vineri, august 19, 2022

Regimul Putin: Imperialism, brigandaj si memorie falsificata

Reiau aici textul meu apărut pe platforma Contributors si pe Hotnews pe 24 martie 2014. Între timp, putinismul a devenit principalul adversar al civilizației democratice planetare. Optinea actuală este limpede, urgentă si inconturnabila: Barbarie sau umanism.Tertium non datur.

Niciodată nu este prea tarziu pentru realism, luciditate si fermitate principială. Niciodată nu este prea tarziu pentru reacții categorice de respingere a brigandajului in relațiile internaționale. Niciodată nu este prea tarziu pentru ca lumea civilizată sa sanctioneze fără echivoc acțiunile pirateresti.In „New York Times”, profesorul Michael McFaul de la Hoover Institution, Universitatea Stanford, pană acum cateva saptamani ambasadorul Statelor Unite la Moscova, examinează natura experimentului dictatorial putinist. Textul este important pentru ca luminează combinatia de fantasme si iluzii care au guvernat atitudinile occidentale in raport cu un regim ostil visceral democrației liberale si valorilor pluraliste. Reluând imaginea refolutiilor, acele sinteze de reforme si revoluții despre care vorbea istoricul britanic Timothy Garton Ash, as spune ca a sosit momentul ca NATO si UE, Occidentul in genere, sa renunte la fantasluzii.

Michael McFaul schiteaza acum echivalentul a ceea ce-a insemnat „Lunga Telegrama” a lui George Kennan in anii de după al II-lea război mondial, acel document fondator al unei politici care refuza capitularea in fata unui imperialism ideologic cinic, impertinent si arogant. Este acum limpede ca a sosit momentul unei noi politici de containment, de ingradire si îndiguire a pornirilor expansioniste ale Kremlinului. Noului Război Rece declanșat de Rusia lui Putin trebuie sa i se raspunda printr-o nouă politica a rezistenței democratice globale. Una din clădirile de la Bruxelles ale Parlamentului European poarta numele socialistului belgian Paul-Henri Spaak. Acesta, alături de crestin-democratii Robert Schuman, Konrad Adenauer si Alcide de Gasperi, a înțeles pericolul expansionist sovietic. Ar fi poate bine sa recitim ce spuneau acești oameni de stat in anii in care confruntarea cu expansiunea Kremlinului lui Stalin atingea cote de maximă intensitate. In 1961, acest Cold Warrior primea Medalia Libertății din partea președintelui John F. Kennedy.

Profesorul McFaul cunoaste in chip remarcabil subteranele puterii moscovite si motivațiile ideologice ale putinismului. El deconspira rolul manipulativ al fantasmelor anti-americaneplasmuite si diseminate de propaganda putinista.Aici nu este vorba doar de tehnici de construcție a unei stări de panică si indignare, atat de necesara la ceasul unor aventuri militare gen invazia din Crimeea, ci si de un set de mituri care n-0au disparut din arsenalulul doctrinar al Kremlinului. Tot așa cum, la Conferința de înființare a Cominformului din toamna anului 1947, Stalin, prin intermediul lui Jdanov, impunea un maniheism agresiv prin teoria celor două „lagare” (cel al „pacii si progresului”, in frunte cu URSS, si cel al „razboiului si reactiunii” condus, firește, de Statele Unite), Vladimir Putin împarte lumea in tabere ireconciliabil opuse, calcă in picioare cu superbie dreptul internațional, acționează in funcție de o serie de precepte ideologice obsesive. Originea acestora nu este greu de detectat.

Scrie Michael McFaul: „Asemeni secolului trecut, lupta ideologică dintre autocratie si democrație a revenit in Europa. Intrucat instituțiile democratice nu au prins niciodată pe deplin rădăcini in Rusia, aceasta bătălie nu a dispărut integral vreodată. Astăzi însă, societățile democratice trebuie să recunoască domnia lui Putin drept ceea ce este–autocratie–si sa imbratiseze lupta intelectuala si normativa impotriva acestui sistem cu aceeași vigoare dovedita in luptele anterioare din Europa împotriva guvernelor antidemocratice”. Sustinerea opozitiei ruse este o prioritate la acest ceas de maximă gravitate. La fel, Putin trebuie sa inteleaga ca nu poate acționa cu impunitate împotriva altor foste republici din ceea ce a fost Uniunea Sovietică, inclusiv Moldova.

As adauga ca putinismul se bazează pe ideologia național bolsevismului si a imperialismului eurasiatic, ambele cu puternice afinități in direcția fascismului. Faptul ca Putin se proclama „conservator” si se referă la viziunea lui Aleksandr Soljenitin despre viitorul Rusiei nu schimba datele. „Conservatorismul” sau este unul neo-stalinist, nicidecum unul democratic, iar anexarea numelui lui Soljenitin intr-un proiect politic cu certa ereditate kaghebista este o impostură. Pentru Soljenitin drepturile omului erau esențiale. Pentru Putin, admiratorul lui Felix Dzerjinski si al lui Iuri Andropov, ele sunt un moft burghez. Prin acțiunile sale, direct inspirate de traditia autocratica rusă si de aceea expansionista stalinista, ea insasi nascuta din mitul marxist-leninist al revolutiei mondiale, Vladimir Putin este deopotriva urmasul tarismului si al bolsevismului.

Am anticipat aceasta dinamica in cartea mea „The Devil in History”, tradusa in romaneste in 2013 la Humanitas de către Marius Stan. Iată un fragment din textul american in care vorbesc despre salvationismul post-comunist si despre conexiunea dintre asumarea trecutului totalitar si consolidarea valorilor liberale. In absența interiorizării acestor valori, este naiv sa așteptam comportamente democratice din partea liderilor de la Kremlin, oricine ar fi aceștia:

„It also explains the power of Putin’s neo-authoritarian politics of „managed democracy” in a memory regime of institutionalized amnesia and historical falsification. As for Putin himself, he has abandoned the Yeltsin era’s adamant anti-Leninism and has become, especially since 2006, the proponent of an increasingly aggressive version of neo-Stalinist and neo-imperialist restoration. The high school history textbook (dealing with the period 1945 to 1991) commissioned by the Kremlin and published in 2008 symbolizes the return to some of the most egregious Stalinist falsifications and a radical break with the legacies of glasnost. Putinism is an ideological conglomerate bringing together Great Russian nationalism, imperial authoritarianism, and a drive to restore the lost grandeur of the Stalin era. The narrative about the past offered by the Putin administration is the quintessential formula of ‘reconciliation without truth.’ In other words, we are dealing with an apocryphal reconciliation.”

http://www.rulit.net/books/the-devil-in-history-communism-fascism-and-some-lessons-of-the-twentieth-century-read-298694-75.html

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Este si asta un punct de vedere. Probabil ca mai exista si altele. In general, la needucati sau idioti, folosirea unor exemple simple(alb-negru, bine-rau) bazate pe o cunoastere limitata a istoriei si o lipsa a capacitatii de a rationa are succes, impunand astfel o viziune capitalist-militarista foarte agresiva care actioneaza mai degraba pe baza lacomiei unei minoritati ultra bogate(si a papusilor lor) si nu in folosul propriei populatii. Nimeni nu este detinator al memoriei.

    O minima informare in legatura cu mizele economice ale conflictului(nu indraznesc sa sugerez acest lucru unui intelectual de marca) ar putea schimba oleaca perspectiva.

    • Cred că românii sunt lămuriți cu „punctele de vedere” și „perspectivele” putiniste. Acest „Cătălin” nu poate păcăli cititorii „Contributors”.

  2. Da, „Niciodată nu este prea tarziu pentru realism”, adica pentru a recunoaste raul facut de dialogul in ruseste dintre Merkel si Putin.
    De nu recunoastem, dece sa-i mai condamnam pe premierul maghiar ori pe presedintele francez pentru atitudini oscilante?

  3. Lucifericul Dictator Puțin nu face decât să confirme politica tradițională muscaleasca de expansiune, de acaparare, de asimilare și exploatare. Fantasmagoria despre Russi ca unica rasa valoroasa, salvatoare provoacă dezgust și dispreț. De la Ivan cel Groaznic la Putin cel Groaznic, lălăia și imperialista Rusie a oferit lumii numeroase momente nefaste, invazii, genocid, rapturi. Barbaria muscalilor nu are antidot, pentru că muscalii provin dintr-o Hoarda Nepereche. Putinismul și războiul sălbatic ne-au dat prilejul să vedem omul russ sub o înfățișare hidoasa, ca într-o oglindă deformată. Realitatea, așadar, ne silește să constatăm că Sălbăticia muscalilor nu are limite, pentru că muscalii sunt o seminție abrutizată, totalmente lipsită de sentimente umane: blândețe, bunătate, milă, respect, dragoste de libertate. Russia, sub putinism, reprezintă statul-turbaciune in toată splendoarea. Nimic de mirare! Putinismul este cloaca tuturor atrocităților, tuturor persecuțiilor, tuturor barbariilor. Din ce izvoare infecte aceasta aversiune criminala, teroristă? Dictatura Putinista de acolo vine, din cele patru secole de păgânism, de ura și sete de expansiune. De fapt, RuSSia este un stat criminal și terorist. De regulă, omenirea sau o parte a ei nu poate suporta, multă vreme, dictatura unui singur individ, fără a-l urî, fără a-l trimite la Judecata-de-Acun. In RuSSia se poate, pentru că viața rusească a fost construită strict pe ideea că mințile cetățenilor trebuie sa fie zombificare, atomizate, virusate. Și asta face cu ei 24 de ore din 24, zi de zi, an de an așa-numitul, autoinitularul mesia de Moksha, care nu poate rata misiunea ce-i revine: aceea de a învia din morți intinsoarea Hoardei de Aur sau macar împuțită defuncta URSS. „Lazar…Nu! Hoitule, vino la mine”, latră insignifiantul, degeneratul, săngerosul Satan…

  4. „Noului Război Rece declanșat de Rusia lui Putin trebuie sa i se raspunda printr-o nouă politica a rezistenței democratice globale.”
    Ca. 70 % dintre statele lumii sunt conduse de regimuri incepand cu iliberale pana la dictaturi crunte. ca. 30 % sunt democratii liberale cum le stim. Care sa fie acea mare rezistenta globala democratica ?
    China a reactionat dur la mesajul G7 si nu recunoaste rolul de conductor al acestor tari pe plan global pt ca reprezinta doar 10 % din populatia lumii.
    Democratia liberala este un model din multe altele care sunt practicate in tarile lumii si ar fi poate mai bine sa ne concentram asupra celor 30 % ca ele sa nu devina si mai putine, pericole sunt multe, pericole dein interiorul acestora.
    Personal consider cel mai mare pericol birocratia si impunerile cum ar fi cele referitoare la transformarile industriale si energetice ele nefacand altceva decat sa maresca si mai mult dependentele economice de China si tari nedemocratice care detin resurse economice si forta de munca indestulatoare.
    Occidentul este intr-o dilema teribila, de o parte doreste transformari majore, de alta parte liberalismul economic cauta maximarea eficientei si a profiturilor ceace inseamna externalizari a intregi ramuri industrile in tari cu regimuri nedemocratice.
    Se doreste quadratura cercului, lucru imposibil de realizat si nu ramane decat sa ne adaptam si mai ales securizam a ceace avem in fata celor care au alte perceptii asupra drepturilor omului
    Schimbarile din tarile conduse altfel decat pe modelul nostru pot veni numai din interioriul acestora si va dura zeci daca nu sute de ani pana o tara sau alta se va putea alatura modelelului nostru pana atunci nu ne ramane altceva decat sa marim atractivitatea modelului nostru prin oferte pasnice si un lucru nu trebui sa uitam, schimbarea culturiilor este aproape imposibila.

    • @Ursul Bruno

      „Schimbarile din tarile conduse altfel decat pe modelul nostru pot veni numai din interioriul acestora si va dura zeci daca nu sute de ani pana o tara sau alta se va putea alatura modelelului nostru pana atunci nu ne ramane altceva decat sa marim atractivitatea modelului nostru prin oferte pasnice si un lucru nu trebui sa uitam, schimbarea culturiilor este aproape imposibila.”
      _______
      In pragul 4IR, in era informatiei, a educatiei si a liberei circulatii (a oamenilor, marfurilor si a capitalului), nivelarea culturilor /globalizarea se petrece mai repede decat constietizeaza unii. Noile generatii consuma aceleasi produse, imbracaminte, servicii, asculta aceasi muzica, vizioneaza aceleasi filme (streaming), samd. Traditionalismul dispare incet dar sigur… odata cu venirea noilor generatii la butoane. Vezi Aici, Aici, Aici, etc Aici , Aici , Aici , Aici , Aici , samd.

      P.S. ponderea absolventilor de studii superioare depaseste pragul de 50% (in economiile dezvoltate,dar nu numai – vezi <a href="Aiciv) mediul devine foarte competitiv… si in acest context, daca esti un loser nu te poti afirma (poti fii newyorkez, londonez, parizian, venetian, moscovit, etc). Nu in mod intamplator, noua generatie din toate colturile lumii apreciaza diversitatea, libertatile si drepturile individuale, meritocratia, competitivitatea, etc. De asemenea, clasificarea individului are loc in functie de aspect si competente, talent, expertiza, perfomanta, venit, rezulate, samd. Originea individului isi pierde relevanta, daca esti competent poti veni si din „shiti-hole” (vezi Sundar Pichai, Rihana, etc;) https://www.marca.com/en/lifestyle/celebrity-net-worth/2022/05/21/6289050de2704ee1578b45a7.html

    • @Ursul Bruno

      Erata

      „Schimbarile din tarile conduse altfel decat pe modelul nostru pot veni numai din interioriul acestora si va dura zeci daca nu sute de ani pana o tara sau alta se va putea alatura modelelului nostru pana atunci nu ne ramane altceva decat sa marim atractivitatea modelului nostru prin oferte pasnice si un lucru nu trebui sa uitam, schimbarea culturiilor este aproape imposibila.”
      _______
      In pragul 4IR, in era informatiei, a educatiei si a liberei circulatii (a oamenilor, marfurilor si a capitalului), nivelarea culturilor /globalizarea se petrece mai repede decat constietizeaza unii. Noile generatii consuma aceleasi produse, imbracaminte, servicii, asculta aceasi muzica, vizioneaza aceleasi filme (streaming), samd. Traditionalismul dispare incet dar sigur… odata cu venirea noilor generatii la butoane. Vezi Aici , Aici , Aici , Aici , Aici , samd.

      P.S. ponderea absolventilor de studii superioare depaseste pragul de 50% (in economiile dezvoltate,dar nu numai – vezi Aici ) mediul devine foarte competitiv… si in acest context, daca esti un loser nu te poti afirma (poti fii newyorkez, londonez, parizian, venetian, moscovit, etc). Nu in mod intamplator, noua generatie din toate colturile lumii apreciaza diversitatea, libertatile si drepturile individuale, meritocratia, competitivitatea, etc. De asemenea, clasificarea individului are loc in functie de aspect si competente, talent, expertiza, perfomanta, venit, rezulate, samd. Originea individului isi pierde relevanta, daca esti competent poti veni si din „shiti-hole” (vezi Sundar Pichai, Rihana, etc;) https://www.marca.com/en/lifestyle/celebrity-net-worth/2022/05/21/6289050de2704ee1578b45a7.html

      • ”ponderea absolventilor de studii superioare depaseste pragul de 50% (in economiile dezvoltate,dar nu numai – vezi Aici ) mediul devine foarte competitiv… si in acest context, daca esti un loser nu te poti afirma (poti fii newyorkez, londonez, parizian, venetian, moscovit, etc)”

        Da. Problema ar fi că niciunul din ăștia nu e capabil să producă măcar un cartof pe cont propriu, dacă nu-și poate cumpăra mâncarea din supermarket.

        Tradiționalismul nu dispare nicăieri, dispar doar generațiile care au pierdut legătura cu tradiționalismul. Ce zici, dacă ăștia care produc cartofii nu ți-i mai vând ție, ce faci în a treia sau a patra zi? :)

  5. Topirceanu: Tine-ti inima, jupane! /Nu stii vorba romaneasca / De la mosi-stramosi lasata, / Ca un caine care latra / Nu te musca niciodata? / Stiu proverbul zice Itic / Ca-l avem si la ovrei,/ Stiu prea bine dar e vorba
    Daca-l stie si Grivei!

    Stim, foarte bine, noi, românii, si in general cei din tarile Europei de Est, la ce sa ne asteptam din partea Rusiei; o mica parte din intelectualii occidentali stiu si ei, si iau atitudine. In mintea noastra ei „salveaza fata” uni Occident mult idealizat in visurile noastre( si cu lotul de dezamagire aferent).
    Multi insa continua sa fantasmeze si sa iubeasca tot ceea ce articolul de mai sus critica; traiesc in Franta de mai multi ani si nu incetez sa ma uimesc , in discutii cu intelectuali, de acest tropism bolnavicios pentru autocratie. Este departe vremea in care politica de ingradire si combatere a tendintelor expansioniste ale Rusiei va deveni o politica coerenta a blocului democratic. Nu exista o sustinere populara a acestor idei, iar vectorii lor mai au inca mult de lucru! Sa speram, sa contribuim cit putem, sa convingem!

  6. Aparent contra naturii, simbioza nationalismului rus cu bolsevismul a fost pusa sub lupa chiar de Soljeniţin in eseul “Maladiile Nationalismului Rus” care a aparut in una din ultimele sale carti (Rossia v Obvale, 1998), unde îi aminteste pe smenovekovţi (cei de la rascrucea veacurilor), mensevici din emigratie, care militau pentru o impacare cu statul sovietic in speranta ca acesta va evolua intr-un stat burghez in care nationalismul rus va renaste. Multi dintre ei s-au reintors entuziasti in Tara Sovietelor unde evident au sfarsit in beciurile si campurile de executie ale OGPU-ului sau in “Arhipelagul Gulag”. Apoi aminteste ca in 1990 urmasii dizidentilor national-bolsevici (a existat si asa ceva in perioada stagnarii brejneviste) au intrat intr-un cartel electoral cu comunistii in asa-zisul “Blocul Patriotic” asa cum a fost la noi doi ani si ceva mai tarziu trilaterala nationalist-comunista care sustinea guvernarea Vacaroiu : Vadim+Verdet+Bratianu Cartof. “O fasie de pacura” cum inexact eticheta celebru disident sovietic aceasta plasma embrionara de neo-sovinism rus, euroasianism si negationisto-minimizatori ai ororilor leninisto-staliniste. Aceasta fasie de pacura, transformata azi intr-un fluviu de foc parjoleste Ucraina si amemeninta ca maine o sa pulverizeze orase si tari europene.
    Cat despre anexarea viziunii lui Alexandr Soljenitin la ideologia Lumii Ruse, trebuie totusi recunoscut ca prin ultimile sale scrieri, cele de dupa intoarcerea in Rusia si poate fara sa vrea, marele disident rus a dat apa la moara propagandei putiniste. Un subiect de discutie pentru alta data …

    • Un comentariu rapid al câtorva pasaje din Soljenițîn – „Rebuilding Russia: Reflections and Tentative Proposals.” Așa, ca food for thought.

      „But it is also true that the rights of individuals must not be exalted to the point of eclipsing the rights of society. As Pope John Paul II stated in a 1981 speech in the Philippines, when national security comes into conflict with human rights, the former must take priority, because without the integrity of the larger structure the life of individuals will crumble as well.” Discursul la care se Alexandr Isaievici a fost ținut în plină dictatură a lui Marcos – un regim calificat drept totalitar de mai mulți autori și, oricum, sângeros peste măsură. Lucra din greu Marcos la salvarea statului, ce să spunem – normal că erau secundare drepturile omului.

      „Or we can put it this way: the structure of the state is secondary to the spirit of human relations. Given human integrity, any honest system is acceptable, but given human rancor and selfishness, even the most
      sweeping of democracies would become unbearable. If the people themselves lack fairness and honesty, this
      will come to the surface under any system.” Corect. Să fie rusul bun. Să își găsească el fibra aia spirituală bătrânească. Contează oare regimul? De altfel ăsta e un titlu de capitol: Is the System of Government Really the Central Issue? Concluzia ar fi că nu prea.

      „European democracy was originally imbued with a sense of Christian responsibility and self-discipline, but
      these spiritual principles have been gradually losing their force. Spiritual independence is being pressured on all sides by the dictatorship of self-satisfied vulgarity, of the latest fads, and of group interests. We embark on democracy at a time when it is not at its healthiest.” Foarte corect și aici. Asta o spune și Viktor Orban și dreapta (ultra)conservatoare românească. Trebuie avut grijă la modelul asta occidental că a cam luat-o razna. Strică la creștinism și trebuie să fim precauți.

      „How can we fail to share the pain and anguish over the mortal torments that befell the Ukraine in the Soviet period? But does that justify the ambition to lop the Ukraine off from a living organism (including those regions which have never been part of the traditional Ukraine: the „wild steppe” of the nomads-the later „New Russia”-as well as the Crimea, the Donbas area, and the lands stretching east almost to the Caspian Sea)?” Res ipsa loquitur.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carti noi

 

A apărut numărul special Engaging God’s Language sau Însușind limbajul lui Dumnezeu al revistei Diakrisis pe anul 2022, al 5-lea volum de la data fondării revistei academice (2022),  publicație care apare fie în format digital fie editat, la editura Eikon, București.  Citeste mai mult

 

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro