vineri, martie 29, 2024

Regionalizarea – clarificarea unui concept

„O putere centrală, oricât de luminată şi savantă ar fi, nu poate să cuprindă toate detaliile vieţii unui popor”
„Despre democraţie ȋn America” Alexis de Tocqueville

.

Conform dicţionarului regionalizarea înseamnă „împărțirea în regiuni sau districte administrative: a aranja regional”. Regionalizarea este adesea confundată cu regionalismul şi este considerată de unii ca fiind o ameninţare la adresa statutului naţional. Regionalizarea nu este o ameninţare la unitatea teritorială a României. Adepţii procesului de descentralizare nu doresc să dezintegreze ţara ca stat ci urmăresc să-i îmbunătăţească performanţele economice printr-o guvernare de tipul multi-nivel.

Regionalism v.s. Regionalizare

« Regionalismul reprezintă conştientizarea intereselor comune (regiunea fiind percepută ca un teritoriu considerat omogen de către oamenii care îl locuiesc) şi în acelaşi timp aspiraţia de a participa la gestiunea acestor interese ». Cu alte cuvinte o comunitate care se consideră capabilă să rezolve problemele locale în detrimentul statului, considerat prea îndepărtat şi prea mare. « Regionalizarea are ca punct de plecare dezechilibrele regionale sau conştientizarea acestora…statul poate astfel recunoaşte o identitate regională (regiunea fiind de data aceasta ca un teritoriu considerat omogen de către stat) şi poate lua măsurile necesare pentru ca regiunile să participe la gestionarea afacerilor proprii ».

Regionalismul e privit de mulţi ca un termen cu dublu sens : „o mişcare de sus în jos (regionalizarea), iar mişcarea de jos în sus (regionalismul).” Ambele sunt concepte ce descriu mişcări în plan regional, interacţionând reciproc. Cu toate acestea există o diferenţă : „regionalismul ca termen întâlnit în discursul politicienilor, care poate duce la federalizare (un ansamblul teritorial cu o istorie şi cultură comună ce poate dobândi competenţe pentru politicile publice)” şi regionalizarea care este „o acţiune administrativă ce vizează crearea unor spaţii de cooperare şi defineşte noi unităţi administrativ-teritoriale.”

Prin urmare, regionalizare înseamnă dorinţa de a ajunge la un echilibru al dezvoltării economice, prin ridicarea nivelului zonelor mai slab dezvoltate, iar pentru aceasta, regionalismul militează pentru ajungerea regiunii la puterea de decizie. Fie că e vorba despre regionalism, fie despre regionalizare, descentralizarea este principalul beneficiu al celor doi termeni. Descentralizarea care aduce cu ea şi procesul de guvernare multi-nivel.

Guvernarea multi-nivel

Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD) încurajează acest gen de guvernare multi-nivel: „descentralizarea a făcut ca guvernele locale și regionale să fie mai puternice și se presupune că a crescut capacitatea lor de a formula și aplica politici. Guvernele locale și regionale, îngrijorate că economiile lor sunt din ce în ce mai expuse concurenței mondiale, se așteaptă acum să influențeze politicile publice, astfel încât acestea să aibă un impact real și pozitiv asupra îmbunătățirii competitivității economiei regionale și a bunăstării locuitorilor.”

Viziunea Uniunii Europene asupra guvernării multi-nivel este redată de Comitetul Regiunilor – un organism consultativ care reprezintă autorităţile locale şi regionale din UE. Rolul acestuia este de a face cunoscute punctele de vedere locale şi regionale cu privire la legislaţia UE, lansând rapoarte sau „avize” pe marginea propunerilor Comisiei Europene: „Uniunea trebuie să lucreze în parteneriate prin promovarea unei culturi a guvernanței pe mai multe niveluri.”

Consiliul Municipalităţilor şi Regiunilor Europene, fondat la Geneva în 1951 este cea mai mare organizație a autorităților locale și regionale din Europa, membrii săi sunt peste 50 de asociații naționale de orașe, municipii și regiuni din 40 de țări. Împreună, aceste asociații reprezintă aproximativ 150.000 de autorități locale și regionale. Adunarea Regiunilor Europene, fondată în 1985 este cea mai mare rețea independentă de autorități regionale din întreaga Europă, reunind peste 250 de regiuni din 35 de țări, împreună cu 16 organizații interregionale. Ei sunt lobbiștii intereselor locale şi regionale la Bruxelles. Împreună, în decembrie 2011 au semnat documentul „Guvernanţă în parteneriat – Uniţi pentru a construi o Europă mai puternică”, document care subliniază rolul cheie al unei guvernanţe multi-nivel în concordanţă cu obiectivele strategiei Europa 2020.

Reiau o idee formulată într-un articol anterior: structura administrativă actuală a României s-a realizat conform nevoilor de dezvoltare din 1968. Suntem în 2012 şi majoritatea statelor europene au o guvernare multi-nivel, diferind de la federalismul Germaniei, la comunităţile autonome din Spania, de la voievodatele Poloniei, la statutul celor cinci regiuni autonome din Italia, din totalul celor 20 de regiuni. Articolul 120 din Constituţie stipulează următoarele în legătură cu descentralizarea României: „Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.” Acesta este principiul de bază al descentralizării în România, însă în practică acesta lipseşte cu desăvârşire rămânând un principiu doar pe hârtie. România este un stat puternic centralizat, ceea ce a dus la neglijarea zonelor de provincie în favoarea capitalei şi la centralizarea deciziilor în structurile de putere aflate lângă Dâmboviţa. Descentralizarea nu este altceva decât o garanţie a stabilităţii unei democraţii funcţionale. România este membră a UE, iar în Europa principiul subsidiarităţii este un termen de bază. Europa este una a colectivităţilor locale descentralizate, care permit o colaborare şi dezvoltare mai rapidă a regiunilor şi a comunităţilor locale.

Exemplul Poloniei

Am scris despre modelul polonez, despre succesul lor în realizarea descentralizării şi despre absorbţia bună pe care au avut-o. Da! Polonia a avut si sprijinul masiv al Germaniei, al SUA. Polonia a realizat descentralizarea în anii 90, Polonia are o altă cultură şi mentalitate ca popor, Polonia a trecut repede la privatizare în anii 90 ducând o politică a liberalizării, Polonia a avut Solidarnosk în anii 80. Ceea ce nu s-a întâmplat cu, sau în România. Pe de altă parte, ei sunt singura ţară cu care ne putem compara ȋn multe privinţe: poziţie geografică, mărime, populaţie, nivelul disparităţor regionale asemănător Vest-Est.

În acest caz de ce nu ar putea România lua ȋn considerare sau ce ar ȋmpiedica implementarea unei guvernări de tip multi-nivel? În Polonia, descentralizarea a durat zece ani şi s-a realizat datorită următorilor factori: voinţă politică, expertiză (know-how-ul experţilor şi consultanţilor pe probleme de descentralizare şi administraţie publică), suportul elitelor şi a mass-mediei.

Guvernanţa multi-nivel le-a permis voievodatelor să aibă o anumită autonomie şi să se bucure de gestionarea anumitor Programe Operaţionale la nivel regional: Programul Operaţional Regional, Programul de Resurse Umane. De asemena pentru a preveni disparităţile economice regionale Vest-Est, polonezii au creat un Program Operaţional special pentru Estul Poloniei: voievodatele Podkarpackie, Podlaskie, Świętokrzyskie şi Warmińsko Mazurskie, regiuni ce au un PIB mic în comparaţie cu celelalte zone ale Poloniei.

Cum ar putea profita România de un proces de regionalizare?

Este clar că România are nevoie de un proces de descentralizare/regionalizare pentru a eficientiza nevoile de dezvoltare ale regiunilor şi pentru a le acorda acestora şansa de a se dezvolta în ritmul propriu. Acest proces va trebui implementat însă cu foarte mare atenţie, deoarece există riscul ca acest proces să conducă la o înteţire a procedurilor birocratice şi totodată să se accentueze fenomenul corupţiei la nivel local/regional. Este de datoria experţilor să propună diferite formule, care să aibă în vedere aceste riscuri, şi care vor fi decise la nivel politic : o reorganizare cu sau fără judeţe, ce bugete, cu sau fără alegeri directe, durata mandatelor, prerogativele funcţionale care vor fi deţinute de aceste regiuni etc. Or pentru aceasta este necesară o voinţă politică şi o dezbatere care să genereze un consens la nivel naţional şi la care să ia parte toţi actorii politici, locali şi sociali.

Eveniment: Regionalizarea Romaniei – De ce?
În acest sens Academia de Advocacy a organizat  la  Timişoara audierea publică “Regionalizarea României – De ce?”, eveniment ce a reuşit să relanseze pe agenda publică de discuţii  tema  regionalizării. Peste 200 de persoane prezente şi 40 de susţineri verbale, din partea politicului, a studenţilor, a oamenilor de afaceri, a administraţiei, majoritatea dintre aceştia subliniând importanţa regionalizării. Persoane din Constanţa, Iaşi, Harghita, Cluj, Bucureşi sau Dolj au susţinut punctul lor de vedere pro sau contra regionalizare, într-un speech de trei minute. Pe lângă aceste opinii verbale, peste 250 de opinii scrise au fost colectate din 31 de judeţe ale ţării. Diversele opinii colectate şi argumentele pro sau contra regionalizare au fost publicate pe site-ul  Academiei de Advocacy sub forma unei  sinteze, ce va fi trimisă decidenților publici și politici, organizaţiilor nonguvernamentale precum și cetățenilor, prin intermediul mass-media şi social media. Această acţiune a Academiei de Advocacy este doar începutul unui lung demers de înţelegere şi analiză al avantajelor/ dezavantajelor şi beneficiilor/ riscurilor ce pot apărea în cadrul regionalizării. ,,Regionalizarea trebuie să fie consecința dorinței interne a românilor, implementată de către decidenți printr-un proces democratic participativ autentic.”, a declarat Juan Castro Pinedo, Dir. Gen. Adj. Agenția de Dezvoltare Regională Țara Bascilor, membru al Comisiei de Experți a audierii publice.Șerban Țigănaș, președinte al Ordinului Arhitecților din România, membru al Comisiei de Experți a declarat ca ,,este necesar un proces complex de cercetare și dezbatere pe tema regionalizării, în rețea, pe multiple paliere, având la dispoziție o perioadă suficientă, dar totuși limitată, pentru a da ocazia de a fi luate în timp util eventualele decizii la nivel național.”

Articol aparut pe Europuls

_________________________________

Europuls este o organizaţie non-guvernmentală formată din tineri români experţi în afaceri europene. Scopurile ei sunt îmbunătăţirea cunoştinţelor românilor despre Uniunea Europeană şi încurajarea unei mai bune comunicări despre România la nivel european prin schimburi de idei şi a celor mai bune practici. Europuls publică articole şi analize pe site-ul www.europuls.ro, organizează dezbateri, seminarii şi conferinţe.

Distribuie acest articol

49 COMENTARII

  1. Va citez ce a spus domnul Ionut Popescu, pe facebook, despre descentralizare(sper sa nu se supere).
    „O idee generoasă, care a avut rezultate bune in vest, aplicată in Romania va avea rezultate catastrofale: descentralizarea ! Asa cum va fi ea statuată in viitoare constitutie, dupa chipul si asemanarea baronilor locali, va transforma țara într-o uniune de cnezate, aflate sub controlul TOTAL al baronilor locali. Totul sub steagul unei idei generoase: descentralizarea…”
    Asta e teama mea cea mai mare. Avand in vedere configuratia politica actuala, „elita politica” pe care o avem si faptul ca am transformat idei bune precum „votul uninominal” in Parlamentul grotesc pe care il vom avea cred ca CENTRALISMUL ramane cea buna solutie.

    • Suta la suta de acord! Regionalizarea n-ar adauga un nivel de organizarea economica mai eficient ci un nou nivel de coruptie, risipa si birocratia. Sunt nu doar impotriva regionalizarii dar si pentru reducerea puterii locale si judetene, in special in ceea ce priveste legea si politia. In sute de sate, orase si judete, primarul, prefectul sau politistul sef taie si spanzura, incalca legea, isi favorizeaza apropriatii, imparte contracte, isi sicaneaza oponentii, totul fara consecinte legale. Pai asta nu mai e progres e intoarcerea la o organizare tribala!

      • „In sute de sate, orase si judete, primarul, prefectul sau politistul sef taie si spanzura, incalca legea, isi favorizeaza apropriatii, imparte contracte, isi sicaneaza oponentii, totul fara consecinte legale”
        Sa inteleg ca asta e situatia de acum. Pai in cazul asta, mai rau nu se poate, de acord? Aplicarea si respectarea legilor nationale nu are legatura cu modul de administrare (centralizat, sau descentralizat).

        La modul simplist, cum vad eu regionalizarea: un anumit teritoriu cuprinde 100.000 omuleti si o suma de resurse comune: naturale, culturale, etc. Ei bine, dupa ce reprezentantii celor 100.000 de omuleti platesc birul Statului central, hotarasc singurei cum administreaza atat finantele ramase, cat si celelalte resurse comune: solul, padurea, apele, patrimoniul cultural, etc. (Sigur ca cei obisnuiti sa dicteze de la centru ce si cum sa faca fiecare oras in parte, vor fi impotriva acestor principii, plus ca nici multora din teritoriu nu le-ar placea sa isi asume niste responsabilitati fata de proprii alegatori, ca-i mai simplu sa ridici din umeri si sa arati cu dej’tu spre Capitala, dar astea’s alte discutii).

        Sigur ca in realitate schimbarea unui mod de lucru la acest nivel este foarte dificil de realizat, ca inseamna modificare de mentalitate…

    • Vreti sa glumim putin?
      Cam cum ar arata Romania dupa regionalizare:
      – 3 regiuni mari: Moldova, Ardealul si Tara Romaneasca
      Acestea vor fi conduse de 3 Parlamente regionale cu cate 588 de parlamentari fiecare.
      – 16 regiuni (nu le mai enumaram!); acestea vor fi conduse de catre un guvernator, ajutat de un aparat functionaresc format din 588 de functionari.
      La acestea se vor adauga actualele structuri judetene, intarite puternic cu cate 588 de functionari care vor raporta superiorilor ierarhici!

    • @gaby M. Ar rezulta cumva ca primul exemplu de regionalizare (Magna Charta Libertatum din Anglia) a fost nereusit? Credem cumva ca un guvern central STIE tot, VEDE tot, REZOLVA tot? Pai, pe acelasi concept sa desfiintam 588 posturi de inutili si sa centralizam totul la Bruxelles. NB. Conceptul de natiune-stat e NOU in Europa (Congresul de la Viena 1916). Regiunile, chiar si cele ce ne vin noua usor pe limba) sunt anterioare statelor. Numai in vizita prin vest spunem ca suntem romani, pe acasa fiecare e moldovean, oltean, banatean etc. Cred pe de alta parte ca e mai usoara schimbarea unui politician la nivel local decat la nivel central, unde intervin consideratii politice care estompeaza pe cel administrative (adica cele EVIDENTE la nivel local). Azi schimbarea unui Mazare cere acordul PSD si chestiunea devine politica si delicata pe plan national (nu cumva sa le vina si altora cheful) , in timp ce pe planul Constantei e numai o chestiune de numere.

      • @pragmatic-la-extrem
        Vreau sa ma fac inteles, eu sunt pentru regionalizare si descentralizare. Sunt de acord sa imprumutam modele de bune practici cum e cazul reformei administrative din Polonia. Problema este ca trebuie sa avem in vedere specificul nostru national. Nu vreau sa dau lectii doar va recomand ultima carte a istoricului Lucian Boia „De ce este Romania altfel?”. Avand in vedere din ce fel de oameni e formata clasa noastra politica pot sa pun pariu ca regionalizarea va fi un fiasco si ca Romania va semana cu ceea a descris domnul Ionut Popescu in citatul pe care l-am preluat( fara acordul dansului).
        Despre „Magna Charta” nu am ce sa spun. Stiu doar ca am preluat intr-o forma sau alta ideea de vot uninominal practicata in UK. Rezultatul: unii ca mine nu s-au dus la vot pentru ca nu au avut ce vota altii s-au dus si au votat toti mafiotii. Deci ce merge bine in UK s-ar putea sa nu mearga bine in Romania. Cred ca in acest moment al evolutiei noastre centralismul s-ar putea sa fie inca potrivit, dar este doar parerea mea. Pana cand nu va aparea o forta politica care sa realizeze descentralizarea asa cum o vede domnul Gratian sau cum o vad eu sau dumneavoastra eu zic sa stam linistiti.

        • Totusi descentralizarea asta ar presupune si o echilibrare a raportului venituri/cheltuieli la nivel de regiune. Regiunile sarace, cu un socio-economic scazut, unde ‘baronii’ sunt cu atat mai puternici cu cat populatia este mai.. proasta.. vor avea mai putini bani de cheltuit. Coruptia descentralizata va oferi unora sansa sa se ridice din noroi.. si poate ceilalti vor intelege atunci ca se poate, si vor schimba si ei baronii cu ceva mai bun.

          • @pehash
            Sunt de acord cu dumneavoastra in ceea ce priveste regiunile sarace. In regiunile bogate coruptia si clientelismul vor exploda, parerea mea.

        • @gaby M. Ca mai intotdeauna am preluat „original” si VU. In UK, daca nu esti ales in parlament NU devii demnitar (adica, daca n-ai convins 15 000 cum sa convingi 15 mil.). In UK, numai seful de partid e premier (te-a dat jos partidul, nu mai esti premier). Vorbind de UK, doar nu credeti ca primele 5-8 parlamente au fost excelente? Cernerea politicienilor (palavragii vs. „faptici”, hoinari vs. dedicati colegiului…) nu se face imediat. Noi avem alesi care in fiecare an au candidat in alta parte, iar eu cred ca la un moment dat nu vor mai gasi colegii care sa-i accepte. Dar VU implica si altceva, o discutie fundamentala: daca esti ales in Crisana, votezi cu propriul partid care ar vrea sa favorizeze Vrancea in dauna Crisanei? Cu alte cuvinte: cui ii datoreaza alesul loialitate? Cand ALEGATORII vor intelege si practica acest mod de gandire, succesul VU este asigurat. Deocamdata la noi e esentiala loialitatea fata de seful de partid, chit ca piere colegiul… Ipoteza: daca frica de VU l-a impiedicat pe Catalin Voicu sa mai candideze nu e deja un pas inainte, caci la votul pe liste conta numai cat a „ajutat”partidul. ? A fost un exemplu, sigur ca pot si multe altele. Cred de asemenea ca loialitatea fata de colegiu ar elimina mesaje de genul „ROmania sa fie bine si tot romanul sa prospere” in schimbul unora mai concrete si -in special- VERIFICABILE. NB. am trait 20 de ani tari cu VU si l-am vazut la lucru, FUNCTIONEAZA!.

          • Atat va spun, daca candida Voicu lua 60% deoarece s-a votat politic. Eu zic ca PSD l-a lasat la vatra, deoarece urmeaza condamnarea definitiva si asta insemna alegeri si alte chestii mai putin placute pentru partid. Cineva la o alta postare chiar a sesizat bine: Becali 2% in primavara la alegerile locale, 60% la cele parlamentare doar din cauza faptului ca a candidat sub sigla USL. Asta e votul uninominal la noi, ce spuneti dumneavoastra este o realitate in UK sau in SUA, nu va contrazic,insa in Romania vorbim de un basm. Eu propun intoarcerea la votul proportional, m-am lamurit cum sta treaba cu VU.

    • Ce prostii vorbești, domnule? Adică guvernarea centralistă bucureșteano-regățenească, care a transformat România în cel mai subdezvoltat, primitiv, înapoiat, corupt și neperformant stat al Europei civilizate- aceea e bună? Adică ce vor face cretinii administrației centraliste bucureșteano-regățenești, care s-au dovedit congenitat idioți și incompetenți, de 150 de ani, de când există stat român modern?

  2. Și eu sunt convins că se vor găsi pretexte pentru a conserva centralismul parazitar al Bucureștiului până la acumularea unor mari tensiuni.

    • am vazut undeva expresia centralism socialist explicata cam asa: spagile se iau la nivel central (de unde centralismul) si se iau de catre USL (de unde socialist).

    • @stoica. AI perfecta dreptate: A. municipiul Cluj e azi la apropae 60% nivel de trai standard, asa ca nu va mai putea obtine fonduri europene pt. dezvoltare locala. B. foarte serios se discuta de zona metropolitana Cluj care sa dilueze cifrele de mai sus. C. nu sunt obiectii majore la nivel local, indiferent de partid. D. obtinerea de fonduri direct de la Bruxelles, TAIE dependenta economica de pohta Bucurestiului si DISPARE parghia politica a guvernului central. PS. Modelul Lega Nord din Italia este posibil si la noi (marile orase din Ardeal NU sunt rosii: Cluj, SIbiu, Brasov, Arad). PS2. pe Transilvania Live, Sabin Gherman a aratat o chitanta: el platise la Cluj niste bani pt. o autorizatie locala, iar de incasat era stampila trezoreriei sec.5 Buc. Intrebare legitima: el plateste la Cluj pt. vanghelioane?

      • Cine va fi de acord ca un mare oraş precum Cluj-Napoca să obţină fonduri direct de la Bruxelles, fără ca autorităţile centrale să controleze intrările şi ieşirile de capital din România, ce fel de credite se obţin de Primăria Cluj-Napoca de la Bruxelles şi în ce mod pot afecta acestea bugetul general al statului şi balanţa de plăţi a României? Vă faceţi iluzii în privinţa aceasta. Fiecare primar doreşte bani pentru comunitatea sa şi pentru sine, dar există o limită pentru accesarea creditelor.

        • e o dorinta sau o realitate? Legea spune ca orice „grupare”de 500 000 pers. se poate adresa la Bruxelles. Deci o regiune din Ardeal poate elimina necesitatea „marinimiei ” de la Bucuresti, in special daca culorile politice nu coincid. Ca nu-i va place unui guvern de conceptie „centralist democratica” ca vulgul sa nu depinda zilnic si total de Capitala e o alta discutie.

      • Sunteti penibili cu generalizarile astea. ‘pohta Bucurestiului’? Bucurestenii ar ceda cu mare bucurie capitala ca sa scape de toti hotii din parlament si pomanagii de pe strazi. Cati parlamentari sunt nascuti sau macar crescuti in Bucuresti? Pe 9 decembrie, ardelenii au votat la fel ca toata tara.. peste 50% USL.

  3. Am mai prezentat o dată pe http://www.contributors.ro „binefacerile” regionalizării din Polonia, pe care dvs. o ridicaţi în slăvi. Pe scurt, s-au desfiinţat spitale din localităţile mai mici şi cu o parte din bani s-au modernizat spitalele din marile oraşe, care acum sunt pe post de hotel-spital. Pentru a recupera banii investiţi în modernizarea lor, preţurile stabilite pentru pacienţi sunt enorme şi se alcătuiesc liste cu numele pacienţilor care doresc să se interneze în spitalele moderne şi care nu au resurse financiare pentru a plăti serviciile oferite de spitale. Reprezentanţii statului polonez spun că problema finanţării se va rezolva cu timpul, pe măsură ce polonezii vor renunţa la asigurările obligatorii de sănătate în favoarea celor private şi astfel listele de pacienţi vor dispărea. Dar de unde bani pentru asigurări private de sănătate, în condiţiile în care şomajul a ajuns la 12,5% (în România este 6,9%, din câte ştiu). Practic, statul polonez nu are fonduri suficiente pentru a acoperi în întregime costurile de întreţinere ale spitalelor modernizate, chiar dacă a desfiinţat spitalele din localităţile mai mici, iar dacă pacienţii nu au bani suficienţi din alte surse, poţi muri pe stradă, iar numele tău va figura pe o listă de aşteptare pentru a primi tratament într-un spital. Da, în spitalele respective este curăţenie şi condiţiile sunt mai mult decât decente, dar saloanele din spital sunt aproape … goale, nu din cauza lipsei de pacienţi care ar dori să se trateze în spital, ci datorită preţului stabilit pentru serviciile care se oferă în spital.
    Oare asta se doreşte şi în România? Hoteluri-spital, în care să se trateze 10 pacienţi pe lună?
    Povestea mea poate continua şi în alte domenii pe care jurnaliştii români le tratează „după ureche”. Polonia nu este El Dorado, Polonia are aceleaşi probleme ca România în privinţa administraţiei, chiar dacă aici s-a realizat o reorganizare administrativă. Polonezii nu şi-au rezolvat problemele, ci au redus costurile administrative în paralel cu o campanie puternică de propagandă referitoare la reorganizarea administrativă. Din păcate pentru cetăţenii obişnuiţi, problemele structurale există în continuare şi le cunosc de mai bine de trei ani deoarece locuiesc în Polonia.
    Dacă nu credeţi, vă invit să veniţi în Polonia, să vedeţi cu ochii dvs.
    Cu stimă,
    P.O.

    • Domnule Opris

      Am fost in Polonia, am stat in Wodz,Varsovia si Cracovia si mi-a placut ce am vazut. Vorbesc ca prima impresie. Inteleg ca exista probleme in sistemul sanitar, insa nu stiu daca sunteti informat de ceea ce se intampla in Romania! Am prieteni doctori care au plecat demult din Romania, pentru tari ca Franta, Germania sau Spania. Asistente medicale pleaca pentru un salariu decent afara, lasand spitalele goale…Nu exista medicamente, trebuie sa vii de acasa cu pansament…”statul polonez nu are fonduri suficiente pentru a acoperi în întregime costurile de întreţinere ale spitalelor modernizate”….dumneavoastra nu ntelegeti probabil in ce stuatie se afla sistemul sanitar romanesc in comparatie cu Polonia!!! Comparatia am facut-o la modul general…este singura tara din UE care a avut o crestere economica pe perioada crizei: 2009-2010 si este laudabil acest lucru! Absorbtia lor e grozava, insa nu se stie inca cat de sustenabila. Vorbesc lunar poate cu persoane implicate in acest fenomen in Polonia. fie ceecetatori, fe evaluatori fie reprezentanti ai societatii civile. Si se mandresc cu realizarile fondurilor europene. Culmea e ca eu tot incerc sa le spun despre coruptie despre influenta politicului asupra fondurilor, ei aproba dar nu dezvolta prea mult, sustinand ca exista in Polonia asa ceva insa intr-o masura prea mica, care nu nfluenteaza procesul de absorbtie!
      Toata stima pentru ceea ce faceti dumneavoastra si pentru activitatea dumneavostra din Polonia, insa haideti inapoi acasa, in sistemul sanitar romanesc, sa vedeti ca problemele polonezilor sunt floare la ureche pe langa ceea ce se intampla la noi! „Moartea domnului Lazarescu” ruleaza in fiecare zi in spitalele romanesti!

      • Domnule Graţian,

        V-am scris deoarece în România s-a propagat prin mass media ideea că „Polonia are capra mai frumoasă”. Nu-i adevărat! Sunt probleme similare cu cele din România, însă polonezii nu discută despre acestea cu străinii. Există o amabilitate în discuţii, dar dacă intri în detalii, poţi afla (sau nu) problemele reale cu care se confruntă. Depinde cu cine discuţi şi dacă există interes pentru a afla ce se întâmplă cu adevărat. Vă pot oferi cel puţin trei exemple care nu au fost mediatizate în România şi care ţin de problemele administraţiei poloneze:
        1. Cazul Amber Gold (Chihlimbar Aur) – un fel de FNI sau CARITAS în variantă poloneză. A început în 2007 şi s-a încheiat în august 2012, cu arestarea şefului sistemului piramidal. Din momentul inculpării sale oficiale, în mass media poloneză se utilizează doar prenumele acuzatului (Marcin P.), deşi lumea cunoaşte foarte bine numele acestuia deoarece a fost prezentat permanent în mass media poloneză în perioada 2007- august 2012. Aceasta este o regulă din legea audiovizualului de aici, pentru a proteja demnitatea celui acuzat până la pronunţarea unei sentinţe definitive.
        Promisiunile Amber Gold: 13 % dobândă la banii depuşi de cetăţeni. Li s-a spus că banii lor vor fi investiţi în certificate speciale care atestă că deţin aur la Amber Gold. Evident, gogoşi!
        Păgubaşi: circa 130.000 de cetăţeni.
        Paguba estimată: circa 2 miliarde de zloţi (adică 500 milioane de euro).
        Administraţia: Comisia de Valori de la Banca Naţională a Poloniei a avertizat în repetate rânduri despre faptul că nimeni nu poate cumpăra sau promite achiziţionarea de aur ca persoană fizică sau juridică şi apoi să-l comercializeze fără aprobarea specială a Băncii Naţionale. Ei au vorbit, ei au auzit! La fel ca în România.
        2. Cazul companiei aeriene private „OLT Express” – se leagă de cazul „Amber Gold” prin fiul premierului Donald Tusk. Acesta a fost în mod oficial consilier la ambele organizaţii şi se aminteşte mereu despre celebra „mafie de la Gdansk” (Tusk este din Gdansk). „OLT Express” oferea în principal zboruri pe rute interne şi a dat faliment după doar doi ani de funcţionare. Există arestări şi ancheta se află în curs de desfăşurare.
        3. Metroul din Varşovia. S-a licitat pentru construirea liniei 2 de metrou şi contractul a fost câştigat de o firmă din Turcia, care a avut preţul cel mai mic. În momentul în care au ajuns la Vistula cu scuturile de săpat, staţia în construcţie şi tunelul au fost inundate (13 august 2012). Cauza: nu s-au făcut sondaje geologice temeinice, ci doar câteva testări ale terenului deoarece turcii au considerat că pot construi şi aşa. Evident, în oferta cu care au câştigat licitaţia nu erau prevăzuţi bani pentru sondaje geologice.
        Rezultatele: staţia Powisle este inundată de patru luni şi se speră ca în ianuarie 2013 să se finalizeze scoaterea din staţie şi tunel întregii cantităţi de apă şi nisip acumulate.
        Acestea sunt trei probleme concrete cu care se confruntă polonezii. Cea de-a patra, somajul (12% şi continuă să crească) nu o voi detalia aici din lipsă de timp. Reorganizarea administrativă nu a fost panaceu, dimpotrivă, a mărit numărul şomerilor şi afacerile micilor companii au fost închise treptat. Acum, în jurul pieţelor există foarte multe buticuri şi chişcuri abandonate şi pe care scrie „De închiriat” sau „De vânzare”. Afaceri în colaps deoarece principalii cumpărători au pierdut locurile de muncă din administraţie.

        Fapt divers:
        Am plecat din România în urmă cu trei ani, cunoscând foarte bine anumite lucruri, ca urmare a poziţiei pe care am avut-o la un moment dat într-un anumit serviciu.
        În opinia mea, comunismul a globalizat problemele în Europa de Est. De aceea îmi este uşor să compar situaţia din Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria şi România.
        Ce va fi mai departe, nu ştiu.

        Cu stimă,
        P.O.

        • Domnule Opris

          Va multumesc pentru cazurile impartasite, sunt mari dar totusi nu se compara cu ceea ce se intampla in Romania. Va amintesc ca fondurile sunt blocate, unele PO-uri din august, va reamintesc ca doi minstrii si-au dat demisia dupa ce au fost acuzati de conflicte de interese, in legatura cu obtinere de finantari europene,va reamintesc numarul de km de autostrada facuti de Romania in ultimii 5 ani, din 2007 pana in prezent desi, 22% din totalul fondurilor 30 de miliarde de euro cred, au fost alocati Programului Operational Transport. E clar: suntem est-europeni, insa unii sunt mai cu staif decat altii. Adica, din punctul meu de vedere, istoric vorbind sund diferente mari intre Ro si Po. Poate asa se explica si diferenta de mentalitati! Si totusi nu inteleg de ce ati ales Polonia in detrimentul Romaniei. Puteat alege alta destinatie, occidentala, sau? Eu cred ca ei sunt mult inaintea noastra din toate punctele de vedere si ca avem mult de invatat de la ei!
          Cu prietenie
          Gratian

          • Domnule Graţian,

            După cum aţi constatat şi dvs., există diferenţe între România şi Polonia, dar ceea ce ne apropie sunt experienţele relativ comune, inclusiv din perioada comunistă. Nu intru în detalii deoarece este târziu. Poate mâine, dacă am timp …
            În privinţa situaţiei dificile din România, citesc ştirile care se publică şi nu mă încântă deloc ceea ce se întâmplă. Din păcate, nu ştiu cum aş putea să ajut pe cei care suferă din cauza corupţiei. Sunt istoric şi fost militar. Nici una dintre aceste meserii nu au legătură directă cu viitorul imediat al României.
            De ce am ales Polonia? Nu am ales o ţară, ci o persoană. Puteau fi la fel de bine Goenlanda sau Antarctica. Sunt în continuare român, nu am renunţat nici un moment la cetăţenie sau la domiciliu, dar prefer să stau aici, nu în România. Dacă aş avea puteri herculiene, probabil că aş încerca să mut Jiul peste Carpaţii Orientali şi peste Carpaţii polonezi (aici se numesc Tatra), pentru a aduce Craiova mai aproape de Varşovia.
            Sunteţi tânăr şi probabil vă exasperează imobilismul din administraţia românească. Vă rog să mă credeţi, există aşa ceva şi în Polonia, şi în SUA. Trebuie să aveţi încredere în dvs., în primul rând, şi să vă pregătiţi din timp pentru ceea ce poate să urmeze. Urmaţi-vă visul (Institutul) şi creaţi-vă în acelaşi timp o carieră. Poate, cu timpul, veţi renunţa la cariera iniţială pentru a obţine rezultate mai bune în cea de-a doua carieră. Pregătiţi-vă pentru cel puţin două variante. Succes!

    • Este cumva posibil modelul invers (in sanatate) ? adica a unui spital complet si perfect in fiecare catun (se regaseste si in „viziunea”USL despre sanatate)???? cat ar costa asa ceva (ma indoiesc ca prin „tarifele” decontate per pacient se poate acoperi cheltuiala)???? Nu cumva trebuie intai „aduse la nivel” putine spitale in orase mari si apoi treptat si celelalte? Nu cumva costa mai putin un elicopter care sa-i duca din catun la un spital „bun”decat sa duci medici BUNI peste tot (admitand ca-i gasesti si poti sa-i platesti). NB. In Valea Jiului exista elicopter PRIVAT pt. cei accidentati la mina, caci de 20 de ani ei s-au convins -fara a scrie pe blog- ca e mai bine sa-i transporti unde e mai bine decat sa incerci sa faci un spital „cu de toate”la Petrosani.

      • Ceea ce spuneţi dvs. este logic, dar nu cred că este bine să distrugi ceea ce ai deja, cu speranţa că vei construi ceva complet nou cu banii aşa-zis economisiţi – prin nealocarea lor către structura pe care o distrugi. Ceea ce critic este lipsa de responsabilitate a decidenţilor din Polonia şi România faţă de soarta concetăţenilor, „plimbarea” problemelor cu care aceştia se confruntă prin crearea de structuri noi şi folosirea de resurse pentru propagandă. Practic, doar politicienii, politrucii şi membrii aparatului de propagandă câştigă din distrugerea spitalelor vechi, oferind gogoşi electorale. Cetăţenii bolnavi din sate trebuie să găsească resurse financiare pentru a ajunge la spitalele moderne din marile oraşe. Astfel, aceştia plătesc atât biletul de deplasare, cât şi factura (mare) de la spitalul unde se internează.
        Răspunsul pare simplu şi trebuie spus tuturor politicienilor, de la toate nivelurile: NU MAI FURAŢI şi NU MAI MINŢIŢI! Însă nu vom vedea aşa ceva. Este o bălmăjeală generală între politicieni, fiecare încearcă să câştige alegerile ştiind de la bun început că nu există bani suficienţi pentru sistemul de sănătate actual, indiferent cum ar fi organizat acesta în Polonia (sau în România). Este o luptă pentru existenţă în care cineva trebuie să piardă pentru ca altul să câştige. Cine are accesul la resurse, poate dezvolta sistemul pe care şi-l doreşte până în momentul în care pierde susţinerea populară şi, la alegeri, se trezeşte fără „coledzi”.
        Dacă nu mai pot fura, politicienii nu se mai implică într-o problemă care nu le aduce nici un beneficiu material. Dacă pot să închidă spitale într-o parte a ţării pentru a finanţa spitalele în zona în care au fost aleşi în funcţii şi în acelaşi timp primesc bani de la diverşi afacerişti pentru licitaţii trucate, politicienii fac tot ce este posibil pentru a spune că soluţia lor rezolvă problema sistemului de sănătate din ţară. Se mută banii de investiţii din zona A în zona B contra unui comision provenit tot din bugetul statutului, şi uite-aşa ne trezim cu un buget de investiţii mai mic, deşi am tăiat cheltuielile din zona A şi am planificat toată „economia” obţinută pentru zona B.

        • sper dle Opris sa nu cadeti in capcana politicienilor de joasa educatie. La orice dezbatere, cand nu mai au argumente (in special financiare) au drept raspuns: „se fura”. Un exemplu concret dintr-o comuna de langa Bucuresti. DIn 2009 nu mai apar copii noi in clasa I-a si scoala de depopuleaza. E lipsit de sens -pt. finantele primariei- sa inchida scoala si sa transporte copii in alta parte??? Cei care au copii care acum sunt transportati vor ridica steagul dreptului la educatie, al intelegerii umane etc. Dar de ce drepturile acestora genereaza automat obligatia celorlalti sa plateasca taxe locale sporite ca sa mentina o scoala DEPOPULATA in functie? Idem cu spitalele: cat trebuie modernizata DOTAREA (adica bani concreti) ca sa popti tine pasul cu medicina moderna? Banii fiind (oriunde si oricand) limitati aparatura moderna se duce intai la orasul mic sau la cel mare? NB. evident ca se poate aduce aparatura si medici „super”la o sectie de neurochirurgie la Vascautzi. Se deconteaza suficient ca sa se acopete cheltuielile? daca nu, de unde taiem si nu facem o eroare si mai mare?

          • Ceea ce spuneţi dvs. ţine de politicile publice ale statului român. Discuţia poate fi amplă, dar problemele grave pe care le semnalaţi (şi multe altele) nu se rezolvă prin mesaje electronice. Din păcate, politicienii români se mulţumesc să promită şi cam atât. Ce se poate face? Există o lipsă de încredere în politicieni, generată de diferenţa dintre promisiuni/aşteptările populaţiei şi realitatea cotidiană. Cum se poate rezolva problema? Prin politici publice transparente, care generează competiţie (adică scăderea preţurilor cerute pentru un anumit serviciu oferit de societatea X şi plătit de statul român).
            La exemplul dvs. pot comenta doar atât: este nevoie de echilibru în abordarea problemelor delicate. Cineva îşi pierde locul de muncă (profesorii), cineva se deplasează mai mult pentru a învăţa la o altă şcoală (copiii) şi pierde timpul dedicat învăţării propriu-zise, cineva doreşte păstrarea şcolii din interese strict personale (să fie ales din nou primar) şi aşa mai departe. Dacă nu se discută situaţia deschis la nivelul comunităţii locale, totul va rămâne „ca în tren”.
            Echilibrul este necesar şi în privinţa analizării situaţiei spitalelor. De exemplu, nu pot fi contractate credite de comunitatea locală direct de la Bruxelles, în scopul modernizării unui spital, dacă se ştie că nu vor fi suficienţi pacienţi în următorii ani pentru a satisface o nevoie socială (tratarea bolnavilor) şi pentru a rambursa creditul şi dobânzile aferente acestuia. În Varşovia am văzut un hotel-spital şi nu ştiu în cât timp se va plăti creditul obţinut pentru modernizare dacă nu există pacienţi capabili să-şi achite spitalizarea. Aci este o problemă de eficienţă a spitalului respectiv. Ai investit şi constaţi că nu ai pacienţi cu asigurări private, ci doar pe cei cu asigurări de stat şi banii alocaţi de stat pentru aceşti pacienţi se termină în luna iunie a anului curent. Ce se întâmplă în următoarele şase luni? Saloanele sunt aproape goale. Unde este eficienţa din punct de vedere al scopului social al spitalului şi apoi la nivelul cheltuielilor deja efectuate pentru modernizare? Presupun că această problemă există şi în România.
            În opinia mea, răspândirea spitalelor (şi a altor instituţii) trebuie să ţină cont de interesele populaţiei întregii ţări, nu interesele personale ale cetăţenilor dintr-o anumită localitate. Aici este punctul slab al noii regionalizări (insuficient explicate de adepţii săi). Conceptul noii regionalizări pune în discuţie un element fundamental care există în Europa: statul. Ce rol mai are statul dacă permiţi oricui să contracteze un credit la Bruxelles pentru o pârtie de schi la Sinaia, în loc să foloseşti aceiaşi bani pentru un spital, o şcoală etc. într-o localitate din Dobrogea (de exemplu). Aici apare rolul liderilor de partide şi a administraţiei centrale a statului, care analizează, discută, prezintă opiniei publice ideile principale şi hotărâşte apoi ce se face cu creditul de la Bruxelles. Ceauşescu a permis întreprinderilor de stat să contracteze credite pe termen scurt direct de la anumite bănci străine şi din cauza aceasta România a ajuns în incapacitate de plată la sfârşitul anului 1981 (Polonia ajunsese deja în martie 1981). Bugetul de stat a avut probleme deoarece directorii întreprinderilor nu au reuşit să înapoieze banii luaţi de la băncile străine. Ceauşescu a reproşat pe bună dreptate că directorii şi-au făcut de cap, solicitând bani aiurea. După 30 de ani, există în continuare această tendiţă la nivelul administraţiilor locale, aplicându-se principiul prost: „Mie să-mi fie bine, nu mă interesează ce se întâmplă cu ceilalţi (cetăţenii din alte localităţi şi statul român în general). De aceea am spus că este nevoie de echilibru când se abordează politicile publice ale statului şi problemele care pot să apară în urma regionalizării fără cap.

  4. In articol, vad 2 feluri de argumente in sprijinul regionalizarii:

    I. Sustinerea acordata de UE si OECD regionalizarii – din pacate, aceasta sustinere nu se bazeaza pe argumente, cele aduse de OECD mi se par mai degraba contra-argumente:

    1/ „… se presupune că a crescut capacitatea lor de a formula și aplica politici …” – adica, pana acum, nu e deloc clar ca a crescut capacitatea guvernelor regionale sa formuleze si sa aplice politici, dar, daca teoria spune ca ar trebui sa creasca, bagam si noi un „se presupune” ca sa iasa ca la carte.

    2/ „Guvernele locale și regionale, îngrijorate că economiile lor sunt din ce în ce mai expuse concurenței mondiale, se așteaptă acum să influențeze politicile publice …” – adica, traducand din limba de lemn, guvernele regionale au constatat ca nu au nicio sansa singure si fac apel la guvernul central.

    II. Exemplul ultra-folosit al Poloniei; din pacate pentru adeptii regionalizarii, acest exemplu este unul irelevant, din 2 motive:

    1/ Polonia are o istorie de circa 1000 de ani ca stat unitar pe (aproximativ) teritoriul actual, chiar daca au existat si perioade in care tara a fost divizata fie in parti mai mici, fie intre imperiile vecine, in timp ce Romania are o istorie de circa 100 de ani ca stat unitar pe (aproximativ) teritoriul actual.

    2/ In Polonia, cea mai mare minoritate nationala reprezinta 0,45% din populatie, pe cand in Romania reprezinta 6-7%.

    Pana acum, nu am auzit vreun argument incontestabil in favoarea regionalizarii, unul care sa te faca sa spui: da, domnule, acest lucru va functiona bine intr-un sistem regional, dar nu are cum sa mearga bine in sistemul actual. Deci: ce anume nu se poate in niciun fel face in organizarea actuala, dar se va putea face intr-o organizare regionala ?

    Eu unul recunosc in ideea regionalizarii (atunci cand este sustinuta cu buna-credinta si nu pentru o agenda ascunsa) tendinta umana absolut fireasca de a inlocui cu totul un sistem care merge schiopatand, in loc de a incerca sa faci sistemul existent sa mearga mai bine. Numai ca, in 99% dintre situatii, este mult mai eficient sa pui pe picioare sistemul existent, decat sa-l inlocuiesti; dar asta este o concluzie care vine in timp, odata cu experienta.

    • Istoria si economia spune ca NU exista sistem super-centralizat care sa poata functiona eficient. Niciodata. Nu exista nici un fel de exemplu in istorie. Restul este can-can. Iar un sistem extrem de politizat pe langa faptul ca este centralizat este cu atat mai daunator.

      • 1/ Romania actuala nu este un sistem super-centralizat. Daca ar fi asa, nu s-ar mai vorbi despre baronii locali.

        2/ Exista si argumente, in afara de sentinte de genul „istoria si economia spune …” ?

  5. „Nu cu argumente filosofice şi umanitare veţi convinge pe aceşti tirani, ci cu lancea lui Horea” zicea Avram Iancu, unul dintre cei mai mari federaliști din istoria românilor. Mie nu îmi place violența, de aceea nesperând că miticii pot convinși cu argumente raționale, eu sper într-o evoluție favorabilă a conjuncturii europene și în împăcarea ardelenilor după modelul bănățean.

  6. Tinand cont ca autoritatea statul;ui este una singura, o putere a unui stat (fara a fi) centrală, nu trebuie să cuprindă toate detaliile vieţii unui popor; puterea trebuie exercitata . (adica „Calul,Muierea si Puterea se incaleca din prima” – Napoleon Bonaparte dixit”).

    Trecand peste frumusetea de stil a lui Alexis de Tocqueville, raman cateva intrebari (la care nu ati raspuns nici acum trei saptamani, la precedentul articol):
    – enumerati-ne 15 avantaje pe care regionalizarea le-ar aduce in beneficiul fiecarui cetatean regional ;
    – in ce constau in concret aceste avantaje (numeric, calitativ si cantitativ) ;
    – cand, cum si in ce ar consta imbunatatirea patrimoniului si al vietii noastre, ale cetatenilor, in concret, prin prisma celor 15 avantaje ;
    – cat costa fiecare cetatean costurile regionalizarii si in cat timp se amortizeaza acestea ;
    – aceste avantaje duc direct, expres si explicit la cate un efect pozitiv in propriul nostru patrimoniu – ca si cetateni regionali, probabil (si) europeni ? Daca da, definiti, explicitati va rog .
    – in cat timp veti despagubi persoanele (mostenitorii lor), institutiile (de drept public – nou create si de drept privat=succesorii lor) care au investit bani si drepturi nepatrimoniale, in ultima 100 de ani, in celalalte regiuni nou create. Cu siguranta ca ati analizat acest aspect, Romania si UE fiind parte la mai multe tratate internationale prin care despagubirea populatiei si a persoanelor juridice din afara unei tari este obligatorie (pentru partile semnatare).
    Veti intgelege ca :
    – aspiraţia de a participa la gestiunea acestor interese; dezechilibrele regionale; concepte ce descriu mişcări în plan regional, interacţionând reciproc; ridicarea nivelului zonelor mai slab dezvoltate; descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice … , etc.,
    – ca si lancile dlui. Bratfalean (parca ar fi tepele lui Basescu in dec.2004 – care nu au mai existat),
    sunt insuficiente sa determini o rupere, caci despre o rupere este vorba, indiferent de sinonimul (mai mult sau mai putin) pompos folosit .

    Multumesc anticipat .

    Cu deosebita stima,
    al dvs. deosebit de interesat despre modalitatile concrete
    dipl.ing. Regep Menadi

    PS Cu siguranta ca ati consatat (ca si mine) ca „Romanian Advocacy” nu raspunde acestor intrebari; nici macar nu le „atinge”.

    • Stimate domn

      Nu pot vorbi la concret decat in prisma fondurilor europene. Pentru acest lucru pot aduce studii, exemple, cazuri de bune practici de absorbtie in cazul regiunilor NUTS II europene. Cu privire la alti factori nu pot vorbi decat la modul general. DAR TREBUIE SA NE INTALNIM SA VORBIM SI SA ANALIZAM! Intelegeti? Trebuie facute dezbateri publice cu experti pe mai multe domenii de activitate si trebuie analizate foarte bine pe toate planurile si activitatiile care ar fi , avantajele sau dezavantajele acestei regionalizari. Academia de Advocacy nu isi doreste decat sa „ridice problema la fileu”. Organizatia isi doreste ca aceasta problema „regionalzarea” sa apara pe agenda de discutii a politicieniilor si impreuna cu societatea civila sa se ia o decizie, dupa indelungi dezbateri. E nevoie sa apara experti in aceste dezbateri, pe anumite domenii, sa faca analize SWOT, economic, social, politic…..Eu sunt doar o persoana care as dori sa se faca asa ceva…Nu mi-as dori sa se decida politic dintr-o data: da se face regionalizare!!!!, Este un proces complex care are nevoie de o analiza adanca! Mi-e frica sincer sa nu fie doar o decizie politica, sa se realizeze, si coruptia birocratia sa fie si mai mare decat in acest sistem centralzat.
      Numai bine
      Gratian

      • Și trebuie stimulate „patriotismele locale”. Dacă ele înseamnă desființarea României, ea se va desființa. Dacă ele înseamnă întărirea României prin solidarizarea unor componente puternice, România se va întări.

        • Ohh! Lasati domnu Bratfalean. Patriotisme locale au existat din totdeauna in Ardealul maghiarizat. Dar ce spun eu locale, chiar regionale. Ei si? Pana nu au venit „nenorocitii aia de valahi” sa faca unirea de la 918′ – a ui peste prajit, patriotismele ardelenesti nu se concretizau decat in seri de „poesele”, lirica, cantece la vioara, si dupa 2-3 pahare de ghinars, se mai incigea cate o hora sau o batuta. Dupa care, luni de dimineata se relua viata de la capat …
          Ba chiar si dupa 989′ multe odrasle (patriotarde anterior) regretau anii in care „o duceau greu cu maghiarii, dar erau cu noi acolea …”.
          Inca mai lesin de ras cand recitesc a mia oara Padurea spanzuratilor, cand epuizandu-si munitia de la mitraliera (de atata tras in valahi), romanul ce lupta sub austro -… „ridica mainile in sus si striga : FRATILOR ! „. Bam! Bam! Deh! Patriotism romanesc, in inima romanului ce lupta sub austro-ungaro-germano, … Globalism democratic

      • În estul Europei, deciziile politice majore se aplică de jos în sus, pe baza unor propuneri/directive venite de sus în jos. Acesta este cursul general deoarece democraţia nu poate fi învăţată în doar 20 de ani.
        Din câte ştiu, românii nu sunt obişnuiţi cu solicitările imperative şi emoţionale. Sper să nu vă luptaţi cu morile de vânt şi să aveţi energia necesară pentru a duce la bun sfârşit ceea ce v-aţi propus. Cu timpul, se poate ajunge la o ordine firească a lucrurilor.
        Cu stimă,
        P.O.

        • In estul europ[ei, ca si n nord, ca si in vest, ca si in sud, emotia tredce mai inainte prin stomac. Dupa aceea …, mai vedem noi. Evident ca daca regionalistii (secesionistii) vor fi mai multi, mai puternici si vor sti sa speculeze momentul, vor castiga .Daca nu, se vor lamenta, vor para pe la portile europei, … ma rog, vor face ei ceva

  7. 1. Spuneau unii ca regiunile din Spania sunt cvasi-falimentare, cam la fel ca si regiunile din sudul Italiei (nu ma luati cu Milano si orasele din Nord, ca noi nu suntem la granita cu vreo Elvetie).

    2. Stie toata lumea ca la noi se fura mai tare pe plan local decat pe plan national. Pe plan national mai ai 2-3 ziare si televiziuni care pot sa tipe, pe plan local totul e controlat de baroni.

    3. FMI poate controla guvernul sa nu ajunga la faliment, dar FMI nu poate controla si regiunile.

    Concluzia: regionalizarea este incercarea baietilor destepti de a organiza un furt mai puternic, mai in liniste, departe de ochii FMI-ului. Faceti regionalizare daca vreti sa se fure pana-n falimentarea aparatului administrativ.

    • Total de acord cu Dvs. Kinn!
      Felicitari pentru sumarizare!

      Nu aceasta este cea mai importanta problema acum in RO!
      Ramane justitia, coruptia si ultima, dar prima, constitutia!

      Ca si exercitiu este superb – este realizat profesionist, dar zau ca multimea de argumente pro si contra nu sunt sintetizate. Sunt doar sumarizate si sintetizate. Mai este de lucru la document. Dar este un pas extrem de important pentru care merita sa fie aduse felicitari echipei care s-a implicat in acest proiect!

      Din punct de vedere politic poate era bine sa fie o reprezentare echilibrata – putere si opozitie.
      Din punct de vedere al reprezentativitatii la nivel national si regional – iarasi poate se mai poate lucra.Sunt niste simple opinii, si atat.

  8. Singurul factor care oprește furtul banilor unei comunități, care permite în general alocarea lor rațională, este dragostea față de acea comunitate, Justiția funcționează doar în colaborare cu civilii cu spirit civic, nu poate face nimic împotriva mentalității majoritare, are și ea nevoie de acest carburant al dragostei față de comunitate. În București se fură ca în codru pentru că urmașii nomenclaturii comuniste au apucături de fanarioți, de țigani ridicați de comunism dar neintegrați, pentru că ei urăsc statul, urăsc România. Și-au creat tentacule pe tot teritoriul național, baronii locali, inclusiv cei udemeriști, sunt reprezentanți ai centralismului parazitar bucureștean.

    Dacă nu există atașament pentru interese regionale și atașament pentru interesul european, Europa va deveni o ruină. Centralismului parazitar bucureștean este o contribuție la această ruinare.

  9. Mai sunt necesare multe dezbateri până să-mi fac o opinie consolidată. Până în prezent am reținut ideea că se preconizează dezvoltarea fiecărei regiuni în ritmul ei propriu, fapt dat ca un mare avantaj. Am auzit de mai multe ori exact această dorință din partea unor ardeleni care, după părerea mea, pune în evidență sentimentul lor de superioritate față de ceilalți români și mai puțin solidaritatea lor națională uitând că dezvoltarea diferențiată a regiunilor are cauze istorice, ne fiind neapărat un rezultat al calității deosebite a populației. Chiar dacă ar fi să facem pe plac UE ar trebui conceput un program ”de coeziune” pe termen lung care să asigure o dezvoltare armonioasă în scopul apropierii nivelelor de trai din toate regiunile, program dirijat de guvernul român și nu de UE care ar putea fi suspectată de favorizare a regiunilor care au aparținut cândva Imperiului Austro-Ungar.

  10. SDi atunci judetele ce cusur au ? Ca eu am paucat RPR impertita pe regiuni… vreo 15 capitale de regiuni fiecare grasa si frumoasa conducand o regiune .., Orasu capitala inflorea in timp ce restu cam se ofilea … Si primu de regiune era bastan tzapan …
    P’a buna regiuonalizarea azi este marota UDMR ista (care are pofta de o regiune UDMRista( olus a Clujului si a Timisoarei care doresc sa fie capitale mai centraliste decat este azi Bucurestiul ….

  11. Da Polonia are altfel de cultura: imprumuta si nu plati datoriile !!! De cate miliarde a fost ioertatat Polonia in 91? De vreo 20 !!!

  12. ! Subtire, deoarece:
    1) nu se pune in discutie daca descentralizarea este mai utila decat centralizarea, discutii care au loc in vestul Europei;
    2) se insista mult cu placa fanariotismului in Romania. In realitate, aceasta perioada a fost mai buna decat cele anterioare, deoarece multi domni fanarioti au avut domnii in ambele tari romane ceea ce a condus la omogenizarea acestora; mai mult, acesti fanarioti au facut reforme progresiste- desfiintarea iobagiei, in domeniul fiscal, codificari etc. Au fost inlocuiti deoarece erau perceputi ca straini, nu numaidecat pt. greselile lor. Oricum, Romania a suferit multe schimbari de la sfarsitul epocii fanariote iar invocarea fanariotismului ca o tara, ca o idee centralizatoare de catre ardeleni ( profesori universitari) este nefondata si hilara. Romania interbelica a fost centralizatoare datorita influentei franceze nu din cauza fanariotismului care a cam disparut odat cu disparitia majoritatii cuvintelor neogrecesti imprumutate in aceasta perioada.

  13. Ba o imparte pe regiun , sarace sau bogate , cele bogate le vor asupri pe cele sarace sau le vor pacali cu litigatii la comanda , va fi si mai mult coruptie , nu este solutia la atata coruptie , va face si mai multa coruptie , e un fel de scape-goat pentru corupti , asa iti face coruptie si in UE statele care practica deja regionalizarea , alea o vor si in Romania , dar nu rezolva nimica , face si mai grava o problema mai veche din politica de stat , dar unde nu ai cap nu ai nici durere ca asa ii place si coruptului .

    Organismul central mergea bine daca nu plateau pentru institutii ale coruptiei , regionalizarea va face si mai rau .

    Exact Dragnea cerea regionalizare . Mai e si basismul care mai cere regionalizare , ca pe toti ii plateste aceeasi mafie europeana , isi vor consolida anumite forme alea coruptiei pe care deja le practica dar nu le recunosc si nici nu vor sa le rezolve .

  14. Centralizare trebuia sa insemne ca exista un organism central care avea puterea sa intervina in cazurile de coruptie locala sau regionala , dar regionalizarea va intensifica problema aia pe care deja o faceau alde Dragnea sau basistii care deja practica un fel de „descentralizare” adica coruptia si mafia pe care vor sa o legalizeze si mai tare prin regionalizare , m-am lovit si eu personal de ceea ce spun ei acolo ca ar trebui sa fie „descentralizare” pentru mafiile lor , isi consolideaza formele alea de coruptie pe care deja le practica si nu ne fac bine , vor legaliza un scape-goat ca sa scape mafia .
    Se vor ataca cu tot felul de litigatii la comanda , isi fac si astazi institutii sau functii cu dedicatie si vor face si mai rau cu prostia aia de regionalizare ca exact mafia europeana ii pune ca sa faca .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gratian Mihailescu
Gratian Mihailescu
Graţian Mihăilescu este expert in dezvoltare regională si consultant în afaceri europene, în prezent încercând să înfiinteze un Institut de Dezvoltare Locală în Timişoara. Absolvent de jurnalism, s-a specializat în Afaceri Europene si Dezvoltare Regională, fiind bursier în Germania, Italia, Belgia şi Ungaria la prestigioase instituţii din ţăriile respective. De-a lungul timpului s-a implicat în activităţi ale societatăţii civile, în ţară sau pe plan extern, colaborând cu clubul RO-UE, Europuls, Liga Studenţilor Români din Străinătate şi alte organizaţii non-guvernamentale din Vestul României. În ultimii ani a publicat articole despre fonduri europene şi dezvoltare regională pe siteuri de specialitate.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro