile și birocrația, că doar acum avem rege, nu ?

      Este o onoare să fim contemporani cu regele Mihai I, singurul șef de stat din al doilea război mondial care mai este în viață. Dar realizați desigur că regele Mihai are o vârstă venerabilă la care nu i se mai poate pretinde să reformeze și să garanteze. Deci din nou, concret, cine va fii regele/regina României ? Ce o recomandă pe această persoană pentru un rol, înțeleg, nu doar ceremonial, ci cu extinse prerogative și responsabilități ?

      Așa ne place să filozofăm și să lansăm teme fornăitoare, dar pe noi ne mănâncă analfabetismul și tuberculoza. O monarhie absolutistă ne mai trebuie, că în rest suntem în secolul XVIII.

      • Stan Ene,

        pentru cine nu conștientizează că sistemul republican actual este falimentar, discuția privind alternativa monarhică este lipsită de obiect, fiindcă respectivul o tratează ca pe o ipoteză abstractă, un „ca și cum” ireal.
        Dacă înțelegi falimentul politic în care ne găsim, înțelegi și faptul că restabilirea Monarhiei este punctul de plecare pentru începutul reconstrucției sociale, economice și politice a României. Garantul că această reconstrucție are loc pe un teren solid este Regele, ca persoană. Integritatea lui nu este subînțeleasă, se dovedește zi de zi, prin actele lui personale. Nu-și poate permite să facă jocuri murdare. Nu poate accepta în posturi cheie persoane pătate de acțiuni anterioare. Trebuie să se ferească de aranjamente care ocolesc voința poporului. Pe scurt, în primul și în primul rând Regele este un exemplu.

        Spania a redevenit Monarhie după moartea lui Franco. Nu poate afirma nimeni că fostul rege al Spaniei nu a avut un rol foarte important în consolidarea națiunii, a instituțiilor statului, chiar în dezvoltarea economică. Nu e singurul exemplu, dar nu vreau să fac aici istorie. Repunerea pe picioare a unui stat nu se face de azi pe mâine. Este nevoie de timp pentru asta. Numai o persoană plasată dincolo de interese partizane poate crea echilibrul necesar pentru repunerea pe picioare a unei țări, în nici un caz o asociație temporară de persoane mânate de interese particulare.

        Încă ceva: pentru restaurarea Monarhiei nu e nevoie de referendum. Nici desființarea Monarhiei nu s-a făcut prin referendum. Referendumul nu stabilește definitiv ce e drept și ce e nedrept, ci exprimă doar starea de spirit a națiunii la un moment dat, înclinațiile populare într-o împrejurare, în care se impun luate unele decizii. Recent, de alfel, s-a făcut un referendum, dar nu s-a luat nici o decizie pe baza lui. Chestiunea Monarhiei nu e o problemă de înclinație, e o problemă de dreptate. Nu se poate decide prin referendum.

        • Buna ziua, marturisesc ca nu prea ma pricep dar nu cumva Constitutia nu permite schimbarea Romaniei din republica in monarhie ? Si nu cumva INCREDEREA in REGE este conditia functionarii pozitive a monarhiei ? Habar n-am cine ar putea fii regele din fruntea regatului Romania, dar ultima oara cand s-a verificat inca nu se descoperise NEMURIREA, iar majetatea sa are….cat ? 93 de ani…??? Cine ar urma la tron ? Principesa Margareta sau principele Radu Duda ? Sunt unul care in 1992 l-am vazut pe viu pe regele Mihai, mi-ar fi placut sa fim monarhie din 1990, dar azi…. sa fim seriosi…
          ” Nu-și poate permite să facă jocuri murdare. Nu poate accepta în posturi cheie persoane pătate de acțiuni anterioare ” – zice Popescu Ion, pe bune ???
          Si cum nu si-a permis Carol al II-lea ” sa faca jocuri murdare si sa puna in posturi cheie persoane patate de actiuni anterioare „. Sau ala nu a fost rege ?
          Ce lucru bun si functional am luat noi de la „democratii consolidate” si nu l-am facut praf!?!?
          Privatizarea ” motorul ” economiei, calea de la statul ineficient la patronul profesionist care duce la bunastarea poporului…. nu am facut-o si pe asta praf ?!?!?
          Habar n-am cum si daca poporul asta va fii vreodata mai mult decat este azi … Noroc si numai bine !

    • Ignoranța profeților din politica românească, care doresc cu tot dinandinsul să concureze cu Melissa, Vanessa, Vangelia Pandeva Dimitrova (aka Baba Vanga) and company, este de tot râsul.

      Evident că rolul Regelui NU este ceremonial. Conform Constituției de la 1923, Regele numește primul-ministru în urma alegerilor parlamentare, poate dizolva Parlamentul dacă apare situația de blocaj (un partid se retrage de la guvernare și puterea executivă nu mai are susținere legislativă), este comandantul suprem al Armatei, etc.

    • Poate mai conteaza si cine ar reprezenta Monarhia. La noi cam cine-ar fi? Printul Duda. Asta merita meditatia doar dupa ce te-ai distrat copios, in sensul daca nu cumva ai cam pierdut timpul degeaba razand de el. Mai precis trebuie sa te intrebi serios daca razand de-un natang nu risti cumva sa-i creezi astuia impresia ca este posesor de umor.

  3. Nuantele comportamentale ale dlui presedinte, relevate de dl Lazaroi, propunera lu` ala micu` (liderul PC), jocul sub orice demnitate al liberalilor, nu prea sint observate de marii analisti care au tipat ca din gura de sarpe cind „Basescu a vindut Justitia”.
    (Dna Macovei observa?)
    In situatia actuala a politicii romanesti, cu plagiatorul Ponta prim ministru, nu este momentul unui presedinte-Domn.
    Inca nu am auzit/citit o vorba a dlui presedinte, profesor la baza, despre plagiatul primului ministru, despre ordonanta care vrea sa-l absolve de un furt.
    In acest timp, plagiatorul ridiculizeaza dottoratele:
    „Victor Ponta: Pe tema autostrazii Comarnic-Brasov pot sa imi fac un doctorat ”
    Stati blinzi, eu imi dau cind vreau un doctorat, renunt la el, si imi iau altul tot cind vreau, bicisnicilor :P

  4. Sincer, de multe ori am spus ca lui Traian Basescu i se potriveste mai bine rolul de prim-ministru, pentru ca este mult prea activ si ar avea mai mult impact, cu mult mai multe parghii executive la dispozitie.
    Intrebarea este, nu cumva este cam tarziu ? Ce partid l-ar putea sprijini, acum cand a cam dat-o de gard cam cu toate partidele?

  5. Dinpă cum se prefigurează, cu „majestatea sa” la Cotroceni, nu vom avea „România lucrului bine făcut”, ci „România lucrului bine TĂCUT”.

  6. Probabil ar fi fost mai incitant sa citim textul dupa decizia ICCJ de peste cateva zile..

    Planul monarhist al marilor partide devenise aproape o evidenta si incepe sa semene a necesitate.. As zice ca nici serviciile noastre nu sunt chiar straine de idee si manevre, sigur le-ar fi mai usor sa lucreze cu un singur centru de putere executiva.
    Poate observati ca si casa regala e din ce in ce mai „romanizata” iar moda actuala prin Europa a roturierilor simpatici care intra in familii regale va permite si la noi casatorii de „poveste” cu „pamanteni” si „pamantence”.. Unii membri ai familiei regale au inceput sa se mute in Romania, oficial..

    Cine va fi pentru?
    Noul PNL e sigur monarhist, PSD-ul a inceput sa fie complexat de alegeri prezidentiale, partidul de la Antena3 isi cauta o noua tema populista, Tariceanu si grupusculul oportunistilor sai nu au ce pierde, PMP-ul spera la un premier Basescu si nu mai e interesat de presedintie pentru ca a devenit clar ca nu o poate avea, in jurul lui Macovei exista o majoritate de intelectuali carora monarhia le suna bine, Vadim si DD-OTV sunt bufonii curtii politice, etc..

    Cine va fi contra?
    Cativa „criticataci” fericiti ca au in sfarsit ceva supereactionar de injurat legitim si ca nu trebuie sa mai faca involuntar dovada ineptiei pe teme societale prea dificile, UDMR care nu prea va fi incantat de noua dimensiune „divina” a supremei functii in statul romanesc (mai greu de bestelit un rege, etnic minoritar pe deasupra), Iliescu probabil, cativa universitari expusi „gandirii unice progresiste” la postdoctorate prin Vest si o parte din posturile de stiri care deja sunt in criza de scandaluri si mizerii politicianiste dupa plecarea lui Basescu..

    Ce va zice poporul?
    E riscant cu romanii la alegeri si referendumuri, intrebati-i pe Ponta si antibasistii de profesie.. Insa cred ca opinia publica va evolua pe subiectul asta in urmatorii 2-3 ani, mai ales daca nu apar crize majore, daca i se explica ca nu vor fi cheltuieli mai mari pentru casa regala din bugetul public, daca Iohannis e declarat incompatibil si promite ca nu mai candideaza pentru un nou mandat, daca cei mai tineri din casa regala vin mai des pe platouri tv si se dovedesc ceva mai buni cunoscatori si iubitori de Romanie decat pana acum.

    Ce avem de castigat?
    In plan intern vom avea mai putine campanii electorale, cu economii financiare si psiho-emotionale, clasa politica va pierde unul din principalii „tapi ispasitori” pentru tot ce nu e capabila sa faca, se castiga in stabilitate si claritate constitutionala, se face legatura istorica simbolica cu Romania un pic idealizata din vremea expansiunii statului roman nou creat, iar romanii de pretutindeni se vor putea raporta la o autoritate romaneasca care nu-i divizeaza la fiecare 4-5 ani..
    In plan extern va exista un net castig de imagine, e fara indoiala ca monarhiile se bucura de o atentie mediatica mai mare iar opinia publica europeana este apriori inclinata sa priveasca statele-monarhii ca fiind mai „prestigioase”, avand un fel de noblete istorica.. Romanii minoritari din statele din jurul nostru vor privi cu mai mult interes spre tara-mama, iar cei din diaspora vor fi mandri sa aiba pe pasapoarte insemnele Regatului Romaniei..

    Ce avem de pierdut?
    Aici se va juca totul de altfel, in stilul pesimist, masochist si suspicios al electorului roman, neincrezator in propunerile de „mai bine” ale clasei politice si gata sa creada in scenarii conspirationiste. Marturisesc ca nu prea vad ce am pierde, poate stiu serviciile noastre ceva mai mult despre eventuale riscuri geopolitice..Pentru ca din alea economice nu sunt si nu cred sa ne trezim cu vreo gherila „republicana” hipsterista pe Facebook..dar mai stii domnule, astia l-au batut si pe Ponta, nu e de gluma..

  7. Are PSD-ul ăsta o mână la croit situatii avantajoase pentru ceilalți !!!
    Mandat prezidențial de cinci ani, croit pentru Bombo și îmbrăcat de Popeye, prag de validare referendum prezidențial de 30 % pregătit pentru Marinar, dar sabie a lui Damocles pentru cotroceanul actual…
    …si om mai vedea ce le mai trece prin bibiloi :D

  8. Problema e ca Basescu la treburi concrete nu se poate lauda cu multe, poate cu independenta magistratului dar cand va prietenii ca Udrea – Bica se duce si aia. Acum cu 30% prag electoral Iohannis numai rege nu e, poate vine din urma Macovei, eu l-am votat pentru ca a fost un primar bun.

  9. Scopul pucistilor din 2012 a fost „Jos Basescu!” (pentru ca acesta se batea mai bine ca oricine altul pentru apararea statului de drept, prin sustinerea Cenusaresei acestuia: Justitia. Si in subsidiar: a sistemului de sanatate, conf. „mens sana in corpore sano”).
    Scopul personal al lui V2 a ramas in intervalul 2012-2914 „Jos Basescu!” (Pentru ca TB s-a incapatanat sa apere Justitia, ba chiar s-a hotarat sa apere si Educatia, adica „mens sana in corpore”).
    Scopul bla(g)(t)istilor in 2014/5: „Fara Basescu!”.
    Scopul lui Hirohohenhito din 2015: „Fara Basescu!” (sa fie persuasiunea complicitatii?).
    Scopul Festivus 2015/6, vazut k cheia de bolta a fericirii oamenilor: „Fara Basescu!” (sa fie complicitatea complicitatii?).
    Si pentru ca toate aceste forte trebuiau sa poarte un nume si sa si miroase frumos, i s-a spus Aqua di Gio.
    O singura concluzie: nu e bine.

  10. Mai aruncaseră unii acum vreun an – doi gulgute cum că, datorită expertizei sale, i se pregăteşte scaunul de şăf al NATO, care urmează a i se ţine cald pentru după încheiera mandatului de preşedinte.

  11. Iohannis sa fie monarh nu e rau: Daca e asa cum e descris in paragraful trei e chiar foarte bine.
    Dar de ce sa fie Basescu premier?! A aratat vreme de zece ani ca nu se pricepe.

  12. Nu, nu e vorba de un presedinte decorativ, de un presedinte-monarh. Iohannis e , pur si simplu, un presedinte normal. Isi joaca rolul care corespunde spiritului Constitutiei, nu cel « permis » de Constitutie, cum va grabiti sa il aparati pe guru-ul dumneavoastra. Iohannis a fost, pana acum, un presedinte activ, fara a fi un presedinte-toapa. Am ajuns sa gandim aiurea daca consideram ca un presedinte normal (care mai e, pe deasupra, un om distins, stilat, cu prestanta) se inscrie in nu stiu ce scenariu ocult al PSD-ului de a pregati terenul pentru…monarhie ! ( ?!) Cred ca doare rau cand vezi ca toata lumea isi da seama in sfarsit (fie si prin comparatie) abjectia basismului, azi muribund…

  13. Se pare că ne-am țicnit cu toții. Aducem în discuție tot felul de bazaconii care nu au legătură cu starea țării și a norodului, batem apa-n piuă ca să ne aflăm în treabă. Ar fi mai bine să vorbim mai puțin (că tot spunem numai prostii) și să ne spunem părerea atunci când chiar lumea piere și nu când se chiaptănă orice babă!

  14. Daca nu cerea Base iesirea basistilor la vot-Ioh era istorie deja.Sigur ca a aparat tara asa cum a crezut ca e mai bine.Basescu a scris o fila alba a istoriei.Cu multa munca si nemaipomenit curaj in lupta cu boerimea tarii.Un presedinte care oricum a facut ceva pentru noi in vremuri dificile de criza.Doar ca a avut cam putini oameni de incredere-dar si asa macar…Klaus nu cred ca a inteles mesajul votantilor-cred ca a uitat si ce a propus in campanie.Cred ca inca invata-sper sa se trezeasca mai rapid din amortiala.Basescu sigur ca ar fi cel mai potrivit Prim-Ministru! Dar acest lucru este pura fictiune.Cine mai crede ca GIO ar sustine aceasta candidatura ? Ca la iaurt-prea bun,prea de neinvins…suspenacii acum sar de bucurie.Trist dar adevarat-StAt organizat.O speranta mica este ca cei care au votat Klaus stau cu ochii pe el si ar putea sa intoaca roata tot asa rapid cum au pornit-o.Nu trebue uitata viteza tavalucului. Mari sperante in MRU ca si consilier/macar aici a ales corect si nu a cedat la acoper.care au latrat/-bila alba. Traiane nu uita ca Moldova ii a Ta -acum are nevoie mare de tine! Comandant de nava -lasa un pic vaporul si treci podul Prutului -scrie istorie pana la capat. Succes la cererea de cetacenie ! D-u Lazaroiu multumesc ca sunteti basist !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sebastian Lazaroiu
Sebastian Lazaroiu
Sebastian Lazaroiu este nascut in 1970. Este de profesie sociolog. A lucrat in domeniul sondajelor de opinie la CURS (1997-1999, 2002-2007) si CSOP (1999-2001). A participat in calitate de consultant politic la campanii electorale din 1996 pana in 2009.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro