miercuri, ianuarie 26, 2022

Regimul Dragnea şi patologia statului român

Regimul Dragnea este expresia dramatică şi neliniştitoare a impasului istoric în care se instalează România. La fine de an 2018, în prag de preluare a preşedinţiei rotative a Uniunii Europene, regimul Dragnea reafirmă, prin intenţia de a adopta o ordonanţă de urgenţă în materie penală şi prin anunţul de constituire a unui fond central de investiţii, cele două direcţii pe care se sprjină ordinea sa politică: lichidarea domniei legii şi consolidarea sistemului clientelar fără de care reţeaua sa parazită nu poate supravieţui.

Regimul Dragnea este un capăt de drum istoric, în care putem recunoşte imaginea unui stat care este obsedat de scopul sugrumării societăţii pe care ar fi fost chemat să o protejeze. Iar această patologie politică şi instituţională este inseparabilă de existenţa cadrului ce a încurajat, în deceniile de după 1989, supravieţuirea fesenistă a unei formule de pradă, întemeiată pe fraudă, corupţie, clientelism, centralizare. Continuitatea acestei reţete de subdezvoltare explică eşecul tentativelor de reformare a statului. Partidul- stat al FSN a fost şi rămâne entitatea ce locuieşte România.

Regimul Dragnea este, în acest moment, după toate calculele de aritmetică parlamentară, unul care nu mai dispune de majoritatea în camera inferioară. De aici, recursul la instrumentul ce nu încetează să submineze ţesătura unei democraţii şi aşa fragile, Ordonanţa de Urgenţă. Regimul Dragnea consolidează, prin acest nou gest de sfidare, edificiul unei dictaturi ce invocă alibiul votului popular spre a institui fărădelegea. Constituţia României, niciodată eliberată de lestul fesenist, pune la dispoziţia lui Liviu Dragnea şi colegilor săi calea de atac împotriva denocraţiei constituţionale.

Patologia statului român este, aşadar, apărută din combinaţia, dramatică, de soluţii constituţionale inepte şi instinct autocratic. Regimul Dragnea împinge această logică până la ultimele ei consecinţe. România este guvernată de o clică care se întruneşte în biroul politic al partidului unic. De la justiţie până la Camere şi Curtea Constituţională, actorii din stat sunt fie neutralizaţi, fie complici ai acestei operaţii de luare în captivitate a unei naţiuni.

În măsura în care România va mai avea un viitor după regimul Dragnea, regândirea profilului statului nostru este o urgenţă care nu mai va mai putea fi amânată. Ipoteca istorică fesenistă trebuie înlăturată, spre a permite eliberarea din strânsoarea centralizării,clientelismului şi guvernării arbitrare. De la clarificarea rolului Preşedintelui până la eliminarea OUG, o nouă ordine constituţională şi un nou proiect de viitor sunt necesare.

Regimul Dragnea ilustrează, în chipul cel mai direct cu putinţă, direcţia pe care un asemenea stat se înscrie. Un asemenea stat există doar spre a mitui, spre a corupe, spre a legifera prin ordonanţe, spre a spolia în impunitate. Un asemenea stat există doar spre a bloca cursul organic de dezvoltare al celor care sunt fideli libertăţii politice şi economice. Un asemenea stat este, la un secol de la 1918, inamicul cu care suntem chemaţi să ne confruntăm.

Dincolo de regimul Dragnea se află imperativul detaşării de patologia care ne corupe ţesutul instituţional, ca un cancer galopant. Fără această ruptură curajoasă, România va avea doar un singur drum de urmat, acela al autocraţiei şi al marasmului complice.

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Evident, asa este, numai ca regimul Dragnea nu putea sa existe fara sustinerea continua, si aproape cu totalitatea membrilor PSDALDE+UDMR. Ar fi fost mai corect sa fie numit regimul Dragnea-Tariceanu. Iar acest regim, cum s-o chema el, este, de fapt, la baza (si nu cred ca trebuie uitat acest lucru!), un regim securistic troglodit (pentru ca, prin comparatie, regimul Basescu a fost un regim securistic luminos (dar doar in clarobscur)).
    Si, evident, pentru ca Romania sa poata incepe sa iasa din prapastie, lucrul cel mai important care trebuie schimbat este Constitutia, Iar acest fapt este clar vizibil de foarte multi ani. Insa aceasta Constitutie nu cred ca trebuie schimbata oricum, si nu de parlament. In momentul in care coalitia infama PSDALDEUDMR va cadea, intr-un fel sau altul (pentru ca o cadere este inevitabila – mentalitatea lor este mult prea rigida si proasta, neconstructiva, ba, din contra, distructiva), se va forma alt parlament, dar va trebui ca acest parlament sa dispuna crearea unei Adunari Constituante, care sa functioneze in paralel cu parlamentul, o adunare „tehnica”, care sa aiba, sa zicem, un an la dispozitie pentru a crea o noua Constitutie. Romania securistica a ajuns intr-un punct de cumpana, un punct insa aflat la fundul prapastiei. Trebuie sa inceapa procesul de iesire din prapastie, si de descotorosire de fenomenul distructiv care se cheama SECURISM (adica influenta si implicarea fortelor de tip Securitate-SRI-SIE in viata politica). SECURISMUL (adica hotia de Stat, impostura academica, smechereala nationalist-tifnoasa, etc.), pensiile speciale, privilegiile de multe feluri, TREBUIE SA DISPARA.

  2. Asemenea articole care spun lucrurilor pe nume se scriu cu regularitate de doi ani incoace. Eu insami am scris aici pe Contributors unul numit „Sa ne uitam mai atent la Liviu Dragnea”, imediat dupa primele demonstratii incepute in ianuarie 2017 fata Ordonanta 13.
    Nu stiu cata lume citeste aceste articole si cu atat mai putin cata lume pricepe lucrurile care se spun, chiar si cand se spun atat de limpede, cum o face Ioan Stanomir.
    Dar se remarca un lucru. Mult prea putini le iau in serios, pana acolo incat sa se simta si responsabili.
    In schimb viseaza la o Romanie salvata ca prin minune de eternul erou legendar, fara nume, fara trecut si fara viitor. Cursul vietii de zi cu zi se continua neabatut, cu obligatoriile rutine si cu evadarile in concedii si in alte tot mai marunte distractii.
    Pe marginea prapastiei pe care merge, acest popor isi traieste viata cu paleative. Boala grava de care sufera o trateaza cu indiferenta, pasivitate, uneori lasitate. Acestea sunt plamada perfecta in care creste raul care vrea sa devoreze societatea.

    • Poporul, ca poporul: ascultă muzică populară și lideri populiști.
      Dar ce fac elitele? (Nu cele din Videle și lumea interlopă din Craiova.) Și serviciile? (Nu sunt și-acolo elite veritabile și românești?) Și liderii „progresiști” europeni, unde sunt? Care-ar putea să le taie macaroana teldrumeților și oprișanilor în doi timpi și trei mișcări…
      Ceva nu se-mbucă în tablou…

  3. nu s ar fi ajuns aici daca oamenii nu s ar fi complacut in mizerie, si ar fi luptat fiecare in bucatica lui. dar e mai comod sa stai in pozitia ghicelul si sa te lamentezi ulterior, decat sa faci treaba. la fel ca si ficusul din fruntea tarii. Noapte buna Romania! mai-marii cetatii sunt oglinda poporului.

  4. la final de 89 si inceput de 90, o patura subtire de oameni a realizzat mascarada shift ului de la socialismul prost la cel bine aplicat de iliescu (individul asta nascut in mahalaua oltenitei si mai tirziu crescut de moscova a facut mai mult rau romaniei decit ceausescu) si a parasit tara. prostii ramasi s au umplut de doctorate si au luat cu asalt politica si institutiile statului (singurele locuri unde sint competitivi!). aici sintem azi. iar reforma statului nu poate fi facuta din interior pentru ca au intarit aparatul represiv, au cumparat justitia si aproape toata mass media, au mituit si largit masa bugetara / dependebta care le ofera neconditionat votul

  5. Mă întreb:
    1 – câți Români care muncesc în afara țării (să-i numim Diasporeni) sunt Conștienți că Regimul PSD-ALDE este letal pentru România ?
    2 – câți dintre aceștia au suferit crunt atunci când acest regim nu le-a asigurat toate condițiile să voteze la ultimile alegeri ?
    2 – dacă aceștia din urmă sunt o majoritate a Diasporenilor (cca 4 milioane) atunci sunt ei conștienți că numai dacă votează la TOATE SCRUTINURILE URMĂTOARE poate fi înlăturat Grupul Infracțional Organizat (GIO) din Parlamentul României ?
    3 – dacă DA atunci sunt Diasporenii conștienți că trebuie SĂ FIE ACASĂ ÎN ZILELE DE VOTARE ? (este realistă presupunerea că GIO nu se va obosi niciodată să le creeze toate condițiile pentru a vota în țările unde muncesc)
    4 – Dacă Da atunci Diasporenii Conștienți înțeleg uriașul efort pe care trebuie să-l facă pentru a realiza ideea de la punctul 3 ? (Efortul este într-adevăr uriaș pentru că problema logistică ”Intrare în/Ieșire din” țară a unei mulțimi de 4 milioane de cetățeni români – într-o perioadă scurtă de timp pare a fi insurmontabilă)
    5 – Dacă DA atunci înțeleg ei ce ar însemna atât pentru românii din țară cât și pentru opinia publică din Europa Democratică vestea că Românii au declansat cea mai vastă operațiune de mobilizare pentru a salva Democrația din țara lor ?

    Europarlamentarele din Mai 2019 ar fi o primă victorie a a Unirii pentru Salvarea României în primul an al Celui de-al Doilea Centenar !

  6. „…cele două direcţii pe care se sprjină ordinea sa politică: lichidarea domniei legii şi consolidarea sistemului clientelar fără de care reţeaua sa parazită nu poate supravieţui.

    Regimul Dragnea este un capăt de drum istoric…”

    Sistemul clientelar de tip cleptocratic este fundamentat încă din decembrie 1989 și nu se întrevede nicidecum „un capăt de drum istoric”. Înainte de rețeaua parazită a d-lui Dragnea a fost „rețeaua parazită” a d-lui Năstase, iar după dl Dragnea va fi „rețeaua parazită” a altor marionete ale cleptocrației. Va fi cel mult un previzibil capăt de drum pentru dl Dragnea, asta și din pricina faptului că măcar din punct de vedere biologic fiecare dintre noi are un capăt de drum.

    Nu se întrevede deloc o schimbare în bine în România, în ciuda pierderii susținerii populare pentru un partid. Vor veni la guvernare d-nii Ponta și Antonescu?! În 2010 se credeau Fidel Castro și Che Guevarra! Îin nefericire parcursul politic al României se îndreaptă către întărirea oligarhiei după modelul din Rusia, ori Republica Moldova. Încă nu există din nefericire o formațiune politică (ori mai multe) care să beneficieze de sprijinul electoratului pentru alcătuirea unei majorități parlamentare, accederea la guvernare și începerea unei reforme reale în vederea recuperării instituțiilor statului capturate de cleptocrație.

  7. Exista o singura optiune: poporul

    Ce poate face poporul ?

    Greva generala: adica nimic nu mai misca in tara, incluzind justitia si administratia.

    Inceputul ar trebui sa-l faca corporatiile si toate celelalte entitati private, pentru ca si ei vor fi pirliti de acesti banditi.

  8. Capatul de drum istoric de care vorbeste autorul este aproape, sunt destule semne care vorbesc despre asta:
    – contextul international dificil, sfarsitul unei epoci istorice mondiale se apropie
    – popularitatea extrem de scazuta a liderilor momentului in Romania
    – apropierea crizei economice, grabita de masurile economice gresite, de indatorarea din ce in ce mai mare a finantelor tarii
    – imbatranirea accentuata a populatiei, lipsa de speranta a celor activi si mai tineri
    Ce poate sa urmeze, in absenta unei solutii politice – alegeri prin care alte forte politice, orientate catre democratie si progres – sa ajunga si sa ramana la guvernare suficient de mult ca sa aplice masurile necesare?
    – dezmembrarea Romaniei, de la sine, fara lupta
    – aparitia unui regim de mana forte

    Sunt destul de sceptic fata de posibilitatea schimbarii orientarii Romaniei prin alegeri. Cum am vazut, alegatorii au revenit, de fiecare data, la populism. In doua cicluri electorale de acum incolo – adica 8 ani – vom ramane fara tineri si dupa asta totul se va sfarsi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Vreau să dezleg două enigme

Scrisoare deschisă către concetățenii mei Dragi prieteni,            Ați observat,...

Povestea unui om leneș

«Întrebarea esențială e alta: Sunteți sau nu pe aceeași pagină cu conu’ Leonida? Dacă susțineți că statul ar trebui să răsplătească morții...

Ce știm sigur despre planurile lui Putin privind Ucraina, între atâtea incertitudini

Există un număr considerabil de încercări de a găsi un răspuns la întrebarea dacă armata rusă va ataca...

Opinie-răspuns la opinia vicepreședintelui PSD: putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat?

Percep opinia prezentată zilele trecute în ZF de dl. Sorin Grindeanu, vicepreședintele PSD, ca o binevenită deschidere la dialog privind oportunitatea renunțării...

Monitorizarea PNRR – examen de maturitate?

Autori: Dragoș Pîslaru și Tana Foarfă La vârsta de 15 ani începi să vezi lumea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro