miercuri, septembrie 30, 2020

Regele Mihai 1: Un personaj care a marcat decisiv istoria Romaniei

Exista vesti pe care cand le afli ramai impietrit. Pentru mine, ca si pentru atatia altii, Regele Mihai 1 inseamna multe lucruri: povestirile din familie, minciunile din manualele oficiale, transmisiunile mesajelor de Anul Nou prin Radio Europa Libera. L-am intalnit cu cateva prilejuri, am stat indelung de vorba, prin 1988, aici, langa Washington. Erau prezenti Andrei Brezianu de la Vocea Americii si Nestor Ratesh de la Europa Libera. Am fost frapat de prospetimea si calmul judecatilor sale politice, de absenta oricarei urme de radicalism vindicativ. L-am revazut apoi, dupa 1989, aici in State si la Bucuresti. A fost prezent, pe 18 decembrie 2006, la sesiunea Parlamentului in care Traian Basescu a prezentat concluziile Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. M-am intalnit adeseori cu Principesa Margareta, inclusiv in casa Siminei Mezincescu. Au fost prezenti atunci Corneliu Coposu si Dan Grigore.

Mai 1991, Washington, DC, Omni Shoreham Hotel: Regele Mihai, Regina Ana, Nicolae Manolescu, Mihai Botez, Marian Munteanu, Mirela Roznoveanu, Dorin Tudoran, Vladimir Tismaneanu (cu multumiri pentru Mirela Roznoveanu)

Fara nicio indoiala, Regele Mihai a jucat un rol decisiv in istoria acestei tari si a Europei. Prins intr-un angrenaj infernal, a reusit sa-si mentina neclintit angajamentul democratic, sa salveze speranta celor care se intrebau daca Romania mai are vreun viitor ca stat independent. A crezut in suveranitatea nationala si in suveranitatea poporului. A fost constrans sa abdice de catre un grup de gangsteri politici sustinuti de armata si politia secreta a imperiului rosu.

Dupa 1990, noii politruci, recrutati dintre cei vechi, au proferat insulte la adresa Regelui Mihai. A fost gonit dintr-o tara care era si a lui precum un infractor. Din pacate, dupa ani, s-au rostit vorbe grele si de catre un presedinte care si-a asumat concluziile Raportului Final, inclusiv elogiul adus Regelui. Toate acestea nu au afectat, nu aveau cum sa afecteze imaginea unui om politic demn, onest si vertical. Treptat, in anii din urma, prezenta Regelui a devenit tot mai crepusculara. Varsta, politica de cabinet a anturajului, si-au spus cuvantul. Ideea monarhica este azi una mai degraba nostalgica. Ceea ce nu inseamna ca este irelevanta. Va trebui ca, odata si odata, statul roman sa spuna, prin vocea sa cea mai autorizata, ca actul de la 30 decembrie a fost un viol istoric. Ce pot spune eu, acum, ca om care il cunoaste personal pe Regele Mihai si il pretuieste nespus de mult, este ca-i doresc refacere grabnica si sanatate!

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. Trebuie sa i se multumesca direct si oficial pentru ce a facut pentru Romania si romani, culminand cu 23 August 1944, cand a infruntat si anihilat doar cu garda de corp un dictator sef de armata pe timp de razboi! Ca sa putem intelege magnitudinea acestui act de curaj, in 1989, cand lumea se considera mult mai civilizata, pentru inlaturarea unui dictator au fost impuscati mii de romani in strada.
    Prietenii stiu de ce, Maiestate! Domnul sa fie cu noi!

    • 23 august 1944 nu inseamna data si ora la care a fost inlaturat Antonescu (care nu avea legitimitate si era deja foarte nepopular), ci toate pregatirile si riscurile pe care si le-au asumat sfatuitorii Regelui, adica Iuliu Maniu, diplomatii si ofiterii. Ei au conceput totul si ei au platit cu ani grei de puscarie si chiar cu viata faptul ca Romania a iesit din razboi fara ajutorul rusilor. Mare pacat ca Regele i-a uitat. Dupa 89, a ales politica total contraproductiva de apropiere de Voiculescu&Co. L-a decorat pe Nastase, nu pe vreun ofiter care a facut puscarie sau Gulag pentru ca sa nu tradeze juramantul fata de Rege. Indiferenta fata de cei care s-au jertfit pentru monarhie si educatia modesta (necunoasterea limbii romana e inadmisibila) pe care au primit-o printesele sunt totusi niste minusuri.
      Ii doresc Regelui multa sanatate si putere de recuperare!

  2. Noii politruci de după 90 scoteau pe gură tot ce primeau, conform scenariului scris şi pus în aplicare de imperiul roşu de la răsărit. Să nu se creadă că erau cumva vreo facţiune „naţională”. Doamne fereşte….

  3. Viata a rezervat un destin potrivnic Regelui, care a confirmat in repetate ocazii ce inseamna decenta, bunul simt, integritatea si moderatia. Asta in contrast cu vasta majoritate a persoanelor publice din Romania, care nu a scapat niciun prilej in a-si arata adevarata micime. Si chiar in contrast cu unii dintre membrii familiei Majestatii Sale care au adus deservicii Casei Regale si alternativei monarhice a Romaniei.

    Sanatate Regelui, l-am pretuit si vom continua sa il pretuim.

      • Săvârsinul a fost o proprietate privată, confiscată de administrația comunistă, asa cum au fost confiscate milioane de alte proprietăți în perioada post-belică. Natural, statul român trebuie sa restituie aceste imobiliare proprietarilor de drept sau urmasilor lor in anii ’90 sau să ofere ceva compensatoriu. Din nefericire, procesul a fost prost implementat (cum era de altminteri de așteptat), înconjurat de multă controversă, nereguli și necunoscut.

        Revenind la subiect, Regele a avut tot dreptul să își redobândească proprietățile confiscate de statul român. Este adevărat că este discutabil cum a făcut-o, apelând la Ion Iliescu și oarecum folosind o cale ocolitoare. Nu știu câtă influență a avut consilierii săi în astfel de decizii. Categoric, ele nu au ajutat la capitolul Relații cu Publicul. Să fi fost dl. Djuvara nu aș fi făcut publică natura discuției cu Regele. Fiecare cu opțiunea sa.

    • Viata a rezervat un destin potrivnic si celor 175.000 de ostaşi şi ofiţeri români luati prizonieri de rusi dupa 23 august 1944.
      Pentru multi din ei destinul a avut ca destinatie o groapa comuna din Siberia, Donbas, Kazahstan, etc…

      • :-) Nu Regele a trimis Armata Română peste Nistru, nu Regele a semnat alianța cu Germania nazistă. Căutați prin alte părți. Aduceți în discuție aceleași teme regurgitate de „istoricii” de factură național securistă, admiratori ai dictatorului Antonescu.

        • regele a semnat un act prin care peste 150.000 de soldati romani au fost luati prizonieri,
          regele a stat la masa cu ocupantul sovietic (soldati ai armatei romane mor in Siberia ca prizonieri),
          regele a fost decorat de ocupantul sovietic, dupa care abdica si pleaca. poporul roman ramane (impreuna cu poporul prieten sovietic)

  4. Nu e nostalgica ideea monarhiei – dimpotriva e o parte a unei solutii de sistem, chiar daca e discreditata gratuit si fara prea multa reflectie de stanga neocomunista si de dreapta mai mult sau mai putin anticomunista, care de multe ori traieste fantasme politice legate de oficiul prezidential romanesc (oameni care se cred echivalenti ai presedintilor americani sau francezi, consilieri prezidentiali care se inchipuie Madame Albright etc). Ah, si nu e nevoie de referendumuri – cand nu e organizat la comuna pentru construirea unui pod sau a aunui spital, referendumul e prima invitatie la demagogie si o marturisire de esec politic.

  5. Regele Mihai este si va ramane in paginile de istorie, mai veche sau mai noua, din RO si evident in memoria celor care au avut sansa sa il cunoasca personal.

    Decenta, demnitate, autoritate si inteligenta sunt numai cateva trasaturi care le poti remarca rapid chiar daca viata a insemnat supunerea la grele incercari.

    Numai ganduri bune si multa sanatate!

  6. Si totusi ar trebui lasata ISTORIA sa analizeze faptele regelui Mihai.
    Sunt de acord ca monarhia a facut Romania mare dar rolul regelui Mihai trebuie bine analizat si eu personal nu cred ca regele a avut totdeauna calitatile unui mare suveran si multe din actiunile sale sunt discutabile. Stiu ca sustinatorii vor sari sa il apere dar repet ISTORIA trebuie sa faca lumina si sa ne edifice in raport cu rolul REAL al fostului rege al Romaniei si mai ales cu urmarile deciziilor sale cu bune si cu rele pentru acest popor .

    • De ce nu va urmati propriul sfat? Dupa ce sustineti ca ISTORIA trebuie lasata sa judece faptele Regelui, incepeti sa emiteti consideratii personale si insinuari. Dincolo de asta, cum anume impiedica discutia actuala ISTORIA (de fapt, asa nici nu exista, ci doar diverse istorii) sa judece?

      • Rolul unui rege in istoria unei tari nu poate fi discutat la ”gura sobei” si chiar daca personal am propriile pareri, cred ca sunt istorici si chiar participanti la momentele istorice care ar trebui sa ne dea o adevarata imagine a regelui. Personal cred ca dupa 90 putea sa se bata mai mult cu mizerabilii comunisti si nu a facut-o, o casa regala nu sta la masa cu criminalul iliescu si iar a facut-o. Avand legaturi cu casa regala britanica si suportul unor milioane de romani mai ales in anii 90, cred ca putea sa joace un rol major politic alaturi de partidele istorice si sa ajute aceasta sarmana tara distrusa de zeci de ani de comunism.
        Am inceput sa emit propriile pareri si personal NU cred in rolul constructiv al monarhiilor mai ales azi. Prea multe vlastare domnesti nu aduc nimic popoarelor pe care le conduc, plimbari regale, strangeri de miini si multe aplauze ne cam tin in feudalism. Asa ca vreau pt Ro o ADEVARATA DEMOCRATIE si sunt destui romani care ar putea conduce eficient treburile acestei tari.

  7. „Actul de la 30 decembrie a fost un viol istoric” – asa este, realizat de „de catre un grup de gangsteri politici sustinuti de armata si politia secreta a imperiului rosu” – asa este, grup invitat chiar de catre Mihai I in tara noastra din oportunism politic la 23 august, daca am fi luptat am fi putat sa avem soarta Finlandei. Dar el nu ar mai fi fost decorat de Stalin cu ordinul Victoria.

    • Aiurea. Finlanda a fost finlandizata, adica a fost supusa rusilor timp de peste 40 de ani. Desi a fost atacata de rusi si nu si-a depasit granitele istorice nici cu un metru, la sfarsitul razboiului i s-a luat Karelia si a platit despagubiri importante rusilor. Antonescu nu a avut mintea, anvergura, cultura politica si sprijinul popular pe care le-a avut Mannerheim, care era democrat, nu dictator. In tot WW2 parlamentul finlandez a functionat liber. Au existat evrei in armata finlandeza si aveau sinagogi de campanie sub nasul nemtilor. Mannerheim fuma in fata lui Hitler care ura tigarile. Antonescu in vara 1944 voia sa faca armistitiul, adica ii invita si el pe rusi!, cu conditia sa ii anunte pe nemti!
      Poate ca Mihai I nu trebuia sa paraseasca Romania. Basescu, fiind capitan de vas, avea motive sa critice gestul. Eu cred ca Basescu ar fi parasit ultimul vasul, asa cum scire la carte. (Are pacate destule, dar este capitan 100%.)
      Regele a facut foarte bine ca la 23 august s-a inconjurat de elitele romanesti adevarate si ca le-a ascultat (aceleasi elite au fost la Sighet si Ramicu Sarat).

      • Si a si asimilat foarte bine intelepciunea populara romaneasca.
        Cu aplecare deosebita asupra infratirii cu dracu pana treci puntea: in 44 cu rusii si comunistii – pana s-a carat primul, bine mersi, din infernul ce se punea la cale, dupa 1989 cu Iliescu si tot cu comunistii – pana si-a recuperat, tot primul, averile (din care inca nu e pe deplin lamurit care erau ale familiei si care ale domeniilor, adica ale statului, oricum si le-a luat pe toate), in timp ce amaratii carora li s-au demolat casele asteapta si astazi sa primeasca firimiturile.
        Oricum, bine orientat personajul.

      • Cand ai ajuns la Basescu te-ai umplut de ridicol !
        Ce sa-ti spun … , atata demnitate are marinarul incat ar fi facut exact pe dos decat iti imaginezi matale . Ai zis ” are pacate destule ” . Zi vreo 17 !
        Despre Majestatea Sa Regele Mihai I , numai de bine ! Dumnezeu sa-l aiba in paza Sa !

Lasă un răspuns la Bogdan Brebenel Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

De ce e Bucureştiul altfel

Capitala României e cea mai mică (spaţial) metropolă importantă din regiune: oraşul se termină imediat după blocuri. Limitarea extremă crează probleme importante...

Ce-i de înţeles când se votează în municipiu USR-Plus iar în sat un primar PSD mort. Lecţii pentru 6 decembrie

Dincolo de anecdotică, alegerile locale aveau de răspuns la două mari întrebări, decisive şi pentru parlamentarele din 6 decembrie. Prima: mai persistă...

What is next sau cum să citim rezultatul alegerilor locale prin ceața declarațiilor politicienilor?

Votul e adesea pasiune, rareori rațiune. Cel de ieri a fost un amestec destul de echilibrat de rațiune și pasiune.

Cum se stinge un sat în România

Satul Șirnea din comuna Fundata, județul Brașov este deja bine cunoscut de publicul românesc. Imagini feerice din acest sat de munte circulă...

Asaltul asupra cunoasterii, ratiunii (common sense) si alunecarea spre intuneric

Am fost ispitit sa scriu intoarcerea in Evul Mediu gandindu-ma la faimoasa “e pur si muove” a lui Galileo Galilei, astronomom ,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.