luni, ianuarie 25, 2021

Regimul Dragnea, Institutul Cultural Român şi suveranitatea mediocrităţii

Regimul Dragnea a găsit, în pofida scepticilor şi a inamicilor săi, adevărata reţetă a fericirii generale. O dată cu dispariţia protestelor, seninătatea a revenit în patria noastră. Totul merge spre bine, sub îndrumarea înţeleaptă a lui Liviu Dragnea: grilele de salarizare hrănesc optimismul general, iar românii pot privi, în fine, cu încredere la viitor. Sub domnia lui Liviu Dragnea,cortina de plumb a (re)coborât peste România. Mediocritatea, complicităţile şi impostura sunt suverane şi nimic pare că nu le mai poate opri.

În această schemă a liniştii atotstăpânitoare, prezenţa doamnei Liliana Ţuroiu în fruntea Institutului Cultural Român este un pas natural, care nu mai poate suprinde pe nimeni. La cinci ani de la mutilarea ICR, instituţia intră în zodia creaţiei de modă patriotice. Degradarea ICR este imaginea însăşi a devastării pe care USL a generat-o în spaţiul intelectual. Dominaţia PSD de acum este continuarea organică a acestui asalt.

Scenele de ieri din Comisiile de cultură ale Parlamentului nu fac decât să întărească acest sentiment al restauraţiei totale şi brutale. Viziunea doamnei Ţuroiu nu este cu nimic diferită de aceea a predecesorilor ei de după 2012. Perspectiva domniei- sale asupra acestui ICR castrat este una în acord cu aceea a noului USL. ICR are o unică menire: aceea de a fi curea de transmisie în propaganda externă şi de a oferi posturile de demnitate ce se alocă, politic. Destinul ICR, în anii de după 2012, este unul al involuţiei dramatice. Creativitatea a fost domesticită, insurgenţa a dispărut.

Ceea ce a intenţionat USL, în momentele în care Crin Antonescu şi colegii săi au redesenat legea de organizare a ICR, este prezentul epocii Dragnea de acum. Trecerea de la Horia- Roman Patapievici, Mircea Mihăieş şi Tania Radu la doamna Liliana Ţuroiu este semnul zilelor pe care le trăim. Fidelitatea faţă de PSD este unicul reper care validează o carieră. Clientela regimului Dragnea trebuie satisfăcută, iar ICR este una dintre aceste poziţii disponibile.

În România a cărei capitală se decorează ca o bomboană kitsch, doamna Ţuroiu este persoana ideal plasată spre a fi Preşedinta ICR. ICR se aliniază acestui efort naţional de domesticire şi anesteziere.Pacea mediocrităţii useliste de la ICR este pacea liniştii naţionale.

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. ” ICR are o unică menire: aceea de a fi curea de transmisie în propaganda externă şi de a oferi posturile de demnitate ce se alocă, politic.” Era ceva fundamental diferit înainte ? Dacă da, ce ?

    • ICR nu a fost niciodata la inaltimea a ceea ca trebuie sa fie; numai in comparatie cu, sa zicem, Institutul Polonez, sau Cervantes, organizatii care chiar fac lucruri pentru tarile pe care le reprezinta (macar prin calitatea celor care le conduc); n-a fost cum trebuie nici macar pe vremea lui HRP cand, spre exemplu, aceeasi madame Adamesteanu era plimbata din targ in targ ca pe sfintele moaste, ea si eternii : Prelipceau, Dinescu, etc., adica fosile vii ale unor productii culturale invechite sau chiar uitate si, sa fim seriosi, in niciun caz reprezentative; orice institutie romaneasca este condusa, fireste, romaneste, adica : incompetent, interesat, pe langa scopul declarat. Ar trebuie numai sa cititi lista consiliului de conducere ICR si veti descoperii o colectie de semidocti, amante, anonimi, pe alocuri chiar si prosti… finalmente, cultura romana contemporana nu e prezenta in mod egal in corul culturilor europene nu pentru ca e mica sau pentru ca e slaba, ci doar pentru ca e la mana unor impostori… indiferent cine e la putere, deseul va promova deseu…

      • Ce zici?! punem de-o propunere sa-l desfiintam? daca tot nu iti place nimic
        Nemica-nemicuta nu iti e pe plac
        In plus, ne cam mintesti cu Dinescu si Prelipceanu; verifica-ti informatiile.

        • Victoras,tata,ce sa inteleg,imi place Dinescu?Asta e un fel de….fosta-i lele…..Dinescu si-a dat arama pe fata, o licheluta profitoare de dupa ,,revolutie!.A,ca a refuzat patalamaua de ,,revolutionar”?Praf in ochii fraerilor…Omul a avut un singur obiectiv:sa se ,,instareasa” cat mai pede,sa recupereze.
          Poate mai ai alte exemple,ma tem ca nu prea ai de unde alege….In rest,numai bine….

          • @ busuioc,
            floare frumos mirositoare.
            Cred ca ar trebui sa incerci sa intelegi ce citesti.
            Unde il ridicam eu in slavi pe Dinescu?

  2. Cind am citit ca dna Liliana Ţuroiu, creatoarea de moda, a renuntat la 5 (cinci) expozitii internationale pentru a se sacrifica pe altarul ICR, am zis „pazea”. Mai exista cineva care se sacrifica pentru cultura romaneasca.
    O creatoare de moda la conducerea Institutului Cultural Roman!
    Lumea se schimba si sintem luati prin surprindere :P

  3. Daca la conducerea ICR nu ar fi fost candva HR Patapievici, probabil articolul acesta nu ar fi avut insemnatatea pe care o are. Domnia-sa a fost un model de eficienta manageriala si a devenit prin aceasta un reper la care raportam directorii care i-au urmat. Performanta d-lui Patapievici pare imposibil de egalat, prin urmare, vom avea mereu un sentiment de neimplinire. Nu s-ar fi intamplat asta in conditiile cu care ne-am obisnuit, in absenta exceptiei, carevasazica. Regula revine, asadar, iar functiile publice sunt privite prin prisma alocarii discretionare a resurselor publice.

    • Si cam care a fost eficienta manageriala a lui HRP?
      Dar performanta sa?
      Exista niste criterii pe baza carora a fost stabilita eficienta manageriala?

      • Asemenea intrebari nasc monstri!
        Care distrug tot ceea ce a fost inaintea lor. Ca lumea sa inceapa odata cu ei.
        Intrebarile tale sint de genul „toti politicienii/toate partidele, aceiasi mizerie”.
        Minimalizam tot-tot ceea ce a fost bun, ca sa nu avem comparatie cu raul.

        • Da, am inteles! Criterii, reguli, proceduri sunt doar pentru unii.
          Pentru altii, reprezinta jigniri daca ii intrebi despre asa ceva!

          • @ bugsy (& altora ca el)

            Nu, nu sînt jigniri. Jigniri sînt întrebările și mirările tale anteniste, care au dus nu doar la dărîmarea unei instituții care funcționa în niște parametri aproape neautohtoni (informeqază-te înainte să dai cu parul, e foarte simplu – nu doar Dinescu, ci și Lăzărescu, Lungu, Sora, plus o pleiadă de ariști plastici tineri, bănuiesc că esti in stare sa invoci poneiul roz etc)… so… au dus nu doar la dărîmarea fostului ICR, dar la stigmatizarea lui Patapievici. Omul a ajuns sa fie scuipat pe strada. Iti vine să crezi?
            Asa că mirarile tale miros a salbaticie din avion, o patologie nevindecabila. Din avionul ala cu care acum o sa-i plimbe mumuia lui Adrian Panuescu noul ICR. Pentru tine si cei ca tine am un cuvint mai dur, dar tin să apara comentariul meu. Ti-l imaginezi tu.

  4. Daca nu se întâmpla ceva, daca nu apare o piedica in calea acestor personaje autosuficiente, lipsite de bun-simț si de orice urma de profesionalism ne vom trezi cat de curând scufundați intr-o mare de propaganda rosie, infantilizați si pusi la colt (umiliți) de aceasta șleahtă de analfabeți – „prinți si printese ” de mahala cu ifose si pretenții de oameni politici care nu stiu sa gândească si sa conducă altfel decât comuniștii de geniu pe care i-au impuscat ca sa se salveze de anonimatul marginalității in care, altfel, erau făcuți sa trăiască.
    S-au înstăpânit peste Ro si o agresează din toate părțile: justiție, finanțe, economie, cultura, educație, sănătate. Acum înscăunează in fruntea ICR o croitoreasa de geniu care spune despre sine „conducerea ICR e o provocare pentru omul de cultura care sunt”. Se lauda si se recompensează intre ei fara nicio reținere ca si cum totul li se cuvine. Se poarta ca barosanii care lipesc bancnote pe fruntea lăutarilor sau arunca ostentativ si superior cu bani in oamenii veniți la nunta sau la botez ca sa-si arate marinimia si valoarea.

    Mai avem ce face? Mai avem ce aștepta sau trebuie pur si simplu sa le întoarcem spatele si sa plecam? Să-i lăsam singuri cu cei 3,5 milioane care i-au votat si-i iubesc sa danseze împreună pe muzicile lui C.R.B.L. călărind iepuri si găini si furând unii de la alții pana ce vor da in păruială si scandal. Cam așa se termina parangheliile.

  5. Eehhh… sinteti rai cu „tovarasii/tovarasele” cu origine „sanatoasa” care merita si ei promovati dupa puterile sustinatorilor sai.

    In rest nu-i o mindrie patriotica sa avem o inventie romaneasca (caloriferul lui Marga) si in moda?
    Numai pacat de ICR si de eforturile unor oameni care au crezut ca pot face ceva in cultura romaneasca.

    Pazea nenea Iancule, devii tot mai actual in societatea romaneasca!

  6. E prea trist/ usturător ca să fie / rămînă adevărat cea ce prezintă autorul sarcastic / pesimist. Urzica ca noua emblemă PSD 2017 în loc de trandafirul FSN/Iliescean?

    …. „..,.ICR are o unică menire: aceea de a fi curea de transmisie în propaganda externă şi de a oferi posturile de demnitate ce se alocă, politic. Destinul ICR, în anii de după 2012, este unul al involuţiei dramatice……”…

    Nu se poate. La Buchmesse Leipzig 2018 România are o scenă imensă pentru a prezenta lumii întregi cultura, literatura, creativitatea ţării, dezlănţuită după 1989. Nu se repetă de prea multe ori ca România să fie în atenţia marelui public UE27 / al lumii!

    Timpul pentru traduceri din literatura română contemporană în limbile literare de mare răspîndire ( e tîrg de carte- e vorba de bani mulţi pentru editurile şi autorii români) se termină rapid, cel tîrziu în toamnă. E nevoie de timp şi de resurse …. de bani de la „Ministerul Culturii şi Identităţii naţionale” ( .. „academicienii” 2017… identitate.. .. pericol .. .. pedepse..? .. .) ?

    Dacă autorul are dreptate by by Leipzig 2018? Editura Pop Ludwigsburg investeşte enorm de mult timp şi bani proprii pentru traduceri de mult timp. Domnul Pop a fost prezent 2017 la Buchmesse Leipzig. Am cea mai mare admiraţie /stimă pentru domnul Pop (l-am văzut la o serată literară cu doamna G. Adameşteanu) şi angagamentul său cultural imens PRO România.

    Ce e de făcut? Care soluţii? Cine scrie?
    Toţi au faliţii lor, numai noi nu… după I.L. Caragiale….

  7. A aparut numele lui Patapievici in titlul unui articol? Da? Pai musai sa se „autosesizeze din oficiu” procurorii ideologici sectia online. Intrebari taioase, cheie in ancheta tocmai deschisa sunt puse cu inteligenta unui sectorist de pe vremuri: „Era ceva fundamental diferit înainte ? Dacă da, ce ?”; „Si cam care a fost eficienta manageriala a lui HRP? Dar performanta sa?Exista niste criterii pe baza carora a fost stabilita eficienta manageriala?”
    Nu stiu altii cum sunt dar eu, cand ma gandesc la tarisoara noastra si la al nost’ mult prea talentat popor de militieni, ma apuca, asa, o liniste…mormantala. Ca d’aia imi placea mie linistea aia din ’90 cu Iliescu. Cum care Iliescu? Ala emanat din furtul revolutiei inconstientei noastre.

  8. De fapt, eu cred ca cel mai potrivit era daca o puneau pe Zina Dumitrescu, sau daca e prea batrana, macar pe Dana Savuica sau pe Catalin Botezatu. Dar poate ca data urmatoare o sa aleaga mai bine…

    • Daca s-ar aduna si ar expune impreuna (e.g. d-na Ţuroiu si d-l Botezatu) ar veni omul de stat CAP Tariceanu sa taie panglica.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

Democrația este pentru zei. Nu trebuie să ne surprindă faptul că oamenii nu o pot menține

„De ce eșuează democrațiile?” Am auzit această întrebare de multe ori în ultimii ani, în cărți, în paginile de...

O variantă modernă a poveștii cu vulpea bearcă: „Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite a calculat că mai avem circa 60 de...

Dacă ați fi participat în iulie 2015 la lucrările Conferinței dedicate Anului Internațional al Solurilor, desfășurate în Colorado sub auspiciile Organizației pentru...

Radiografia dezastrului industriei energetice românești în 10 ani

Cifrele nu mint, sunt luate din site-ul Transelectrica și puse în tabele și grafice pentru a trage concluziile. Am extras datele SEN...

Parada dascălilor

Prin 2004 – 2005 mergeam mult pe munte cu un amic care se credea foarte deștept. Poate și era; poate. Eu tot...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.