marți, august 11, 2020

Regimul Dragnea de după Liviu Dragnea

La o săptămână de la 26 mai şi de la condamnarea lui Liviu Dragnea, regimul întemeiat de acesta este conservat în liniile sale fundamentale de succesorii acestuia. Ca într-o caricatură fanariotă a destalinizării, urmaşii tiranului îşi proclamă opoziţia faţa de dictator, în vreme ce se grăbesc să ocupe poziţiile strategice abandonate. În cele din urmă, fesenismul îşi reconfirmă extraordinara abilitate de regenerare. De câte ori este confruntat cu o opoziţie divizată şi ezitantă, aşa cum este cazul şi acum, fesenismul redescoperă reţeta prin care ţine în captivitate o naţiune întreagă.

Viorica Dăncilă este imaginea acestei continuităţi a regimului Dragnea. Dincolo de declaraţiile de înfierare, dincolo de delimitările neconvingătoare, rolul fostului instrument al lui Liviu Dragnea este de a fi noul instrument al elitei cleptocrate ce controlează PSD. Trecerea de la stăpânirea lui Liviu Dragnea la hegemonia lui Marian Oprişan este cât se poate de naturală: cei doi au în comun nu doar rapacitatea, ci şi viziunea despre rolul pe care partidul- stat trebuie să îl joace în România. Viorica Dăncilă este ideală pentru a fi puntea ce asigură supravieţuirea practicii de parazitare a statului. Lipsa de anvergură intelectuală şi docilitatea îi asigură un remarcabil viitor fesenist.

Cât despre demagogica clamare a lepădării de trecutul regimului Dragnea, zilele din urmă au dovedit limitele acestui angajament. Prin adoptarea OUG în materia desemnării preşedinţilor de consilii judeţene în mod direct, cabinetul Dăncilă salvează un monopol local ce părea ameninţat. Reacţia la valul seismic de pe 26 mai este cât se poate de clară. Marian Oprişan şi cei asemenea lui primesc actul normativ care le permite să încerce să îşi salveze satrapiile. Despotismul local, temelie a regimului Dragnea, supravieţuieşte şi după evacuarea din scenă a lui Liviu Dragnea.

Şi dacă acest OUG este o sfidare la adresa guvernării locale transparente, întărind falanga de cleptocraţi judeţeni, votul din Senat ce blochează urmărirea penală a lui Călin Popescu –Tăriceanu reconfirmă centralitatea privilegiului în gândirea pesedistă. Egalitatea în faţa legii se opreşte la porţile parlamentului, acolo unde aleşii naţiunii devin judecători, în dispreţul constituţiei, al magistraţilor şi al cetăţenilor. Cei care promiteau renunţarea la ingerinţe în materia justiţiei îşi reafirmă intenţia de a controla şi de a apăra inegalitatea juridică. Fesenismul de acum nu este cu nimic diferit de cel din epoca regimului Dragnea.

Ca de atâtea ori, iluziiile trebuie abandonate, în favoarea lucidităţii şi perseverenţei. Regimul Dragnea a supravieţuit lui Liviu Dragnea, căci temeliile sale sunt intacte. Reforma PSD este o sordidă rotire de cadre. Ceea ce rămâne neschimbată este raţiunea de a fi a fesenismului: spolierea statului şi îmbogăţirea unei elite de profitori. Votul de pe 26 mai 2019 este, deja, istorie. Lupta împotriva regimului Dragnea trebuie să meargă mai departe.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. ” În cele din urmă, fesenismul îşi reconfirmă extraordinara abilitate de regenerare. ”

    Asta este, rațional, imposibil pentru orice partid.
    Lucrurile se explică, însă, prin faptul că „fesenismul” este în realitate expresia guvernării cleptocrate formată din membri din rândul al doilea ai Securității și PCR și care s-a consolidat în timp, capturând instituțiile legitime ale statului.

    Nu contează numele formațiunii politice care reprezintă aparent „vârful de lance”, exponentul cleptocrației. În timp a fost FSN, FDSN, PDSR, PSD…de fapt nu a fost vorba despre un partid alcătuit după regulile partidelor clasice. Un astfel de partid nu ar fi putut supraviețui schimbărilor istorice. A fost un grup de interese, care a muncit în timp pentru desăvârșirea arhitecturii unui stat de tip mafiot, în sensul propriu al termenului.

  2. Suntem vechi, domnule.
    I.L. Caragiale azi.
    Sistemul e vechi de 80 de ani. Partidul stat a creat acesti activişti de ieri, de azi şi de mâine. Nu dispar peste noapte.

    …”… Ceea ce rămâne neschimbată este raţiunea de a fi a fesenismului: spolierea statului şi îmbogăţirea unei elite de profitori…”….

    Sistemul PSD/FSN/PCR e acelaşi. Independenţa justiţiei trebuie restabilită, redobândită. Statul de drept trebuie consolidat. Altfel jecmănitorii, hoţii, tâlharii, escrocii, ticăloşii de azi continuă până la bicentenar. Mentalitatea, tradiţia crează statul şi invers statul influenţează societatea civică.

    Das Böckenförde-Diktum (auch Böckenförde-Theorem, Böckenförde-Doktrin oder Böckenförde-Dilemma) wurde von dem Staats- und Verwaltungsrechtler und Rechtsphilosophen Ernst-Wolfgang Böckenförde in dem Aufsatz „Die Entstehung des Staates als Vorgang der Säkularisation“ formuliert. Der zentrale Satz des Diktums – „Der freiheitliche, säkularisierte Staat lebt von Voraussetzungen, die er selbst nicht garantieren kann“[1] – wurde zuerst in einem Seminarbeitrag aus dem Jahr 1964 verwendet.[2][3] Er beschreibt das Problem säkularisierter Staaten, soziales Kapital zu erschaffen, und wird sowohl von Verfassungsrechtlern als auch von Theologen kontrovers diskutiert.
    Von Böckenförde wurde das Problem aufgeworfen:
    „Der freiheitliche, säkularisierte Staat lebt von Voraussetzungen, die er selbst nicht garantieren kann. Das ist das große Wagnis, das er, um der Freiheit willen, eingegangen ist. Als freiheitlicher Staat kann er einerseits nur bestehen, wenn sich die Freiheit, die er seinen Bürgern gewährt, von innen her, aus der moralischen Substanz des einzelnen und der Homogenität der Gesellschaft, reguliert. Anderseits kann er diese inneren Regulierungskräfte nicht von sich aus, das heißt mit den Mitteln des Rechtszwanges und autoritativen Gebots zu garantieren suchen, ohne seine Freiheitlichkeit aufzugeben und – auf säkularisierter Ebene – in jenen Totalitätsanspruch zurückzufallen, aus dem er in den konfessionellen Bürgerkriegen herausgeführt hat.“
    – ERNST-WOLFGANG BÖCKENFÖRDE: „Die Entstehung des Staates als Vorgang der Säkularisation“ In: Staat, Gesellschaft, Freiheit. 1976, S. 60.
    In der Republik gibt es keine allgemein gültige Definition des Souveräns, in der Theorie ist das Volk Inhaber der Souveränität. Doch je nach Verfassung delegiert das Volk mehr oder weniger große Teile der Souveränität bzw. Staatsgewalt an Staatsoberhäupter und Parlamente. In der Wahlberichterstattung finden sich beispielsweise Formulierungen wie „der Souverän hat entschieden“. Das Böckenförde-Diktum gibt einen Hinweis darauf, dass in einer Demokratie die Legitimierung der Herrschaft im Gegensatz zum Absolutismus „von unten“ geschieht. Während der absolutistische Staat seine Bürger zur Loyalität zwingen und somit die Voraussetzungen seiner Herrschaft selbst schaffen kann, ist der demokratische Staat auf die demokratische Gesinnung seiner Bürger angewiesen, die er nicht erzwingen kann.
    Das führt zu Schwierigkeiten bei der Lösung der Frage, wie eine demokratisch verfasste Gesellschaft ihren Fortbestand sichern und sich gegen Gefahr schützen kann. Böckenförde macht auf das Paradoxon aufmerksam, dass der Staat bei dem Versuch, die Demokratie mit „den Mitteln des Rechtszwanges und autoritativen Gebots“ zu verteidigen, selbst zur Diktatur wird, weil er sich damit über das „Volk als Souverän“ stellen würde.

    Dilema rămâne când statul vrea să impună cu mijloacele dreptului, ale justiţiei securitatea sa contra pericolelor de existenţă. In republică nu există o definiţie simplă a suveranului. Teoretic locuitorii, poporul e suveranul. Cetăţenii oferă prin delegaţie celor aleşi o mare parte a suveranităţii spre parlament, preşedinţi etc.

  3. D. Dragnea provine dintr-o „anumită parte” a fesenismului. Mă așteptam, dacă dați nume, să explicați de ce personajele celelalte amintite vin dintr-o „altă parte”, de vreme ce susțineți c-au un comportament similar/programatic. O „explicație” simplistă cu zonarea „istorică” (fostul regat etc.) fiind infirmată chiar prin d. Dragnea. Sau pur și simplu așa s-a stabilit/nimerit? Caz în care ar fi utilă revenirea la identitatea de scopuri încă de la d.nii Iliescu și Roman. Vă mai amintiți? „Nu poți face omletă dacă nu spargi ouă”. Dar interesantă afirmația privind spolierea statului. Deci de spolierea (pe mai departe) directă a cetățenilor se ocupă alții.. Așa că antiteza între mai multele (presupuse) ramuri ale fesenismului poate fi extinsă la alte defuncte construcții pseudo-politice, usl de pildă. Și, în fine, să ne amintim că legea fondului funciar (sper să nu mă-nșel) a fost propusă din (se presupunea) cu totul altă zonă. Lege cel mult inutilă (după experiența.. utilă a legilor funciare anterioare măcar 1921, 1945), suficient fiind s-apară la tv d. Iliescu ori Roman să spună :dragi concetățeni, luați-vă înapoi imobilele, că sunt ale voastre: nu ale cap, și nici ale diverselor agenții ale statului (de resurse, de agricultură, de fond de locuințe etc.).

    • Tov iliescu a zis cam asa – parca-l vad in cadrul unei usi, intors cumva pe sfert, catre reporteri, dar sa-l auda toti, pana in cel mai indepartat satuc – citez aproximativ:
      „Am promulgat astazi legea retrocedarii terenurilor catre vechii proprietari dar stiu ca nu e chiar drept, deoarece vor veni acum sa-si revendice pamantul unii care nu l-au lucrat in viata lor. ”
      Adica vin unii si ne tot plictisec cu „moftul asta cu proprietatea”
      Asta e esenta fesenismului sa controlezi masele bagand zazanie in oameni.
      Huo! Puturosii aia care si-au lasat pamantul la CAP ca le era lene sa-l lucreze si-au pierdut dreptul moral de a-l revendica!

  4. buna ziua,
    bun, dar prea bland ! chiar ma intrebam de ce nu mai scrieti ?
    raman la idea ca iesitul in strada , cat mai des, e cea mai buna metoda pt a speria clica/cloaca politicienilor, dar ne e utila si noua, celor ce vrem in viitor civilizat: ne creste educatia si curajul civic, unde suntem tare deficitari !

  5. În această optică, regimul Dragnea nici n-a existat. A fost doar un nume pus vremelnic pe caracteristici mai vechi ale politicii și felului nostru de-a funcționa ca nație. O clasă conducătoare ai cărei membri, în aceste momente, ar tebui să poarte tricouri cu inscripția „Dragnea, c’est moi”. Lupta împotriva regimului Dragnea (relicvă a luptei pentru pace, a luptei proletariatului etc.?) pe care o duce opoziția azi e ca lupta pentru lăsarea de băut: de mâine.

  6. Destula lume vorbeste despre „iluzii spulberate”

    Chiar sunt curios cati dintre cei care au votat anti-PSD avea iluzia ca PSD-ul se va schimba dupa alegerile astea.

  7. Vom vedea cine apare in poza, in locul lui Dragnea, privind peste umarul Vioricai Dancila.
    Nu e sigur ca s-au limpezit apele, inca.
    Deocamdata coalitia a salvat poza lui Tariceanu dar pe un suport extrem de subtire aproape sa se desire.

    • În „etapa” în care descrierea dumneavoastră plasează evoluția socio-politică a României aș putea spune că, fără a greși foarte mult, ne putem imagina un viitor în care după eliberare dl Dragnea ar putea deveni erou, fost deținut politic și secretar pe viață al viitorului partid social-democrat (cum s-o numi el), d-nii A Năstase și A Severin vor fi președinți ai Republicii și Parlamentului. Li se vor construi statui, iar istoria le va reține numele de-a pururi, precum lui Vasile Roaită, ori Gheorghe Gheorghiu.

      Eu mă înfior la gândul acesta și încerc să-mi revin amintindu-mi că România încă este membră a Uniunii Europene, iar d-na V Dăncilă tocmai a făcut o vizită la Bruxelles. Dar, mai știi?!…

  8. Lozinca „Fara penali in functii publice” este o prostie. Modificarile in justitie facute de soldatii lui Dragnea albesc penalii si previn viitoare acuzatii si dovezi de coruptie, producerea de viitori penali, cu exc, oamenilor cinstiti carora li se vor fabrica dosare, cum este cazul Kovesi.
    Iar daca , printr-o eroare a noului sistem, un penal va fi totusi prins, la proces vor fi judecatori corupti, care sa-i scoata nevinovati la proces. Inca au mai ramas judecatori si procurori cinstiti dar, daca nu este dat jos acest guvern corupt si majoritate parlamentara corupta, infitratii din justitie o sa- si continue activitatea.

Lasă un răspuns la delia f Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Gâlceavă pe Nil. Cum au ajuns Egiptul, Etiopia și Sudanul în prag de război

Un conflict major, implicând trei țări cu o populație însumată de peste 260 milioane de oameni - ceva mai mult de jumătate...

Scrisoare deschisă către Ministerul Educației și Cercetării, în sprijinul cercetătorului Livius Trache

66 de cercetători din toată lumea semnează o scrisoare deschisă adresată Ministerului Educației și Cercetării și conducerii IFIN-HH în care își manifestă...

Alegerile prezidențiale din Belarus: începutul sfârșitului pentru Lukașenko?

Duminică, 9 august, vor avea loc – într-o atmosferă extrem de tensionată - alegeri...

Molecula mea de gaz din aragaz

În aragazul nevestei se întâlnesc trei molecule de gaz. Acestea sunt: CH4 – Petrom, CH4 – Romgaz și...

De ce să scriem despre lucrurile care dor

În preajma împlinirii unui secol de la semnarea tratatelor de la Trianon (care au sancţionat juridic dezmembrarea regatului maghiar la finele Primului...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.